Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 30101/3/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 39A
Ședința publică de la 08.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. STELUȚA M.
JUDECĂTOR - Z. D.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror B. D..
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată apelantul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 832/22.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. A. și S. C. – domiciliați în București, ., sector 3, cauza având ca obiect „expropriere, pretenții”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a oferi părților posibilitatea depunerii concluziilor scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 08.02.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă sub nr._, reclamanții S. C. și S. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună pârâtului la plata sumei de 203.490 lei reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafața de 57 mp situat în București ., sector 3 și a sumei de 7.000 lei daune reprezentând echivalentul lipsei de folosință a acestui teren, calculată începând cu data de 21.11.2007 până la data introducerii prezentei acțiuni.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că prin Notificarea nr. 265/21.11.2007, pârâtul i-a înștiințat că, potrivit Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 256/02.11.2006, zona în care se afla imobilul proprietatea lor, a fost declarată „Zonă de utilitate publică de interes local” pentru realizarea lucrării ”S. . D.”.
Prin această primă notificare pârâtul a menționat că suprafața de teren de 186 mp ce face parte din imobilul proprietatea reclamanților situat în . urmează să fie expropriată, sens în care s-a propus o despăgubire de 246.688 lei.
La data de 28.05.2008, pârâtul a formulat o altă notificare, înregistrată sub nr. 296 prin care înștiințează reclamanții că, pentru aceleași motive de utilitate publică de interes local, urmează a fi expropriați cu suprafața de 57 mp teren, situat la aceeași adresă, pentru care s-au propus despăgubiri în suma de 75.598 lei.
Împotriva acestei notificări, reclamanții au formulat întâmpinare, înregistrată la registratura Municipiului București sub nr._/23.06.2008 prin care au contestat cuantumul despăgubirilor, întrucât acesta nu reprezintă realitatea preturilor terenurilor din aceiași zona practicate pe piața imobiliară.
La data de 25.05.2008, au fost înștiințați că lucrările Comisiei au fost suspendate, până la data promovării prezentei acțiuni neprimind nici un răspuns la întâmpinarea depusă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004.
Pârâtul M. București prin Primarul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, sens în care a invocat dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că instanța de judecată poate fi sesizată doar în situația în care notificarea formulată de proprietarii imobilului a fost respinsă de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor; or în situația de față întâmpinarea formulată de reclamanți nu a fost soluționată până în prezent.
Prin încheierea din data de 15.03.2010 Tribunalul București Secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar prin încheierea din data de 28.06.2010 a respins excepția lipsei calității procesuale active, reținând faptul că reclamanții au calitatea de proprietari ai suprafeței de teren supusă exproprierii.
Prin sentința civilă nr. 832/22.04.2011 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții S. C. și S. A., a obligat pe pârâtul M. București la plata către reclamant a sumei de 132.849 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea bunului în suprafață de 57 mp situat în București, ., sector 3 și la 2607 lei cu titlu de daune.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 265/02.11.2006 dată de Consiliul General al Municipiului București s-a declarat ca fiind de utilitate publică, lucrarea de interes local „Strapungere . D. sector 3”, expropriator fiind M. București.
Prin notificarea nr. 296/28.05.2008 transmisă de Primăria Municipiului București către reclamanții S. C. și A., s-a adus la cunoștința acestora, împrejurarea că parte din imobilul proprietatea lor situat la adresa din București, . A, sector 3, se regăsește în zona declarată prin hotărârea menționată „de utilitate publică de interes local”, urmând a fi expropriat, propunându-se cu titlu de despăgubire suma de 75.598 lei.
Împotriva acestei înștiințări, reclamanții au formulat întâmpinare, contestând cuantumul despăgubirii, întâmpinare la care nu au primit răspuns până la data de 16.07.2009 când a fost promovata prezenta acțiune.
Legea nr. 198/2004, lege specială în materia exproprierii terenurilor, în vigoare la momentul promovării acțiunii, prevedea în art. 9 că "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prevăzute HG la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea Comisiei".
Art. 9 teza II din Legea nr. 198/2004 prevede că aceste acțiuni se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare însăși Legea nr. 198/2004 permite contestarea în instanță a hotărârii prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, procedura efectivă de soluționare fiind cea reglementată de art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Aceeași soluție trebuie sa primească și cel care a contestat despăgubirile, însă Comisia nu i-a soluționat notificarea, lipsa nejustificată a unui răspuns echivalând cu refuzul soluționării. În consecință, nu poate fi primită susținerea pârâtului, în sensul că legea nu prevede posibilitatea contestării în instanță a cuantumului despăgubirilor în cazul nesoluționării întâmpinării și că, prin urmare, o atare acțiune ar fi inadmisibilă
În conformitate cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, în vigoare la momentul promovării acțiunii, reclamanții sunt îndreptățiți să primească o despăgubire echitabilă pentru terenul expropriat de stat.
Pentru a stabili o justă despăgubire, în vederea stabilirii valorii imobilului, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie de experți, și a stabilit această despăgubire în cuantumul de 132.894 lei.
Cum în cauza, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în lipsa de folosința a bunului expropriat, prejudiciu în cuantum de 2.607 lei, pârâtul a fost obligat și la această sumă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. București, prin Primarul General.
La termenul din data de 09.12.2011 instanța a constatat că apelantul pârât M. București nu a motivat apelul.
Având în vedere dispozițiile art. 292 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora, în situația în care apelul nu se motivează instanța de apel se pronunță pe baza celor invocate la prima instanță, și având în vedere că prin întâmpinarea și notele scrise depuse la prima instanță pârâtul M. București a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat efectuarea raportului cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994; și având în vedere faptul că raportul de expertiză efectuat în primă instanță a avut în vedere drept comparabile oferte de pe internet, prin încheierea din data de 16.12.2011 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuția părților efectuarea unei expertize evaluatorii conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 33/1994.
La data de 12.12.2011 pârâtul M. București prin Primar General a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți, în motivarea căreia a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit această excepție.
Apelantul-pârât invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994 și arată că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cu privire la imobilul proprietatea intimaților-reclamanți nu s-a emis o hotărâre prin care să se soluționeze întâmpinarea formulată la notificarea nr. 296/28.05.2008. Or, legiuitorul, edictând art. 20 din Legea nr. 33/1994, a prevăzut dreptul expropriaților de a contesta doar hotărârea anterior menționată, nu și alte acte sau proceduri ce țin de procedura exproprierii, care pot fi atacate în temeiul altor dispoziții legale.
Reclamanții S. C. și S. A. au înțeles să formuleze întâmpinare împotriva notificării anterior menționate, înregistrată la Registratura Primăriei Municipiului sub nr._/23.06.2008, întâmpinare care nu a fost soluționată până în prezent și la care reclamanții nu au renunțat. Astfel, nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege în mod imperativ ca această cale de atac să fi fost respinsă de către Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor, potrivit dispozițiilor art. 18-20 din Legea nr. 33/1994.
Pe cale de consecință, apelantul arată că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute limitativ de lege care să permită sesizarea instanței competente să se pronunțe cu privire la expropriere.
Dacă instanța de fond a considerat aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994, trebuia să-și decline competența în favoarea Curții de Apel București, nu să procedeze la judecarea în continuare a cauzei.
Apelantul-pârât invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că, instanța de fond a respins în mod greșit această excepție.
Apelantul arată că Legea nr. 33/1994 nu le acordă reclamanților S. C. și S. A. dreptul de a sesiza instanța de judecată pentru a o investi cu cererea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a imobilului deținut de aceștia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului".
Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii reprezintă actul administrativ emis de către comisia constituită potrivit art. 6 din Legea nr. 198/2004 și art. 5 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, care are ca atribuții verificarea dreptului de proprietate al expropriaților asupra imobilului supus exproprierii, precum și constatarea acceptării sau neacceptării de către aceștia a cuantumului despăgubirii.
În ceea ce privește lucrarea "S. . D.", apelantul a arătat că M. București nu a înțeles să efectueze procedura exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004, întrucât art. 13 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004 dă posibilitatea ca expropriatorul, în cazul lucrărilor de construcții aferente infrastructurii de transport rutier aflate în curs de desfășurare, să opteze pentru procedura cea mai favorabilă.
Se arată că nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a despăgubirilor potrivit dispozițiilor Legii nr. 198/2004, despăgubirile stabilite de expropriator nu au fost consemnate, neoperând, așadar, nici transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., din proprietatea privată a intimaților-reclamanți în proprietatea publică a Municipiului București.
Nu se poate pune semn de egalitate între notificarea nr. 296/28.05.2008 emisă de M. București, invocată de către reclamanții S. și hotărârea de stabilire a despăgubirilor prevăzută de Legea nr. 198/2004, cele două acte juridice având regim juridic diferit și efecte distincte.
Pe cale de consecință, apelantul a arătat că reclamanții nu au un drept de creanță (având ca obiect despăgubirea privind imobilul situat în București, sector 3, .) asupra M. București.
Analizând sentința apelată, actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente și de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Situația de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1551/20.10.1998 de Secri M., reclamanta S. A., căsătorită cu S. C., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 850 m.p. și construcția aflată pe acesta.
Reclamanții și-au intabulat dreptul de proprietate asupra acestui teren în cartea funciară la data de 13.06.2007, prin încheierea nr._, imobilul dobândind număr cadastral_ a CF nr._.
Prin Hotărârea CGMB nr. 265/02.11.2006 a fost declarată de utilitate publică lucrarea de interes local „S. . D.”.
Prin notificarea nr. 296/28.05.2008 Primăria Municipiului București a comunicat reclamanților faptul că, în vederea realizării lucrării „S. . D.”, suprafața de teren de 57 m.p. din imobilul proprietatea acestora urmează a fi expropriată, sens în care a propus acestora suma de 75.598 lei cu titlu de despăgubiri; precum și faptul că, dacă sunt nemulțumiși de cuantumul despăgubirii pot formula întâmpinare, care va fi soluționată de comisia constituită conform Legii nr. 33/1994.
Împotriva acestei notificări reclamanții au formulat întâmpinare, înregistrată sub nr._/23.06.2008 la Comisia pentru soluționarea notificărilor conform Legii nr. 33/1994 din cadrul Primăriei Municipiului București.
Prin adresa nr. 360/25.06.2008 Primăria Municipiului București a comunicat reclamanților faptul că lucrările Comisiei sunt suspendate.
Față de lipsa răspunsului la întâmpinarea formulată, reclamanții au solicitat stabilirea despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 57 m.p., pe calea contestației prevăzută de art. 26 din Legea nr._ privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Din probele administrate în faza de apel, instanța mai reține că declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „S. . D.” a fost aprobată prin Hotărârea CGMB 35/28.02.2011 (fila 250 din dosarul de apel), prin aceeași hotărâre fiind aprobată și lista imobilelor afectate de coridorul de expropriere - Anexa 2.
Reclamanții S. C. și S. A. și imobilul situat în București, ., sector 3, nu se află menționați în Anexa 2 la Hotărârea CGMB nr. 35/2011 privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „S. . D.”, în vederea continuării și finalizării lucrărilor de interes public local (filele 255-257 din dosarul de apel).
Din adresa nr. 7383/15.03.2012 emisă de Direcția de Impozite și taxe Locale sector 3 instanța mai reține faptul că reclamanta S. A. figurează și în prezent cu rol fiscal asupra întregului teren din ., în suprafață totală de 850 m.p. (filele 80-85 din dosarul de fond).
La solicitarea instanței, Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 3 a depus la dosar copia integrală a cărții funciare deschisă pentru imobilul în litigiu, din care rezultă că proprietari ai terenului în litigiu sunt în continuare reclamanții (filele 237-242).
Din adresa nr._/20.12.2012 emisă de OCPI – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 3 București instanța mai reține că în cartea funciară deschisă pentru imobilul din ., sector 3 nu a fost înscrisă nicio mențiune referitoare la procedurii exproprierii asupra imobilului în litigiu (fila 294).
În drept, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit cărora tribunalul este sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, in cazul in care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă aceasta cale de atac a fost respinsa in condițiile art. 18-20; a dispozițiilor art. 23 alin 2 din lege, potrivit cărora instanța stabilește cuantumul despăgubirilor după ce verifică dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru expropriere, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. 1 din lege, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Aplicând normele de drept substanțial incidente în cauză la situația de fapt expusă în cele ce preced, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelantul-pârât.
Astfel, pentru a-și justifica legitimarea procesuală activă în contestația de față - prin care reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 57 m.p. - era necesar ca aceștia să facă dovada faptului că imobilul proprietatea lor a fost supus exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Or, instanța constată că nici la data promovării acțiunii, și nici până la data pronunțării instanței de apel, asupra terenului în suprafață de 57 m.p. proprietatea reclamanților nu a fost demarată procedura exproprierii, întrucât prin Hotărârea CGMB nr. 265/2.11.2006 s-a dispus declararea utilității publice de interes local a lucrării „S. N. G. – Splai D.”, fără ca prin această hotărâre să fie individualizate imobilele care urmau a fi expropriate în vederea realizării acestei lucrări de utilitate publică locală.
Amplasamentul acestei lucrări de utilitate publică locală și lista imobilelor afectate de coridorul de expropriere au fost aprobate abia în data de 28.02.2011, prin Hotărârea CGMB 35/2011, iar în Anexa 2 a acestei hotărâri nu figurează și imobilul în litigiu.
Curtea mai reține că reclamanții figurează înscriși în cartea funciară în calitate de proprietari asupra terenului în litigiu și nu a fost notată nicio mențiune privind demararea proceduri expropriere.
În consecință, Curtea reține că reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a solicita stabilirea despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 57 m.p. din ., sector 3, deoarece nu au calitatea de persoane expropriate.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Municipiului București la plata echivalentului lipsei de folosință pentru terenul proprietatea acestora; Curtea constată de asemenea că nu există identitate între persoana reclamanților și titularul dreptului de creanță afirmat.
Astfel, Curtea reține că reclamanții au invocat ca temei al acordării contravalorii lipsei de folosință pentru terenul proprietatea acestora, faptul că de la primirea primei notificări, nr. 265 din data de 21.11.2007, nu au mai putut folosi terenul vizat prin această notificare, în suprafață de 850 m.p.
Or, din raportul de expertiză efectuat în primă instanță și Anexa 4 la raport (filele 114 și134 din dosarul de fond) Curtea reține că terenul este îngrădit de reclamanți, situație de fapt ce este confirmată și prin raportul de expertiză administrat în faza de apel (fila 195 din dosarul de apel și planșele foto) și că pârâtul nu a emis nici un act administrativ în procedura exproprierii declanșată prin Hotărârea CGMB nr. 35/28.02.2011 prin care să îngrădească dreptul de folosință al reclamanților asupra terenului în suprafață de 850 m.p. din ., sector 3.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va apelul declarat de apelantul-pârât, va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge acțiunea formulată de reclamanții S. C. și S. A., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL – cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 832/22.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, în dosarul nr._ /_, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. A. și S. C. – domiciliați în București, ., sector 3.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. C. și S. A., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Steluța C. D. Z.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. PS/ 4 ex./14.02.2013
Jud. fond: I. S. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1339/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
