Pretenţii. Decizia nr. 1009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1009/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 27670/3/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1009R
Ședința publică de la data de 17.05.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - M. A. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă D. F. împotriva sentinței civile nr. 298/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – reclamantă personal, lipsind intimata-pârâtă P. M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar motivele de recurs.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei din apel.
Recurenta-reclamantă învederează instanței că, avocatul care a formulat cererea de recurs a fost plecat în străinătate și urma să se prezinte pentru a-i formula apărările din prezenta cauză. Solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă arată că nu știe cum se numește avocatul care i-a formulat cererea.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către recurenta-reclamantă, având în vedere că la dosar nu există delegație sau împuternicire avocațială și nici nu s-a indicat numele pretinsului avocat; pune în discuție nulitatea recursului.
Recurenta – reclamantă a învederat instanței că terenul liber este liber, iar primăria refuză să îl restituie.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2011 reclamanta D. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primar General obligarea pârâtei la restituirea suprafeței de teren de 55,80 mp situat pe fosta alee de servitute ., sector 2, să elibereze terenul de resturile rezultate în urma modernizării străzii Doamna G. precum și să niveleze pe cheltuiala sa terenul în suprafață de 55,80 mp, obligarea pârâtei la compensarea suprafeței de 67,99 mp teren afectat de . în natură a acestei suprafețe.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că autorii săi, S. F. și D. G. au deținut în baza actului de adjudecare nr.70/04.10.1946 transcris sub nr._/1946 de Tribunalul Ilfov Secția notariat, imobilul teren în suprafață de 625 mp situat în București, ., sector 2, iar în baza actului de partaj voluntar din 12.10.1946, autorilor săi le-a revenit suprafața de 312,50 mp.
Reclamanta a mai arătat că prin decretul de expropriere nr.397/1986 imobilul situat în București, ., sector 2, a intrat în patrimoniul statului, iar în urma cererii adresate în temeiul Legii 18/1991 i-a fost restituită suprafața de teren de 188,71 mp conform titlului de proprietate nr._/2.
A menționat reclamanta că a formulat cerere și în temeiul legii nr.10/2001 fiind emisă dispoziția nr.9849/18.03.2008, considerând reclamanta că suprafața de 55,80 mp poate fi în prezent restituită în natură, făcând parte din domeniul privat al statului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480, art.481, art.1890 C.civ., Legea nr.18/1991.
Reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 9849/18.03.2008 emisă de Primarul General al M. București.
În motivarea cererii modificatoare reclamanta a arătat că nu dorește acordarea de despăgubiri, întregul teren putând fi restituit în natură așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor atașate și expertizei specialitatea topografie și că nu a putut ataca decizia menționată în termen de 30 zile din cauza stării de sănătate, atestată de înscrisurile medicale atașate.
Prin sentința civilă nr. 6273/24.04.2012 Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut că prin Dispoziția nr. 9849/ 18.03.2008 emisă de Primarul General al M. București, a fost respinsă cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., sector 2, pe motiv că este afectat de detalii de sistematizare, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001, potrivit cărora „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 298/11.02.2013 Tribunalului București Secția a III-a civilă a respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin Dispoziția nr. 9849/18.03.2008 emisă de Primarul General al M. București, a fost respinsă cererea reclamantei D. F. privind restituirea în natură a imobilului situat în București, ., sector 2, pe motiv că imobilul este afectat de detalii de sistematizare, propunându-se totodată acordarea de măsuri reparatorii
Potrivit Declarației din data de 27 martie 2008, semnată și recunoscută de reclamantă, Dispoziția menționată mai sus a fost comunicată în original reclamantei la data de 27 martie 2008.
Având în vedere data comunicării, 27 martie 2008, precum și dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rep., tribunalul a constatat, prin raportare la data promovării cererii de chemare în judecată, 24 iunie 2011, că prezenta contestație a fost formulată cu nerespectarea termenului de 30 de zile.
Nu au fost reținute susținerile reclamantei în sensul că nu a putut respecta termenul legal de 30 zile, datorită afecțiunilor de care suferă, întrucât din actele medicale depuse la dosarul cauzei nu rezultă că aceasta a fost în imposibilitate de a acționa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. F..
În declarația de recurs, recurenta a arătat că cere terenul care este liber, de 55,80 m.p. și cel ocupat de .,99 m.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate prin prisma excepției nulității recursului puse în discuția părților, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 306 alin. 1 C.pr.civ coroborat cu art. 303 C.pr.civ, potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv o dată cu declarația de recurs sau în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Conform dispozițiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Conform art. 303 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen ce se socotește de la data comunicării hotărârii, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speță, hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la domiciliul indicat de aceasta în cererea de chemare în judecată, precum și în declarația de recurs, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii atacate (fila 120 din dosarul de fond al Tribunalului București), la data de 22.02.2013, dată pe care Curtea o reține ca punct de plecare pentru calculul termenul de motivare a recursului.
Prin aplicarea regulii de calcul prevăzute de art. 101 alin. 1 C.pr.civ. pentru termenele legale stabilite pe zile, rezultă că ultima zi de motivare a recursului era data de 11.03.2013, inclusiv.
Or, recurenta nu a menționat nici până la data de 17.05.2013 motivele de nelegalitate, nici în cuprinsul cererii de recurs, nici printr-un memoriu separat.
Pentru aceste motive, constatând că recursul nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept, în cadrul termenului legal imperativ prevăzut de art. 303 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va aplica sancțiunea nulității recursului, conform dispozițiilor art. 306 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă D. F. împotriva sentinței civile nr. 298/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. Steluța Z. D. M. A. M.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
2ex/19.05.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1039/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
