Evacuare. Decizia nr. 1560/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2043/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1560R
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - D. F. G.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii M. M., N. C., N. M., N. P. R., N. Ș., N. (M.) L., R. A., R. N. C., R. P. C. și R. P. Vulturaș împotriva deciziei civile nr.530R/12.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimații R. I. și S. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii reprezentați de avocat T. S.-M., intimata S. D. reprezentată de avocat A. P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul R. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul contestatorilor depune la dosar dovada achitării cauțiunii pentru soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, chitanța nr._/1 din 09.09.2013 în valoare de 500 lei. Apreciază admisibilă cererea de suspendare a executării hotărârilor atacate cu prezenta contestație în anulare și solicită admiterea acesteia, conform art.3191 C.pr.civ.
Invederează că nu are cereri prealabile soluționării contestației în anulare
Apărătorul intimatei S. D. lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate. Invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, acordă cuvântul și în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.2 C.pr.civ. raportat la art.318 alin.1 C.pr.civ. Arată că au fost încălcate dispozițiile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de dispozițiile art.105 alin.2 C.pr.civ., cu privire la citarea contestatoarelor N. C. și R. C., care nu mai locuiesc la adresa la care au fost citate, respectiv în București, ., sector 2, ci în București, ., ., sector 2. Față de această situație, apreciază că li s-au încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimatei S. D. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că nu sunt îndeplinite în prezenta cauză dispozițiile art.317 alin.2 și art.318 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că procedura de citare cu părțile din proces a fost legal îndeplinită pe parcursul întregului litigiu.
CURTEA
Prin contestația din 15 martie 2013, contestatorii M. M., N. (M.) L., N. M., N. P. R., N. Ș., R. A., R. N. C., R. P. Vulturaș, R. P. C., N. C. și R. N. C. au solicitat în contradictoriu cu intimații R. I. și S. D., anularea deciziei civile nr. 530/R din 11.03.2013 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, rejudecarea recursului formulat de ei împotriva deciziei civile nr. 1082A din 17.12.2012 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, modificarea acestei decizii, admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 5639 din 28.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția Civilă, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta S. D., pentru evacuarea lor din imobilul situat în București, ., sector 2.
Totodată, au solicitat suspendarea executării hotărârilor atacate cu contestație în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 3191 Cod procedură civilă.
În motivare, au arătat că atât instanța de recurs, cât și instanța de apel au încălcat flagrant dispozițiile de procedură cu privire la citarea contestatorilor N. C. și R. N. C., care nu mai locuiesc în București, ., sector 2, unde au fost citați, ci în București, ., ..
De asemenea, instanțele le-au încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, în condițiile în care procedura de citare nu a fost îndeplinită, așa încât, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 2 și art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
În altă ordine de idei, ei au solicitat să se instituie un drept de retenție în favoarea lor până la achitarea îmbunătățirilor aduse bunului imobil, astfel cum au fost pretinse în dosarul nr._/300/2012, astfel încât se impunea suspendarea judecății recursului în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Pe același considerent, se impune și suspendarea hotărârilor atacate cu prezenta contestație în anulare până la soluționarea acestei căi extraordinare de atac.
Curtea reține netemeinicia contestației.
Astfel, constată că prin decizia civilă nr. 530R din 12.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți M. M., N. (M.) L., N. M., N. P. R., N. Ș., R. A., R. N. C., R. P. Vulturaș, R. P. C., N. C. și R. N. C., împotriva deciziei civile nr. 1082A din 17.12.2012 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. I. și S. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții evacuarea acestora din apartamentul nr. 3, situat în București . sector 2, motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 3341 din 26.04.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă și irevocabilă pârâții N. M. și N. P. au fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul care face obiectul cauzei.
Instanța de recurs a constatat că pârâții din prezenta cauză nu au un titlu legal de ocupare a imobilului, fiind simple persoane tolerate, în timp ce reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
În ceea ce privește susținerea recurenților precum că au un drept de retenție asupra imobilului, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, a constatat că, deși au făcut această susținere și în faza apelului, aceasta nu este dovedită, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil. Simplul fapt al depunerii unui certificat de grefă privind înregistrarea unui dosar având ca obiect dreptul de retenție în care părinții recurenților figurează ca pârâți iar recurenții ca intervenienți, nu reprezintă o dovadă a dobândirii acestui drept pentru a-l invoca pe cale de excepție.
În fine, în ceea ce privește încălcarea normelor de procedură în sensul că aceștia locuiesc în ., ., nefiind legal citați în apel, susținerea este nefondată întrucât, potrivit art. 98 Cod de procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Curtea reține că în baza art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a procedat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din examinarea textului de lege suscitat rezultă că obiectul contestației în anulare îl reprezintă hotărârile irevocabile, astfel încât, dacă o hotărâre a fost supusă atât apelului cât și recursului, numai hotărârea judecătorească pronunțată în recurs poate face obiect al contestației în anulare.
Astfel fiind, criticile privind greșita citare a contestatoarei R. N. C. și N. C. în apel, este inadmisibil a fi soluționată în contestația împotriva deciziei pronunțată în recurs, în aceeași cauză.
În plus de aceasta, din examinarea aceleiași prevederi legale rezultă că motivul de contestație privind judecata cauzei cu lipsă de procedură în recurs, poate face obiectul aceleiași căi de atac dacă același motiv nu a putut fi invocat pe calea recursului.
Or, din verificarea recursului, rezultă că prin motivele de recurs recurenții au invocat judecata cauzei în apel, în condițiile lipsei de procedură cu roman C., N. C. și M. L., iar instanța de recurs prin decizia pronunțată a soluționat acest motiv de apel.
Curtea reține că recursul a fost soluționat cu procedura îndeplinită în condițiile legii, de vreme ce la termenul de judecată din 12.03.2013, când au avut loc dezbaterile în recurs, contestatoarele N. C. și R. N. C. au fost reprezentate de avocat T. S. M., iar în împuternicirea avocațială emisă de acesta și aflată la dosarul cauzei, figurează cele două recurente, ca și părți contractante, în contractul de asistență juridică.
Astfel fiind, motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, este neîntemeiat.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale… .
Textul de lege suscitat vizează greșeli materiale legate de aspectele formale ale judecății și nu greșeli de judecată.
Or, prin invocarea încălcării dreptului la apărare și la un proces echitabil, dar și prin greșita respingere a cererii de suspendare a judecății recursului de către instanța de recurs în soluționarea căii de atac promovate, contestatorii vizează greșeli de judecată și nu greșeli materiale în sensul art. 318 teza I Cod procedură civilă.
În consecință, nici celelalte două motive de contestație întemeiate pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă, nu sunt întemeiate.
D. urmare, urmează a se respinge contestația în anulare, ca nefondată.
Conform art. 3191 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cerere, sub condiția depunerii unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
Din interpretarea prevederilor art. 403 Cod procedură civilă, la care fac trimitere dispozițiile art. 3191 Cod procedură civilă, rezultă că instanța poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat, până la soluționarea contestației în anulare.
Întrucât cererea de suspendare a executării hotărârii a fost soluționată odată cu contestația în anulare, evident, cererea de suspendare a rămas lipsită de obiect, astfel încât urmează a fi respinsă ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, contestatorii, care au căzut în pretenții, urmează a fi obligați la plata către intimata S. D. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată din contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, ca lipsită de obiect.
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii M. M., N. C., N. M., N. P. R., N. Ș., N. (M.) L., R. A., R. N. C., R. P. C. și R. P. Vulturaș împotriva deciziei civile nr. 530R/12.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/300/2010, în contradictoriu cu intimații R. I. și S. D..
Obligă pe contestatori la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. D. F. G.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
09.10.2013
Jud. recurs: F. C.
D. L. M.
D. F. G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1863/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 437/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
