Rezoluţiune contract. Decizia nr. 182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 35254/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.182A
Ședința publică de la 24 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanții-pârâți B. I. și B. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. P., în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.256/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C. N., cu domiciliul ales la avocat C. C., în București, ..6, ., ., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă reprezentată de avocat C. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanții-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că apelul este netimbrat și nemotivat.
Curtea, pune în discuție excepția netimbrării cererii de apel, având în vedere că apelanții-pârâți au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3005 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform dovezilor aflate la filele 12, 13 dosar apel, și nu au satisfăcut această cerință legală.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită admiterea excepției și anularea apelului ca netimbrat, conform dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 3 iunie 2010, reclamanta P. C. N. a chemat în judecată pe pârâții Baghadi I. și Baghadi A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1568/31.10.2008 la BNP M. V. S., cu consecința pierderii de către pârâți a sumei plătite cu titlu de avans.
În motivare, a arătat că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, în sensul de a pune la dispoziția promitenților cumpărători imobilul, precum și de a procura toate actele necesare perfectării vânzării convenită prin antecontract la 09.04.2009.
Ulterior, urmare rugăminților promitenților cumpărători, a mai așteptat încă un an pentru ca pârâții să-și poată îndeplini obligațiile, însă fără a stabili în concret un anume termen. Cu toate acestea, promitenții cumpărători i-au comunicat că nu mai doresc finalizarea tranzacției convenite, astfel că a decis să procedeze la notificarea acestora prin executor judecătoresc, în vederea rezoluțiunii antecontractului, ce face obiectul prezentei pricini. Față de lipsa de reacție a acestora la notificare, a fost întocmită încheierea de certificare de fapte nr. 02/26.05.2010, înregistrată la nr. 1256/26.05.2010.
În drept, a invocat prevederile art. 969, 1020-1021, 1068-1069,1066 Cod civil.
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că, promitenții-vânzători nu și-au respectat acordul de prelungire a termenului, care să le permită achitarea celor 250.000 euro. Clauza penală privind pierderea avansului în cazul neîncheierii contractului, este nulă absolut, fiind contrară moralei și ordinei publice, și contravine dispozițiilor art. 1258 Cod civil.
Prin cerere reconvențională au solicitat ca reclamanta să fie obligată la restituirea sumei de 50.000 euro, achitată cu titlu de avans.
Prin sentința civilă nr. 5039 din 14.04.2010, Judecătoria Sectorului 2 București, investită cu soluționarea cauzei, a declinat soluționarea acesteia în favoarea Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr. 256 din 05.02.2013, a admis cererea de chemare în judecată, în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1568/31.10.2008 la BNP M. V. S., cu consecința pierderii de către pârâți a sumei plătită ca avans. Totodată, a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată, și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 6921,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 31.10.2008 s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.1568 la BNP M. V. S. din București între reclamanta P. C. N. și P. L. în calitate de promitenți vânzători și pârâții B. I. și B. A. în calitate de promitenți-cumpărători privind imobilul situat în București .. 19 sector 2.
Conform antecontractului terenul în suprafață de 406 mp, este proprietatea reclamantei, iar construcția amplasată pe teren este proprietatea reclamantei și a lui P. L.. În ceea ce privește terenul, în antecontract, s-a menționat că numai pârâta B. I. este promitentă cumpărătoare, pârâtul B. A. având interdicție de cumpărare, nefiind cetățean român. Prețul a fost convenit la suma de 300.000 euro, din care s-a plătit un avans de 50.000 euro. Ca termen de perfectare a actului autentic de vânzare cumpărare, s-a menționat data de 04.05.2009.
În antecontract s-a stipulat clauza conform căreia, dacă promitentul cumpărător nu va mai fi de acord cu perfectarea contractului de vânzare cumpărare va pierde suma plătită ca avans, precum și cheltuielile efectuate pentru renovările ulterioare.
La data de 31.10.2008 s-a încheiat între reclamantă și fostul soț, P. L., convenția de partaj voluntar prin care imobilul în cauză a revenit în proprietate reclamantei, acesta încasând o parte din avansul primit în baza antecontractului în cuantum de 30.000 euro.
La datele de 4 mai 2009 și 26.05.2010, reclamanta s-a prezentat la notar pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, însă pârâții nu au dat curs notificării sale, în vederea prezentării la sediul biroului notarial.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâții nu au executat obligația de plată a întregului preț și au fost puși în întârziere prin comunicarea notificării la data de 11.05.2010, deci se află în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor din antecontract.
C. financiară nu constituie o împrejurare care să exonereze pe pârâți de obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare și de a plăti prețul imobilului convenit cu reclamanta. Teoria impreviziunii pe care pârâții o invocă nu este aplicabilă în cauză, întrucât potrivit art. 107 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 1271 din noul cod civil se aplică numai contractelor încheiate după . codului. Tribunalul nu a reținut existența vreunei cauze de exonerare a răspunderii pârâților pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv a cazului fortuit sau a forței majore.
De asemenea, s-a constatat că pârâții refuză încheierea contractului pe considerentul că nu mai sunt de acord cu prețul stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare și solicită renegocierea acestei clauze.
Prin urmare, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea antecontractului și, în consecință, a admis acțiunea.
În ceea ce privește punerea părților în situația anterioară, tribunalul a constatat că, prin înțelegerea părților, s-a stabilit ca avansul să fie de 50.000 euro, care a fost achitat de către pârâți la data încheierii antecontractului.
Prin antecontract s-a convenit ca, dacă promitentul cumpărător nu va mai fi de acord cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, va pierde suma plătită cu titlu de avans, precum și cheltuielile efectuate pentru renovările ulterioare. Cu alte cuvinte, părțile au stabilit de comun acord, prin antecontract, modul de evaluare a despăgubirilor în cazul neexecutării obligațiilor asumate.
Prin clauza penală se fixează astfel, anticipat valoarea prejudiciului cauzat prin neexecutare, părțile fiind scutite de a se mai adresa justiției pentru evaluare și nu se creează posibilitatea pentru debitor de a se libera printr-o altă prestație.
Clauza penală este o convenție accesorie, un contract obligatoriu între părți, instanța de judecată neavând dreptul să îi reducă sau să îi mărească cuantumul. Instanța nu verifică întinderea prejudiciului suferit de creditor și nici nu poate cere creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit.
Clauza penală este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru acordarea de despăgubiri, respectiv neexecutarea să provină din vina debitorului, neexecutarea să îi fie imputabilă, debitorul să fie pus în întârziere.
Pârâții invocă nulitatea clauzei penale pe cale de excepție, susținând că sunt incidente prevederile art. 966-968 din vechiul Cod civil privitor la cauza ilicită. Cauza unui contract este nelicită potrivit art. 968 Cod civil atunci când este prohibită de legi, și contravine bunelor moravuri și ordinii publice.
În speță, nu este îndeplinită nici una din aceste condiții pentru a se putea reține că înțelegerea părților privind clauza penală este ilicită pentru că din suma achitată cu titlu de avans reclamanta a achitat o datorie către fostul soț.
Un alt aspect invocat de către pârâți este acela conform căruia, prin reținerea de către reclamantă a avansului achitat ar fi incidentă îmbogățirea fără justă cauză. Îmbogățirea fără justă cauză este aplicabilă în cazul faptelor juridice licite. În cauza de față suntem în prezența unui antecontract, adică a unui act juridic, în care părțile au prevăzut o clauză penală, astfel că nu este aplicabilă instituția îmbogățirii fără justă cauză.
În consecință, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1568/31.10.2008 la BNP M. V. S., cu consecința pierderii de către pârâți a sumei plătită ca avans.
În baza art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pe pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6921,30 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, dar nu și l-ai motivat.
Instanța a pus în vedere pârâților, prin citație, să-și timbreze apelul, până la termenul de judecată stabilit, 24.05.2013, cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 3005 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii, sens în care au fost citați pentru termenul din 24.05.2013.
Curtea a stabilit cuantumul taxă judiciară de timbru în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/_, privind taxele judiciare de timbru, la valoarea de 50.000 euro, singura în fapt contestată la prima instanță, prin invocarea excepției nulității clauzei penale.
Pârâții nu au înțeles să-și îndeplinească obligația de timbraj până la termenul de judecată stabilit.
Or, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Așa fiind, făcând aplicarea textului de lege susmenționat, Curtea urmează a anula apelul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul formulat de apelanții-pârâți B. I. și B. A., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. P., în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 256/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C. N., cu domiciliul ales la avocat C. C., în București, .. 6, ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. R. P.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 5 ex.
29.05.2013
Jud. fond: L. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1619/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
