Partaj judiciar. Decizia nr. 1039/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 9484/301/2008
Dosar nr._
(2890/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1039
Ședința publică de la 06.06.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurenții – reclamanți Ț. C. și Ț. E., împotriva deciziei civile nr. 790 A din data de 01.10.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți S. N., C. M., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obiectul pricinii – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei pe lista amânărilor fără dezbateri, se prezintă avocat A. – C. P., în calitate de reprezentant al recurenților – reclamanți Ț. C. și Ț. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (fila 9), consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației depuse la fila 19 și consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în baza delegației depuse la fila 20, lipsind intimații – pârâți S. N., C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 31.05.2013, adresa nr. C 6204 din data de 28.05.2013, emisă de Camera Notarilor Publici.
Recurenții – reclamanți, prin apărător, având cuvântul, învederează instanței că reclamanții nu au resurse financiare pentru achitarea eșalonată a taxei judiciare de timbru astfel cum a fost stabilită prin dispozițiile încheierii de ședință din 11.04.2013.
Curtea apreciază că susținerile reprezentantului recurenților – reclamanți nu pot fi puse în discuție la acest moment în cadrul amânărilor fără dezbateri, motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La ordine, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat A. – C. P., în calitate de reprezentant al recurenților – reclamanți Ț. C. și Ț. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (fila 9), consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în baza delegației depuse la fila 19 și consilier juridic A. C., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în baza delegației depuse la fila 20, lipsind intimații – pârâți S. N., C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurenților – reclamanți, având cuvântul, reiterează susținerea de la prima strigare a cauzei potrivit căreia reclamanții nu dispun de resurse financiare pentru achitarea taxei judiciare eșalonate astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la 11.04.2013.
Curtea, având în vedere susținerea apărătorului recurenților – reclamanți, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului promovat, acordând cuvântul asupra acestei excepții.
Recurenții – reclamanți Ț. C. și Ț. E., prin apărător, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției de netzimbrare a recursului declarat.
Intimatul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare cu consecința anulării recursului, ca netimbrat.
Intimatul – pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare cu consecința anulării recursului, ca netimbrat.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.11.2004, reclamanții TUTU C. și TUTU E. au chemat în judecată pe pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și . și au solicitat se dispună ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 1, situat în București, . nr. 23, sector 3 și să li se atribuie în întregime apartamentul, cu obligarea reclamanților la plata unei sulte, în drept fiind invocate prev. art. 728 C. civ, și ale art. 673 C.pr.civ.
În cauză a depus întâmpinare M. București care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, totodată fiind invocată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 24.06.2005, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut inițial defuncților soți Siratto Theressa și Siratto F., ei având titlu de proprietate reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr._/1937 (asupra terenului) și autorizația de construire nr. 95C/1937 emisă de Primăria Sectorului II N., învederându-se de către reclamanți că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâții S. N., C. M. și C. T..
La termenul de judecată din data de 28.04.2006, reclamanții au precizat cadrul procesual chemând în judecată pe C. Steriana în calitate de moștenitoare a defunctului C. T. în baza certificatului de moștenitor nr. 454/05.04.1985.
Ulterior la data de 19.04.2007, reclamanții au depus o nouă cerere de întregire a cadrului procesual chemând în judecată S. Român și M. București, precizându-se că succesiunea defunctei C. Steriana nu a fost dezbătută și ca atare trebuie să se constate vacanța succesorală, succesiunea fiind culeasă astfel de către S. Român.
După mai multe cicluri procesuale a fost pronunțată sentința civilă nr._/16.12.2009 de către Judecătoria sector 3 prin care au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și de inadmisibilitate a acțiunii, fiind admisă excepția lipsei de interes pe capătul de cerere referitor la constatarea vacanței succesorale, cu consecința respingerii acestui capăt de acțiune ca lipsit de interes.
Instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții Tutu în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, S. N., C. M. și S. Român prin Ministerul de Finanțe și având ca obiect ieșirea din indiviziune.
Instanța a arătat în considerentele hotărârii pe care a pronunțat-o în cauza de față că nu sunt fondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și de inadmisibilitate invocate de pârâtul S. Român, avându-se în vedere faptul că în primul ciclu procesual reclamanții au investit instanța și cu un capăt de cerere vizând constatarea vacanței succesorale a defunctei C. Steriana a cărei succesiune nu a fost dezbătută, în speță devenind astfel incidente disp. art. 85 din Legea notarilor publici nr. 36/1995 referitoare la eliberarea certificatului de vacanță succesorală după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, de către notarul public la solicitarea reprezentantului statului.
Că partea interesată putea formula o cerere de constatare a vacanței succesorale în fața instanței de judecată și în cadrul unui litigiu pendinte, deci pe cale incidentală.
În privința fondului cauzei s-a arătat că potrivit cererilor depuse de reclamanți, cadrul procesual actual a fost stabilit ca urmare a precizărilor privind transmiterea pe cale succesorală a cotei de ¼ din imobilul în litigiu.
Că potrivit susținerilor făcute de reclamanți, aceștia au dobândit cota de ¾ din imobil prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1516/17.03.2003 în privința celeilalte cote de ¼ învederându-se că aceasta a fost transmisă de la autorii inițiali F. și Theressa Siratto care au deținut terenul în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr._/1937 susnumiților eliberându-li-se de către Primărie autorizația de construire nr. 95C/1937, acte ce nu au fost atașate la dosar.
A mai reținut prima instanță că la dosar au fost anexate certificatul de moștenitor nr. 4511/1954 emis la decesul defunctului Siratto F. și certificatul de moștenitor nr. 127/13.08.1963 eliberat la decesul defunctei Theressa Siratto, în acest certificat făcându-se referire la existența actului de vânzare cumpărare mai sus menționat și a autorizației de construire.
Că în speță, se impunea ca reclamanții să facă dovada calității de coproprietari ai pârâților pentru cota de ¼ din imobilul în litigiu, prin anexarea la dosar de înscrisuri în acest sens.
Instanța de fond a învederat în considerente că reclamanții au indicat în acest proces pe numiții S. N., C. M. și C. T., drept moștenitori ai defuncților Schrauth E. și C. I. pornind de la faptul că prin sentința civilă nr. 1526/1958 s-a dispus anularea declarației de renunțare la succesiune nr. 48/1953 a numitei Theressa Siratto, în acel litigiu figurând ca pârâți S. N., C. M. și C. T., așa încât apelanții au presupus că respectivii sunt moștenitorii defuncților Schrauth E. și C. I..
Această susținere făcută de reclamanți a fost înlăturată de instanță întrucât s-a considerat că dovada calității de moștenitor se poate face prin certificat de moștenitor sau prin acte de stare civilă din care să rezulte legătura de rudenie cu autorii, ori în dosar nu au fost depuse astfel de acte din care să rezulte care sunt eventualele cote în care Schrauth E. și C. I. au dobândit masa succesorală și dacă aceștia sunt singurii moștenitori ai soților Siratto.
Prima instanță a reținut faptul că în cauza de față nu s-a făcut dovada în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a aparținut autorilor inițiali F. și Theressa Siratto, că acest drept a fost transmis în condițiile legii, nu s-au depus înscrisuri care să indice moștenitorii de pe urma tuturor succesorilor la rândul lor decedați, precum și eventualele cote în care dreptul respectiv a fost transmis, așa, încât instanța nu a avut în vedere afirmațiile reclamanților referitoare la calitatea de coproprietari a pârâților S. N., C. M. și C. Steriana.
S-a apreciat de către instanță că în lipsa unor dovezi privitoare la șirul transmiterilor succesorale și a cotelor respective, cererea reclamanților de constatare a vacanței succesorale de pe urma defunctei C. Steriana apare ca fiind lipsită de interes, un astfel de demers fiind lipsit de finalitate practică câtă vreme interesul este strâns legat de cererea având ca obiect ieșirea din indiviziune privitor la imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții care în motivele pe care le-au depus la dosar arată că au făcut demersuri la Arhivele Naționale în vederea obținerii înscrisurilor necesare pentru soluționarea prezentei cauze așa după cum s-a reținut în considerentele sentinței apelate.
Că în mod greșit s-a arătat în considerente că dovada calității de moștenitor se poate face exclusiv prin acte de stare civilă sau certificat de moștenitor, câtă vreme nu există vreo normă legală care să reglementeze imperativ acest lucru.
S-a mai arătat că în cadrul litigiului având ca obiect anularea declarației de renunțare la succesiune, proces finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 1526/1958, instanța de judecată a procedat conform normelor legale în vigoare sub aspectul stabilirii calității procesuale pasive a pârâților S. N., C. M. și CatinTraian, moștenitorii defuncților Schrauth E. și C. I..
Potrivit unei alte critici s-a susținut că în mod eronat prima instanță a admis excepția lipsei de interes referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei C. Steriana.
Prin decizia civilă nr 790/01 10 2012, Tribunalul București a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții TUTU C. și TUTU E..
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, tribunalul a considerat că nu este fondat apelul declarat de reclamanți, urmând a fi respins în baza art. 296 C.pr.civ.
Așa după cum s-a reținut în considerente, reclamanții Tutu au dobândit în proprietate cota de ¾ din imobilul în privința căruia s-a solicitat ieșirea din indiviziune, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 1516/17.03.2003 probând acest lucru prin depunerea la dosar a acestui înscris, așa încât situația care se impunea a fi lămurită în cauză a vizat modalitatea de transmitere a celeilalte cote de ¼ din imobil către pârâții persoane fizice cu care reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu.
În conformitate cu înscrisurile ce au fost depuse în dosarul de apel, a rezultat că proprietarii inițiali ai imobilului în litigiu au fost numiții F. Siratto și Theressa Siratto care au cumpărat terenul potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._, obținând ulterior și autorizație de construire nr. 95C/1937 emisă de Primăria Sectorului II N..
Prima instanță a reținut în mod just în considerente că dovada calității de moștenitor se poate face prin prezentarea de acte de stare civilă sau certificat de moștenitor, așa încât din aceste înscrisuri să rezulte legătura de rudenie cu autorii, tribunalul urmând să înlăture ca nefondate criticile formulate în apel pe acest aspect.
Instanța de fond examinând materialul probator al cauzei a constatat în mod corect că dovezile prezentate de reclamanți nu sunt concludente câtă vreme pe baza acestora nu s-a putut stabili șirul transmiterilor succesorale începând de la Schrauth E. și C. I., succesoarele defunctului Siratto F. proprietarul inițial al imobilului în litigiu, așa încât calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză a pârâților S. N., C. M. și C. T. pentru cota de ¼ din acest imobil nu poate fi avută în vedere doar pe baza unei prezumții dedusă din faptul că susnumiții au figurat în calitate de pârâți și ca atare potențiali succesori ai defunctelor Schrauth E. și C. I., în cadrul procesului inițiat de Siratto Theressa și având ca obiect anularea declarației de renunțare la succesiunea defunctului Siratto F..
Este evident faptul că aceste probatorii necesare pentru soluționarea litigiului privind ieșirea din indiviziune referitor la imobil, nu au fost completate în faza de apel de către apelanții reclamanți.
Nefondată este și critica referitoare la admiterea de către instanța de fond a excepției lipsei de interes referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea vacanței succesorale de pe urma defunctei C. Steriana, așa încât va fi înlăturată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Ț. C. și Ț. E., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și sistării stării de indiviziune.
În susținerea recursului, reclamanții au arătat că prima instanța a reținut că nu s-au depus titlurile de proprietate ale coindivizarilor, constând în contractul de vânzare cumpărare nr_/1937 și autorizația de construcție, care au menționate în certificatul de vacanță succesorală emis de pe urma defunctei Theresa Sirrato, aceste acte fiind depuse la dosar în faza apelului.
De asemenea au mai învederat faptul că instanțele de fond nu au primit susținerile lor referitoare la moștenitorii defuncților Strauth E. și C. I., pornind de la faptul că anularea declarației, prin care Teresa Sirrato a renunțat la succesiune a fost judecată în contradictoriu cu moștenitorii la care s-a făcut referire anterior. Recurenții susțin că nu există o dispoziție legală, care să reglementeze imperativ modalitatea de dovedire a calității de moștenitor exclusiv prin certificatul de moștenitor, respectiv acte de stare civilă. Recurenții au mai susținut că în anul 1953, cu prilejul judecării cererii formulate de Teresa Sirato pentru anularea declarației de renunțare la moștenire, instanța a verificat calitatea procesuală a pârâților S. N., C. M. și C. T., iar în ipoteza în care ar fi fost și alți moștenitori, sentința ar fi fost altfel, deoarece o cerere referitoare la moștenire se judecă în contradictoriu cu toți moștenitorii, iar la nivelul anului 1953, fiind mai aproape de momentul decesului defuncților, înscrisurile doveditoare erau mai ușor de procurat. Cotele succesorale nu au relevanță pentru că s-a cerut sistarea stării de indiviziune dintre reclamanți și coindivizarii lor.
În finalul motivelor de recurs, reclamanții au criticat aprecierea instanței de fond privind cererea de constatare a vacanței succesorale ca lipsită de interes, în condițiile în care în certificatul de moștenitor de pe urma autorului nu există vreo mențiune cu privire la imobilul în litigiu și nici nu s-a făcut dovada vreunei cote din imobil în patrimoniul numitei C. Sterina. Recurenții consideră că motivarea primei instanțe nu poate fi primită deoarece C. Steriana are vocație succesorală la moștenirea defunctului C. T., iar dacă imobilul nu pare menționat în certificatul de moștenitor nu se poate prezuma absența acestui bun din patrimoniul defunctului, ci doar faptul că nu s-a dezbătut succesiunea cu privire la aceasta.
În drept, au fost invocate prevederile art 304 pct 7 și 9 cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 06 06 2013, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru netimbrare.
Prin încheierea de ședință din data de 11 04 2013, Curtea a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, în sensul că a eșalonat taxa judiciară de timbru stabilită prin rezoluție în sumă de 491,61 lei, în 3 rate lunare, în cuantum de 193 lei, plătibile la data de 10 a fiecărei luni. Recurenții au formulat, de asemenea, și o cererea de reexaminare taxei judiciare de timbru, în condițiile art 18 din legea 146/1997, cerere care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din data de 25 03 2013.
Având în vedere că recurenții nu au plătit ratele taxei judiciare, astfel cum au fost stabilite de instanță, arătând la ultimul termen de judecată faptul că nu au posibilități financiare să achite ratele respective.
Față de această situație, văzând dispozițiile art 20 alin 2 și 2 din legea 146/2007, care instituie sancțiunea nulității cererii în cazul în care nu a fost respectată obligația legală de plata a taxelor judiciare de timbru, Curtea constată că, în speța de față, devine incidentă această sancțiune, urmând a o aplica ca atare. Pe cale de consecință, Curtea va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat, recursul formulate de recurenții – reclamanți Ț. C. și Ț. E., împotriva deciziei civile nr. 790 A din data de 01.10.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți S. N., C. M., M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 06 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. Hotolomei I. S. C. G.
Grefier
S. R.
Red/dact IS
2 ex.
T.B: C T., Ș Ț.
Jud S 2: B I..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 100/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
