Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1516/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1516/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 58001/299/2010
Dosar nr._
(258/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1516
Ședința publică din 07.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant M. N., împotriva deciziei civile nr.895 A din 10.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. C. V. și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 București și de pe lângă Primăria comunei Limanu, jud. C..
Cauza are ca obiect - acțiune civilă pentru exercitarea autorității părintești.
La începutul ședinței de judecată, Curtea aduce la cunoștință părților că pricina se va lua la sfârșitul ședinței, indiferent de motivul de amânare, conform prevederilor art. 121 alin.2 C.p.civ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant M. N., asistat de avocatul M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București și avocatul Ficeac C., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte M. C. V., prezentă și personal, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București; lipsesc reprezentanții Autorității Tutelare de pe lângă Primăria Sectorului 1 București și de pe lângă Primăria comunei Limanu, jud. C..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, o note de ședință pentru a fi avute în vedere de către instanță la care a atașat unele înscrisuri.
Totodată, se referă faptul că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C. a comunicat un răspuns la solicitarea instanței, cu privire la convocările adresate tatălui minorei și convorbirile telefonice cu
acesta.
În sala de ședință, a fost adusă și minora M. Maya A., născută la data de 30.08.2006 și, după evacuarea sălii, în Camera de Consiliu, aceasta a fost audiată de către instanță.
La întrebările care i-au fost adresate de către instanță, minora a răspuns că mama este fotograf, iar tata nu știe ce serviciu are; că în prezent locuiește cu mama la C. și cu o soră mai mare și că este foarte bine acolo; că merge la școală și că astăzi când l-a văzut pe tatăl ei, este fericită.
Avocatul intimatei-pârâte, având cuvântul, învederează faptul că nu i-au fost comunicat setul de înscrisuri care însoțesc notele precizatoare de la dosar, depuse de către recurentul-reclamant.
Avocatul recurentului-reclamant, la solicitarea instanței, procedează la certificarea acestor înscrisuri pentru conformitate și precizează că acestea se află deja la dosar .
Curtea, la acest moment solicită ambelor părți să precizeze dacă înțeleg să se folosească de înscrisurile depuse la dosar și aflate la filele; 28-35,79 și 127-131, întrucât recurentul reclamant a solicitat printr-o cerere la dosar din data de 16.09.2013 că înțelege să se înscrie în fals față de înscrisul de la fila 79 dosar.
Ambele părți având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să nu se mai folosească de aceste înscrisuri, moment în care instanța dispune dislocarea acestora din dosar și înmânarea fiecărei părți a acestora.
Avocatul recurentului-reclamant, având în vedere că intimata-pârâtă și-a retras înscrisul de la fila 79, înțelege să-și retragă cererea de înscriere în fals, întruct a rămas fără obiect.
Totodată, solicită instanței ca intimata-pârâtă să depună la dosar veniturile pe care le realizează lunar.
La solicitarea instanței, respectiv, care este cuantumul veniturilor realizate de către recurentul-reclamant, avocatul acestuia după o consultare prealabilă, arată că acestea sunt în jurul sumei de 500 Euro.
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei recurate.
Face o precizare în sensul că, reclamantul este străin de acest copil; că are posibilitatea să-și vadă copilul de două ori pe lună și că mama nu se opune ca acesta să aibă legături personale cu minora.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/14.06.2011 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, faptul că nu s-a dovedit în cauză că s-au schimbat împrejurările existente la data pronunțării hotărârii de divorț, că mama nu ar fi în măsură să ofere fiicei sale tot ceea ce are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă, din toate punctele de vedere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Din dispozițiile art.44 Codul familiei rezultă că luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, adică să existe motive puternice care să demonstreze că menținerea copilului minor la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale.
O schimbare parțială a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului unuia dintre părinți nu atrage automat reîncredințarea, câtă vreme subzistă elementele de bază, hotărâtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată anterior în interesul minorului să fie menținută.
În speță nu s-a dovedit schimbarea împrejurărilor avute în vedere la luarea măsurii ca minora rezultată din căsătoria părților să fie încredințată mamei, spre creștere și educare.
Astfel, formularea prezentei cereri de reîncredințarea este motivată pe următoarele împrejurări: descoperirea de către reclamant a faptului că pârâta prestează activități imorale, de natură să pericliteze dezvoltarea psihică a copilului; pârâta nu poate oferi minorei condițiile materiale de care ar beneficia dacă ar locui cu tatăl reclamant, după cum pârâta nu poate oferi copilului o educație corespunzătoare și o pregătire școlară la același nivel cu cel pe care l-ar asigura tatăl reclamant.
Astfel, în ceea ce privește susținerea reclamantului că ar fi descoperit că pârâta presta activități imorale, de natură să pericliteze dezvoltarea psihică a copilului, prima instanță a avut în vedere declarația martorei B. O. –I., care a arătat că reclamantul avea cunoștință despre asemenea activități, desfășurate de pârâtă încă înainte de desfacerea căsătoriei, că ideea a aparținut chiar reclamantului, care era implicat. Aceeași martoră a mai caracterizat pe pârâtă ca fiind o mamă model, o luptătoare, care făcea tot ce îi stătea în putință pentru a le asigura fetelor un trai mai bun.
Ambii martori au arătat că pârâta s-a preocupat în permanență de creșterea și educarea celor două fiice, martorul propus de pârât caracterizând-o ca un element de echilibru, care forma un cuplu cu reclamantul.
Nu s-a dovedit că pârâta nu ar acorda îngrijire minorei și că nu ar sprijini-o în procesul de instruire. Dimpotrivă, aceste preocupări rezultă din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară Limanu. Veniturile ocazionale obținute de mamă din efectuarea de fotografii, ajutată fiind și de părinții săi, asigură copiilor un trai decent. În plus, a mai reținut prima instanță vârsta fragedă a minorei, care necesită mai multă îngrijire și afecțiune din partea mamei.
Prin decizia civilă nr.895 A/10.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul civil formulat de apelantul reclamant M. N., împotriva sentinței civile nr._/14.06.2011 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. C. V., cu Autoritatea Tutelară-Primăria Sectorului 1 București și cu Autoritatea Tutelară - Primăria comunei Limanu, județul C., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că măsura reîncredințării minorei rezultate din căsătoria părților presupune o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la momentul luării măsurii de încredințare.
Această cerință este reglementată de dispozițiile art.44 Codul familiei, aplicabile la momentul promovării cererii de chemare în judecată și la momentul pronunțării sentinței apelate.
În speță, minora Maya-A., născută la data de 30.08.2006, a fost încredințată mamei spre creștere și educare prin sentința de divorț nr._/07.11.2007 pronunțată în dosar nr._/299/2007 de Judecătoria Sectorului 1 București (fila 38 fond).
Prin hotărârea susmenționată a fost declarată desfăcută căsătoria părților din culpă comună, instanța reținând deteriorarea relațiilor de familie din cauza tensiunii existente între părți.
Instanța de divorț a încredințat minora mamei, spre creștere și educare, având în vedere înțelegerea părinților și interesul superior al copilului.
La data când tatăl, reclamantul din prezentul dosar, și-a dat acordul ca minora să fie încredințată mamei spre creștere și educare, acesta cunoștea situația pregătirii profesionale a mamei, situația locativă a acesteia și a veniturilor de care aceasta dispunea pentru ca, beneficiind și de o pensie de întreținere de 300 lei din partea reclamantului, să asigure copilului o creștere și educare corespunzătoare.
Ambele părți recunosc că au fost separate în fapt după divorț, au locuit din nou împreună o perioadă de aproximativ 3 ani, la locuința deținută de reclamantul apelant în București, după care între aceștia a intervenit din nou separarea, prin plecarea pârâtei la părinții săi, în ..
Pentru perioada de după divorț în care părțile nu au locuit împreună, reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască locul unde pârâta creștea copilul.
Cât privește pe reclamantul apelant, pe tot parcursul procesului acesta a locuit în municipiul București. Conform referatului de anchetă socială întocmit de către Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 1 București, la adresa respectivă se află două imobile, unul în stare de finisare, iar celălalt constituie atelierul de lucru, fiind folosit și ca spațiu de locuit. Acest din urmă spațiu este racordat la toate utilitățile, la parter este atelierul și dependințe, iar la etaj, într-o încăpere fără nicio lumină naturală se amenajată camera copiilor, respectiv două paturi suprapuse, un dulap cu haine, un birou mic.
La judecata în primă instanță s-a efectuat un referat de anchetă socială și la ., la locuința bunicilor materni, unde minora a fost îngrijită începând cu noiembrie 2010, când pârâta a părăsit locuința fostului soț.
Autoritățile au constatat că aici se află casa proprietatea bunicilor materni, formată din 5 camere și dependințe, racordată la rețeaua de energie electrică și apă potabilă. Aici locuiesc minora Maya-A. și fiica din prima căsătorie a pârâtei, născută la 16.10.2000, în camere separate, având căldură de la centrală, TV, calculator, mobilier adecvat. Veniturile sunt asigurate din salariul bunicului și din munca ocazională a mamei. Autoritățile au mai consemnat la acea dată că sora mai mare a minorei Maya-A. era înscrisă la Colegiul Național de Arte Regina M. din C., iar minora Maya-A. frecventa cursuri de balet.
Din adeverința depusă la fila 47 apel, rezultă că în anul 2011 pârâta s-a înscris Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității O. din municipiul C., continuarea frecventării acestor cursuri rezultând in referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară a municipiului C. (fila 170 apel). În municipiul C. se află locuința ocupată în prezent de intimata pârâtă și cele două minore ce i-au fost încredințate spre creștere și educare. Această locuință este formată din patru camere, plus dependințele adiacente, intimata pârâtă fiind coproprietară. Autoritățile au constatat că există condiții bune de locuit, imobilul fiind nou construit, spațios, curat întreținut, minora Maya-A. beneficiind de camera proprie, amenajată corespunzător vârstei și plină de jucării. Din discuțiile intimatei pârâte cu reprezentanții autorității tutelare rezultă că aceasta se află în prezent într-o relație consensuală cu un cetățean francez, absolvent de studii superioare, director tehnic la o firmă, care se află în relații bune cu cei doi copii ai intimatei pârâte.
Toate aceste elemente demonstrează că declarația martorei B. O. I., propusă la prima instanță de către pârâtă, este o declarație concludentă, deoarece s-a dovedit că aceasta a cunoscut profilul moral al pârâtei, definind-o ca fiind o mamă model, o luptătoare, care făcea tot ce îi stătea în putință pentru a le asigura fetelor un trai mai bun.
Intimata pârâtă s-a apărat în tot cursul procesului arătând că activitățile imorale pentru care este blamată de către apelantul reclamant au fost cunoscute de către acesta, care le-a organizat și care a obligat pârâta să le efectueze. Aceste apărări au fost confirmate de martora B. O. I. (fila 18), iar declarația martorei devine concludentă în acest sens deoarece chiar apelantul reclamantul a arătat că intimata pârâtă s-ar fi folosit de computerul lui pentru a posta fotografii și anunțuri în vederea practicării activităților imorale. Acest lucru s-ar fi întâmplat după divorțul părților, conform afirmațiilor apelantului reclamant, când cei doi nu își mai datorau obligația de fidelitate ce există între soți, ci conviețuiau doar pentru a da o șansă acestei relații. Ori folosirea computerului personal al reclamantului de către pârâtă, fără ca aceasta să se preocupe de acoperirea activităților sale imorale, demonstrează că reclamantul cunoștea activitățile intimatei. Nu s-a putut reține că activitățile susmenționate l-au deranjat pe reclamant, din moment ce din declarația martorului propus de acesta, Bosinceanu M. (fila 56 fond) rezultă că reclamantul s-a plâns acestuia doar pentru faptul că pârâta apărea în poziții indecente pe site-uri care ofereau ca servicii schimburi de parteneri. Activitățile de swing efectuate de către pârâtă au fost confirmate și de martora B. O. I., a cărei declarație se coroborează astfel cu celelalte probe de la dosar, contrar susținerilor reclamantului din cererea de apel.
Preferințele sexuale țin de viața privată a unei persoane și nu fac obiectul analizei în dosarul de față, atâta timp cât nu este dovedită afectarea dezvoltării armonioase a minorei Maya-A.. Acest lucru rezultă din caracterizarea pe care a făcut-o minorei Maya-A. Grădinița „Steluțele Mării” din municipiul C., frecventată de către minoră din anul 2011 (filele 48, 52 apel). Minora s-a remarcat prin însușirea temeinică a deprinderilor de comportare civilizată, pe care le aplică în relațiile cu copiii și cu adulții, prin control și bun spirit de observație, fiind un copil cu un comportament activ-participativ, cu preocupare pentru artă. Ca trăsături de caracter, au fost amintite sociabilitate, capacitate de comunicare, respect față de adulți, spirit de inițiativă, perseverență și corectitudine. Astfel, minora a fost considerată aptă pentru înscrierea la grupa pregătitoare în anul școlar 2012-2013.
Cât privește formularea unor plângeri penale la adresa apelantului reclamant, tribunalul a observat că părțile au formulat reciproc plângeri la adresa celuilalt, ceea ce demonstrează că există între aceștia aceeași stare tensionată de la data pronunțării divorțului.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a respins acțiunea de reîncredințare a minorei, atâta timp cât nu s-a dovedit schimbarea împrejurărilor existente la data încredințării acesteia la mamă, spre creștere și educare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul M. N., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv între data pronunțării sentinței de încredințare și data introducerii prezentei acțiuni situația de fapt s-a schimbat în mod fundamental, în principal, vârsta minorei, astfel că se justifică admiterea acțiunii.
În ședința publică din 02.04.2013 Curtea a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C. relații privitoare la consilierea părinților minorei M. Maya A., născută la 30.08.2006, relațiile fiind depuse la filele 41 – 45 din dosarul de recurs. Aceste relații au fost completate de aceeași direcție la 02.08.2013 când au fost depuse xerocopiile rapoartelor de convorbire telefonică întocmite cu ocazia discuțiilor purtate cu recurentul, precum și invitația transmisă acestuia prin serviciul poștal la 16.07.2012, înscrisuri aflate la filele 86 – 90 din dosarul de recurs.
Ambele părți au solicitat și Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în temeiul art.313 coroborat cu art.304 pct.9 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Ca prim aspect, se impune precizarea aspectelor legate de cadrul procesual de învestire din perspectiva cauzei cererii de recurs, deoarece recurentul prin cererea de recurs face o descriere a situației de fapt.
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 Cod de procedură civilă, „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Pentru prezentul recurs, Curtea a reținut drept cauză a cererii formulate prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă – ceea ce înseamnă că hotărârea atacată ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de caracterul nondevolutiv al căii de atac a recursului, Curtea în prezenta cauză, va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susținute și analizate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă. Părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel, ambele judecăți de fond, situația de fapt fiind configurată prin pronunțarea unei hotărâri definitive în privința pretențiilor concrete formulate. Pentru că părțile au beneficiat concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, situația de fapt fiind pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, în prezenta cauză nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Curtea constată că recurentul prin motivele de recurs face o reproducere a evoluției istoricului cauzei, a stării de fapt, a relației tensionate și șicanatoare existente între părți, a probațiunii administrate în cauză.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Curtea nu a putut reține critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, motiv ce vizează esențialmente nelegalitatea deciziei pronunțate dat fiind faptul că tribunalul a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul solicită ca minora M. Maya A., născută la data de 30.08.2006 să-i fie reîncredințată lui spre creștere și educare.
Recurentul a indicat ca temei juridic al cererii introductive de instanță prevederile art.44 Codul familiei, aplicabile la momentul promovării acțiunii și la momentul pronunțării sentinței apelate.
Minora Maya-A., născută la data de 30.08.2006, a fost încredințată mamei spre creștere și educare prin sentința de divorț nr._/07.11.2007 pronunțată în dosar nr._/299/2007 de Judecătoria Sectorului 1 București (fila 38 fond).
Prin hotărârea susmenționată a fost declarată desfăcută căsătoria părților din culpă comună, instanța reținând deteriorarea relațiilor de familie din cauza tensiunii existente între părți.
Instanța de divorț a încredințat minora mamei, spre creștere și educare, având în vedere înțelegerea părinților și interesul superior al copilului.
Potrivit dispozițiilor art. 44 C.fam., doar în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii de încredințare a copiilor minori, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii. A.. (2) al aceluiași articol mai impune pe lângă această primă condiție și ca modificarea măsurilor luate potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2), să se facă cu paza cerințelor prevăzute de acele dispoziții.
În mod corect ambele instanțe de fond au reținut că măsura reîncredințării minorei rezultate din căsătoria părților presupune o schimbare esențială a împrejurărilor avute în vedere la momentul luării măsurii de încredințare. O schimbare parțială a împrejurărilor care la momentul pronunțării hotărârii de divorț au condus la încredințarea copilului unuia dintre părinți nu atrage automat reîncredințarea câtă vreme subzistă elementele de bază hotărâtoare care au condus la luarea măsurii și care confirmă necesitatea ca măsura luată anterior să fie menținută.
Împrejurările noi invocate de recurent prin cererea de reîncredințare au fost: faptul că pârâta nu poate oferi minorei condițiile materiale de care ar beneficia dacă ar locui cu tatăl reclamant, după cum pârâta nu poate oferi copilului o educație corespunzătoare și o pregătire școlară la același nivel cu cel pe care l-ar asigura tatăl reclamant; descoperirea de către reclamant a faptului că pârâta prestează activități imorale, de natură să pericliteze dezvoltarea psihică a copilului.
Curtea a constat că împrejurările noi invocate de recurent nu sunt de natură să impună o modificare a măsurii de încredințare minorei, că nu reprezintă decât schimbări parțiale față de momentul pronunțării sentinței de divorț.
Din prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, actualizată, reiese că orice măsură s-ar dispune, în temeiul acestei legi, cu privire la un minor, aceasta trebuie să se facă exclusiv în vederea interesului superior al minorului întrucât ceea ce primează întotdeauna este interesul minorului și o bună protejare a bunurilor acestuia.
Probatoriul administrat în cauză a condus la concluzia că părintele față de care minora a dezvoltat o puternică legătură de atașament, care-i oferă stabilitate și echilibru, este mama sa, care se preocupă de creșterea și educarea ei, aspecte reținute și în înscrisurile aflate la fila 43 și 86 din dosarul de recurs.
Recurentul nu a făcut dovada unei modificări a împrejurărilor avute în vedere de instanța de divorț în încredințarea minorei mamei, respectiv interesul superior al copilului, vârsta fragedă a acesteia și faptul că acest părinte îi oferă condiții materiale bune de creștere și educare.
Pe de altă parte, tatăl, recurent în prezenta cauză a refuzat consilierea ce i-a fost oferită de Consiliul Județean C. prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, așa cum rezultă din filele 42 și 86 a dosarului de recurs.
Cu privire la celelalte împrejurări noi invocate de recurent, Curtea a constatat că părțile au formulat reciproc plângeri la adresa celuilalt, ceea ce demonstrează că există între aceștia aceeași stare tensionată de la data pronunțării divorțului.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță tribunalul a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant M. N., împotriva deciziei civile nr.895 A din 10.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. C. V. și cu Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA C. LIMANU, J. C..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./06.11.2013
TB-S.5- C.L.B.; C.D.C.
JudS.1- A.F.P.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 813/2013.... → |
|---|
