Pretenţii. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 72501/3/2011
Dosar nr._
(1839/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.298A
Ședința publică de la 25 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta reclamantă H. M. P., împotriva sentinței civile nr.2303 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cauza are ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 noiembrie 2013 și apoi la data de 25.11.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 16.11.2011, reclamanta H. M. P., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 391.212 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării unei părți de 743.200 lei din creanța garantata asupra statului în cuantum de 1.243.200 lei, conferită de Titlul de despăgubiri nr. 6088/18.08.2009 emis de către Guvernul României - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligarea paratului la plata sumei de 500.000 lei reprezentând restul echivalentului creanței garantate asupra statului conferita de titlul de despăgubire nr. 6088/18.08.2009 emis de către Guvernul României - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub condiția suspensiva ca reclamanta sa restituie paratului cantitatea de 500.000 de acțiuni deținute la Fondul Proprietatea; obligarea paratului la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 1.243.200 lei, începând cu data de 18.08.2009 și până la momentul plații efective și obligarea paratului la plata sumei de 200 lei, reprezentând daune moratorii, pentru fiecare zi de întârziere începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive și executorii a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a notificat în anul 2001 Primăria Municipiului Câmpina pentru imobilul situat în Municipiul Câmpina, .. 2, compus din teren în suprafața de 207 m.p. și construcție demolata cu anexa în suprafața totala de 323 m.p., intrat în posesia statului în mod abuziv, fără titlu, în baza Decretului nr. 421/1984.
S-a mai arătat că, prin Dispoziția nr.1690/22.11.2005 emisa de Primăria Municipiului Câmpina, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobil, ulterior fiind emisa de către Guvernul României - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, Decizia Nr. 6088/18.08.2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 1.243.200 lei „care incorporează drepturile de creanța ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate”.
Titlul de despăgubire aferent Deciziei Nr. 6088/18.08.2009 emis de către Guvernul României - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost convertit în data de 10.12.2009 prin Decizia Nr. 1372/10.12.2009 - titlul de conversie - într-un număr de 743.200 de acțiuni la Fondul Proprietatea la o valoare nominala de 1 leu/acțiune, iar pentru restul sumei de 500.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin O.U.G. 81/2007, reclamanta a optat pentru modalitatea despăgubirilor în numerar.
Având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 și 2 din O.U.G. 62/2010, a fost emis titlul de conversie nr. 2003/08.10.2010 în cuantum de .500.000 de acțiuni la o valoare nominala de 1 leu/acțiune, reprezentând restul creanței garantate asupra statului în valoare de 1.243.200 lei.
Reclamanta a mai precizat ca, la data de 01.08.2011, a vândut un număr de 67.100 de acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,5190 Ron/acțiune, pentru care a încasat suma de 34.221 lei. La data de 05.08.2011 a vândut un număr de 300.000 de acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4750 Ron/acțiune, pentru care a încasat suma de 141.000 lei, iar la data de 08.08.2011, a vândut un număr de 376.100 de acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4700 Ron/acțiune, pentru care a încasat suma de 176.767 lei.
A mai învederat reclamanta ca, prin cele 3 vânzări succesive de acțiuni în cadrul Bursei de Valori București, a vândut cantitatea de 743.200 de acțiuni aferente Titlului de conversie nr. 1372/10.12.2009, rămânându-i în portofoliu la data de 21.10.2011 cele 500.000 de acțiuni ce i-au fost atribuite prin Titlul de conversie nr. 2003/08.10.2010.
Astfel, cu ocazia valorificării creanței garantate pe care o are asupra statului în cuantum de 1.243.200 lei, prin vânzarea prin intermediul Bursei de Valori București a celor 743.200 de acțiuni la Fondul Proprietatea ce i-au fost atribuite la valoarea nominala de 1 leu/acțiune, a obținut cumulat suma de 351.988 lei, rezultând o diferența de 391.212 lei din dreptul său de creanța garantata asupra statului aferent creanței garantate asupra statului în cuantum de 743.200 lei, conform titlului de conversie nr. 1372/10.12.2009.
S-a mai arătat ca pârâtul S. R. a optat în mod unilateral pentru aceasta modalitate de stingere a creanței garantata asupra statului, recurgând la instrumentul de plata reprezentat de acțiunile la Fondul Proprietatea, la o valoare nominala de 1 leu pentru fiecare acțiune. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile Secțiunii 2 - Capitolul VI din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin dispozițiile art. 26 din O.U.G. 81/2007.
A mai precizat reclamanta ca operațiunea de conversie a titlurilor de despăgubire la valoarea nominala de 1 leu a început din anul 2006, când au fost emise primele titluri de conversie și a durat pana în data de 11.01.2011. Reclamanta a apreciat ca valoarea de 1 leu/acțiune este nereala și supraapreciata.
De asemenea, reclamanta a arătat ca S. R., prin instituțiile sale, respectiv Guvernul, nu a respectat termenul inițial de 4 luni prevăzut de dispozițiile art. 12 pct. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, înlăuntrul căruia urma sa se desfășoare listarea la bursa a Fondului Proprietatea, acesta din urma fiind depășit cu 2 ani și 7 luni, iar ulterior și termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 81/2007 a fost incalcat cu 11 luni, întrucât caietul de sarcini și regulamentul de organizare a licitației internaționale pentru desemnarea societății de administrare a Fondului Proprietatea a fost aprobat prin H.G. nr. 1514/19.11.2008 publicata în M.O. Nr. 806/03.12.2008, drept pentru care listarea la bursa a Fondului Proprietatea a fost tergiversata în mod intenționat și abuziv timp de 5 ani.
Astfel, reclamanta a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 998-999 C.civ., prezenta cerere este intemeiata în drept și pe răspunderea pentru fapta proprie, apreciind ca paratul se face în mod direct vinovat de tergiversarea listării la bursa a Fondului Proprietatea, cu încălcarea termenelor legale imperative.
În ceea ce privește stingerea creanței garantate asupra statului pe care o deține reclamanta, în cuantum de 1.243.200 lei, fata de dispozițiile art. 1073, 1091, 1075, 1082 și 1101 C.civ., s-a aratat ca paratul a ignorat cu rea-credinta discountul semnificativ (intre 30 - 60% - în prezent de 55%) din valoarea nominala (activ net unitar/acțiune), raportat la mijlocul de plata ales în mod unilateral, astfel incat, în cazul valorificării pe BVB a celor 1.243.200 de acțiuni pe care le deține reclamanta, aceasta a primit în plata doar o parte din creanța, aproximativ 50% din cuantumul acesteia. Reclamanta a precizat ca, în calitate de creditoare, este îndreptățită sa pretinda debitorului S. R. executarea unei prestații determinate, de a-i remite integral suma de 1.243.200 lei.
Deși fluctuațiile pieței bursiere pot fi preconizate prin analize de specialitate, s-a aratat ca paratul a avut posibilitatea sa se informeze timp de 5 ani cu privire la probabilitatea foarte mare ca, în cazul oricărei companii listate la bursa, sa existe un discount semnificativ din valoarea nominala (activ net unitar/acțiune), îndeosebi în cazul piețelor emergente. Cu toate acestea, paratul a decis în cunoștința de cauza ca operațiunea de conversie a titlurilor de despăgubire sa se realizeze totuși la valoarea nominala de 1 leu/acțiune. Ca atare, ansamblul riscurilor pieței bursiere a revenit în sarcina foștilor proprietari.
Reclamanta a enumerat o . factori de risc care, în opinia sa, conduceau în mod neîndoielnic și obiectiv la concluzia unui discount substanțial intre valoarea nominala/acțiune de 1 leu, și valoarea reala de tranzacționare, imprejurari ignorate de parat, precizand ca, de asemenea, paratul a ignorat în mod abuziv și cu rea-credința dispozitiile art. 11 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin art. 16 din O.U.G. 81/2007.
S-a mai aratat ca Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, instituie o veritabila discriminare intre doua categorii distincte de creditori, insa cu aceleași drepturi asupra statului roman, discriminare intemeiata pe criteriul momentului conversiei titlului de despăgubire, care poate fi . 10 zile lucrătoare înainte de prima ședință de tranzacționare la B. a Fondului Proprietatea, ori în al doilea caz, ziua de luni a celei de-a doua săptămâni calendaristice ulterioare primelor 60 de ședințe de tranzacționare a acțiunilor "Fondului Proprietatea, interzisa de dispozitiile art. 14 din CEDO.
Astfel, prima categorie este reprezentata de creditorii care și-au convertit titlurile de despăgubire pana la 10 zile lucrătoare înainte de prima ședință de tranzacționare a Fondului Proprietatea, la valoarea nominală de 1 leu/actiune.
Cea de a doua categorie este reprezentata de creditorii care isi vor converti titlurile de despăgubire incepand cu „ziua de luni a celei de-a doua săptămâni calendaristice ulterioare primelor 60 de ședințe de tranzacționare a acțiunilor "Fondului Proprietatea""- disp. art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, prin care a fost introdus art. 187 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În opinia reclamantei, acest criteriu de discriminare este intemeiat pe culpa paratului, care nu a listat la bursa Fondul Proprietatea inauntrul termenelor imperative prevăzute de lege.
Astfel, persoanele indreptatite care au intrat în posesia titlurilor de despăgubire cuvenite anterior listării la bursa a Fondului Proprietatea, sunt discriminate în mod vădit fata de persoanele indreptatite care au intrat în posesia titlurilor de despăgubire cuvenite ulterior primelor 60 de ședințe precedate de listarea la bursa a Fondului Proprietatea. Asadar, o intreaga categorie de persoane indreptatite, căreia nu i se poate retine nicio culpa personala - 62% dintre deținătorii inițiali de acțiuni la Fondul Proprietatea, este discriminata în sensul privării abuzive parțiale de dreptul de proprietate asupra unei creanțe garantate asupra statului, fata de o alta categorie de persoane indreptatite, cu drepturi egale conform legii asupra debitorului lor - S. R., care isi pot incasa creanța garantata de stat integral, acțiunile fiindu-le atribuite în funcție de media valorii reale de tranzacționare a acestora la bursa.
De asemenea, s-a precizat că reclamanta are o creanța certa, lichida și exigibila asupra statului, în cuantum de 1.243.200 lei, fiind așadar titulara unui drept de proprietate asupra unui bun în accepțiunea dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
Astfel, reclamanta are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protecția disp. art. 1 din Protocolul nr. 1, iar plata parțiala a creanței este cauzata de culpa paratului, care nu a listat la bursa Fondul Proprietatea inlauntrul termenelor imperative prevăzute de lege, iar ulterior listării, a ignorat principiile funcționarii pieței de capital.
Or, din momentul în care reclamantei i-a fost recunoscut în patrimoniu un drept de creanța garantat asupra statului în cuantum de 1.243.200 lei, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât printr-o prevedere expresa a legii, pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate intre ingerința și scopul propus.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 13 și art. 14 din CEDO, disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, disp. art. 11, 16 alin.(l), 20, 21 și 44 din Constituție, disp. art. 998, 999, 1073, 1075, 1082, 1091 și 1101 Cod Civil, Titlul VII din L.247/2005, disp. art. 112 Cod proc civ, precum și textele Consiliului Europei, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 11.06.2012, reclamanta H. M. P. a depus cerere precizatoare, prin care a învederat că, având în vedere disp. art. 2, 5 și 9 pct.(4) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, cadrul legal al prezentei acțiuni în ceea ce privește răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului este reprezentat de dispozițiile art. 1357 alin. 1 din Noul Cod Civil.
De asemenea, în ceea ce privește stingerea obligației ce isi are izvorul în creanța garantata asupra statului, reclamanta a invocat disp. art. 1469, 1480, 1488, 1490, 1492 și 1516 din Noul cod civil.
Pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, fata de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, arătând ca nu are atribuții în emiterea titlurilor de despăgubiri, titlurilor de plata sau titlurilor de conversie și deci implicit în plata despăgubirilor prevăzute în astfel de titluri.
S-a mai arătat ca, prin Decizia nr. 27/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca "în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, prin care se solicita obligarea Statului R. sa acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, S. R. nu are calitate procesuala pasiva", iar "acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natura și pentru care se prevăd masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și liberaților fundamentale și ale art.13 din aceasta Convenție, sunt inadmisibile."
De asemenea, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând ca Deciziile (titlurile de conversie) nr. 1372/10.12.2009 și 2003/08.10.2010 emise de Guvernul României prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor puteau fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei raza teritoriala își are domiciliul reclamantul.
Astfel, în condițiile în care reclamanta era nemulțumita de despăgubirile acordate prin Decizia nr. 6088/18.08.2009.2010 și respectiv Deciziile nr. 1372/10.12.2009 și nr. 2003/08.10.2010, trebuia sa se adreseze instanței de contencios administrativ, fiind inadmisibila o acțiune promovata pe calea dreptului comun.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, având în vedere că, prin Decizia nr. 6088/18.08.2009 emisa de Guvernul României prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamanta a obținut titlul de despăgubire în cuantum de 1.243.200 lei, fiind despăgubită.
Or, în urma realizării procedurii prevăzuta de lege, aceasta nu poate restitui acum Statului R. (nici măcar instituției emitente) acțiunile primite cu titlu de despăgubiri, motivând ca acestea au la bura de valori o cotație mai mica decât cea corespunzătoare despăgubirilor acordate.
Mai mult decât atât, este cunoscut faptul ca la bursa cotația acțiunilor este variabila; chiar daca a vândut prin BVB o parte din acțiuni la o valoare mai mica în aceeași măsura ar fi putut vinde acțiunile la o cotație mult mai mare.
S-a mai aratat ca, daca reclamanta era nemulțumita de cuantumul sau de modalitatea de stabilire a despăgubirilor, or, eventual, de întârzierea nejustificata a acordării acestora, potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, avea posibilitatea de a ataca deciziile adoptate de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile Legii nr. 554/200, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu S., reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin incheierea de la termenul de judecata din 11.06.2012, Tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale, invocata de parat.
Prin incheierea de la termenul din 08.10.2012, Tribunalul a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive și exceptia inadmisibilitatii actiunii, a incuviintat pentru reclamanta proba cu interogatoriul paratului și a respins ca nefiind utila cauzei proba cu expertiza de specialitate în societati de investitii financiare și alte entitati de valori mobiliare.
La data de 10.12.2012, paratul a depus la dosar raspunsul scris la interogatoriul formulat de reclamanta (filele 123-124).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive și exceptia inadmisibilitatii, invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul urmează să le respingă ca neîntemeiate, având în vedere obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecata.
Astfel, în speță, reclamanta a chemat în judecată S. R., solicitand obligarea acestuia la plata despăgubirilor constând în contravaloarea prejudiciului cauzat cu ocazia valorificarii unui numar total de 743.200 de actiuni la Fondul Proprietatea din creanta garantata asupra statului de 1.243.200 lei, conferita de titlul de despagubire nr._.08.2009, precum și la plata sumei de 500.000 lei, reprezentand restul echivalentului creantei garantate asupra statului conferita de acelasi titlu de despagubire, sub conditia restituirii de catre reclamanta a celor 500.000 de actiuni detinute la Fondul Proprietatea, capetele de cerere accesorii constand în actualizarea sumelor solicitate și obligarea paratului la plata daunelor moratorii pe fiecare zi de întârziere.
În acest sens, reclamanta a apreciat că procedura instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007, nu asigură o despăgubire efectivă a persoanelor cărora li s-au preluat abuziv imobilele, invocând culpa Statului R. prin listarea la bursa cu întârziere a Fondului Proprietatea și solicitând obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumelor reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de aceasta.
Așadar, reclamanta solicita angajarea răspunderii civile delictuale a Statului R. pentru fapta proprie, în temeiul dispozițiilor Codului civil și a prevederilor art. 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, situație în care pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, în baza dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora, în raporturile în care S. participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, acesta este reprezentat de Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Față de argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată, în sensul invocării prevederilor Codului civil, precum și a dispozițiilor art. 14 din CEDO și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO (care, în opinia reclamantei, înlătură aplicabilitatea dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005), Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are legitimare procesuală pasivă cu privire la solicitarea de obligare a acestui pârât la plata contravalorii prejudiciului suferit de reclamantă și la plata sumei de 500.000 lei, reprezentand echivalentul celor 500.000 de acțiuni deținute de reclamanta la Fondul Proprietatea, sub conditia restituirii de catre aceasta a acțiunilor.
În aceasta situatie, nu prezintă relevanță susținerile paratului, în sensul ca, fata de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acesta nu are atribuții în emiterea titlurilor de despăgubiri, a titlurilor de plata sau a titlurilor de conversie precum și în plata despăgubirilor, deoarece reclamanta nu a solicitat prin prezenta actiune obligarea Statului R. la emiterea titlurilor de despăgubiri, de plata sau de conversie și nici obligarea acestuia la achitarea despăgubirilor prevazute de aceste titluri. Astfel cum s-a aratat, reclamanta a solicitat angajarea raspunderii civile delictuale a Statului R., în temeiul dreptului comun în materie, asa incat, în ceea ce priveste legitimarea procesuala pasiva, prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale Deciziei în interesul legii nr. 72/2011 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie, invocate de parat, nu au aplicabilitate.
Potrivit aceluiasi rationament, este neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii, intrucat reclamanta nu a solicitat plata despagubirilor în alta modalitate decat cea reglementata de legea speciala (Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 10/2001), ci a pretins acordarea despagubirilor în temeiul raspunderii civile delictuale a Statului R., în baza prevederilor Codului civil, apreciind ca atitudinea culpabila a paratului consta în tergiversarea listarii la bursa a Fondului Proprietatea, cu consecinta scaderii valorii actiunilor detinute de aceasta, ceea ce a determinat vanzarea acestora la o cotatie inferioara celei de 1 leu/actiune și, implicit, incasarea unor sume de bani inferioare valorii creantei garantate asupra statului.
Prin urmare, cererea de fata este admisibila și nu se circumscrie ipotezei avute în vedere la pronuntarea Deciziei nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit ca sunt inadmisibile actiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natura și pentru care se prevăd masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și liberaților fundamentale și ale art. 13 din Convenție.
Tribunalul București – secția a IV-a prin sentința civilă nr.2303/17.12.2012 a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității acțiunii; a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta H. M. P. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În considerentele sentinței s-a arătat că prin Decizia nr. 6088/18.08.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. 1 și art. 16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (fila 30), s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei H. M. P., în cuantum de 1.243.200 lei, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul nr._/CC/20.06.2006, având în vedere Dispoziția nr. 1690/22.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Campina, prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru suma de 743.200 lei a fost emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților titlul de conversie, respectiv Decizia nr. 1372/10.12.2009 (fila 31), reprezentând un număr total de 743.200 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Cu toate ca opțiunea exprimata initial de reclamantă a fost ca, pentru diferenta de 500.000 lei, aceasta sa fie despagubita în numerar, avand în vedere dispozitiile art. 3 din OUG nr. 62/2010 (privind suspendarea emiterii titlurilor de plată pentru 2 ani), a fost emis cu privire la aceasta suma titlul de conversie, respectiv Decizia nr. 2003/08.10.2010 (fila 32), reprezentând un număr total de 500.000 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 212/21.10.2011 emisa de . (filele 33-34), la data de 01.08.2011, reclamanta a vândut un număr de 67.100 acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,5190 Ron/acțiune, la data de 05.08.2011 aceasta a vândut un număr de 300.000 acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4750 Ron/acțiune, iar la data de 08.08.2011, a vândut un număr de 376.100 de acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4700 Ron/acțiune.
Asadar, prin cele 3 vânzări succesive de acțiuni în cadrul Bursei de Valori București, reclamanta a vândut un numar total de 743.200 acțiuni aferente Titlului de conversie nr. 1372/10.12.2009, rămânându-i în portofoliu la data de 21.10.2011 un numar de 500.000 acțiuni cu o valoare nominala de 1 RON/actiune, ce i-au fost atribuite prin Titlul de conversie nr. 2003/08.10.2010.
Tribunalul retine de asemenea ca, potrivit informatiilor ce au fost facute publice în ianuarie 2011, la momentul listării la bursă a acțiunilor S.C. Fondul Proprietatea S.A. București (25.01.2011), prețul mediu al acțiunilor a fost de 0,641 lei/acțiune.
Prin prezenta cerere, reclamanta a susținut că este îndreptățită la plata sumei reprezentând diferența dintre suma de 743.200 lei, sumă pentru care s-a obținut titlul de conversie Decizia nr. 1372/10.12.2009 și suma de 351.988 lei, ce reprezintă valoarea acțiunilor vandute prin cele 3 tranzactii succesive efectuate în august 2011.
Tribunalul constată că, în cauză, S. R., prin instituțiile sale, a respectat întocmai prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar împrejurarea că acțiunile Fondului Proprietatea au fost listate la bursă la o valoare nominală inferioară celei preconizate la momentul emiterii titlului de conversie (1 leu/acțiune) nu poate fi imputată Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, conform dispozițiilor art. 3 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului R., care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului R., corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea” și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege.”
Potrivit art. 18 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.”
În ceea ce privește valoarea nominală de 1 leu/acțiune, se constată că aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Actul Constitutiv al Fondului Proprietatea și potrivit art. 18.7. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin art. 26 din OUG nr. 81/2007, "procedura de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea va fi suspendata de la data înregistrării la CNVM a Fondului Proprietatea ca societate de investiții de tip închis și până la data stabilita conform prevederilor alin. (2) al prezentului articol. P. la data suspendării, conversia titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea se va realiza la valoarea nominala".
În speță, pentru sumele de 743.200 lei, respectiv 500.000 lei, ca urmare a opțiunii reclamantei, acesteia i-au fost eliberat titlurile de conversie nr. 1372/10.12.2009, respectiv nr. 2003/08.10.2010, prin emiterea unui număr de 743.200, respectiv 500.000 acțiuni.
Reclamanta avea însă posibilitatea de a-și exprima opțiunea, în sensul dispozițiilor legale menționate, ulterior momentului tranzacționării la bursa de valori a acțiunilor Fondului Proprietatea, când, potrivit dispozițiilor art. 187 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 81/2007, conversia se realiza în funcție de prețul mediu ponderat de tranzacționare a acțiunilor, aferent primelor 60 de ședințe de tranzacționare.
În acest caz, nu se poate susține că s-a creat o discriminare între persoanele aflate în situația reclamantei și persoanele cărora li s-au eliberat titluri de conversie ulterior listării acțiunilor Fondului Proprietatea la bursă, întrucât modalitatea de conversie este prevăzută de lege, iar o dispoziție legală nu poate fi considerată discriminatorie.
De asemenea, Tribunalul reține că reclamanta nu a contestat Deciziile nr. 1372/10.12.2009 și nr. 2003/08.10.2010 la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu toate că avea la dispoziție această cale de atac, în situația în care era nemulțumită de numărul de acțiuni menționate în titlurile de conversie. În această situație, nu pot fi analizate în prezentul litigiu susținerile referitoare la modalitatea de stabilire a valorii nominale de 1 leu/acțiune, fiind inadmisibile criticile sub acest aspect.
Pe de altă parte, cotația acțiunilor la bursă variază în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, astfel încât, chiar dacă la momentul listării acțiunilor Fondului Proprietatea la bursă și la momentul la care reclamanta a vândut o parte din acțiuni (august 2011), valoarea acestora a fost inferioară celei de 1 leu/acțiune, această împrejurare nu este imputabilă Statului R., care nu avea posibilitatea să anticipeze evoluția valorii acțiunilor la bursă.
De altfel, daca reclamanta ar fi vândut acțiunile în luna ianuarie 2011, la momentul listării acțiunilor Fondului Proprietatea la bursă, valoarea acestora de 0,641 lei/acțiune era superioara cotațiilor din august 2011.
În ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere (obligarea paratului la plata sumei de 500.000 lei, reprezentand restul creantei garantate asupra statului, respectiv valoarea actiunilor potrivit titlului de conversie nr. 2003/08.10.2010, sub conditia ca reclamanta sa restituie paratului cantitatea de 500.000 de acțiuni deținute la Fondul Proprietatea), prejudiciul invocat de reclamantă nu este cert, atât timp cât aceasta nu a vândut acțiunile mentionate, aflându-se și în prezent în posesia acestora. În această situație, chiar dacă reclamanta nu a avut posibilitatea de a încasa suma de 500.000 lei la data listării acțiunilor la bursă sau la momentul la care a vandut celelalte actiuni (august 2011), motiv pentru care a decis să nu vândă cele 500.000 acțiuni, în funcție de evoluția viitoare a valorii acțiunilor Fondului Proprietatea, aceasta va putea să le tranzacționeze, existând posibilitatea ca, în viitor, valoarea acțiunilor să se majoreze.
Pe de alta parte, nu este posibila restituirea actiunilor de catre reclamanta, avand în vedere optiunea exprimata de aceasta și emiterea titlului de conversie - decizia nr. 2003/08.10.2010, necontestata.
Astfel, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 500.000 lei, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu se poate cunoaște, la acest moment, care va fi valoarea acțiunilor deținute de reclamantă în viitor, respectiv la data la care aceasta va decide să le vândă, iar pe de alta parte, S. R. s-a conformat dispozitiilor legale și optiunii reclamantei, prin emiterea unui numar de 500.000 actiuni, potrivit titlului de conversie nr. 2003/08.10.2010 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a caror restituire de catre reclamanta este lipsita de temei legal, atat timp cat aceasta poate oricand în viitor sa valorifice actiunile respective, prin tranzactionarea acestora la bursa de valori.
Având în vedere argumentele expuse și retinand caracterul nefondat al capetelor de cerere principale și, în consecinta, al cererilor accesorii privind actualizarea cu indicele de inflatie și obligarea paratului la plata daunelor moratorii, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H. M. P. .
În motivele de apel se arată că în primul rând instanța de fond a nesocotit disp. art. 3 lit. (a) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin Titlul I, art. 3 din O.G. nr.81/2007 publicată în M.O. Partea I Nr. 446 din 29.06.2007, raportat la disp. art 44 alin (1) din Constituție, „(,..) creanțele asupra statului sunt garantate", conform cărora titlul de despăgubire nr. 6088/18.08.2009 în cuantum de 1.243.200 lei emis de către Guvernul României prin A.N.R.P. în favoarea apelantei – reclamante: „încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate *".
În al doilea rând instanța de fond pur și simplu a ignorant cadrul legal intern referitor la stingerea creanțelor, invocat pe larg în cuprinsul cererii introductive: disp. art. 1073 din vechiul cod civil prevăd că: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare", 1091 din vechiul Cod Civil statuează că ,,obligațiile se sting prin plata..."" - integrală, disp. art. 1075 din vechiul Cod Civil stabilesc că: ,,Orice obligație de a face sau de a nu face se schimba în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului," și disp. art. 1082 din vechiul Cod Civil conchid ca: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării... " . Iar disp. art. 1101 din vechiul Cod Civil prevăd că „debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar"".
De asemenea, având în vedere disp. art. 2, 5 și 9 pct.(4) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, disp. art. 1469 din Noul Cod Civil prevăd că: „Obligația se stinge prin plata atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie"; disp. art. 1480 din Noul Cod civil stabilesc că: „Debitorul este ținut să își execute obligațiile cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale... "; disp. art. 1488 din Noul Cod civil conchid că: „Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate", iar disp. art.1490 din Noul Cod chil statuează ca: ,, Creditorul poate refuza sa primească o executare parțiala, chiar daca prestația este divizibila." Mai mult, disp. art 1492 din Noul Cod civil prevăd că: „Debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată...", disp.art. 1516 din Noul Cod civil stabilesc că: „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exacta și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își executa obligația și se afla în întârziere, creditând poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin: 1. sa ceara sau, după caz, sa treacă la executarea silita a obligației; 2. sa obțină, daca obligația este contractuala, rezilierea sau rezoluțiunea contractului.... 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului sau", disp.art. 1518 din Noul Cod civil conchid că: „Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligațiilor sale"", iar disp.art 1530 din Noul Cod civil prevăd că: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i I-a cauzat și care este consecința directa și necesara a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. ". De asemenea, disp.art. 1531 din Noul cod civil statuează ca: „Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit...", iar disp.art. 1535 din Noul Cod civil prevăd ca: „În cazul în care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta până în momentul plații, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu... ", disp.art. 1536 din Noul cod civil consacrând totodată dreptul Ia daune interese în caz de întârziere culpabila a debitorului.
Totul raportat la disp. art. 20 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicata, în vigoare la acest moment statuează ca: „....persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare", disp. art. 4 lit.(a și b) din Titlului Vil din Legea nr.247/2005, de asemenea în vigoare prevăd: „acordarea unor despăgubiri juste și echitabile și neplafonarea prin lege a despăgubirilor", iar disp. art. 3 lit.(a) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin Titlul I, art. 3 din O.G. nr.81/2007 publicata în M.O. Partea I nr. 446 din 29.06.2007, neabrogate până în prezent, stabilesc ca Titlul de despăgubire „... incorporează drepturile de creanța ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate”, din care reiese fără tăgada ca legiuitorul prin promulgarea legilor speciale de reparație nr. 10.2001 și Titlul VII din Legea nr.247/2005, și-a asumat obligația ca restituirea prin echivalent a imobilelor intrate în mod abuziv în posesia statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și imposibil de restituit în natura, sa fie guvernate de principiul restituirii integrale, în conformitate cu disp. art. l din Primul Protocol Adițional la Convenția CEDO.
Cât privește vădita discriminare între doua categorii diferite de creditori ;cu drepturi egale asupra debitorului lor - statul român, instanța de fond a nesocotit disp. art. 14 din CEDO și disp. art. 16 din Constituție, raportat la jurisprudența CEDO în domeniu, care reprezintă interpretarea oficiala a CEDO: disp. art. 14 din Convenția CEDO: „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nici o deosebire bazata, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau sociala, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație. ", disp. art. 16 alin.(l) din Constituție: ,,Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări ". Cauza Buchen vs. Cehia - secția II, hotărârea din 26 noiembrie 2002, cauza nr._/97, jurisprudența Curții de la Strasbourg, care reprezintă interpretarea oficiala a CEDO, a statuat ca: „ O diferență de tratament constituie discriminare atunci când criteriul de distincție între două categorii nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă"..."stabilirea unui alt regim juridic pentru persoane aflate în aceeași situație, dar ale căror proceduri administrative sunt întârziate contravine principiului interdicției discriminării, stabilit în articolul 1 din Protocolul 12 la Convenție." . Hotărârea Chassagnou și alții vs. Franța, 29 aprilie 1999, cauzele nr._/94,_/95 și_/95: „ Orice diferență de tratament nejustificată este echivalentă cu o discriminare. "De asemenea, în cauza Stubbings s.a. versus Marea Britanie s-a decis că "există discriminare în sensul articolului 14 al Convenției atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele".
„Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale „introduc distincții între situați analoge și comparabile", fără ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila și obiectiva". După cum a decis în mod constant instanța europeana, daca acest text oferă o protecție împotriva oricărei discriminări în exercițiul drepturilor și libertăților pe care Convenția le garantează, orice diferența de tratament nu semnifica, în mod automat, încălcarea sa. Pentru ca o asemenea încălcare sa se producă, „trebuie stabilit ca persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și ca aceasta distincție nu-și găsește nicio justificare obiectiva sau rezonabila; " - Convenția europeana a drepturilor omului - C. B. - Editura C.H. B., Ediția 2, pag. 962 alin. ultim. Cauza Almeida Garret, Mascarenhas Falcao și alții versus Portugalia, 11 ianuarie 2000 - cauza nr._/96 și_/96, Curtea de la Strasbourg a stabilit ca disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 protejează și drepturile de creanța, și nu doar bunurile corporale. Cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis versus G., Jasiuniene versus Lituania și S. și V. lonescu versus România).
De asemenea, apelanta – reclamantă supune atenției instanței de apel împrejurarea ca judecătorul național este un prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului și are obligația de a: "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-i preeminenta față de orice alta prevedere contrara în legislația naționala, fără sa fie nevoie sa aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (hotărârea CEDO, pronunțata în cauza D. P. împotriva României, publicata în Monitorul Oficial nr. 830/5.12.2007). Ca atare, instanța de fond ar fi trebuit sa aplice în speța cu preeminenta disp. art. l din Primul Protocol Adițional la CEDO, pentru ca astfel privarea abuziva de proprietate în limita diferenței între creanța garantata asupra statului pe de o parte și prețul efectiv obținut atât pe bursa cât și pe piața gri, pentru acțiunile emitentului FP, de cealaltă parte, sa fie înlăturată.
Ca atare, creanțele garantate asupra statului nu pot avea ranguri diferite, discriminatorii, și anume în cadrul aplicării legilor special de reparație, putând fi creanțe garantate asupra statului în mod integral și respectiv creanțe garantate asupra statului doar parțial (în speța 50%), în funcție de anumiți factori aleatorii, și anume momentul temporal al atribuirii acțiunilor, care putea fi înainte, ori ulterior listării FP la bursa, împrejurare față de care creanța garantata asupra statului poate fi valorificata efectiv în mod integral, ori respectiv parțial.
Susține apelanta – reclamantă că a solicitat prin prezenta cerere ca instanța de judecata să înlocuiască anumite acte normative, ori să refuze aplicarea altor acte normative cu putere de lege.
Arată că a cerut doar ca însuși cadrul legal prevăzut de legislația speciala de reparație să fie aplicata în litera și spiritual sau, pentru ca apelanta sa fie în măsura a-și valorifica în mod integral și nu parțial dreptul meu de creanța garantata asupra statului.
Susține că nu a cerut în speța decât aplicarea disp. art. 20 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicata, în vigoare la acest moment statuează că: „....persoana îndreptățită are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare", disp. art. 4 lit.(a și b) din Titlului VII din Legea nr.247/2005, de asemenea în vigoare prevăd: „acordarea unor despăgubiri juste și echitabile și neplafonarea prin lege a despăgubirilor", iar disp. art. 3 lit.(a) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin Titlul I, art. 3 din O.G. nr.81/2007 publicata în MO. Partea I Nr. 446 din 29.06.2007, neabrogate până în prezent, stabilesc ca Titlul de despăgubire „... incorporează drepturile de creanța ale deținătorilor asupra statului roman, corespunzător despăgubirilor acordate.
Altminteri, în cazul în care legiuitorul ar fi înțeles sa renunțe la principiul restituirii integrale prin echivalent prevăzut de normele mai sus arătate și sa plafoneze în acest sens despăgubirile acordate, în aceasta situație și-ar fi găsit incidența următoarele dispoziții legale prevăzute de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislative pentru elaborarea actelor normative: „Art. 6. - (1) Proiectul de act normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte.
Art. 21. - (1) Soluțiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește dispozițiile cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte.
(3) Când este cazul, se vor face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Art. 29. - (1) Proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi și al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - în cazul ordonanțelor și al hotărârilor Guvernului; ordonanțele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum și ordonanțele de urgența se transmit Parlamentului însoțite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
Art. 59. - (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai daca nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
(2) Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea normală a articolelor.
Art. 63. - (1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
(2) În cadrul operațiunilor de sistematizare și unificare a legislației se pot elabora și adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
(3) În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora. "; ceea ce de altfel nu s-a întâmplat.
În plus față de aceasta, chiar noua de lege nr. 165/2013 privind stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist (pe care îl atașează prezentei cereri), nu cuprinde dispoziții legale privind plafonarea prin lege a despăgubirilor acordate, ci doar eșalonarea plății acestora conform disp.art. 24 din Legea nr.165/2013.
Pe cale de consecința, așa precum s-a mai arătat, este inadmisibil ca aplicarea în concret a unor legi special de reparative în vigoare guvernate de principiul restituirii integrale, raportat la împrejurarea ca pârâtul nu a listat la bursa FF în termenul legal, nu a respectat termenele legale de listare la bursa a minimum 5% din acțiunile companiilor naționale aflate în portofoliul FP la care statul este acționar majoritar, ignorând totodată cu rea-credința principii elementare ale funcționarii pieței de capital, sa conducă de facto la obținerea unor despăgubiri parțiale și plafonate, în proporție de mai puțin de 50%, în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens, intrate de drept în vigoare și elaborate cu respectarea Legii nr. 24/2000.
Lipsirea abuzivă de proprietate cu aproximativ 50% din cuantumul despăgubirilor cuvenite, care în conformitate cu legislația mai sus arătată trebuie acordate integral, nu reprezintă nimic altceva în conformitate cu principiul reduction ad absurdum, decât antiteza dispozițiilor art. 20 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicată, a disp. art. 4 lit.(a și b) din Titlului VIl din Legea nr.247/2005, a disp. art. 3 lit.(a) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin Titlul I, art. 3 din O.G. nr.81/2007 publicata în M.O. Partea l nr. 446 din 29.06.2007, precum și a Notei de fundamentare la O.U.G. nr. 4/2012 - Secțiunea a II-a pct.1.3 alin penultim, acel alt punct de vedere, care ar conduce la consecințe inadmisibile, de neacceptat, absurde, conform principiului de drept qui dicit de uno, negat de altero.
Cât privește statuările instanței de fond cum ca în speța nu exista nici un prejudiciu cert, se pare ca instanța de fond a preferat sa nege evidenta realității. Apelanta apreciază că în speță există un prejudiciu cert, atâta timp cât în speța pe de o parte apelanta este titulara unei creanțe garantate asupra statului în cuantum de 1.243.200 lei conferita de Titlul de despăgubire nr. 6088/2009 conform disp. art. 3 lit. (a) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin Titlul I, art. 3 din O.G. 81/2007 publicata în M.O. Partea I nr. 446 din 29.06.2007, iar pe de altă parte suma de bani obținuta/obtenabila în mod efectiv prin intermediul modalității de plata alese în mod unilateral de către stat, este mult mai mica decât suma de bani consemnata în titlul de despăgubire - 1.243.200 lei. Iar cât privește concluziile instanței Tribunalului București cum ca exista posibilitatea ca pe viitor valoarea acțiunilor sa se majoreze, se pare ca aceasta instanța a preferat sa aibă o poziție foarte pozitiva față de bursa, preferând sa ignore reversul medaliei, întrucât exact în aceeași măsura (iar bursele au dovedit-o cu prisos), exista aceeași posibilitate ca pe viitor valoarea acțiunilor sa se micșoreze.
Susținerile instanței de fond cum ca, deși acțiunile Fondului Proprietatea au fost listate la o valoare nominala inferioara celei preconizate de 1 leu/acțiune, aceasta nu este imputabila Statului R., care nu putea anticipa evoluția valorii acțiunilor la bursa, sfidează de-a dreptul evidenta realității.
Așa precum a arătat reclamanta și în cererea introductiva, deși fluctuațiile pieței bursiere pot fi preconizate prin analize de specialitate, statul a cunoscut aceasta împrejurare (precum de altfel arata și concluziile rapoartelor de expertiza contabila extrajudiciare depuse la dosar), ori în subsidiarul extrem acesta a avut posibilitatea sa se informeze timp de 5 ani de zile (cât a durat listarea F.P. la bursa), cu privire la o regula elementara a pieței de capital și anume ca, în cazul oricărei companii listate la bursa este foarte probabil sa existe un discount semnificativ (între 30 - 60%) din valoarea nominala (activ net unitar/acțiune),îndeosebi în cazul piețelor emergente, cu toate acestea, pârâtul a decis în cunoștința de cauza ca operațiunea de conversie a titlurilor de despăgubire sa se realizeze totuși la valoarea nominala de 1 leu/acțiune. Ca atare, statul a optat ca ansamblul riscurilor pieței bursiere sa revină în sarcina foștilor proprietari abuzați atât de către fostul regim comunist, prin naționalizările abuzive fără titlu, cât și de actualul regim constituțional, care a permis înstrăinarea către terți în baza Legii nr. 112/1995, a Legii nr. 15/1990 ori ca urmare a procesului de privatizare, a unor bunuri pe care statul le deținea doar în posesie abuziva, fără titlu valabil.
S. român, s-a aflat într-o vădita culpa, întrucât a stabilit în mod unilateral și eminamente artificial cum ca valoarea de tranzacționare pe bursa a acțiunilor emitentului FP va fi una și aceeași cu valoarea nominala unitara a acțiunilor emitentului Fondului Proprietatea.
Ori activul net este un indicator folosit în domeniul fondurilor de investiții (inclusiv SIF și FP) și reprezintă suma valorii actuale a tuturor investițiilor unui fond (acțiuni, obligațiuni, etc.), din care se scad cheltuielile (obligațiile) curente ale fondului. Activul net unitar (sau Valoarea Unitara a Activului Net - VUAN) se calculează împărțind activul net la numărul de unități de fond în circulație sau la numărul de acțiuni emise în cazul fondurilor închise. În cazul fondurilor deschise, valoarea unei unități de fond este chiar VUAN; însă în cazul fondurilor tranzacționale (ca de exemplu FP și SIF), prețul la bursa (valoarea de capitalizare) diferă cu mult față de VUAN, caz în care se calculează indicatorul preț/VUAN și se folosește pentru comparații între diverse fonduri, piețe, perioade, etc.
. - reclamanta avea posibilitatea conform disp. art. 18^7 alin.(3) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 de a-și exprima opțiunea în sensul convertirii titlului de despăgubire ulterior momentului listării Fondului Proprietatea la bursa, când acțiunile s-ar fi atribuit nu la valoarea nominala de 1 leu/acțiune, ci în funcție de prețul mediu ponderat de tranzacționare, aferent primelor 60 de ședințe de tranzacționare, însă în realitatea obiectiva lucrurile se înfățișau în felul următor:
Conform disp. art. 18^7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005:
,,Art. 187. - (1) Procedura de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiva titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea va fi suspendata de Ia data înregistrării la CNVM a Fondului Proprietatea ca societate de investiții de tip închis și până la data stabilita conform prevederilor alin. (2) al prezentului articol. Până la data suspendării, conversia titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea se va realiza la valoarea nominala.
(2) Procedura de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea va reîncepe în ziua de luni a celei de-a doua săptămâni calendaristice ulterioare primelor 60 de ședințe de tranzacționare a acțiunilor "Fondului Proprietatea". Conversia titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea se va realiza potrivit algoritmului prezentat în alineatele următoare.
(3) După reluarea în conformitate cu prevederile alin. (2) a procesului de conversie a titlurilor de despăgubire, respectiv a titlurilor de conversie în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, conversia se va realiza prin împărțirea valorii despăgubirii menționate în titlul de despăgubire, respectiv în titlul de conversie la prețul mediu ponderat de tranzacționare al acțiunilor, care se stabilește astfel:
a) în cazul conversiilor care se realizează în a doua săptămâna calendaristica ulterioara expirării termenului de 60 de ședințe de tranzacționare, prețul mediu ponderat este egal cu prețul mediu de tranzacționare aferent primelor 60 de ședințe de tranzacționare, comunicat de operatorul pieței reglementate la încheierea celei de-a 60-a ședințe de tranzacționare;
b) în cazul conversiilor care se realizează începând cu ziua de luni a celei de-a treia săptămâni calendaristice ulterioare expirării termenului de 60 de ședințe de tranzacționare, prețul mediu ponderat de tranzacționare este egal cu prețul mediu ponderat de tranzacționare aferent ultimelor 60 de ședințe de tranzacționare, comunicat de operatorul pieței reglementate.", procesul de convertire a titlurilor de despăgubire a fost reluat începând cu data de 15.05.2011 și a durat până în luna decembrie 2011, moment la care statul român și-a epuizat întreaga participație la FP. Practic, dacă apelanta – reclamantă ar fi optat să solicite convertirea titlului de conversie odată cu reluarea acestei proceduri - 15.05.2011, exista riscul obiectiv ca să nu se încadreze în aceste 7 luni, întrucât deși aceasta ar fi optat pentru conversie ulterior datei de 15.05.2011, ordinea de atribuire a acțiunilor se afla la discreția absoluta a funcționarilor cu funcție de decizie din cadrul ANRP.
Ori este de larga notorietate faptul ca Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, este o instituție netransparenta și măcinata de fapte de corupție la cel mai înalt nivel conform datelor auditului intern, a reportajelor media și ale declarațiilor Guvernului României ocazionate de promulgarea în forma actuala a Legii nr.165/2013 (vicepreședintele arestat preventiv în luna august 2011 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și condamnat recent în prima instanța iar fostul președinte demisionar din „motive personale" fiind cercetat în calitate de făptuitor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mita), reportajele din mass media reflectând pe larg aceasta regretabila realitate.
Ori, având în vedere valorile mari vehiculate prin aceste titluri de despăgubire raportat la opacitatea și corupția generalizata din ANRP și puterea discreționara în care se stabilea ordinea conversiilor (cazuri speciale închipuite, cesionari, „băieți deștepți", comercianți de drepturi litigioase, etc.), era mai mult decât probabil ca până ce-i va fi venit reclamantei rândul, până în luna decembrie 2011, statul român să-și fi epuizat întreaga participație la FP, iar astfel rămânea cu niște hârtii lipsite de valoare.
Acesta este de altfel motivul obiectiv generat de dura realitate, pentru care apelanta – reclamantă a optat imediat pentru convertirea titlului de despăgubire în acțiuni, și nu s-ar fi lansat în aventura de a mai aștepta încă 2 ani listarea fondului la bursa, lăsându-o la mâna factorilor decidenți din cadrul ANRP, asupra cărora planează și în prezent suspiciuni neclarificate de corupție, și care funcționari, nefiind „cointeresați" ori „stimulați" în vreun fel, cu siguranța ca i-ar fi plasat cererea de opțiune în capătul listei, iar până în luna decembrie 2011 bineînțeles că nu i-ar fi venit rândul.
Apelanta - reclamantă, de buna credința fiind, nu și-a putut imagina în anul 2009 când i s-a emis titlul de despăgubire, FP nefiind încă listat la bursa în acea perioada, ca statul român, garantul statului de drept, pur și simplu s-a înșelat, iar ulterior listării FP la bursa (25.01.2011) acțiunile emitentului FP se vor tranzacționa pe bursa la preturi cuprinse între 39-60 % din valoarea nominala de 1 lei/acțiune. Oricum apelanta - reclamanta a fost în imposibilitate de a constata prejudiciul efectiv ocazionat de modalitatea de plata aleasa de pârât, reprezentata de atribuirea acțiunilor FP la cotația de 1 leu/acțiune, aceasta constatare neputând fi efectuată decât ulterior listării Fondului Proprietatea la bursa, când aceste acțiuni au început să fie tranzacționale pe piața reglementata cu mult sub cotația la care i-au fost atribuite, de 1 leu/acțiune.
Iar raționamentul logico-juridic prezentat de către instanța de fond, prin care acesta din urma argumentează cum ca dacă apelanta - reclamantă ar fi fost nemulțumită de numărul acțiunilor consemnate în titlul de conversie, (cu consecința imposibilității valorificării acțiunilor la valoarea nominala de 1 leu/acțiune), în aceasta situație ar fi fost indicat să deschidă o acțiune în contencios administrativ împotriva Comisiei Centrale, care de altfel nu avea nici o atribuție legala în ceea ce privește stabilirea cotației inițiale a acțiunilor FP, efectuarea operațiunilor premergătoare listării FP (stabilirea licitației, elaborarea caietului de sarcini, etc.) și nici nu se află la conducerea FP în calitate de acționat majoritar, denotă din partea instanței de fond cel puțin o interpretare voit eronată și tendențioasă a Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge apelul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prezenta acțiune este întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe răspunderea pentru faptă proprie a pârâtului, art.1357 alin. 1 NCC precum și art.1469,1480,1488,1490,1492 și 1516 NCC,art. 1 din Primul Protocol Adițional și 14 din C.E.D.O.
Despăgubirile solicitate reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat cu ocazia valorificării unui număr total de 743.200 acțiuni la Fondul Proprietatea din creanța garantată asupra statului de 1.243.200 lei, conferită de titlul de despăgubire nr.6088/18.08.2009, precum și din suma de 500.000 lei reprezentând restul echivalentului creanței garantate asupra statului conferită de același titlu de despăgubire, sub condiția restituirii de către reclamantă a celor 500.000 de acțiuni deținute la Fondul Proprietatea, actualizarea sumelor solicitate și obligarea pârâtului la daune moratorii pe fiecare zi de întârziere.
Fapta culpabilă a pârâtului este aceea că procedura instituită de Titlul VII din Legea nr.247/2005 ,modificată prin OUG nr.81/2007 nu asigură o despăgubire efectivă a persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001,precum și în culpa statului R. de a lista la bursă cu întârziere a Fondului Proprietatea,împrejurare ce a atras scăderea valorii acțiunilor deținute de apelantă,determinând vânzarea acestora la o cotație inferioară celei de 1 leu/acțiune, obținându-se o sumă de bani inferioară valorii garantate asupra statului .
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pentru suma de 743.200 lei a fost emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților titlul de conversie, respectiv Decizia nr. 1372/10.12.2009 (fila 31), reprezentând un număr total de 743.200 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Initial de reclamantă a optat ca, pentru diferenta de 500.000 lei, să fie despagubita în numerar, avand însă în vedere dispozitiile art. 3 din OUG nr. 62/2010 (privind suspendarea emiterii titlurilor de plată pentru 2 ani), s-a emis Decizia nr. 2003/08.10.2010 (fila 32), reprezentând un număr total de 500.000 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 212/21.10.2011 emisa de . (filele 33-34), la data de 01.08.2011, reclamanta a vândut un număr de 67.100 acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,5190 Ron/acțiune, la data de 05.08.2011 a vândut un număr de 300.000 acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4750 Ron/acțiune, iar la data de 08.08.2011, un număr de 376.100 de acțiuni la Fondul Proprietatea la cotația de 0,4700 Ron/acțiune.
Așadar, prin cele 3 vânzări succesive de acțiuni în cadrul Bursei de Valori București, reclamanta a vândut un număr total de 743.200 acțiuni aferente Titlului de conversie nr. 1372/10.12.2009, rămânându-i în portofoliu la data de 21.10.2011 un număr de 500.000 acțiuni cu o valoare nominala de 1 RON/acțiune, ce i-au fost atribuite prin Titlul de conversie nr. 2003/08.10.2010.
Potrivit informațiilor ce au fost făcute publice la 25.01. 2011, la momentul listării la bursă a acțiunilor S.C. Fondul Proprietatea S.A. București ,prețul mediu al acțiunilor a fost de 0,641 lei/acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 reclamanta avea posibilitatea, după emiterea titlurilor de conversie să își exprime opțiunea, în sensul prevăzut de aceasta,ulterior momentului tranzacționării la bursa de valori a acțiunilor Fondului proprietatea, când conversia se realiza în funcție de prețul mediu ponderat de tranzacționarea a acțiunilor, aferent primelor 60 de ședințe de tranzacționare, astfel cum se menționează în art.187 alin.3 din Legea nr.247/2005 modificată prin OUG nr.81/2007.
Reclamanta nu a tranzacționat acțiunile la bursă în ianuarie 2011(când valoarea era de 0,641 lei/acțiune) ci în august când valoarea acestora era mai mică, însă o asemenea împrejurare nu este culpabilă statului R., fiind specifică mecanismului bursei care se întemeiază pe cerere și oferta.
În această situație, modalitatea de valorificare a titlurilor de conversie este strict reglementată de legea specială, iar decizia de tranzacționare a fost a reclamantei, aceasta fiind cea care a ales momentul, pârâtul neimpunând acesteia tranzacționarea în august 2011, astfel încât prin fapta sa proprie să atragă răspunderea.
Din această perspectivă, nu poate fi angajată răspunderea civilă pe faptă proprie,nici în temeiul dispozițiilor Codului Civil vechi și nici a noilor dispoziții din Codul Civil, evoluția pieței de valori mobiliare neputând fi influențată de pârât.
Pentru același raționament nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.14 din CEDO, în condițiile în care pârâtul nu ia impus reclamantei un termen limită de tranzacționare, dovadă fiind faptul că aceasta se află și în prezent în posesia unui număr de 500.000 de acțiuni, care pot fi valorificate în condițiile specifice pieței de capital.
Astfel fiind, în temeiul art.296 cpc Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă H. M. P., cu domiciliul ales la avocat I. L., în București, ..36, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.2303 din 17.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
4 ex/14.01.2014
--------------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – R.N.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 944/2013. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1863/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
