Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1572/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 24210/3/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572R
Ședința publică din data de 27.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - M. A. M.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror I. E..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă D. – G. M. împotriva sentinței civile nr. 1319/20.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „ despăgubiri – Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat de consilier juridic Dănicioară C. cu delegație, lipsind recurenta – reclamantă D. – G. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în cauză s-a solicitat în scris de către recurenta – reclamantă, judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatului – pârât, depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză, având în vedere că s-a solicitat în scris, de către recurenta – reclamantă, judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatului – pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod corect instanța de fond a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 133 al.1 Cod procedură civilă, având în vedere că reclamanta deși a fost legal citată, cu mențiunea de a indica pârâtul cu care înțelege să se judece, această obligație nu a fost îndeplinită.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2011, reclamanta D. – G. M. a solicitat, conform Legii nr. 221/2009 suma de 2500/5000/10.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit.
În motivare, se arată că în ianuarie 1945, numita Hedda M., născută la data de 01.03.1924 a fost luată și deportată împreună cu alți cetățeni, spre a fi internată în lagărul Ukraine Doneyk URSS, pentru a participa la lucrări de reconstrucție și a fost evacuată în mod obligatoriu în localitatea Dumbrăveni, județul Sibiu, la data de 05.05.1952.Timpul deținut în lagăr, inclusiv transport, cuprinde perioada între plecarea din C., județul B., până la data de noiembrie/decembrie1949, eliberarea în localitatea C..
În dovedirea cererii a fost depusă la dosar în copie cererea pentru documentul de internare/evacuare obligatorie.
Prin sentința civilă nr.1319/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a-V-a Civilă s-a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta D. – G. M., domiciliată în Germania, D-_ Anhausen, Mittelstr, nr. 19, în temeiul art. 133 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 112 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată, va cuprinde: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților,obiectul și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și semnătura.
Potrivit art. 133 al. 1 Cod procedură civilă – cererea de chemare în judecată, care nu cuprinde numele reclamantului sau pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Având în vedere că reclamanta a fost legal citată, cu mențiunea de a indica pârâtul cu care înțelege să se judece, iar această obligație nu a fost îndeplinită, având în vedere și dispozițiile art. 133 al. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va anula cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței civile nr.1319/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a- V-a Civilă a declarat recurs reclamantul D. – G. M..
În motivarea recursului, recurentul reclamant critică sentința pentru următoarele motive:
Reclamantul a depus cererea la data de 26.03.2011.
Din această dată, nu a mai fost informat în mod suficient și corespunzător asupra soartei procedurii inițiate. El a primit o citație pentru termenul din data de 16.1.2012, cu solicitarea completării cererii, dar fără a specifica că ar fi vorba de cererea referitoare la dislocarea din anul 1952. El a plecat de la premisa că se solicită completarea cererii în legătură cu deportarea în URSS din anul 1945. Această cerere a fost completată prin înscrisul din data de 16.9.2011, trimisă la tribunal de recurent, care a fost înregistrată sub nr. dosar_/3/2011.
Prin aceasta reclamantul s-a bazat pe faptul că ar fi îndeplinit solicitările instanței.
Cu atât mai surprins a fost când a primit acum câteva zile comunicarea sentinței 1319, la nr. de dosar_, cu anularea cererii, menționând în reținerea situației de fapt exact deportarea numitei Hedda M. în ianuarie 1945 și amestecând în continuare cele două situații, chiar stabilind o perioadă de timp neconcludentă (5.5.1952 până în decembrie 1949).
În acest context reclamantul poate cere numai o anulare a sentinței civile neconcludente și o rejudecare cu următoarele date, pentru care s-a înaintat împreună cu recursul contra sentinței această cerere precizatoare.
În dovedirea susținerilor, se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri materiale.
În drept, se întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.3 – 6 din Legea nr.221/2009, art.242 alin.2 și 274 alin.1 din Cod procedură civilă și pe normele dreptului european.
Analizând recursul declarat din prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a aplicat, în mod corect, dispozițiile art.133 din Codul de Procedură Civilă, deoarece cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. – G. M. nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.112 din Codul de Procedură Civilă, respectiv numele și domiciliul pârâtului.
Astfel, dispozițiile art.133 din codul de procedură civilă sancționeazã lipsa unor elemente esențiale din cuprinsul cererii de chemare în judecatã. Lipsa numelui reclamantului și pârâtului, a obiectului și semnãturii atrage nulitatea cererii de chemare în judecatã. Întrucât textul alin. (1) prevede expres sancțiunea nulitãții, suntem în prezența unei nulitãți exprese, astfel cã cel care o invocã nu trebuie sã dovedeascã vreo vãtãmare, aceasta prezumându-se, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Pe cale de consecință, în condițiile în care procesul civil este contradictoriu, prin natura sa, presupunând existența a cel puțin două părți cu interese contrare și faptul că cererea de chemare în judecată era informă, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 112 pct.1 din Codul de Procedură Civilă, Curtea învederează că, în mod corect, prima instanță a aplicat dispozițiile art.133 alin.1 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, în temeiul art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – reclamant D. – G. M. împotriva sentinței civile nr.1319/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – reclamant D. – G. M. împotriva sentinței civile nr.1319/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a-V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Z. M. Steluța C. A. M. M.
GREFIER
L. D.
RED.DZ
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
1.10.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1669/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1619/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
