Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 813/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 9107/301/2011
Dosar nr._
(293/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.813
Ședința publică din 30.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - L. D.
Judecător - S. G. P.
Judecător - M. V.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă G. S.-I. împotriva deciziei civile nr.1019 A din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă P. Sectorului 1 și P. Sectorului 3 București.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă G. S.-I. și intimatul-reclamant G. D.; lipsesc reprezentanții Autorităților Tutelare de pe lângă P. Sectorului 1 și P. Sectorului 3 București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Părțile prezente sunt legitimate, după cum urmează: recurenta G. S.-I. – C.I. . nr._ eliberată de SPCEP S 3 biroul nr.3 la data de 07.08.2008 și intimatul G. D. – C.I. . nr._ eliberată de SPCEP S 1 biroul nr.5 la 14.11.2007.
Recurenta depune la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului.
Curtea constată că recursul nu a fost timbrat și aduce la cunoștința recurentei împrejurarea că manifestarea sa de voință ar putea fi avută în vedere sub condiția îndeplinirii de către parte o obligațiilor sale legale de timbrare a recursului, dar și că, în prezența acestei omisiuni, problema neîndeplinirii cerințelor legate de timbraj are prioritate în analiză, putând conduce la aceleași consecințe practice pentru părți ca și actul procesual al renunțării la judecată.
Recurenta-pârâtă G. S.-I. arată că nu timbrează și este de acord cu anularea recursului pentru acest motiv, precizând că voința sa este aceea de a fi păstrată soluția instanței de apel.
Intimatul G. D. lasă instanța să aprecieze asupra excepției invocate la acest termen.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7937/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București in dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta G. S. I., cu Autoritatea Tutelară PRIMARIA S. 3 BUCURESTI si Autoritatea Tutelară PRIMARIA S. 1 BUCURESTI și s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor G. M.-V. născut la data de 03.03.1995 și G. E.-A. născut la data de 02.08.1998.
A fost stabilit domiciliului ambilor minori la tatăl-reclamant si a fost obligata pârâta la plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 100 lei în favoarea fiecărui minor începând cu data pronunțării și până la majoratul copiilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a avut in vedere că prin sentinta civila nr. 7243/28.09.2004 pronuntață de Judecatoria Sectorului 3, s-a dispus desfacerea casatoriei dintre parti, minorii fiind incredintați pârâtei spre creștere si educare, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere.
Din ansamblul probator administrat în cauză, reiese că minorii locuiesc în prezent la tată, sunt bine îngrijiți și au fost ajutați de acesta să depășească unele probleme privind școala, abandonul școlii de către cel mare, în prezent, băiatul cel mic, înregistrând chiar performanțe. Aceste aspecte sunt relevate de declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar privind situația școlară prezentă a minorilor, de răspunsurile la interogatorii cât și de anchetele sociale efectuate la domiciliile părților.
Din declarația martorului S. V., fostul soț al actualei soții a reclamantului, instanța retine că minorii locuiesc de cca. un an cu tatăl lor, care a fost nevoit să se implice mai mult în creșterea și educarea acestora, întrucât a constatat că mergeau foarte rău cu școala. Despre pârâtă a declarat că acesta nu avea autoritate în față băieților, ceea ce nu înseamnă că nu s-ar fi ocupat de ei. În familia reclamantului se află și fiica sa și a actualei soții a reclamantului și merge des în vizită la aceștia. A observat că băieții sunt mult mai bine, sunt mai implicați și mai receptivi în ceea ce privește educația și știe că tatăl lor s-a implicat pas cu pas în programul de școală al minorilor, mergea deseori la școală să le verifice prezenta și pentru a discuta cu diriginta și directorul. Despre băiatul cel mare știa că intrase acum un an într-un cerc dubios de prieteni, pârâta cerându-i ajutorul reclamantului si în prezent baiatul nu mai are relații cu acei prieteni, tatăl i-a creat posibilitatea să meargă în vacanțe si a fost plecat în această vară singur la o prietenă din Franța.
Martora C. F., fosta bonă a băieților în perioada 2004-2007 și prietenă cu pârâta a declarat instanței că aceasta i-a cerut ajutorul reclamantului, pentru că nu îl mai putea ține în frâu pe băiatul cel mare, care ajunsese să nu mai dorească să meargă la școală. Martora nu l-a mai văzut pe reclamant din anul 2007, dar știe că pârâta s-a ocupat de educația minorilor când erau mici, făcea lecțiile cu ei.
Din referatele de anchete sociale efectuate in cauză la domiciliile părților, instanta a retinut ca reclamantul locuieste .+ 1), compus din living, cu 6 camere și mai multe dependințe, anexe și o curte mare, spațiul fiind generos și asigură un confort sporit. Pârâta locuiește într-un apartament format din 2 camere si dependinte, proprietatea personala a acesteia care ofera conditii bune de locuit. Instanța reține din concluziile anchetei sociale că reclamantul este apreciat ca fiind o serioasă și responsabilă pentru buna îndrumare și supraveghere a celor doi băieți, dar și despre pârâtă se mentioneaza în ancheta socială că este o persoană serioasă, liniștită, în relații de bună vecinătate.
Referitor la resursele materiale de care dispun părțile, instanța reține că în prezent pârâta este vânzătoare cu un venit lunar de 636 lei, iar reclamantul este manager la . și are un venit peste medie după cum a declarat cu ocazia efectuarii anchetei sociale.
În temeiul art. 398, rap. la art. 483 si urm. NCC si avand in vedere interesul superior al minorilor, ca și lipsa oricăror justificări ori motive temeinice de natură să atragă măsura excepțională a atribuirii autorității părintești de către un singur părinte, prima instanță a încuviințat ca exercitarea autoritatii parintesti să se facă în comun de către părinți, astfel incat deciziile importante cu privire la cresterea si educarea acestora vor fi luate de parti in comun (de exemplu, in probleme privind scolarizarea, sanatatea etc.) cu exceptia actelor de ingrijire curente care vor fi exercitate exclusiv de catre parintele rezident.
Avand in vedere faptul ca minorii locuiesc în prezent cu tatăl-reclamant, care se implică constant în rezolvarea problemele școlare și nu numai, aspect care nu este contrazis de catre parată, fata de disp. art. 505, 400 al.1 NCC, a stabilit locuinta minorilor, la reclamant apreciind că acest lucru servește cel mai bine interesului superior al acestora.
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța a reținut faptul că potrivit art 499 alin. 1 și 4 din Noul cod civil „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională” iar „în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.
Prin decizia civilă nr.1019/A/29.11.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta G. S. I. împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că motivele de apel invocate de apelanta pârâtă în sensul că doar intimatul reclamant dispune de condiții locative foarte bune și realizează un venit mai mare au stat la baza stabilirii domiciliului celor doi minori la tată, nu sunt întemeiate.
Instanța de fond în mod judicios a analizat probele administrate în cauză și a stabilit situația de fapt, reținând că este justificată măsura stabilirii domiciliului copiilor la tată în condițiile în care minorii locuiesc în fapt de circa un an cu tatăl, chiar apelanta pârâtă fiind cea care i-a solicitat ajutorul intimatului reclamant întrucât nu-l mai putea ține în frâu pe băiatul cel mare care intrase într-un cerc dubios de prieteni și nu mai dorea să meargă la școală.
Această împrejurare a fost relatată de ambii martori audiați în cauză.
Instanța de fond a apreciat corect că este în interesul minorilor să locuiască la intimatul reclamant având în vedere că aceștia se află la tată de aproximativ un an, sunt bine îngrijiți și au fost ajutați să depășească problemele cu școala –băiatul cel mare M. – V. s-a aflat în prag de abandon școlar iar mezinul E. – A. și-a îmbunătățit rezultatele școlare.
Astfel, potrivit Raportului privind evoluția școlară a elevului G. A. E. întocmit de unitatea școlara frecventata de minor la data de 16.02.2011, acesta a devenit mult mai activ la orele de matematică decât în anul școlar trecut, demonstrând acest lucru atât prin răspunsurile corecte în cadrul orelor cât și prin faptul că a fost singurul elev din clasa a VII-a care s-a calificat la etapa pe sector a olimpiadei de matematică iar ca urmare a evoluției școlare pozitive, dirigintele clasei a propus recompensarea eforturilor acestuia de autodepășire prin afișarea fotografiei la panoul Progress of the week de 5 ori pe parcursul semestrului I al anului școlar 2010 -2011.
De asemenea, conform adeverinței eliberate la data de 02.11.2011 de Colegiul Național C. V., dacă în anul școlar 2010/2011 elevul G. V. a avut un număr de 172 de absențe din care 50 motivate, 5 corigențe și nota 7 la purtare, în anul școlar 2011/2012 până la data de 01.11.2011 a avut un număr de 8 absențe din care 2 motivate.
Susținerea apelantei pârâte în sensul că cei doi copii s-au bucurat de o bună îngrijire din partea sa este confirmată de probatoriul administrat și instanța de fond nu a reținut o situație contrară, singurul aspect care a determinat luarea măsurii stabilirii domiciliului la tată în condițiile în care cei doi copii beneficiază de o îngrijire adecvată din partea ambilor părinți, constând în posibilitatea efectivă, concretă a tatălui care se bucură de mai multă autoritate, de a asigura frecventarea cursurilor școlare cu rezultate bune la învățătură de către minori și ținând cont deopotrivă si de vârsta acestora.
De asemenea, tribunalul a reținut că este în interesul celor doi frați să fie alături și să crească împreună, nefiind de dorit separarea acestora prin stabilirea domiciliului celui mai mic dintre frați la mamă astfel cum își dorește aceasta.
Totodată, cei doi băieți sunt la o vârstă la care au nevoie de prezența tatălui, modelul acestuia în formarea personalității minorilor fiind unul major.
Dacă băiatul cel mare M. – V. este categoric hotărât să rămână în grija tatălui mezinului îi vine greu să aleagă între cei doi părinți și deși se simte bine în familia tatălui alături de fratele mai mare având locul său bine definit, înclină mai mult către mamă pentru a nu o supăra și pentru că la aceasta ar putea sta mai mult afară la joacă cu prietenii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta G. S. I., arătând că, ulterior pronunțării deciziei de apel, minorul G. M. V. s-a mutat și locuiește cu ea, ca urmare a situației tensionate apărute între el și tatăl său, situație care a degenerat, ca și în alte dăți, în violențe împotriva minorului. Și minorul G. E. A. și-a exprimat dorința de a locui împreună cu recurenta și fratele său, fiind de dorit ca minorii să crească în armonie și feriți de acte de violență casnică.
La 25.04.2013, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că motivul de recurs invocat nu este unul de nelegalitate, ci de netemeinicie, care nu se încadrează în nici unul din motivele legale de recurs prevăzute de art.304 Cd procedură civilă. Acesta a mai învederat că ulterio pronunțării deciziei din apel au intervenit schimbări în situația de fapt, în sensul că G. M. V. a devenit major, putând să-și aleagă singur domiciliul. În privința celuilalt minor nu s-a produs nici o schimbare a situației de fapt, după cum nici o schimbare nu a apărut nici în situația părților litigante.
La termenul de judecată din 30.04.2013, recurenta pârâtă a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepției de netimbrare a căii de atac, apreciind că problema timbrajului are prioritate în discutare în raport cu manifestarea de voință a părții recurente, fie aceasta și una prin care se dorește desistarea de judecata căii de atac declarate, recurenta învederând că este de acord cu anularea recursului ca netimbrat.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării, potrivit art.137 C.proc.civ., Curtea constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit rezoluției de primire a cererii de recurs, recurenta pârâtă datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, iar conform art.3 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,3 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurenta pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 30 aprilie 2013 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 5 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin.3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.-I. împotriva deciziei civile nr.1019 A din 29.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă P. SECTORULUI 1 și P. SECTORULUI 3 BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. D. S.-G. P. M. V.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./23.05.2013
--------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – L.I.-C.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1516/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
