Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1502/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1502/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 47555/3/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1502R
Ședința publică de la data de 20.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - S. G.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror I. E..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă F. E. împotriva sentinței civile nr. 163/30.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „Despăgubiri Legea nr.221/2009 pretenții”.
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, din oficiu, pune în discuție perimarea recursului în temeiul art. 248 Cod procedură civilă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției și a se constata perimat recursul, fiind îndeplinite condițiile art. 248 Cod procedură civilă.
Curtea constatând închise dezbaterile reține în pronunțare excepția de perimare a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr._, reclamanta F. E. a solicitat constatarea caracterului politic ale măsurii administrative a deportării tatălui său în URSS, după cel de al doilea război mondial, în conformitate cu convenția de armistiție între 1945-1948; precum și acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl său F. R. în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin rezoluția de primire a dosarului s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a indica pârâtul cu care înțelege să se judece, cuantumul daunelor morale și să facă dovada că este fiica defunctului F. R..
La data de 22.12.2011 reclamanta a depus o cerere precizatoare, căreia i-a anexat acte de stare civilă, însă nu a indicat pârâtul cu care înțelege să se judece și nici cuantumul pretențiilor sale.
La termenul de judecată din data de 30.01.2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile art. 133 C..
Prin sentința civilă nr. 163/30.01.2012 Tribunalul București Secția a IV-a civilă a declarat nulă cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta F. E..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că, pentru ipoteza neindicării pârâtului chemat în judecată, legea impune explicit nulitatea, care poate fi invocată și din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta F. E..
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să cheme în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și că solicită obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 euro sau contravaloarea în lei.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Prin încheierea din data de 1.06.2012 Curtea a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa părților.
Cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților excepția de perimare a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că excepția de perimare a recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas in nelucrare din vina părții timp de 1 an.
În speța dedusă judecății, a trecut mai mult de 1 an de când dosarul a rămas în nelucrare din vina recurentei, care s-a dezinteresat de soluționarea dosarului și nu a mai efectuat nici un act de procedură după suspendarea cauzei.
În consecință, în temeiul art. 248 și urm. C.pr.civ. și întrucât nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării prevăzută de art. 249-250 C.pr.civ., Curtea va constata perimată cererea de recurs de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă F. E. împotriva sentinței civile nr. 163/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.09.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. M. Steluța Z. D. S. G.
Grefier,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
2 ex./7.10.2013
Jud. fond – L. I. F.
| ← Validarea ofertei reale de plată. Decizia nr. 184/2013. Curtea... | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 1423/2013. Curtea de... → |
|---|
