Legea 10/2001. Decizia nr. 871/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 10672/3/2012
DOSAR NR._
(475/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.871
Ședința publică de la 15.05.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant I. V. N., împotriva sentinței civile nr.2281 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. V., în calitate de reprezentant al recurentului – reclamant I. V. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.02.2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 5 dosar, lipsind intimata-pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 14.05.2013, întâmpinare.
Avocatul recurentului-reclamant solicită să i se comunice un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar, arătând că nu dorește acordarea unui termen în acest sens.
Curtea aduce la cunoștință avocatului recurentului faptul că întâmpinarea aflată la dosar a fost înaintată prin fax, fiind într-un singur exemplar.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, constatând dreptul recurentului-contestator la măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil și incidența în cauză a prevederilor art.304 pct.9 din codul de procedură civilă privind nelegalitatea, constând în aplicarea greșită a art.4.4. din Legea nr.10/2001 coroborat art.4.7 din Normele Metodologice de aplicare.
Arată că singurul moștenitor acceptant al succesiunii foștilor proprietari este recurentul prin notificarea adresată în termen legal autorității investite în acordarea de măsuri reparatorii. Celălalt moștenitor stabilit în condițiile dreptului comun este asimilat renunțătorilor prin neadresarea unei notificări legale în termenul de decădere prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, operează dreptul de acrescământ, iar A.V.A.S-ul nu a dorit să acorde acest drept.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.10/28.02.2013, aflată la fila 6 dosar.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03 aprilie 2012, pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă sub nr._, reclamantul I. V. N. a chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului formulând contestație împotriva deciziei nr. 19/2012 emisă de intimată, solicitându-se de către petent anularea acestei decizii și constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii privind întregul imobil spațiu comercial, situat în B., ., înscris în Cartea funciară nr._ B..
În motivarea contestației s-a arătat de către reclamant că prin notificarea nr. 234 din 12 februarie 2002 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc „M. D.”, acesta a solicitat restituirea în natură a spațiului comercial situat în B. în calitate de moștenitor al foștilor coproprietari (Neustdadter Kurt L. Fritz și Neustdadter H.) ulterior depunerii notificării, reclamantul obținând procura datată 02 aprilie 2004 prin care era împuternicit de Klaus Kurt Neustdadter să îl reprezinte în procedura de restituire a acestui bun.
Prin decizia nr. 130 din 07 aprilie 2006 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii către reclamant, în nume propriu și în calitate de reprezentant al numitului Klaus Kurt Neustdadter, reprezentând o cotă de 5/6 (10/12) din imobilul spațiu comercial compus din suprafața de 115,99 mp. și teren în suprafață de 531 mp., situat în B., ., înscris în Cartea funciară nr._ B., evidențiat în patrimoniul ., în urma privatizării.
Decizia nr. 130/2006 a fost revocată prin decizia nr. 19/2012 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, act prin care s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 5/12 din imobilul spațiu comercial compus din suprafața de 115.99 mp. și cota de 10/4% din terenul în suprafață de 531 mp.
Că imobilul în discuție a aparținut în proprietate în cote egale soților Neustdadter H. C. și Wilhelmina Neustdadter.
În urma decesului numitului Neustdadter H. C. au rămas ca moștenitori legali în calitate de descendenți, cu o cotă de 2/12 fiecare din imobil – Neustdadter Kurt, Neustdadter H. și Neustdadter Hosrt, iar în urma decesului Wilhelminei Neustdadter survenit la data de 03 aprilie 1948 au rămas ca moștenitori Neustdadter Kurt și H. Neustdadter cu o cotă egală de 3/12 fiecare, în calitate de descendenți, conform certificatului de moștenitor emis de Judecătoria populară mixtă Sibiu în dosarul nr. 5809/1948.
A mai arătat reclamantul că Neustdadter Kurt L. Fritz a decedat la data de 01 noiembrie 1999 având ca moștenitor testamentar pe reclamant conform certificatului de moștenitor nr. 68/2001 emis de Biroul Notarilor Publici, în timp ce H. H. Neustdadter a decedat la data de 14 iulie 2000 având ca moștenitor pe Klaus Kurt Neustdadter, în calitate de nepot de frate predecedat.
Că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950, figurând în anexă la poziția 371 și că Horst Neustdadter și Klaus Kurt Neustdadter nu au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul București – Secția a III a Civilă prin sentința civilă nr. 2281 din 17 decembrie 2012 a respins ca neîntemeiată contestația.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, imobilul în litigiu, situat în B. a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 371, anexa B., acest spațiu comercial compus din suprafața de 115,99 mp. și teren de 531 mp., înscris în Cartea funciară B. fiind evidențiat în patrimoniul ..
Că în urma decesului numitului Neustdadter H. C. au rămas ca moștenitori legali în calitate de descendenți cu o cotă de 2/12 fiecare din imobil – Neustdadter Kurt, Neustdadter H. și Neustdadter Horst, iar la decesul Wilhelminei Neustdadter au rămas ca moștenitori legali Neustdadter Kurt și Neustdadter H. cu o cotă de 3/12 fiecare în calitate de descendenți potrivit certificatului de moștenitor emisă de Judecătoria populară mixtă Sibiu în dosarul nr. 5809/1948.
Reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctului Neustdadter Kurt L. Fritz, conform certificatului de moștenitor nr. 68/2001 emis de Biroul Notarilor Publici „I. F. și A. A.-M.”.
Prin notificarea nr. 234 din 12 februarie 2002, reclamantul a solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură, în integralitate a spațiului comercial situat în Municipiul B., în calitate de moștenitor al foștilor coproprietari Neustdadter Kurt L. Fritz și Neustdadter H..
Prin decizia nr. 130/2006 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului a fost respinsă cererea de restituire în natură a spațiului comercial în discuție, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii către reclamant, în nume propriu și în calitate de reprezentant al numitului Neustdadter Klaus Kurt, reprezentând o cotă de 5/6 din imobilul spațiu comercial situat în municipiul B., înscris în Cartea funciară B., evidențiat în patrimoniul ., însă această decizie a fost revocată de A. pentru Valorificarea Activelor Statului prin decizia nr. 19/2012 ce s-a contestă în cauza de față.
În raport de materialul probator al cauzei, instanța a apreciat că nu este întemeiată contestația formulată de reclamant, în raport de considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul a formulat notificare în cadrul termenului de un an stabilit de Legea nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor ce au fost preluate în mod abuziv în perioada dictaturii comuniste, susnumitul fiind moștenitor testamentar al defunctului Neustdadter Kurt L. Fritz, acesta din urmă deținând cota de 5/12 din imobilul spațiu comercial (1/6 din imobil în nume propriu și 3/12 din imobil ca moștenitor al defunctei Wilhelmina Neustdadter).
Reclamantul nu este moștenitorul celorlalți coproprietari tabulari Hort Neustdadter și Neustdadter Klaus Kurt, aceștia nu au cedat către reclamant drepturile lor succesorale, iar procura la care face referire reclamantul și care i-a fost dată de către Neustdadter Klaus Kurt a fost emisă ulterior împlinirii termenului de un an în cadrul căruia putea fi formulată notificarea conform Legii nr. 10/2001, respectiv la 17 aprilie 2002.
Față de aceste considerente, instanța a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevederile de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 care se referă la dreptul de acrescământ, text care statuează că: „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului se arată că:
- Hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a art. 4 alin.1 – 4 din Legea nr. 10/2001, art. 4.6 și 4.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 3041 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține că:
Sentința încalcă inadmisibil dispozițiile exprese ale art. 4.4 ale Legii nr. 10/2001, art. 4.7 din Normele metodologice, art. 697 Cod civil, preluând identic o motivare a apărării pârâtei, fără o raportare la dispozițiile exprese ale legii, fără o interpretare a raportului dintre dreptul comun și legea specială, golind de conținut un drept expres de acrescământ recunoscut de lege, de care trebuia să beneficieze recurentul-contestator.
Dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 4.7 Norme de Metodologice sunt derogatorii de la dispozițiile dreptului comun privind acceptarea succesiunii și a stabilirii calității de moștenitor acceptant (întocmai ca și în domeniul legii fondului funciar conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), reprezentând o excepție de la principiul divizibilității acceptării succesiunii conform dreptului comun, deoarece acordarea măsurilor reparatorii se face numai la cererea persoanei îndreptățite, care a depus notificarea prevăzuta de art. 22 în termenul de decădere prelungit până la 14 februarie 2002, cerere considerată acceptare a succesiunii privind bunul a cărei restituire se solicită, ceilalți moștenitori ai fostului proprietar deposedat, stabiliți conform dreptului comun, fiind asimilați renunțătorilor în lipsa notificării de retrocedare formulată în termen, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură sau echivalent urmând a beneficia de drepturile celorlalți, în temeiul dreptului de acrescământ consacrat expres de art. 4 alin. 4 în acord cu art. 697 Cod civil.
Rezultă că noțiunea de moștenitor acceptant prevăzută de legea speciala nr. 10/2001 derogă de la noțiunea de moștenitor acceptant în condițiile dreptului comun, acceptant fiind numai moștenitorul care a solicitat prin notificare retrocedarea imobilului respectiv, inclusiv cea de renunțător cu privire la bun, care potrivit legii speciale este cel care nu a solicitat prin notificare retrocedarea imobilului sau contravaloarea acestuia.
Rezultă totodată că în temeiul legii speciale, calitatea de persoana îndreptățită la restituirea proprietății întregului bun sau a contravalorii nu se confundă cu calitatea de moștenitor stabilită în condițiile dreptului, nefiind pe tărâmul dreptului succesoral consacrat prin actele emise în dezbare succesorală, ci pe tărâmul recunoașterii unui drept de proprietate sau a dreptului la despăgubiri în condițiile legii speciale, de care beneficiază numai comoștenitorul acceptant care a formulat notificarea, care în temeiul dreptului de acrescământ culege aparținut comoștenitorilor renunțători.
Or, în speță este necontestat că I. V. N., titular al unei cote succesorale de 5/12 pe calea transmiterilor și retransmiterilor succesorale de la foștii proprietari (Neustadter H. C., Neustadter Wilhelmina, Neustadter Kurt Lejos Fritz) este singurul moștenitor acceptant al succesiunilor prin notificarea sa adresată pârâtei ce are efectul acceptării succesiuni, ceilalți moștenitori, Neustadter Horst, titular al unei cote de 2/12 și Klaus Kurt Neustadter, având calitatea de renunțători prin neformularea unei notificări în termen, recurentul fiind singura persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil situate în B., ., înscris în Cartea funciară nr._ B., nr. top 5434, compus din spațiu comercial în suprafață de 115,99 mp. și cota de 10,4% din terenul în suprafață de 531 mp., în temeiul dreptului de acrescământ prevăzut expres de lege, dar nerecunoscut abuziv (o cotă greșită de 5/12).
Rezultă irelevantă argumentelor preluate automat de instanța din apărările intimate-pârâte privind lipsa calității recurentului-reclamant de moștenitor a celorlalți comoștenitori (Kurt Horst și Kurt Klaus Neustadter) ori a necedării drepturilor acestuia reclamantului, din moment ce aceștia sunt asimilați renunțătorilor, nefiind posibilă sau necesară o transmitere de un renunțător, de la care a operat în temeiul legii – ope legis – dreptul de acrescământ. Atât instanța cât și intimate-pârâtă neagă sau golesc de conținut dispozițiile legii speciale derogatorii de la dreptul comun, contrar unei doctrine juridice și practice judiciare bine conturate (anexată).
P. aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Dreptul de acrescământ este acel drept al unui moștenitor de a beneficia de partea de moștenire cuvenită unui alt moștenitor, care fie este renunțător sau nedemn (în cazul moștenirii legale), fie nu vrea să primească legatul (în cazul moștenirii testamentare).
Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 „(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
De asemenea, potrivit art. 4 pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 „În cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluția prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil, potrivit căruia „Partea renunțătorului profită coerezilor săi”...). Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 și care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare). În cazul în care, după adoptarea deciziei/dispoziției de soluționare și până la intabularea acesteia, apar alte persoane cu vocație succesorală care au depus în termen cerere de restituire, se va dispune revocarea actului administrativ și emiterea unei decizii/dispoziții conforme cu legea”.
Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă legiuitorul a avut în vedere un autor, care este persoana îndreptățită, în sensul legii, și moștenitorii acestuia, dreptul de acrescământ privind cota parte dintr-o succesiune care, practic, este preluată de moștenitorul care formulează notificarea.
Așadar, reclamantul poate pretinde preluarea cotei ce aparține autorului lui, respectiv a defuncților Neustander H. C., Neustander Wilhelmina, Neustander Kurt Lejos Fritz, însă cu raportare la bunurile lăsate de acestia, iar nu cu privire la partea din imobil ce a aparținut altor autori și cu privire la care erau îndreptățite să formuleze notificare alte persoane.
Prin urmare, este dovedit în speță că imobilul a aparținut în coproprietate atât autorilor reclamantului, cât și altor doi coproprietari, respectiv Neustadter Kurt și Neustadter H. (fila 96 dosar fond – extras de Carte funciară) față de care reclamantul nu are calitatea de moștenitor.
Conform, dispozițiilor testamentare și a certificatului de moștenitor nr. 68/2001, reclamantul dobândește, astfel, ceea ce autorul său Neustander Kurt Lejos Fritz era îndreptățit să primească, fiind inadmisibil să primească mai multe drepturi decât avea cel ce a transmis.
Legea nr. 10/2001 prin dispozițiile art. 4 alin. 4 nu derogă de la dreptul comun, așa cum susține recurentul, ci dă eficiență dispozițiilor din Codul civil referitor la dreptul de acrescământ.
Prin aceste dispoziții nu se conferă persoanelor care au formulat notificarea mai multe drepturi decât ar fi beneficiat în condițiile dreptului comun.
Apreciind că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant I. V. N., împotriva sentinței civile nr. 2281 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. V. A. D. T. I. A. H. P.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./04.07.2013
T.B.-S.3.-C.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
