Legea 10/2001. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 17975/3/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.34A
Ședința publică de la 8 februarie 2013
Curtea, ÎN COMPLET DE DIVERGENȚĂ, constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - D. F. G.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea, în complet de divergență, a apelului civil formulat de apelanții-reclamanți C. M. și C. M., prin mandatar C. I., cu domiciliul ales în București, .-B, ., ., împotriva sentinței civile nr.912/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, având în vedere că apelanții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.341/2006 a Tribunalului București Secția a V a Civilă s-a respins ca prematură cererea formulată de reclamanții C. M. și C. M. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General privind restituirea unui imobil în condițiile Legii nr.10/2001.
Notificarea reclamanților din 14.08.2001 nu este soluționată până în prezent iar reclamanții nu au dreptul să formuleze contestație în temeiul Legii nr.10/2001, decât după emiterea de către pârât a unei dispoziții.
Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr.135/06.03.2007 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă desființându-se sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare constatându-se că termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu este un termen de decădere ci de recomandare în sensul îndeplinirii unei obligații prealabile care, în cadrul nerespectării sale dă dreptul celui prejudiciat să se adreseze instanței de judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă sub nr._ iar prin sentința civilă nr.912/26.06.2009 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reținut că unitatea deținătoare a imobilului pentru care s-a solicitat restituirea în natură a cotei de 1/10 format din construcție și teren aferent situat în București, . nr.11, colț cu . nr.16 – 18 (fostă D. S. nr.11, colț cu ..20) sector 1 compus din teren în suprafață de 1823 mp și construcție, nu a soluționat în termen legal notificarea reclamanții dovedind în cauză că sunt persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr.10/2001 la măsuri reparatorii.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.4 din Legea nr.10/2001 iar din raportul de expertiză a reținut că suprafața terenului este de 1823 mp și este ocupată de o zonă verde în suprafață de 440 mp, restul suprafeței fiind ocupată de construcție.
Chiar dacă parțial, terenul este ocupat de zonă verde instanța de fond a reținut că restul suprafeței de teren nu este restituibil întrucât aparține zonei de utilitate a blocurilor de locuințe și ca atare cererea de restituire în natură a imobilului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții C. M. și C. M. cu următoarele susțineri:
Reclamanții și-au îndeplinit obligația impusă de Legea nr.10/2001 de a notifica unitatea deținătoare în vederea obținerii de măsuri reparatorii privind imobilul preluat abuziv, notificarea fiind formulată cu respectarea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, termen imperativ prevăzut de art.21 din lege.
Refuzul unității deținătoare notificate de a soluționa cererea de restituire nu poate fi apreciat ca impediment legal pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării drepturilor recunoscute de Legea nr.10/2001 întrucât s-ar încălcat principiului liberului acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție și art.6 CEDO.
Se apreciază că în cauză sunt aplicabile și prevederile art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.24 din Constituție dar și art.6 CEDO.
Instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt, soluția adoptată nelegală și netemeinică întrucât reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor proprietari și deci de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii privind restituirea în natură a imobilului.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.10 din Legea nr.10/2001 dând alte valențe sintagmei „teren liber”.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert P. D. nu s-a răspuns la toate obiectivele dispuse de către instanță iar cererea de înlocuire a expertului formulată de către reclamanți a fost respinsă de către instanță.
Rezultă din probele administrate cu prisosință că terenul revendicat nu este afectat de utilități publice, respectiv instalație electrice (astfel cum rezultă din Adresa nr._/19.06.2008 emisă de „Electrica Muntenia Sud” SA), rețele de apă și canalizare (astfel cum rezultă din Adresa nr._/18.06.2008 emisă de „Apa N.” SA ), rețele de distribuție a gazelor naturale (astfel cum rezultă din Adresa nr.1891/18.07.2008 emisă de „Distrigaz Sud Rețele” SRL) și elemente de infrastructură subterane sau supraterane aparținând rețelei de metrou (astfel cum rezultă din Adresa nr.M 0107/164/17.02.2009 emisă de „Metrorex” SA).
Potrivit raportului de expertiză efectuat expertul a identificat imobilului revendicat de către reclamanți afirmând că din terenul în suprafață de 1823 mp numai 440 mp suprafață liberă de construcții poate fi restituită în natură.
Or, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001 „ în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.
Se solicită în consecință admiterea apelului desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În faza procesuală a apelului s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică și de evaluare a imobilului teren.
La termenul din 25.01.2013 după rămânerea cauzei în pronunțare având în vedere divergența ivită între membrii completului de judecată asupra fondului cererii de apel cauza a fost repusă pe rol pentru soluționare în complet de divergență.
În majoritate în complet de divergență apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamanții C. M. și C. M. au dedus judecății prin acțiunea înregistrată la 06.09.2005 pe rolul Tribunalului București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General cererea de restituire în natură a cotei de 1/10 din imobilul situat în, . nr.11, colț cu . nr.16 – 18 (fostă D. S. nr.11, colț cu ..20) sector 1 compus din teren în suprafață de 1823 mp și construcție, în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin Notificarea nr.2912/13.08.2001 a B. T. G. petenții C. M. și C. M. solicită Primăriei Municipiului București în calitate de moștenitori ai defunctului S. P. decedat la 13.12.1988, restituirea în natură a imobilului situat în București, . nr.11, colț cu ..20, identificat prin act de proprietate autentificat sub nr._/1947 a Tribunalului Ilfov, Secția notariat, compus din teren și construcție, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă restituire prin echivalent, fără însă a se preciza cota de 1/10 din imobil cum s-a indicat prin acțiune.
În speță nu se contestă – potrivit motivelor de apel – calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, fiind succesorii foștilor proprietari S. D. și G. pentru cota de 1/10 din imobilul enunțat.
Prin Dispoziția nr.120/08.10.2001 emisă de Primarul Municipiului București soluționând Notificarea nr.2159/2001 emisă de B. formulată de petenții A. R. I., G. A. R. ,S. L. L. și Kristache I. s-a dispus restituirea în natură acestora a terenului de 465,09 mp situat în București, ..11, fostă ..11, sector 1.
Totodată prin Dispoziția nr.4647/26.09.2005 emisă de Primarul Municipiului București soluționând Notificarea nr.2159/2001 al B. prin care petenta S. L. L. decedată ulterior depunerii notificării, prin moștenitori T. A., T. Ș., A. R. I., G. A. R. și Kristache I. solicită restituirea în natură a terenului situat în București, ..11, sector 1, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950; a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 1357,91 mp și s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru aceeași suprafață de teren.
Expertiza tehnică efectuată în apel de către expert P. C. confirmă concluziile expertizei tehnice efectuată la fond de către expert P. E. în sensul că suprafața de teren de 449 mp din ..13 este spațiu verde, neafectat de utilități publice.
Prin completarea la acest raport de expertiză efectuat în apel se reține că restul suprafeței de teren de 1374 mp este format din: 1129 mp .) și 243 mp utilități publice (rețele apă, canal, acces auto).
Prin urmare din probele administrate rezultă că pentru aceeași suprafață de teren ce a aparținut defunctului S. P. a fost promovată prezenta acțiune în contextul în care anterior au fost emise dispoziții de restituire, parțial în natură, parțial prin echivalent pentru același teren însă către alte persoane.
În speță nu ne aflăm în speța art.1 alin.1 lit.b din Norma Metodologică de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 potrivit cu care „În cazul în care restituirea aceluiași imobil este solicitată de mai multe persoane care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive și numai dosarele unora dintre solicitanți sunt complete, acestea se pot disjunge, urmând a fi soluționate independent …”.
Conform acestor considerente apelul va fi respins ca nefondat în condițiile art.297 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți C. M. și C. M., prin mandatar C. I., cu domiciliul ales în București, .-B, ., împotriva sentinței civile nr.912/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. P. D. F. G.
GREFIER
G. M. V.
RED...MȘ/ 5 ex.
25.04.2013
Jud. T.B. – I. N.
Cu opinia separată a doamnei judecător
R. P..
Opinie separată pentru admiterea apelului declarat de apelanții C. M. și C. M. cu consecința schimbării sentinței și admiterea în parte a acțiunii formulate în baza Legii nr. 10/2001; Stabilește dreptul reclamanților la despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 247/2005 Titlul VII pentru cota de 1/10 din imobilul – teren în suprafață de 1832 mp și pentru cota de 1/10 din construcția existentă pe terenul menționat, identificat potrivit actelor de proprietate din 27.08.1942 și din 25.06.1947, teren aflat în prezent la adresa din .. 11, sector 1, fosta ., fost nr. 11, fosta .. 11; obligă M. București să trimită dosarul notificării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru susținerea opiniei menționate am reținut următoarele:
Instanța de fond a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece nu este liber, ci aparține zonei de utilitate a blocurilor din zonă și, de asemenea, că imobilul nu a fost naționalizat de la autorii reclamanților.
Reclamanții au contestat în faza apelului susținerile instanței de fond. Ei au precizat că sunt moștenitorii defunctului S. P., decedat la 13.12.1988, fiind legatarii universali ai moștenitorilor legali ai defunctului menționat și anume legatarii universali ai numiților S. D. și S. G.. De asemenea, au susținut că o parte din teren este liber și poate fi restituit în natură.
Apelul este fondat.
Imobilul în litigiu format din teren și construcție (în prezent demolată – vezi fila 178 al doilea dosar fond) a trecut în proprietatea statului prin naționalizare și a aparținut în proprietate numiților Adolf Hadraski și Jean A. Hadraski (vezi fila 12 primul dosar fond), iar aceștia au înstrăinat autorului reclamanților, numitului S. P., o cotă de 10% din dreptul de proprietate asupra întregului imobil, teren și construcție (fila 10 – primul dosar fond) aflate la adresa din București, . nr. 11, colț cu .. 20 (fostă Mercur nr. 9 – fost nr. 11), iar conform actului de proprietate încheiat în anul 1942 între Societatea anonimă Imobiliara Crisseveloni și cumpărătorii Hadraski (fila 12 primul dosar fond) terenul situat la adresa menționată avea o suprafață de 1923 mp.
Autorul reclamanților, S. P. a decedat la data de 13.12.1988 (fila 18 primul dosar fond) și a avut ca moștenitori pe S. G. și S. D.. Aceștia doi au decedat în 1992 și respectiv 1995 și au lăsat ambii, ca legatari universali pe reclamanții din prezentul proces, C. M. și C. M. (vezi filele 19-20 primul dosar fond).
Reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea bunului care a trecut în proprietatea statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, deoarece sunt moștenitorii proprietarului deposedat abuziv.
Deși au fost formulate mai multe notificări cu privire la obiectul prezentului litigiu, ceea ce este legal, deoarece terenul și construcția se aflau în proprietate în indiviziune, iar notificarea formulată de reclamanții C. a fost formulată în termen legal (vezi fila 6 primul dosar fond) totuși, M. București a soluționat prin dispoziția nr. 120 din 08.10.2001 (vezi fila 101 prezentul dosar de apel) numai notificarea formulată de o parte din moștenitorii proprietarilor aflați în indiviziune și a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 465,09 mp din terenul solicitat și de către reclamanții C., teren situat în București, .. 11, fosta Stradă Mercur nr. 9, fost nr. 11, fosta Stradă D. A. S. nr. 1, sector 1, astfel cum rezultă din dispoziția menționată, dată în baza Legii nr. 10/2001, iar prin dispoziția nr. 4647 din 26.09.2005 (fila 100 dosar apel) a fost stabilit dreptul la despăgubiri pentru restul terenului, în suprafață de 1357,91 mp, imposibil de restituit în natură.
Din situația de fapt și de drept menționată, care a intrat în circuitul civil rezultă, în raport cu acest dosar două consecințe juridice importante:
a) împrejurarea că M. București a stabilit măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru întregul imobil, în favoarea moștenitorilor coproprietarilor Hadraski în proporție de 100%, deși aceștia aveau dreptul de coproprietate în indiviziune numai asupra unei cote de 90% din imobil, nu poate anula dreptul reclamanților, cărora nu li s-a soluționat notificarea în termen legal, la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001;
b) prezenta instanță nu poate modifica decizia anterioară din 08.10.2001 dată în favoarea moștenitorilor defuncților Hadraski pentru restituirea în natură a terenului, deoarece aceasta reprezintă un titlu de proprietate și a intrat în circuitul civil.
De asemenea, astfel cum a reținut instanța de fond, terenul nu poate fi restituit în natură, în prezentul proces din două motive: a) terenul nu este liber (aspect stabilit prin expertiză și clarificat de instanța de fond, iar cel disponibil a fost deja restituit) și b) chiar dacă terenul ar fi fost liber, el nu putea fi restituit în natură reclamanților din prezentul proces, deoarece ei sunt coproprietarii unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1832 mp și, evident, cota de 10% nu este individualizată în materialitatea sa.
Dar, pentru ca reclamanții să-și valorifice în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, dreptul patrimonial la care sunt îndreptățiți, am considerat că, deși aceștia nu au solicitat despăgubiri, ci numai restituirea în natură a terenului și construcției, instanța poate acorda despăgubiri, în mod implicit, în cazul în care constată că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece, în caz contrar, procedura specială rămâne fără nici un efect în ceea ce îi privește pe reclamanți.
De asemenea, precizez că, restituirea parțială în natură a imobilului în litigiu nu era posibilă din punct de vedere legal decât dacă, notificările privind imobilul aflat în indiviziune, în cote de 90% și 10%, ar fi fost soluționate prin aceeași dispoziție administrativă sau prin același act juridic, deoarece bunul aflat în indiviziune nu poate fi fracționat în materialitatea sa, numai dreptul asupra bunului este exprimat sub forma unei fracții.
De aceea, în opinia mea, notificarea formulată de reclamanții C. nu putea primi, din punct de vedere legal, ținând cont de aspectele de fapt și de drept intrate în circuitul civil, decât soluționarea pe care am exprimat-o în opinia separată.
JUDECĂTOR,
R. P.
Red. RP
Tehnored. PS 5 ex.
29.03.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 474/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 472/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
