Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 18599/3/2012
DOSAR NR._
(1133/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.31 F
Ședința din camera de consiliu de la 12.06.2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ, privind pe reclamanta D. S. și pârâții P. V. R., C. M. M..
Cauza se soluționează în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București în data de 7.10.2011 reclamanta D. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. V.-R. și C. M.-M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1707/2.08.2007 și obligarea pârâților la restituirea sumei de 84.210 lei alături de dobânda legală aferentă debitului principal de la data introducerii cererii până la data achitării debitului, cât și obligarea la plata sumei de 595 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6035/05.04.2012 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sector 1. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. S. și pe pârâții P. V. R. și C. M. M. în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b tribunalul judecă în primă instanță cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de imparțială judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. 32/2008 a ICCJ - Secțiile Unite “dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b, art. 282 1 alin 1 C. pr. civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competentei materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare”.
În cauza de față, prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr.1707/2.08.2007 pârâții s-au obligat să vândă apartamentul nr. 17 tip A, situat in București, ., . alături de locul parcare, cota indiviză corespunzătoare acestui apartament din dependințele blocului și terenul de sub construcție, iar reclamanta s-a obligat să achite prețul de 561.400 lei in 15 rate .
Astfel, prin contractul a cărui desființare este solicitată s-a născut dreptul pârâților de a solicita plata sumei de 561.400 lei și dreptul reclamantei de a solicita transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului evaluat de părți la suma de 561.400 lei, iar nu doar dreptul de a plăti suma de 84.210 lei și o obligație de face neevaluabilă în bani constând în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, atâta timp cât prin aceasta obligație de face se transmite însuși dreptul de proprietate asupra imobilului.
De altfel, prin art. 3 1 din Legea nr. 146/1997 s-a prevăzut în mod expres că obligația de a face prevăzută în antecontractele de vânzare-cumpărare are caracter patrimonial și are o valoare egală cu valoarea imobilului a cărui proprietate se urmărește a fi transmis prin contract: “Cererile introduse la instanțele judecătorești, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului.”, neexistând nici un motiv pentru care să se facă distincție între cererea de executare a unui contract și cererea de desființare a aceluiași contract în ceea ce privește modalitatea de evaluare a obiectului acestuia.
Având în vedere că pe calea acțiunii civile de față se tinde la desființarea unor drepturi patrimoniale, evaluarea obiectului litigiului se raportează la valoarea acestor drepturi, respectiv dreptul la plata sumei de 561.400 lei și dreptul de a se transmite proprietatea asupra imobilului, iar nu doar la valoarea capătului doi de cerere, atâta timp cât prin cererea de desființare a contractului se valorifică același drept, constând în dreptul la transmiterea proprietății, ca și în cererea de executare a contractului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a III-a Civilă la data de 22.05.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 794/12.04.2013 Tribunalul București – secția a III a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București-Secția a III a Civilă. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 137 C.proc.civ., “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond, precum si asupra celor de procedură, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.”
Deliberând asupra excepției de față, tribunalul a reținut că, prin încheierea din data de 23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București in dosarul nr._/299/2011( filele 85-86 dosar fond) a fost admisă în parte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta D. S..
Pentru a pronunța această soluție instanța de reexaminare a reținut că valoarea obiectului prezentei cereri de chemare în judecata este de 117.891,16 lei din care 84.210 lei reprezentând avans achitat la data de 03.08.2007 si 33.681,16 lei dobânda calculată pentru perioada 03.08._11, pentru primele două capete de cerere si 595 lei pentru al treilea capăt de cerere. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere că in aplicarea disp. art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se calculează la valoarea pretinsă, nu la valoarea întregului bun cu privire la care s-au născut pretențiile. În plus, instanța constată că reclamanta solicita rezoluțiunea unui antecontract de vânzare cumpărare a unui bun imobil viitor, act prin care părțile s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere imobilul care face obiectul antecontractului, iar în temeiul antecontractului reclamanta a achitat doar suma de 84.210 lei reprezentând avans, respectiv 15% din prețul vânzării în cuantum de 561.400 lei. În această situație, chiar dacă prețul vânzării a fost prevăzut în antecontract, reclamanta nu datorează taxa de timbru la aceasta valoare, ci raportat la suma solicitată prin cererea de chemare in judecată, folosul practic urmărit de reclamanta fiind restituirea sumei plătite cu titlu de avans și dobânda aferenta acestei sume. Astfel, la stabilirea taxei la timbru, instanța trebuie să se raporteze la avansul achitat în baza antecontractului și nu la prețul bunului ce urmează a fi vândut.
Tribunalul reține că deși instanța de reexaminare a stabilit că valoarea obiectului acțiunii este de 117.891,16 lei si nu de 561.400 lei, instanța de fond nu a ținut cont de aceasta valoare reținută de instanța de reexaminare.
In fata tribunalului, instanța a pus in vedere reclamantei să completeze taxa de timbru cu suma de 5609,5 lei, diferența datorata la evaluarea obiectului stabilită de instanța de fond prin hotărârea de declinare.
Reclamanta a formulat din nou cerere de reexaminare iar prin încheierea din data de 18.02.2013(fila 45 dosar tribunal) a fost admisă aceasta cerere, reținându-se din nou ca valoarea obiectului acțiunii este 117.891,16 lei si nu de 561.400 lei.
Prin urmare, având în vedere că instanțele de reexaminare au apreciat ca valoarea obiectului acțiunii este de 117.891,16 lei și reclamanta a timbrat acțiunea doar la aceasta valoare, tribunalul reține că în raport de această valoarea a obiectului acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei in primă instanță revine judecătoriei.
Astfel, având în vedere că disp. art. 2 alin.1 pct. 1 Cod proc. Civ., văzând și disp. art. 1 alin.1 pct. 1 din Cpr. Civ. care reglementează competența generală a judecătoriilor în primă instanță, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Având în vedere disp. art. 20 pct.2, art. 21 și art. 22 alin.2 Cod proc. civ. tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență. Curtea, deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect, dispozițiile legale aplicabile în cauză, în raport de care competența materială a instanței se determină prin raportare la valoarea obiectului litigiului.
Aprecierea diferită a instanțelor se referă la valoarea obiectului prezentei cereri, judecătoria apreciind că valoarea obiectului litigiului este determinată de întreaga valoare a contractului, în timp ce tribunalul a apreciat că valoarea obiectului litigiului este determinată doar de valoarea avansului achitat și a cărui restituire se solicită prin capătul doi de cerere.
Curtea apreciază că, în mod corect a reținut tribunalul că valoarea obiectului litigiului se raportează exclusiv la valoarea de 117.891,5 lei, valoare ce trage competența materială a judecătoriei de soluționare a cauzei în primă instanță.
Astfel, curtea reține că, în urma soluționării cererilor de reexaminare a taxei de timbru, atât judecătoria, cât și tribunalul au reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 indice 1 din legea 146/1997, taxa de timbru se calculează la valoarea pretinsă și nu valoarea întregului bun cu privire la care s-au născut pretențiile. S-a reținut, de asemenea, că valoarea obiectului litigiului este de 117.891,16 lei, valoare la care reclamanta datorează taxa de timbru.
Așa fiind, reținând că valoarea obiectului litigiului este de 117.891,16 lei și în raport de dispozițiile art. 1 alin.1 pct. 1 din C.pr.civ. care reglementează competența generală a judecătoriilor în primă instanță, Curtea, în baza art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. S., cu domiciliul ales la C..Av.G. L., în București, . M. nr.16, sector 1 și pe pârâții P. V. R., domiciliat în București, .-23, ..A, ., sector 1 și C. M. M., domiciliată în București, Piața Amzei nr.7-9, ., ., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-D. T. Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.A.D.T./R.L.
5 ex./01.07.2013
TB-S.3 – I.P.
Jud.S.1 – M.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 871/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1238/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
