Pretenţii. Decizia nr. 1238/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1073/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1238 R
Ședința publică de la 19.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul H. D. împotriva Deciziei civile nr. 160 R/25.01.2013 pronunțată în dosar nr._ de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuentul H. D. prin apărător, avocat N. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 14 dosar, lipsă fiind intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Revizuentul H. D. prin apărător, solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.
Apreciază că cererea de revizuire este admisibilă în raport de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 226/06.03.2008, care este în deplină concordanță cu art. 124 din Constituția României, care prevede completarea cadrului procesual al Legii nr. 221]/2009.
Menționează că actele de la CNSAS au fost primite în etape, invocând în acest sens dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr. 221/2009.
Precizează că au existat trei decizii de condamnare, respectiv Decizia nr. 6/1950 care i-a atras autorului reclamantului prima internare la canal; Ordinul 490/Cabinet/1952 prin care autorul reclamantului a suferit a doua internare la Canal, după care a fost încarcerat la penitenciarul Jilava, G. și Lugoj, cu mențiunea că pe acest aspect există la dosar formulate precizări – fila 24 dosar fond.
În drept, invocă dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civil.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că cererea privind alte bunuri, în afara flotei, sun cereri noi, pe care, chiar dacă instanța v a admite cererea de revizuire, în rejudecare în recurs, aceste cereri vor fi considerate tot ca fiind cereri noi.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la 07.03.2013, revizuentul H. D. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 160/R/25.01.2013, pronunțată în recurs de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, arătând că a luat cunoștință de aceasta la data de 26 februarie 2013, conform cererii de emitere a unei copii de pe hotărâre depusă la dosarul cauzei.
Revizuentul a invocat, ca temei legal, articolul 322 pct. 2 Cod procedura civilă, arătând că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a acordat mai mult decât s-a cerut.
În motivarea cererii, revizuentul invocă decizia nr. 226/6 martie 2008 a Curții Constituționale care statuează că: "Revizuirea este o cale de atac extraordinară promovată pentru a îndrepta erorile de fapt în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției."
Conform art. 322 (1) „Revizuirea unei hotărâri … dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere ... "
În speță, deși Curtea de Apel București a respins recursul revizuientului, prin decizia pronunțată s-a evocat fondul, deoarece instanța a reevaluat situația de fapt în sensul de a considera "că există situația premisă necesară soluționării cererii formulate întemeiate pe dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009".
Prin urmare, instanța de recurs a schimbat situația de fapt consemnată în hotărârea instanței de fond și a decis că, "… chiar dacă în dosarul nr._ nu s-a constatat caracterul de drept al măsurii administrative dispuse în temeiul Ordinului 490/1952 Cabinet, în prezenta cauză Curtea va stabili că există situația premisă ca o chestiune prealabilă ..." - pag. 19 din Decizia atacată.
Admisibilitatea cererii de revizuire în astfel de cazuri, când temei legal al cererii de recurs pentru hotărâri ce nu sunt supuse apelului îl constituie și art. 304 indice 1, Cod procedură civilă, este luată în considerare atât de doctrină, cât și de practica judiciară.
Acest motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze asupra unei pretenții care a fost dedusă în justiție fapt ce s-a omis de către instanța de recurs.
Din examinarea dispozițiilor art. 322 pct. 2 teza minus petita, se desprinde concluzia că acest motiv de revizuire vizează obiectul acțiunii, care se definește prin ceea ce se cere prin acțiune, prin pretenția concretă a reclamantului.
Motivul de revizuire minus petita poate fi invocat atunci când, din eroare, instanța nu a soluționat o cerere cu care a fost legal investită fără deosebire după cum este formulat obiectul acțiunii, prin cerere principală, accesorie sau incidentală.
Prin cererea de recurs, recurentul H. D. a solicitat: constatarea caracterului politic al condamnării pentru infracțiunea de ultraj adus funcționarilor comuniști conform art. 253-255 Cod penal anterior și măsurii administrative de privare de libertate în închisori și obligare la muncă forțată a tatălui reclamantului, Ristu D., măsură cu caracter politic ce rezultă din Legea nr. 221/2009; acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit de autorul său, Ristu D. și familia sa; iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea despăgubirilor materiale solicitate prin acțiune.
În subsidiar, în situația în care instanța de recurs a apreciat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere privitor la constatarea caracterului politic al condamnării în dosarul penal și al măsurilor administrative cu caracter politic aplicate tatălui reclamantului, Ristu D., precum și asupra dreptului la despăgubiri, cel puțin privitor la echivalentul a 2 remorchere, 2 vapoare și o carieră de piatră (nesolicitate în temeiul Legii nr. 10/2001), în proprietatea exclusivă a autorului reclamantului, a solicitat pronunțarea unei decizii de casare a sentinței în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Revizuentul arată că instanța de fond, prin încheierea de ședință de la pag. 387 din dosarul de fond consemnează: "Cu privire la primul capăt de cerere privitor la condamnarea politică și la constatarea caracterului politic al masurilor administrative avocatul reclamantului solicită constatarea caracterului politic în baza art. 3, art. 4. Mai arată că înscrisurile dovedesc legătura de cauzalitate cu confiscarea și sabotajul".
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, fiind aplicabilă teza "minus petita", deoarece nu a analizat și nu s-a pronunțat:
a) prin prisma temeiurilor de drept invocate, cu luarea in considerare a art. 304 indice 1 Cod procedură civilă – caracterul de măsură administrativă de privare de libertate în Penitenciarul B. a autorului revizuientului, anterior anului 1950, statuând numai asupra măsurii administrative aplicate conform Ordinului nr. 490/Cabinet/1952.
Din cererea de chemare în judecată precizată și cererea de recurs (pag. 1 și pag. 10) rezultă că revizuientul a solicitat constatarea caracterului politic și pentru Decizia nr. 6/1950 prevăzută ca măsura administrativă cu caracter politic la art. 3 lit. a din Legea nr. 221/2009 asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat, cât și măsura administrativă de privare de libertate în închisori – Penitenciarul B., conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, mai ales că autorul revizuientului a fost considerat condamnat politic anterior anului 1952, așa cum rezultă din notele de ședință depuse pentru termenul din 16 martie 2011 în cauza dosarului disjuns la judecata de fond.
Prin aceleași note scrise, revizuentul a depus și mijloacele de probă din dosarul CNSAS din care rezulta legătura de cauzalitate dintre măsura încarcerării în Penitenciarul B. în calitate de condamnat politic și confiscarea remorcherelor, pentru a căror deținere tatăl său a fost anchetat pentru sabotarea economiei naționale, ulterior, fiind încarcerat în Penitenciarul B. privat de libertate și consemnat politic anterior primei măsuri administrative de trimitere la muncă forțată la Canal. în anul 1950. În anul 1952, autorul reclamantului a suferit a doua internare la Canal după care a fost încarcerat la Penitenciarele Jilava, G. și Lugoj – „D. C., căsătorit cu J., fost industriaș, a posedat cariera de piatră și a fost coproprietar al unor diferite vase pe D., cu un unchi armator. În prezent se află într-o colonie de muncă la Canal.
Solicitarea expresă a revizuentului rezultă cu claritate și din sentința Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă nr. 2074/23.11.2011 – pag. 4: "Tribunalul este investit pentru acordarea de despăgubiri pentru 27 nave din cele 32 notificate, precizând că nu fac parte 2 remorchere în construcție (Rodna și Dorna), 2 vapoare și o carieră din Scrofeni, așa cum rezultă din Notele de ședință depuse – fila 389 din dosarul de fond privind daunele materiale. Aceste bunuri nu au făcut obiectul Legii nr. 10/2001."
Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare de acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile proprietate personală a autorului revizuentului, care nu au constituit obiect al cererii precizate în temeiul Legii nr. 10/2001 și anume: 2 remorchere în construcție (Rodna și Dorna), preluate abuziv de S. R., pentru care Ristu D. a fost anchetat și condamnat politic, anterior datei naționalizării întregii flote fluviale; 2 vapoare, însemnând dotare cu motorizare proprie, naționalizate pe numele Ristu D., fără denumire și tip de navă, o carieră de piatră (situată la Scrofeni, în Munții Dobrogei,) menționată pe numele lui Ristu D..
Față de aceste argumente, din care rezultă că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, se solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei pronunțate de instanța de recurs și acordarea unui termen pentru rejudecarea cererii de recurs.
În situația în care se va dispune rejudecarea recursului, se solicită admiterea cererii de recurs, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul București și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în ceea ce privește constatarea caracterului politic pentru toate măsurile administrative aplicate autorului H. D., astfel cum au fost consemnate în acțiunea precizată și cererea de recurs și acordarea daunelor materiale.
Cererea de revizuire este nefondată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece instanța a omis să statueze asupra unei pretenții care a fost dedusă judecății și nu a soluționat o cerere cu care a fost legal investită.
Prin cererea de revizuire, revizuentul a invocat că a solicitat prin cererea de recurs constatarea caracterului politic al condamnării pentru infracțiunea de ultraj adus funcționarilor comuniști și măsurii administrative de privare de libertate și obligare la muncă forțată a tatălui său, Ristu D., măsură cu caracter politic ce rezultă din Legea nr. 221/2009 și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit de Ristu D. și familia sa.
Revizuentul a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, fiind aplicabilă teza minus petita, pentru că nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra caracterului de măsură administrativă de privare de libertate în Penitenciarul B. a autorului revizuentului anterior anului 1950, statuând numai asupra măsurii administrative aplicată conform Ordinului nr. 490/1952.
De asemenea, revizuentul a susținut că prin cererea de chemare precizată și cererea de recurs a solicitat constatarea caracterului politic și pentru decizia nr. 6/1950 iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Prin motivele de revizuire s-a susținut că instanța de fond, prin încheierea de ședință de la pagina 386 a consemnat cu privire la primul capăt de cerere referitor la condamnarea politică și solicitarea avocatului reclamantului de a se constata caracterul politic.
Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat acest capăt de cerere de constatare a caracterului politic al măsurilor invocate de către revizuentul-reclamant, ci numai în motivarea cererii de chemare în judecată s-au arătat motivele pentru care se solicită plata despăgubirilor bănești pentru daune morale și pentru bunurile preluate abuziv prin Legea nr. 119/1949, invocându-se faptul că Ristu D. a fost arestat în anul 1950 și trimis în colonia de muncă de la ferma D. și Cernavodă – Poarta Albă și consecințele ulterioare asupra acestuia după eliberarea din penitenciar.
Potrivit dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea lui, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Cererea de chemare în judecată formulată de către revuizuent are ca obiect obligarea S. R. la plata despăgubirilor bănești pentru daune morale și pentru bunurile preluate abuziv și nu are un capăt de cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrativă aplicată lui Ristu D. ci numai în arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, se invocă caracterul politic al măsurii administrative aplicate autorului său.
Din analiza cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 2074 din 23.11.2011 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, rezultă că motivele de recurs cuprind cererea de constatare a caracterului politic al condamnării pentru infracțiunea de ultraj și a măsurii administrative de privare de libertate aplicată autorului reclamantului, dar potrivit dispozițiilor art. 316 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, în recurs, cât și în calea de atac a apelului, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Revizuentul-reclamant nu putea formula această cerere nouă de constatare a caracterului politic al măsurilor aplicate autorului său în calea de atac a recursului, cererea de revizuire referitoare la nepronunțarea pe acest capăt de cerere fiind nefondată.
Prin cererea de revizuire s-a invocat și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare de acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile proprietate personală a autorului revizuentului, respectiv două remorchere, două vapoare, o carieră de piatră.
Analizând considerentele deciziei civile nr. 160 din 25.01.2013, Curtea constată că instanța de recurs a analizat cererea formulată de către recurentul-reclamant cu privire la acordarea contravalorii flotilei naționalizate, confiscată ca efect al măsurilor abuzive ale regimului comunist dispuse asupra autorului Ristu D., cu privire la navele fluviale care au fost naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, cerere soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 3405 din 12.04.2011.
Decizia civilă nr. 160 din 25.01.2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, a analizat preluarea navelor în temeiul Legii de naționalizare nr. 119/1948, precum și faptul că revizuentul a formulat acțiuni în justiție întemeiate atât pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 cât și pe cele ale Legii nr. 221/2009 și că aceste demersuri judiciare nu au fost încununate de succes deoarece nu sunt îndeplinite condițiile speciale pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru bunurile preluate.
Din analiza cererii de chemare în judecată, cât și a considerentelor deciziei civile nr. 160 din 25.01.2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererilor formulate prin cererea de chemare în judecată, ce reprezintă obiectul acesteia și care se referă la despăgubiri bănești pentru daune morale și a despăgubirilor bănești pentru bunurile preluate prin Legea nr. 119/1949, cât și asupra motivelor de recurs.
În consecință, Curtea constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și, în temeiul dispozițiilor art. 326 Cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul H. D. împotriva deciziei civile nr. 160 R/25.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. D. Y. P. F.
GREFIER,
F. J.
Red. MA
Tehnored. MȘ/PS 2 ex.
09.07.2013
Jud. recurs: D. Z.
M.S. C.
L.M. I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1489/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
