Legea 10/2001. Decizia nr. 1886/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1886/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 62641/3/2011
Dosar nr._
(1776/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1886
Ședința publică din 20.11.2013
Curtea constituită din:
Președinte - A. DorisTomescu
Judecător - I. A. H. P.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A.), împotriva sentinței civile nr.1372 din 01.07.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. H.-I., H. M. I., S. I. A., M. I. și P. R.-Catolică Sibiu Centru.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
P. a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06 noiembrie, apoi la 13 noiembrie și 20 noiembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamanții I. H. I., H. M. I., S. I. A., M. I. și P. R. CATOLICĂ SIBIU CENTRU au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI obligarea acesteia să emită decizie în echivalent pentru terenurile identificate cu nr. topo:
- 4180/3/1/1 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris în Cartea Funciară 3777 Sibiu;
- 4180/1/1/2/2 înscris in Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea Funciară 3777 Sibiu;
- 4180/1/2/2 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea Funciară 3777 Sibiu;
- 4180/2/1/1 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea Funciară 9299 Sibiu;
- 4180/2/2 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea Funciară 9299 Sibiu;
- 4180/2/1/2 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea funciară 9299 Sibiu;
- 4182 /1/1/1 înscris în Cartea Funciară nr._, transcris inițial în Cartea Funciară 3777 și apoi în Cartea Funciară nr._ Sibiu.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin notificările adresate A.V.A.S. cu numerele 192/13 iulie 2001; 193/13 iulie 2001 și 374/13 august 2001 au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele individualizate în petitul cererii și înscrise în Cartea Funciară nr._.
Unele dintre suprafețele de teren proprietatea autorilor lor au făcut obiectul altor notificări, respectiv notificarea nr. 88 10 iulie 2011 iulie 2001, cu privire la care a fost emisă decizia nr. 305/21 oct. 2009, aceasta fiind în curs de examinare judiciară în cauza care formează obiectul dosarului nr._, aflată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Cele două cereri vizează imobile și notificări diferite.
Imobilele identificate cu nr. top 4180/3/1/1; 4180/1/2/2
și 4180/1/1/2/2 (primele trei din petitul cererii) au făcut obiect al
notificării nr. 192/13 iulie 2001.
Acestea au aparținut lui Datky A. și Datky A. -
M..
Astfel cum rezultă din mențiunile din cuprinsul Cărții Funciare nr. 3777, pe aceste terenuri a fost o fabrică de cărămidă, acoperită cu țiglă și compusă din 3 birouri, un coridor, 3 magazine, 10 ateliere, 2 antreuri, un atelier de cărămidă și o casă de locuit.
Imobilele identificate cu nr. top 4180/2/2; 4180/2/1/1
și 4180/2/1/2 (următoarele trei din petitul cererii) au făcut obiect al
notificării nr. 193/13 iulie 2011.
Astfel cum rezultă din mențiunile din cuprinsul Cărții Funciare nr. 9299 acestea au constituit inițial imobilul cu nr. top.4180/2.
Imobilul a fost dobândit cu titlu de dotă de Schwartz E.
M..
Potrivit mențiunilor exprese din cuprinsul Cărții Funciare, pe aceste terenuri se aflau următoarele construcții: 1 vilă cu 5 camere; 1 șopron de lemn; 11 grajduri pentru porci.
Imobilul identificat cu nr. top 4182/1/1/1 (ultimul din
petitul cererii) a făcut obiect al notificării nr. 374/13 august 2001.
A arătat că acest imobil în suprafață de 6.165 mp. a aparținut fostei societăți ELASTIC.
La data naționalizării, erau acționari ai societății ELASTIC SA, Datky A., Datky M., Datky A. jr. Datky, Z., S. I., Keller E. și Kennedy M. astfel cum rezultă din înscrisul privind datele societății încheiat cu nr. 1278/21 apr. 1950.
Arată că sunt succesori ai acționarilor.
Calitatea lor de persoană îndreptățită (dispozițiile art. 3 al. (1) lit. a) și art. 4 din Legea nr. 10/2001) rezultă din înscrisurile atașate notificării și nu a fost contestată de A.V.A.S.
Notificările nu au fost soluționate până în prezent.
Situația imobilelor rezultă din analiza Cărții Funciare care relevă că în realitate, toate aceste imobile au aparținut autorilor lor, astfel cum au explicitat.
Documentația care atestă dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren individualizate în cuprinsul notificării a fost depusă la A.V.A.S.
Prin sentința civilă nr.1372/01.07.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată. A admis în parte cererea formulată de reclamanții M. I., P. R.-Catolică Sibiu Centru în contradictoriu cu pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului, a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte pentru imobilele ce fac obiectul notificărilor nr. 192, 193/13.07.2001, respectiv nr. 374/13.08.2001 în favoarea reclamanților M. I. și P. R.-Catolică Sibiu Centru; a respins cererea formulată de reclamanții I. H.-I., H. M. I. și S. I. A..
P. a hotărî astfel, tribunalul, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, a constatat că este neîntemeiată, întrucât în baza Lg.10/2001 s-a formulat notificare ce nu a fost soluționată în termenul legal prevăzut de legiuitor.
În această situație se constată un refuz din partea pârâtei și ca atare având în vedere Decizia nr.20/2007 a ÎCCJ instanța este competentă să analizeze pretențiile deduse judecății, acțiunea fiind admisibilă sub acest aspect.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților I. H. I., H. M. I. și S. I. A., tribunalul apreciază că acest aspect vizează de fapt fondul cauzei respectiv calitatea de persoană îndreptățită și ca atare va fi analizată ca apărare de fond în raport de prevederile legii speciale.
Pe fondul cauzei, tribunalul, reține următoarea situație de fapt și de drept:
În baza Lg.10/2001, Schvartz E. M. a formulat notificările nr.192, 193/13.07.2001, respectiv nr.374/13.08.2001 prin care a solicitat restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent pentru demersurile menționate în notificările respective, solicitare făcută în calitate de moștenitoare a defuncților săi părinți Datky A. și Datky A. M..
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită, tribunalul, constată din certificatul de moștenitor, certificatele de naștere și căsătorie că Scvartz E. este una dintre moștenitorii defuncților Datky A. și Datky A. M. iar în același timp persoana care a formulat notificare în baza Lg.10/2001.
Schartz E. (născută Datky și fostă Keller) a decedat la data de 18.02.2008, iar de pe urma decesului său, potrivit testamentului autentificat sub nr.1633/19.09.2006 au fost instituiți ca legatari cu titlu universal pentru toată averea sa reclamanților M. I. în cotă de 1/3 și P. R. Catolică Sibiu Centru cu cota de 2/3.
Ca urmare, tribunalul, apreciază că numai reclamanții M. I. și P. Romană Catolică Sibiu Centru au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctei Schvartz E. și ca atare au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.4 alin.2 din Lg.10/2001. P. reclamanții I. H. I., H. M. I. și S. I. A. calitatea de persoană îndreptățită nu poate fi reținută în lipsa dovezii calității de moștenitori de pe urma defunctei Schvartz E. pentru a beneficia de prevederile legii speciale de pe urma defunctei lor mătuși.
Referitor la dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, tribunalul, reține din cartea funciară, bilanțurile contabile ale fostei societăți Elastic, situația juridică comunicată de . cele trei imobile ce formează obiectul notificării nr.192/2001 au aparținut fraților Datky Z., S. I. născută Datky, Scavrtz E., născută Datky și inițial căsătorită Keller și Datky A. și au trecut în proprietatea statului.
P. cele 4 imobile ce formează obiectul notificării nr.193/2001 se reține că acestea au aparținut E. Dartky (căsătorită Keller și recăsătorită Scvartz) și de asemenea au trecut în proprietatea statului.
Totodată se mai reține pentru primele trei imobile ce fac obiectul notificării nr.374/2001 că acestea au aparținut fostei societăți „Elastic”, iar că la momentul naționalizării erau acționari ai firmei Datky A., Datky M., Datky jr., Datky Z., S. I., Keller E. și Kennedy M., iar pentru al patrulea imobil ce face obiectul aceleiași notificări (nr.topo 4182/1/1/1) acesta a aparținut fraților Datky Z., S. I., Scvartz E. și Datky A. jr.
De asemenea se mai reține că aceste imobile au trecut în proprietatea statului în mod abuziv ca efect al naționalizării fiind astfel incidente disp.art.2 lit.i din Lg.10/2001 modificată și republicată și că în urma privatizării acestea se regăsesc în patrimoniul unor societăți comerciale situație în care sun t aplicabile disp.art.31 din același act normativ conform cărora reclamantul beneficiază numai de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă.
Având în vedere disp.art.4 din Legii 165/2013 potrivit cărora dispozițiile prezentei legi de aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor măsura reparatorie prin echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în capitolul III al actului normativ menționat.
Prin urmare, tribunalul a admis în parte cererea, a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent constând în compensarea prin puncte pentru imobilele ce fac obiectul notificărilor nr.192, 193/13.07.2001, respectiv nr.374/13.08.2001 în favoarea reclamanților M. I. și P. R. Catolică Sibiu Centru și a respins cererea formulată de reclamanții I. H. I., H. M. I. și S. I. A. ca urmare a nedovedirii calității de persoane îndreptățite în sensul legii speciale.
Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și față de reclamanții M. I. și P. R.-Catolică Sibiu.
Apelanta pârâtă critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, arătând ca o chestiune prealabilă că în mod corect s-a reținut lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamanților I. H.-I., H. M. I. și S. I. A., nefiind făcută dovada în sens contrar.
În susținerea apelului se arată că, prin sentința civilă nr.1935/2012 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte contestația la Decizia nr. 305/2009 emisă de apelanta pârâtă, reținându-se inclusiv calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a domnului M. I. (cu privire la terenurile aflate sub două numere de top care au aparținut fostei societăți Elastic), deși acesta nu era unul dintre autorii notificării și nici beneficiar al Deciziei AAAS nr.305/2009. Prin cererea dedusă judecății în prezent și soluționată prin sentință criticată, M. I., în calitate de moștenitor testamentar al defunctei Schvartz E., solicită acordarea măsurilor reparatorii pentru mai multe imobile solicitate de aceasta în cuprinsul celor trei notificări, inclusiv pentru terenurile aflate sub nr. top 4180/3/2 si 4180/3/1/2, înscrise inițial in CF nr. 3777 Sibiu, care au aparținut societății naționalizate sus amintite, pentru care instituția pârâtă a fost obligată deja să propună măsuri reparatorii.
Având în vedere că prin sentință civila nr.1935/2012, Tribunalul București obligă AAAS la emiterea unei dispoziții motivate cu propunere măsuri reparatorii pentru imobilele terenuri, înscrise sub nr. top 4180/3/2 și 4180/3/1/2, înscrise inițial în CF nr. 3777 Sibiu, în aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, și că aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 1372/2013 reține în considerente că în speță sunt incidente dispozițiile art.31 din lege, pentru a evita dubla despăgubire se impune a se clarifica încadrarea juridica a notificărilor referitoare la imobilele înscrise sub nr. top 4180/3/1/2, 4180/3/2 și 4182/1/2 (notificare 374/2001). Acestea au fost incluse în capitalul social al unei firme Ia care antecesorii petenților au avut calitatea de acționar și a cărei naționalizare a fost reținută de instanța de judecată.
Deosebit de importantă în procedura de soluționare a notificărilor este situația juridică actuala a imobilelor revendicate, în sensul de a se stabili cu exactitate care sunt terenurile (din totalul celor revendicate), care se evidențiază în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate de instituția pârâtă. Din rapoartele de expertiză judiciară rezultă că unitățile deținătoare sunt . (privatizata), dar și o anume . Sibiu, care nu figurează în portofoliul pârâtei.
Apelanta precizează că în lipsa situației acționariatului și a bilanțului aferent exercițiului financiar încheiat anterior naționalizării, nu se poate efectua calculul măsurilor reparatorii în echivalent, conform dispozițiilor art.31 din Legea nr.10/2001 republicată.
In egală măsură, M. I. și P. R.-Catolica Sibiu Centru pretind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin raportare la dispozițiilor art. 4, alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată. Or, a interpreta astfel, ar însemna favorizarea moștenitorilor petentei Schvartz E., în detrimentul succesorilor sorei acesteia, defuncta S. I., Acestora din urma li s-au propus măsuri reparatorii în cota de ¼ din imobilele revendicate, cuvenită antecesoarei lor, cotă care nu a fost contestată.
Mai arată că, prin adresa înregistrata sub nr. DGJU/572/22.08.2013, domnul M. I. si P. R.-Catolică Sibiu Centru solicită emiterea deciziei de propunere măsuri reparatorii pentru imobilele revendicate de antecesoarea acestora, Schvartz E. M., prin notificările nr. 192, 193 si 374/2001. Solicitarea este însoțită de o . documente, între care o convenție încheiata la data de 27.04.2009, prin care P. cedează partea ce i se cuvine după testatoarea Schvartz E., domnului M. I.. Ca urmare, există o contradicție între solicitarea formulată și existența acestei convenții.
Pe de altă parte, deși invocate în opisul comunicat apelantei pârâte, în cadrul documentației depuse în data de 22.09.2013 nu figurează bilanțul din anul 1949 al fostei societăți Elastic și nici acționariatul la nivelul anului 1950. Documentele depuse, referitoare la fosta societate sunt aferente anului 1947 (bilanț, balanța de verificare etc.).
Apelanta pârâtă critică, de asemenea, respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare de chemare în judecată formulată de AAAS și apreciază că, nefiind finalizată procedura administrativă din motive imputabile intimaților-reclamanți (nedepunerea completă a dosarului administrativ), se impunea admiterea acestei excepții.
In concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii nr.1372/01.07.2013 în sensul respingerii acțiunii și față de reclamanții M. I. și P. R.-Catolică Sibiu Centru.
În ședința publică din 30.10.2013, curtea a calificat prezenta cale de atac ca fiind recursul pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs ce vizează necesitatea evitării dublei despăgubiri prin raportare la sentința anterioară nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, Curtea constată că recurenta se mulțumește la a susține că trebuie evitată dubla despăgubire, fără a arăta în concret la ce se referă aceste susțineri în condițiile în care autorii comuni ai intimaților din prezentul litigiu și cei din litigiul anterior au deținut mai multe imobile și, pe cale de consecință, au fost formulate mai multe notificări.
Astfel, se reține că prezentul litigiu are ca obiect soluționarea notificărilor nr.192/2001, 193/2001 și 374/2001, în timp ce prin litigiul anterior a fost soluționată notificarea nr.366/2001, notificări ce parțial vizează imobile diferite.
Astfel, în ce privește prezentul litigiu s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele identificate cu nr. top 4180/3/1/1, 4180/1/1/2, 4180/1/2/2, 4182/1/1/1 înscrise în Cartea Funciară nr._, transcrise inițial în Cartea Funciară 3777 Sibiu, 4180/2/1/1, 4180/2/1/2 înscrise în Cartea Funciară nr._, transcrise inițial în Cartea Funciară 9299 Sibiu, conform notificărilor adresate A.A.A.S. nr.192/13.07.2001, nr.193/13.07.2001 și nr.374/13.08.2001.
Prin decizia nr.305/2009 s-a soluționat notificarea formulată pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele cu nr.top 4180/3/1/1, 4182/1/1/1, 4180/3/1/2, 4180/2/3.
Examinând cele două notificări, precum și hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul anterior, dar și prezenta cerere de chemare în judecată și sentința recurată, Curtea reține că doar două imobile fac obiectul ambelor litigii, respectiv nr.top4180/3/1/1 și 4182/1/1/1, dar nici pentru aceste imobile nu este vorba despre aceiași notificatori și respectiv moștenitori ai aceluiași autor.
Astfel, în litigiul soluționat prin sentința civilă nr.1935/2012 s-a acordat doar cota de ¼ din imobilele arătate anterior, cotă corespunzătoare fostei proprietare S. I., în timp ce prin notificarea (nr.374/2001), ce face obiectul acestui litigiu, s-a solicitat cota de ¼ rămasă de pe urma defunctei Schwartz E., motiv pentru care este evident că nu se poate considera că suntem în prezența unei duble reparații.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la favorizarea moștenitorilor defunctei Schwartz E., întrucât aceștia au solicitat, în prezentul litigiu, nu numai cota lor de 1/4, ci și să se facă aplicarea art.4 din Legea nr.10/2001, sub aspectul cotelor deținute de foștii proprietari Datky Z. și Dathy A. Junior, ai căror moștenitori nu au înțeles să formuleze notificare, pe de o parte, iar pe de altă parte nici nu au fost solicitate cotele acestora în litigiul anterior.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că existența convenției încheiate între reclamanți, respectiv P. R.-Catolică și M. I. nu prezintă relevanță în soluționarea prezentului litigiu, această chestiune fiind facultativă, instanța fiind ținută să se pronunțe, prin raportare la persoanele ce au formulat notificările ce fac obiectul litigiului și la calitatea lor de persoane îndreptățite prin raportare la imobilele ce fac obiectul litigiului și la calitatea lor de moștenitori ai defuncților, proprietari ai acelor imobile.
În al doilea rând, recurenta critică sentința pronunțată în cauză, apreciind că nu este lămurită pe deplin situația juridică actuală a imobilelor ce fac obiectul notificărilor în litigiu.
Dincolo de aspectul referitor la faptul că recurenta menționează generic că nu ar fi lămurită situația juridică, fără a face referire, concret, la unul sau altul din imobile și în ce mod acest imobil ar aparține unei societăți comerciale care nu ar fi în portofoliul său, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză arată că toate imobilele arătate anterior sunt în proprietatea Statului Român prin naționalizare (mențiunea din cartea funciară) și în condițiile Legii nr.15/1990 au intrat în proprietatea S.C. Compa S.A. Sibiu, respectiv în proprietatea S.C. Frauenthal Automobile Sibiu S.R.L.
Tot astfel, nu poate fi primită susținerea recurentei sub aspectul neîndeplinirii dispozițiilor art.31 din Legea nr.10/2001, întrucât la dosarul cauzei sunt depuse actele ce atestă situația acționariatului și bilanțul aferent exercițiului financiar anterior naționalizării (a se vedea în acest sens filele 372 – 373 din dosarul tribunalului – vol.I și, respectiv filele 8 – 12 și următoarele din vol.II al tribunalului), înscrisuri ce au fost comunicare și recurentei.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la respingerea excepției inadmisibilității prezentei acțiuni determinată de nefinalizarea procedurii administrative, motivat, pe de o parte, de faptul că nimic nu o împiedica pe recurentă ca până la acest moment să soluționeze notificările ce au fost formulate în cursul anului 2001, iar, pe de altă parte, prin raportare la decizia XX/2007 a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că instanța are plenitudine de competență și că nesoluționarea notificării în termen legal, echivalează cu un refuz nejustificat al persoanei notificate.
Prin urmare, văzând perioada mare de timp ce a trecut de la momentul formulării notificării nu se poate susține că notificatorilor li s-ar putea închide accesul la justiție, prin inadmisibilitatea formulării prezentei acțiuni, în lipsa unei decizii emise în procedura administrativă.
Având în vedere aceste considerente, curtea, în baza art.312 C.proc.civ., respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (fostă A.) împotriva sentinței civile nr.1372/01.07.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. H.-I., H. M. I., S. I. A., M. I. și P. R.-CATOLICĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. T. I. A. H. E. V.
P.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehnored.ADT/B.I.
2 ex/7.01.2014
T.B.-Secția a III-a – I.I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 185/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1669/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
