Legea 10/2001. Decizia nr. 1863/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1863/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 18994/3/2012
Dosar nr._
(1202/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1863
Ședința publică de la 18.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 866/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, M. A. F. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât, M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, lipsesc celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se învederează depunerea la dosar din partea intimatei, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a unor note de ședință privind recursul de față.
Reprezentantul recurentului-pârât, M. București prin Primarul General, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză, însă solicită să-i fie comunicate un exemplar al notelor de ședință depuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Se comunică în ședință publică un exemplar al notelor de ședință depuse de intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor reprezentantului recurentului-pârât, M. București.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Având cuvântul, reprezentantul Municipiului București, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței fondului, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Conform art. 1 alin.1 și 2, art. 4, art.16 și art. 50 din Legea nr. 165/2913, consideră că M. București, urmează să fie obligat să emită dispoziție, în sensul art. 1 alin.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Cât privește critica referitoare la cheltuielile de judecată, solicită ca instanța să le cenzureze, considerând că nu este legal și moral să fie obligați la plata unor cheltuieli de judecată nejustificate din banii public.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.866/24.04.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate, a admis în parte cererea formulată de către reclamanta M. A.-F., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General și Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată in favoarea reclamantei prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat in București, ., sector 6 compus din teren în suprafață de 470 mp și construcție, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a respins capetele 2 si 3 din cerere ca neîntemeiate și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Referitor la excepția de necompetență materială privind capătul 3 din cerere, tribunalul a apreciat că este o prorogare de competență în sensul art.17 Cod de procedură civilă, acest capăt de cerere având caracter accesoriu obligației principale aceea de a soluționa pe fond notificarea.
Invocarea excepției prematurității capătului 3 din cerere a fost apreciată, de asemenea, ca fiind neîntemeiată procedura specială invocată de către pârât în justificarea acestei excepții fiind fără relevanță având în vedere capătul principal al cererii referitor la refuzul pârâtului M. București de a soluționa notificarea.
De asemenea, au fost înlăturate susținerile pârâtului referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive privind capetele 1, 2 și 4 din cerere întrucât acestea nu au fost formulate în contradictoriu cu Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 4489/31.10.2011 M. Eusefina formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri prin echivalent pentru terenul situat în București, .. 2, sector 6.
Pârâtul M. București în calitate de unitate deținătoare a refuzat să respecte termenul imperativ de 60 de zile, fiind în culpă în nesoluționarea notificării formulate ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului reclamantei la un proces echitabil conform principiului consacrat de art. 6, paragraful 2 din CEDO.
Într-un asemenea caz, lipsa oricărui răspuns din partea unității deținătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilului situație în care analiza pe fond a pretențiilor solicitate prin notificare urmează ase realiza de către instanță având în vedere și punctul de vedere pe care l-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX/19.03.2007.
Astfel, în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei s-a reținut că în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 683/15.03.2012, aceasta a cumpărat integral de la numita M. A. – F., dreptul său la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent, pentru terenul situat în București, .. 12, sector 6.
Din certificatele de moștenitor nr. 1137/20.10.1986, respectiv nr.66/01.08.2008, M. Eusefina este moștenitoarea defuncților A. V. și A. E..
În consecință, față de situația de fapt reținut, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul notificării s-a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/27.06.1924 V. A. a cumpărat un teren loc viran în suprafață de 229,50 mp situat în . C., județul Ilfov iar prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/13.07.1945 A. V. și E. au cumpărat un teren cu vecinătățile precizate situat în comuna Principele C., .. 4.
Referitor la istoricul de arteră și numărul poștal al imobilului din adresa nr._/2832/14.04.2009 a Primăriei Municipiului București s-a reținut că artera de circulație care a fost situată în București, sector 6, care a purtat denumirea de . anul 1948 a purtat denumirea de Fundătura F. Ș. și că pe . numărul poștal vechi 2-4, număr poștal actual 2.
Din anexa 8 a Decretului C.S. nr. 79/1983, s-a reținut că la poziția nr. 8 au fost înscriși A. V. și A. E. cu teren în suprafață de 470 mp și construcție în suprafață de 142 mp, construcții care au fost demolate conform procesului verbal din 07.04.1983, situație ce rezultă din adresa nr.1049/2008 comunicată de .>
În ceea ce priește întinderea dreptului de proprietate asupra terenului litigios s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001, având în vedere că în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive a fost menționată suprafața de 470 mp fără a avea relevanță suprafața menționată în borderoul nr. 192/1984 în lipsa unei declarații autentificate din partea autorităților prin care să se precizeze în mod concret suprafața de teren ce a fost expropriată și pentru care au fost acordate despăgubiri.
Pretențiile ce fac obiectul capetelor 2 și 3 din cerere au fost respinse ca neîntemeiate, având în vedere procedura specială administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul M. București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr.165/2013 și onorariul de avocat este nepotrivit de mare, astfel că acesta trebuia redus în condițiile art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat și în baza art.312 Cod de procedură civilă l-a admis pentru următoarele considerente:
Curtea constată că ulterior pronunțării sentinței de către tribunal a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit prevederilor art.4 alin.1 din lege, ea este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor.
Principiile restituirii imobilelor preluate abuziv au fost precizate de legiuitor în art.1 alin.1 care prevede că imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.
A..2 prevede că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.
Această normă se completează cu prevederile art.50 alin.1 lit.b care arată că orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
Curtea nu a putut reține critica privitoare la cuantumul nepotrivit de mare al onorariului de avocat deoarece tribunalul a obligat recurentul la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanțelor aflate la filele 124 și 125 din dosarul de apel.
Legiuitorul a stabilit două criterii în funcție de care judecătorul are dreptul să micșoreze onorariile avocaților, respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Cum apărătorul intimatei a formulat cerere introductivă de instanță, a administrat probatorii și a pus concluzii în fața instanței fondului, onorariul de 800 ron reflectă munca desfășurată de acesta, astfel că această critică nu a fost reținută.
Față de aceste considerente, Curtea a admis recursul, a schimbat în parte sentința recurată, în sensul că a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamantei, dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte, conform prevederilor Legii nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 470 mp și construcție, și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 866/24.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A. F. și intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Schimbă în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâtul M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamantei, dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte, conform prevederilor Legii nr.165/2013 pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 470 mp și construcție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./11.12.2013
TB-S.3 – I.I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 298/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 1560/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
