Pretenţii. Decizia nr. 488/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 62443/3/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 488 R
Ședința publică de la 05.03.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
………………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți D. E., L. M. L., L. C., L. O. D., L. S. D., împotriva sentinței civile nr. 1171/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurenții reclamanți D. E., L. M. L., L. C., L. O. D., L. S. D. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.09.2011, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamanții L. M. L., L. C., L. S. D., L. O. D. și D. E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța să oblige pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății, a echivalentului sumei de 250.000 (două sute cinci zeci mii) Euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic a tatălui lor L. N. C. data prin sentința penala nr. 198/16.04.1960 a Tribunalului M. Iași.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin sentința penală nr. 198/16.04. 1960 a Tribunalului M. Iași, tatăl lor a fost condamnat la 7 (șapte) ani închisoare corecționala pentru fapta prevăzuta și condamnata de art. 209 C.penal.
Aceasta condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic întrucât fapta pentru care a fost condamnat tatăl său este prevăzuta în art. 1 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Când au solicitat aceste despăgubii au avut în vedere elementele de fapt petrecute cu ocazia efectuării pedepsei și după eliberarea din închisoare.
Aceste elemente ale stării de fapt privind ororile din închisorile comuniste sunt de notorietate - ele rezultând din emisiuni radio-tv, anchete și reportaje jurnalistice, lucrări științifice ale diferitelor instituții de stat, Raportul prezentat de Președintele României în Parlament privind condamnarea comunismului.
Prin urmare consideră ca, datorita condamnării cu caracter politic pe care a suferit-o tatăl lor, acestuia i s-a încălcat dreptul la libertate, i-a fost maltratata tinerețea, i-a fost afectată profund onoarea, demnitatea - fapt ce i-a marcat pentru tot restul vieții, și le-a produs puternice suferințe în plan fizic și psihic.
Tatăl lor a trecut prin penitenciarele de la Iași, Râmnicu Sărat, Jilava, G. și Colonia Ostrov.
Când a fost arestat era preot paroh în satul Pocreaca, J. Iași iar mama lor era casnica.
La data arestării, mama reclamanților a rămas cu 6 copii în întreținere din care trei erau minori iar alții trei în școli de unde au fost dați afară.
În perioada arestării familia lor a trăit din mila enoriașilor din . urmare a regimului de detenție (regim de încarcerare - inuman și precar, regim de munca - exterminare, regim de ancheta - bătăi groaznice) sănătatea i-a fost afectata profund.
În anul 1975 tatăl lor a decedat ca urmare o bolilor contactate în detenție.
Prin urmare consideră că, datorita condamnării cu caracter politic pe care a suferit-o tatăl său acestuia i s-a încălcat dreptul la libertate, i-a fost maltratată tinerețea, i-a fost afectata profund onoarea, demnitatea - fapt ce a marcat întreaga familie pentru tot restul vieții.
Față de aceste aspecte solicită să se constate că acțiunea este întemeiată și cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit sunt rezonabile în raport de situația de fapt rezultată din condamnarea cu caracter politic suferita de soțul său și cu jurisprudența CEDO.
Apreciaza ca sunt îndreptățiți sa porneasca acțiunea și în temeiul art. 1000 alin. 3 C.civil întrucât se incadreaza în termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Pentru a face aplicarea articolul 1000 alin. 3 C.civil reclamanta trebuie sa cunoască cine este făptuitorul care i-a produs prejudiciul și sa stabilească întinderea prejudiciului.
Caracterul ilicit și culpabil al condamnărilor motivate politic sunt recunoscute de stat prin adoptarea Legii nr. 221/2009 ca urmare de la data cestei recunoașteri începe sa curgă termenul de prescripție pentru acțiunea în răspundere civila delictuala. Ca urmare a declarării neconstituționale a normei speciale redevine aplicabila norma generala apta a reglementa situația de fapt din acțiune.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1-4 din Legea nr. 221/2009, art. 3 și art. 1000 alin. 3 C.civil și pct. 8 din Rezoluția nr. 1096/1996 a Consiliului Europei.
Prin sentința civilă nr. 1171 din 28.05.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția prescripției și a respins ca prescrisă acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că actiunea formulata in temeiul art. 1000 alin 3 ( in aplicarea art. 998 C.Civ. ) este prescrisa, potrivit dispozitiilor art. 8 din Decretul 167/1958. Reclamantii solicita despagubiri pentru prejudicul moral suferit ca urmare a detentiei autorului lor. Cat priveste prejudiciul moral suferit direct de reclamanti, acestia au cunoscut de la data condamnarii si respectiv de la data producerii efectelor acestei condamnari asupra lor, toate prejudiciile avand drept cauza directa fapta prepusilor statului, invocate in prezenta cerere. Calculandu-se termenul de prescriptie din 1989, data de la care exista accesul efectiv la justitie in sensul prezentei actiuni, urmeaza a retine ca in 2009 dreptul la actiune este prescris.
Actiunea in repararea prejudiciului moral care a apartinut victimei directe nu este tansmisibila pe cale succesoarala dat fiind caracterul strict personal al dreptului vatamat, succesorii putand doar continua eventual o actiune inceputa de defunct. Nu se poate retine ca prin edictarea Legii 221/2009, statul a creat un drept nou al mostenitorilor persoanei condamnate de vreme ce legiferarea a fost declarata necostitutionala fiind lipsita de orice efecte. Mostenitorii pot solicita numai despagubiri pentru prejudiciul moral personal, aceasta actiune fiind precrisa.
Rezoluția 1096/1996 a Consiliului Europei, fără a crea drepturi în patrimoniul persoanelor, întrucât prin rezoluția respectiva statelor le sunt transmise recomandări, fără ca statele sa își asume obligații, nu se refera la un mecanism de reparație patrimoniala pentru prejudiciile cauzate de regimul comunist.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții :
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, deși au invocat art. 1 – 4 din Legea nr. 221/2009 pentru a proba culpa statului în producerea prejudiciului moral, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest temei de drept.
Astfel, unicul act normativ ce permitea descendenților condamnatului politic de a introduce acțiune pentru recuperarea prejudiciului moral este Legea nr. 221/2009 (art. 1 – 4) iar după declararea neconstituțională a art. 5 din această lege a redevenit aplicabilă norma generală – răspunderea civilă delictuală.
Caracterul ilicit și culpabil al condamnării abuzive a autorului reclamanților a fost recunoscut prin Legea nr. 221/2009, astfel încât momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru acțiunea în răspundere civilă delictuală a statului este de la data acestei recunoașteri, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, care presupune dreptul reclamantului de a determina întinderea obiectului judecății și persoana sau persoanele cu care se confruntă în instanță, iar cererea de chemare în judecată este actul procedural prin care reclamantul învestește instanța de judecată cu pretenția sa.
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care determină cadrul procesual, inclusiv sub aspectul obiectului și cauzei juridice a cererii.
Astfel, potrivit art. 129 alin. final din Codul de procedură civilă, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății, fără a putea depăși limitele investirii sale.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată constituie baza raportului procesual civil ce se formează prin introducerea ei între reclamant și pârât, fixând cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți și obiectul litigiului.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, recurenții reclamanți au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui lor prin sentința penală nr. 198/16.04.1960 a Tribunalului M. Iași, în temeiul art. 1 – 4 din Legea nr. 221/2009, art. 3 și art. 1000 alin. 3 C.civ. și pct. 8 din Rezoluția nr. 1096/1996 a Consiliului Europei.
Însă, astfel cum rezultă din sentința atacată cu prezentul recurs, instanța de fond a analizat prescripția dreptului material la acțiune în baza art. 1000 alin. 3 C.civ. exclusiv prin raportare la momentul când a intervenit condamnarea precum și la cel când a căzut sistemul comunist, omițând să analizeze acțiunea și prin prisma temeiului art. 1 – 4 din Legea nr. 221/2009, invocat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată pentru dovedirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu moral.
Or, recurenții reclamanți au susținut că acest text de lege le-a deschis calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor ca urmare a condamnării politice.
Neanalizarea pretențiilor deduse judecății și din această perspectivă are drept consecință încălcarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare al reclamanților, cărora, de altfel, instanța le-a opus caracterul strict personal al dreptului la repararea prejudiciului moral, netransmisibil pe cale succesorală.
Față de cele reținute și pentru o judecată unitară, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți D. E., L. M. L., L. C., L. O. D., L. S. D., împotriva sentinței civile nr.1171/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 2 ex.
8.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1386/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Validarea ofertei reale de plată. Decizia nr. 184/2013. Curtea... → |
|---|
