Pretenţii. Decizia nr. 662/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 3388/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 662 R
Ședința publică de la 27.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
JUDECĂTOR:- D. Y.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant G. G. N. împotriva Încheierii din data de 05.09.2012 și din data de 09.01.2013 pronunțate în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect, pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant G. G. N. personal, lipsă fiind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurentul-reclamant G. G. N. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Este legitimat recurentul cu C.I. . nr._ eliberată de SPCEP Birou nr. 4 – CNP –_.
Recurentul-reclamant G. G. N. personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 09.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ 72012 al Tribunalului București Secția a IV a Civilă s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, formulată de reclamantul G. N. și s-a menținut măsura suspendării cauzei, dispusă prin încheierea din 07.11.2012 și totodată s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru a se aduce la îndeplinire rezoluția din 17.09.2012.
Pentru a dispune în acest sens tribunalul deliberând asupra cererii de repunere pe rol a constatat următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 07.11.2012, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul disp. art.155 ind. 1 Cod pr. civ., reținând neîndeplinirea de către reclamanta obligației de a indica expres obiectul acțiunii și de a evalua cuantumul despăgubirilor solicitate, apreciind că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege și reiterate de instanță în cursul procedurii judiciare.
La data de 12.11.2012, reclamantul a înaintat la dosarul cauzei cerere de repunere a cauzei pe rol iar la data de 03.01.2013, cerere precizatoare prin care a învederat că formulează cerere de acordare de despăgubiri, respectiv cerere de restituire în natură pentru „una casă cu șase camere și coridor dintre care trei camere de locuit și trei camere pentru moară și piua pentru dimie și suprafața de 0,35 ha teren arabil. Prin cererea precizatoare, reclamantul a învederat că în ceea ce privește restul obiectelor confiscate și prevăzute în procesul-verbal rămâne ca instanța să decidă suma legală ce va trebui să îi fie virată în cont.
Tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 155 ind. 1 alin. 2 Cod pr. civ., la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.
Or,raportat la considerentele reținute în cuprinsul încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul disp. art. 155 ind. 1 Cod pr. civ., tribunalul a constatat că obligațiile a căror nerespectare au atras suspendarea judecării cauzei nu au fost îndeplinite de către reclamant până la momentul formulării cererii de repunere a cauzei pe rol. Astfel, reclamantul nu a precizat obiectul cererii, solicitând restituirea în natură a unor bunuri imobile neindividualizate prin indicarea adresei poștale, nu a indicat bunurile pretins confiscate a cărora contravaloare s-a solicitat și nici nu a indicat valoarea provizorie a obiectului cererii după prețuirea sa potrivit disp. art. 112 pct. 3 Cod pr. civ., nici în ceea ce privește cererea de restituire în natură, nici în ceea ce privește cererea de restituire prin echivalent.
Împotriva încheierii a formulat recurs reclamantul G. G.N..
În motivarea cererii de recurs, în sinteză, s-au susținut următoarele:
La 13.09.2012 a înregistrat cererea de repunere pe rol a dosarului, suspendat la 05.09.2012. Recurentul arată că a solicitat repunerea pe rol a cauzei deoarece la 05.09.2012 nu s-a putut prezenta, fiind bolnav și că și-a îndeplinit obligația stabilită a cauzei.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Prin încheierea de ședință din 05.09.2012, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă instanța a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților.
La 13.09.2012, reclamantul a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că în 05.09.2012 nu s-a putut prezenta în instanța deoarece a fost bolnav. S-a acordat termen la 7.11.2012.
La 07.11.2012 s-a admis cererea de repunere pe rol, apoi instanța a cerut reclamantului să precizeze obiectul acțiunii, să evalueze cuantumul despăgubirilor și să depună copii lizibile ale proceselor – verbal atașate la dosar, reclamantul arătând că nu este în măsură să le precizeze, motiv pentru care instanța a pus în discuție suspendarea cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă și a dispus suspendarea cauzei în baza acestui temei de drept.
La 12.11.2012 reclamantul depune o cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță. S-a acordat termen la 9.01.2013.
La 03.01.2013 reclamantul depune o cerere numită „acțiune pentru acordare de despăgubiri iar în conținutul acesteia a solicitat restituirea în natură a unei case cu șase camere cu dependințe, 0,35 ha teren arabil și restul obiectelor confiscate, prevăzute în procesul verbal.
La termen din 9.01.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol.
Examinând atât încheierea din 7.11.2012 cât și încheierea din 09.01.2013 Curtea reține următoarele:
Potrivit art.1551Cod procedură civilă instanța poate dispune suspendarea cauzei atunci când constată că din vina părții reclamante, pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, cu arătarea în încheiere a obligațiilor care nu au fost respectate.
Rezultă din text că neîndeplinirea obligațiilor trebuie să se datoreze vinei reclamantului.
Faptul că la 07.11.2012 reclamantul nu a fost în stare să arate obiectul cererii de chemare în judecată, valoarea acestuia și să depună la acel termen copii lizibile de pe procesele – verbale depuse la dosar, nu înseamnă că reclamantul se face vinovat pentru că nu a fost în măsură la termenul din 07.11.2012 să precizeze obiectul pretins și valoarea acestuia, astfel că nu erau îndeplinite condițiile art.1551 Cod procedură civilă pentru suspendarea cauzei.
În plus, se constată din cererile depuse de reclamant că nu stăpânește expresiile juridice și deci nu se putea reține starea de vinovăție a reclamantului.
În ce privește încheierea din 9.01.2013 și având în vedere și conținutul cererii depuse de reclamant la 3.01.2013, Curtea constată încă odată că reclamantul nu stăpânește conținutul termenilor juridice la care instanța a făcut trimitere.
Și de această dată, Curtea apreciază că, între a nu știi ceva și a fi vinovat nu există identitate de conținut.
Din această perspectiva Curtea apreciază că se impune admiterea recursului și modificarea încheierii din 9.01.2013 în sensul repunerii pe rol a cauzei și continuarea judecății, instanța în temeiul art.129(4) Cod procedură civilă fiind ținută să ceară explicații părților atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la situația de drept în așa manieră încât părțile să poată să înțeleagă obligațiile de care sunt ținute atunci când promovează un proces.
Pentru aceste argumente, în temeiul art.3041 Cod procedură civilă se va admite recursul cu consecința modificării încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant G. G. N. împotriva Încheierii din data de 05.09.2012 și din data de 09.01.2013 pronunțate în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă,în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică încheierea din 09.01.2013 în sensul că dispune repunerea pe rol a cauzei.
Trimite cauza la aceeași instanța pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. M. A. D. Y.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
22.04.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 472/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 944/2013. Curtea... → |
|---|
