Succesiune. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 8191/4/2010
Dosar nr._
(2670/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.8
Ședința publică din 08.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Judecător - S. G. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă D. L. R., împotriva deciziei civile nr.806 A din 08.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante P. D. M. și T. S. A..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru succesiune.
La apelul nominal se prezintă avocații I. Rose-M., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte D. L. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București, respectiv Sendre M., în calitate de reprezentant al intimatelor-reclamante P. D. M. și T. S. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei depune la dosar două chitanțe în cuantum total de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, pe care instanța le anulează, constatând că recursul este legal timbrat.
Avocatul intimatelor invocă, în temeiul art.3021 alin.1 lit.c raportat la art.306 și art.304 C. proc. civ. excepția nulității recursului, nefiind indicate motivele.
Avocatul recurentei precizează că a indicat în recurs atât critica ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate, cât și temeiul de drept. Solicită, în acest sens, să se aibă în vedere faptul că recursul vizează o apărare pe fond, motivul făcând referire clar și strict la situația de fapt invocată, aceea a imposibilității de prezentare a apărătorului apelantei în fața instanței de fond.
După deliberare, Curtea apreciază că excepția invocată astăzi de către intimate, prin avocat, nu este fondată, criticile formulate în recurs fiind încadrate de recurentă în dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ.; pe de altă parte, Curtea, conform art.306 alin.3 Cod procedură civilă, respinge excepția, urmând ca la momentul redactării hotărârii să fie indicat și temeiul de drept reținut.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat și nu solicită administrarea altor probe, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte D. L. R. solicită a se avea în vedere faptul că tribunalul nu a ținut seama de aspectele invocate în cererea de amânare și anume faptul că partea se află la muncă în Italia pentru a obține banii necesari achitării taxelor de timbru, că i-a trimis suma necesară taxei datorate în apel, dar avocatul nu s-a putut prezenta în instanță din motive de ordin medical.
Consideră că instanța de apel i-a încălcat pârâtei dreptul la apărare.
Este adevărat că taxele de timbru se achită, potrivit legii, până la prima zi de înfățișare, dar, față de faptul că s-a făcut dovada trimiterii banilor în acest scop, instanța ar fi trebuit să admită cererea de amânare a judecății având în vedere motivul invocat, acela al imposibilității avocatului de a se prezenta, din motive de boală.
Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatelor-reclamante P. D. M. și T. S. A. solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Arată că la dosar se află dovada trimiterii banilor de către pârâtă, dar la o dată ulterioară termenului când s-a soluționat apelul.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul recurentei arată că la dosar se află dovada primirii banilor, însă aceștia au fost trimiși de parte înainte de termen, putând să facă dovada în acest sens, dacă instanța dispune acordarea unui termen.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26.04.2010, reclamantele P. D. M. și T. S. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. L. R., să se constate deschisă succesiunea defunctului T. M., decedat la 18.11.2009, cu ultim domiciliu în București, sector 4, că moștenitorii defunctului sunt reclamantele, în calitate de fiice ale acestuia și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, să se dispună reducțiunea testamentului făcut în favoarea pârâtei, întrucât se încalcă rezerva succesorală, să fie stabilite cotele ce revin fiecărui moștenitor, să se constate că în masa succesorală intră dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., . și autoturismului marca Daewoo Cielo,_ și să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata sultelor corespunzătoare.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au acceptat succesiunea defunctului lor tată prin declarațiile exprese date la 03.12.2009, că pârâta a refuzat dezbaterea succesiunii defunctului T. M., întrucât acesta nu ar fi lăsat nimic fiicelor sale și ar fi testat totul în favoarea soției supraviețuitoare.
Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că defunctul a întocmit testament în favoarea sa, în condițiile în care reclamantele au refuzat să-i vorbească, să îl viziteze, fiind complet dezinteresate de problemele medicale ale tatălui lor. A solicitat scoaterea din masa partajabilă a autoturismului, acesta fiind bunul său propriu și a indicat ca făcând parte din masa succesorală și creditul cu sold_,83 lei la data de 20.04.2010 la B.C.R.
Reclamantele au formulat cerere completatoare, susținând că autoturismul face parte din comunitatea de bunuri, întrucât a fost dobândit de defunct și pârâtă în timpul relației de concubinaj, anterioară căsătoriei. În legătură cu creditul la care a făcut referire pârâta, au precizat că a profitat exclusiv acesteia, sens în care nu poate fi inclus în pasivul succesoral.
Pârâta a solicitat ulterior completarea masei succesorale cu suma de 7.500 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicație și pomenirile defunctului, ce urmează a fi inclusă în pasivul succesoral.
Pretențiile pârâtei au fost calificate ca având conținutul unei cereri reconvenționale, iar, prin sentința civilă nr.4546/14.06.2011, Judecătoria Sectorului 4 București a admis cererea formulată de reclamantele P. D. M. și T. S. A., în contradictoriu cu pârâta D. L. R.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, a constatat deschisă succesiunea defunctului T. M., decedat la 18.11.2009, a constatat masa succesorală de pe urma defunctului T. M. ca fiind alcătuită din: apartamentul situat în București, ., . ., cu valoarea de 145.000 lei, 1/2 din autoturismul_ Daewoo Cielo, cu valoare de 4500 lei (1/2 reprezentând 2250 lei), 1/2 din contractul de credit nr._.B02.0._.0290.ROL.2, în valoare de_,83 lei (1/2 reprezentând 5227,4 lei), cu titlu de pasiv succesoral, a constatat că prin testamentul autentificat sub nr.1005/02.06.2005 a fost încălcată rezerva succesorală a descendenților: reclamantele P. D. M. și T. S. A., în cotă de 2/3 din moștenire pentru ambii descendenți, conform art.841 C.civ, a constatat că au calitatea de moștenitori de pe urma defunctului: reclamantele, fiecare cu o cotă de rezervă de 1/3 din activul net al moștenirii și pârâta, cu o cotă reprezentând întreaga cotitate disponibilă, în baza testamentului autentificat sub nr.1005/02.06.2005, de 1/3 din activ net al moștenirii - activul întreg (apartament și autoturism), din care se va scădea valoarea pasivului, rezultând 142.022,6 lei activ net, a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1005/02.06.2005 până la valoarea cotității disponibile de 1/3 din 142.022,6 lei, respectiv valoarea de 47.340,86 lei, ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale, a atribuit în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în București, ., . ., cu valoarea de 145.000 lei către pârâtă, cota de ½, în valoare de 2250 lei, din autoturism_, precum și cota de 1/2 din contractul de credit_.B02.0._.0290.ROL.2, în valoare de 10.454,83 lei (1/2 reprezentând 5227,4 lei), cu titlu de pasiv succesoral, din care ar fi revenit reclamantelor pasiv în valoare de 3484,93 lei, a obligat pârâta la achitarea către reclamante a sultei constând în valoarea cotei de rezervă ce revine acestora, din care se va scădea valoarea din pasiv ce ar fi revenit lor, adică suma de 91.196,80 lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și a obligat pârâta la achitarea către reclamante a sumei de 400 lei onorariu avocat și a sumei de 1680 lei cu titlu de taxă de timbru.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut, în esență, că moștenitorii defunctului T. M. sunt reclamantele, în calitate de fiice ale defunctului, care au acceptat expres succesiunea acestuia și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și legatară universală prin testamentul autentificat sub nr.1005/12.06.2005.
În speță nu a fost dovedit vreun caz de nedemnitate legală, astfel încât reclamantele nu pot fi înlăturate de la succesiunea defunctului lor tată, fiind moștenitoare rezervatare, fiecare cu o cotă de 1/3 din succesiunea acestuia. Prin urmare, reclamantele au o cotă de 2/3 din moștenire, reprezentând rezerva succesorală, iar pârâta o cotă de 1/3 din succesiune, reprezentând cotitatea disponibilă, conform testamentului menționat.
Masa succesorală rămasă la decesul defunctului este compusă din apartamentul nr.28 din București, ., cu o valoare de 145.000 lei, cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar, dobândit de defunct prin moștenire de la părinții săi, prin urmare bun propriu al acestuia. Se adaugă autoturismul marca Daewoo Cielo, întrucât, deși acesta a fost achiziționat anterior căsătoriei, nu s-a probat calitatea sa de bun propriu (în acea perioadă pârâta și defunctul aveau o relație de concubinaj, urmată de căsătorie).
În timpul căsătoriei cu pârâta, a fost contractat pe numele defunctului un credit la B.C.R., cu o valoare de 10.454,83 lei la data decesului. Instanța a apreciat că nu are relevanță cui a profitat respectivul credit, câtă vreme a fost contractat în timpul căsătoriei și, prin urmare, reprezintă o datorie comună. Reclamantele nu au făcut dovada că suma de bani a fost folosită exclusiv de pârâtă, iar, din probele administrate reiese că tratamentul defunctului a fost suportat exclusiv din veniturile pârâtei și creditele contractate pe numele autorului părților.
În privința valorii autoturismului, instanța a apreciat că este vorba de 4.500 lei, sumă calculată la ½ din valoarea indicată de reclamante, cu adăugarea unei cote de ½ din valoarea indicată de pârât.
Ținând cont de valoarea masei succesorale, de reducțiunea testamentului, a fost admisă cererea de ieșire din indiviziune și s-a procedat la atribuirea bunurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta D. L. R., susținând că în mod greșit a fost inclusă în masa succesorală a defunctului T. M. autoturismul cu număr de înmatriculare_ . Totodată, în mod unilateral instanța de fond a stabilit nejustificat și valoarea acestui bun mobil, substituindu-se unui expert tehnic judiciar.
Criticile din apel au vizat și aprecierile de fapt asupra utilizării sumei contractate la B.C.R. de către defunct, respectiv a celor reprezentând cheltuielile pentru înmormântarea defunctului, precum și modalitatea de stabilire a culpei procesuale și a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.806/8.10.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta pârâtă D. L. R., constatând că partea în cauză nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru datorată anticipat și incidența dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
În termen legal a declarat recurs pârâta D. L. R., invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a procedat la anularea apelului său, preluând susținerea apărătorului intimatelor, respectiv aceea că imposibilitatea de prezentare a avocatului ales al apelantei, la termenul respectiv, din motive medicale, dovedite în acest sens, nu are legătură cu obligația de plată a taxei de timbru ce a fost stabilită de instanță.
Astfel, tribunalul s-a raportat în mod exclusiv la acest argument, fără a analiza cererea de amânare formulată de avocatul apelantei, în care acesta menționase și faptul că urma a achita taxa de timbru până la următorul termen de judecată ce va fi acordat, deoarece pârâta, nefiind în țară, a trimis banii avocatului prin serviciul Money Transfer, în scopul îndeplinirii de către acesta a diligențelor necesare în acest sens.
De altfel, motivul plecării din țară a pârâtei s-a datorat necesității de a strânge sumele de bani necesare pentru plata taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa în cuantum de 2.566 lei.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a anexat dovezi privind contractul de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată la o societate din Italia, începând cu 04.04.2012, precum și dovezi privind trimiterea sumelor necesare din Italia pe numele avocatului ales.
Intimatele reclamante nu au formulat întâmpinare în cauză.
În ședința publică din 08.01.2013, s-a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în prevederile art.304 C.proc.civ., Curtea procedând la respingerea acesteia pentru considerentele consemnate în practicaua hotărârii.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., temei de drept invocat prin cererea de recurs (criticile vizează greșita aplicare a dispozițiilor din Legea nr.146/1997 – art.20), Curtea constată următoarele:
Apelul exercitat împotriva sentinței civile nr.4546/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost înregistrat la data de 28.10.2011 la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, iar, potrivit rezoluției de primire a cererii de apel, s-a stabilit în sarcina apelantei pârâte D. L. R. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2566 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
Apelanta pârâtă a fost legal citată în acest sens cu mențiunea aplicării sancțiunii anulării cererii de apel în caz de netimbrare, dovada îndeplinirii procedurii de citare regăsindu-se la fila 8, respectiv 10 dosar apel.
Prin serviciul registratură, la data de 08.10.2012, s-a depus la dosar o cerere formulată de avocat I. Rose-M., avocat ales al pârâtei, conform împuternicirii avocațiale de la fila 12 dosar apel, prin care s-a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată față de imposibilitatea de prezentare a avocatului, fiind depusă în acest sens o adeverință medicală, în copie necertificată.
Avocatul a menționat și faptul că, datorită problemelor medicale intervenite în mod intempestiv, nu a mai putut achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina clientei sale de către tribunal, partea nefiind în țară și procedând la trimiterea sumelor de bani necesare prin Serviciul Money Transfer pe numele avocatului.
În ședința publică din 08.12.2012, intimatele reclamante au solicitat respingerea cererii pentru imposibilitate de prezentare a avocatului intimatei pârâte, susținând că această imposibilitate nu are legătură cu neachitarea taxei judiciare de timbru. În plus, pârâta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru din luna noiembrie 2011, obligație ce trebuie satisfăcută în prealabil.
Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate susținerile avocatului intimatelor reclamante, în sensul că cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a avocatului reclamantelor nu are legătură cu neachitarea taxei judiciare de timbru.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se plătesc anticipat. În cazul în care nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată, dispoziție legală prevăzută de art.20 alin.2 din aceeași lege - „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”.
Curtea apreciază, ca și instanța de apel, că excepția netimbrării acțiunii sau căii de atac trebuie să fie soluționată înaintea oricăror altor excepții de procedură sau incidente, practica judiciară decizând constant că excepția privind anularea cererii/căii de atac pentru neplata taxei de timbru primează.
Astfel, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului. De aceea, s-a statuat că instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluționare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru.
În situația în care se invocă, în același timp, excepția de netimbrare și amânarea judecății în condițiile art.156 Cod procedură civilă, va fi rezolvată mai întâi excepția referitoare la învestirea instanței (excepția de netimbrare sau de insuficientă timbrare), apoi cererea menționată.
Curtea nu poate primi opinia exprimată de recurentă, în sensul că analiza cererii de amânare primează față de aceea privind anularea cererii pentru neplata taxelor judiciare de timbru, deoarece taxele de timbru se pot determina numai de către organele competente.
În această opinie s-ar ignora tocmai caracterul imperativ al dispozițiilor privitoare la plata taxelor judiciare de timbru. Pe de altă parte, soluționarea cererii de amânare presupune și ea unele verificări, iar instanța se pronunță asupra acesteia doar în urma unor dezbateri contradictorii.
D. urmare, însăși dezbaterea contradictorie asupra oricărui alt incident procedural, implică în mod necesar o activitate jurisdicțională. Or, în litera și spiritul legii, Curtea consideră că activitatea de judecată se poate desfășura în mod firesc numai după ce s-au achitat taxele judiciare de timbru.
Obligația satisfacerii taxei judiciare de timbru nu este împiedicată de formularea vreunei cereri pentru lipsă apărare sau imposibilitate de prezentare a avocatului ales, întrucât, instanța de judecată, anterior analizei oricărei chestiuni procedurale, este obligată să verifice dacă a fost sesizată în mod legal.
Prin urmare, în mod corect tribunalul a apreciat că cererea de amânare a judecății nu impietează asupra soluționării excepției de netimbrare a cererii de apel, făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie, conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Faptul că pârâta nu era în țară la data judecării cauzei de către tribunal și că, a trimis, prin Serviciul Money Transfer sumele necesare pentru achitarea taxei judiciare de timbru avocatului ales, care, din motive medicale intervenite intempestiv, nu s-a putut prezenta în instanță nu are relevanță, întrucât apelanta avea obligația de a face demersurile necesare în vederea învestirii legale a instanței de apel încă de la momentul sesizării tribunalul. Pe de altă parte, aceasta nu a achitat nici timbru judiciar aferent, care reprezenta o sumă modică, nefiind nevoie de obținerea unor resurse materiale suplimentare de către pârâtă.
Nu s-a contestat de către tribunal faptul că pârâta nu era în străinătate și că aceasta nu a trimis sume de bani către avocat I. Rose-M., ci doar s-a constatat că excepția de netimbrare primează în ceea ce privește analiza oricărui alt aspect procedural invocat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.146/_ referitoare la taxele judiciare de timbru, Curtea, conform art.312 alin.1 cu referire la art.304 pct.9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă D. L. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă D. L. R., împotriva deciziei civile nr.806 A din 08.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante P. D. M. și T. S. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. V. L. D. S. G. P.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehnored.B.I.
2 ex/18.01.2013
-------------------------------------------
T.B.Secția a III-a – C.M.
- C.P.
Jud.Sector 4 – R.M.L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 437/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 14/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
