Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1791/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1791/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 11328/94/2012
Dosar nr._ (1721/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1791
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă P. T., împotriva deciziei civile nr. 116 A din 3.06.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. R. D. și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI CHITILA.
P. are ca obiect - exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. F. C. în calitatea de reprezentant al intimatului - pârât G. R. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 eliberată de Baroul București, lipsind recurenta - reclamantă P. T. și A. tutelară din cadrul Primăriei Chitila.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție, cât și faptul că nu au fost depuse motivele de recurs.
Curtea, invocă din oficiu excepția de netimbrare a recursului, cât și excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, acordând cuvântul aspra excepțiilor.
Apărătorul intimatului - pârât solicită admiterea excepției de netrimbrare a recursului, cât și a excepției nulității recursului. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 19.09.2012, sub nr._, reclamanta P. T. a chemat în judecată pe pârâtul G. R.-D. și A. T. din cadrul Primăriei orașului Chitila, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorelor G. C.-I. născută la data de 6 iulie 2003 și G. C. –E. născută la data de 21 mai 2005; stabilirea domiciliului minorelor la mama reclamantă; obligarea pârâtului la pensie de întreținere în favoarea minorelor în funcție de veniturile realizate; exercitarea autorității părintești asupra minorelor să se facă în comun de ambii părinți.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că părțile au avut o relație de concubinaj, în urma căreia au rezultat cele două minore.
Ulterior nașterii celor două minore, pârâtul a refuzat sub diferite pretexte încheierea căsătoriei, iar în urmă cu un an, comportamentul pârâtului s-a schimbat radical, acesta lipsind perioade lungi din domiciliul conjugal, necontribuind în niciun fel la creșterea și educarea minorelor. Acest lucru a determinat-o pe reclamantă să ia minorele și împreună cu acestea s-a mutat la părinții săi, sperând ca în acest fel pârâtul să-și schimbe comportamentul.
La scurt timp după ce s-a mutat la părinții săi împreună cu minorele, pârâtul, sub pretextul că dorește să petreacă un week-end cu minorele, i-a permis să le ia din domiciliul său, după care acesta a refuzat să-i le mai înapoieze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 483. 487, 497, 503 și urm. Cod civil, art. 112, 167 Cod pr.civ.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca domiciliul minorelor să se stabilească la acesta; exercitarea autorității părintești asupra minorelor să se facă în comun de ambii părinți, obligarea pârâtei –reclamante la pensie de întreținere.
În motivarea cererii, pârâtul-reclamant a arătat că are condiții de locuit mai bune decât reclamanta-pârâtă, are un imobil compus din 4 camere și dependințe, baie și bucătărie, unde locuiește împreună cu părinții săi.
In drept. pârâtul-reclamant a invocat disp.art. 119 C.pr.civ., 483, 487, 496, 499 Ccod civil.
Prin sentința civilă nr.5437/26.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă cererea formulată de reclamanta-pârâtă P. T. și respinsă cererea reconvenționala ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din relația de concubinaj dintre părți, reclamanta-pârâtă a dat naștere celor două minore, G. C.-I., născută la data de 6 iulie 2003, și G. C. –E., născută la data de 21 mai 2005, iar după despărțirea de pârât, minorele au fost în grija mamei reclamante până în momentul când pârâtul le-a luat în domiciliul său și nu a mai fost de acord să le înapoieze acesteia.
Instanța de fond a considerat că minorele au nevoie de prezența mamei care să le ofere afecțiune. Oricât de bine îngrijite ar fi minorele de bunicii paterni și indiferent de condițiile locative pe care le pot oferi aceștia, toate acestea nu pot compensa absența mamei care le oferă copilelor ceea ce le este indispensabil la vârsta de 9 ani și respectiv 7 ani, anume afecțiunea unei mame, cu atât mai mult nu pot înlocui afecțiunea mamei.
S-a mai retinut că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc, atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin 2 cod civil: „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Față de aspectele reținute, instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorelor ca părinții să exercite în comun autoritatea părinteasca, cu stabilirea locuinței minorelor la mamă.
Totodată, orice măsură privitoare la copil, trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului (art.263 al.1 C.civ).
Întrucât pârâtul-reclamant nu a făcut dovada veniturilor lunare realizate în tot cursul judecații, instanța de fond a stabilit cuantumul pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie, care la nivelul anului 2012 este 700 lei.
Față de dispozițiile art.505 alin.2 Noul Cod Civil, instanța de fond a admis cererea reclamantei-pârâte și a dispus ca pe viitor autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți; a stabilit ca locuința minorelor să fie la mamă, a obligat pârâtul –reclamant la pensie de întreținere în beneficul celor două minore. A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată. A luat act că, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul G. R. D. solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii reconvenționale prin care a solicitat, în principal, încredințarea spre creștere și educare a minorelor G. C. - I., născută la data de 06.07.2003 și respectiv, G. C. - E., născută la data de 21.05.2005 tatălui acestora - G. R.-D. și stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul acestuia; exercitarea în comun a autorității părintești, ținând seama de interesul superior al minorelor; obligarea intimatei P. T. să contribuie la cheltuielile legate de creșterea și educarea copiilor lor, prin stabilirea unei pensii alimentare în cuantumul prevăzut de lege iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă, ca netemeinică și nefondată; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în baza prevederilor art. 274 C.pr.civ .
În motivarea cererii, apelantul a arătat că a formulat cerere reconvențională, urmărind încredințarea spre creștere și educare a copiilor, de asemenea, stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul sau din orașul Chitila, ., județul Ilfov. În susținerea cererii reconvenționale formulate, a reiterat instanței de fond că relația conjugală cu logodnica sa a încetat, în totalitate, pe la jumătatea anului 2011, după ce în prima parte a aceluiași an, aceasta a lipsit de mai multe ori de la domiciliul conjugal, lipsind sporadic minorele de grija și căldura maternă.
Mai mult, până la încetarea definitivă a relației lor, reclamanta-pârâtă, sub diverse pretexte, a rămas cu minorele la domiciliul părinților săi, într-un apartament de două camere în care locuiesc 5 adulți (bunicii materni - tatăl reclamantei, grav bolnav, fiindu-i stabilit un diagnostic incurabil, doi frați ai reclamantei și reclamanta). Urmarea acestor schimbări de domiciliu, după aproximativ 3 săptămâni, fetiței lor cea mare - G. C.-I. a început să-i scadă rezultatele la învățătură. În prezent, minorele locuiesc cu acesta în imobilul părinților săi.
De la momentul încetării definitive a relației conjugale (iunie 2011) intimata nu a mai contribuit în niciun fel la îngrijirea și ocrotirea de care aveau nevoie în permanență minorele, nici măcar cu alocația de stat, deși nu a fost niciodată împiedicată. B. maternă suplinește rolul mamei, fetițele fiind foarte apropiate de aceasta.
A mai arătat că împreuna cu părinții săi vrea să asigure minorelor condiții de creștere fizică și intelectivă normale pentru un copil de aproape 10 ani și respectiv, 8 ani.
Deși reclamanta-pârâtă a indicat adresa părinților ei pentru efectuarea anchetei sociale, în fapt aceasta locuiește la o altă adresă cu concubinul său, cu care dorește să își continue viata.
Mai mult, martora audiată de instanța de fond, numita M. D.-G. este sora concubinului intimatei, care este de o probitate morală îndoielnică. Fără să țină seama de faptul că minorele sunt foarte apropiate de tatăl lor și bunicii paterni care le-au crescut de mici, aceasta a declarat numai lucruri neadevărate.
A mai arătat si ca bunica este cea care merge cu fetița cea mare la medic și psiholog, ca rezultat al stresului și presiunii psihice la care este supusă.
Intimata P. T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinica și legala, precum si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat.
In motivarea întâmpinării, intimata a arătat ca în baza probelor administrate de instanța de fond s-a constatat ca apelantul-parat, cu ocazia vizitei minorelor la domiciliul acestuia, nu le-a mai permis sa se întoarcă la aceasta, fără nici un motiv, deși pana atunci nu au existat motive în sensul de a nu-i permite sa aibă legături personale cu minorele sau sa le poate vedea ori de cate ori dorește.
A mai arătat intimata și ca a încercat rezolvarea acestui litigiu pe cale amiabila, însă apelantul-parat a rămas de fiecare data în pasivitate față de solicitările sale repetate de a permite minorelor sa revină la domiciliul său, ba chiar mai mult decât atât i-a interzis total sa aibă vreun fel de legătura cu minorele sau să le poată vedea, amenințând-o în permanenta că dacă încercă să ia legătura cu acestea, va fi agresata fizic.
Așa cum a rezultat si din probele administrate acesta manifestă un total dezinteres față de minore, nu are un loc de muncă, nerealizând venituri decât ocazional, pe care le cheltuiește pe jocurile de noroc si pentru satisfacerea altor plăceri personale, iar minorele rămân în grija bunicii care nu le poate oferi afecțiunea specifice unei mame, copilele fiind traumatizate. Mai mult decât atât bunica paterna are o vârsta la care nu mai poate face față îndatoririlor casnice pe care le are, nu poate suplini calitatea de mama.
Tocmai acest mod de abordare al vieții din partea apelantului-parat a dus și la destrămarea relației, astfel ca minorele nu pot primi o educație sănătoasă de la acesta care nu se poate întreține singur.
Prin decizia civilă nr.116/A/3.06.2013, Tribunalul Ilfov a admis apelul; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că, a admis în parte acțiunea principală; a admis cererea reconvențională; a stabilit locuința minorelor G. C.-I. născută la 06.07.2003 și G. C.-E. născută la 21.05.2005, la tată; a obligat reclamanta-parata, în favoarea minorelor, la plata sumei de 280 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, câte 140 lei lunar pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii cererii reconvenționale, 08.10.2012, și până la majoratul fiecărui copil; a menținut dispoziția sentinței apelate cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești; a obligat intimata să plătească apelantului suma de 603,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată făcute în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că fiicele părților, G. C. – I. (9 ani) si G. C. – E. (7 ani) locuiesc în prezent cu tatăl și bunicii paterni . în orașul Chitila ., format din teren de 250 mp si construcție de 70 mp, proprietatea soților G. N. și I. (bunicii paterni); casa de locuit are 4 camere din care tatăl si minorele ocupă trei camere conform mențiunilor din ancheta socială (f.20 dos fond), iar potrivit susținerilor apelantului, imobilul are 6 camere din care ocupă împreună cu fetele 2 camere (cerere apel). In respectivul imobil, familia a locuit începând cu anul 2002 (susținerile părții din apel). S-a mai reținut că între bunicul patern și apelant s-a încheiat în 24.05.2013 un contract de comodat pe 10 ani cu privire la folosința locuinței susmenționate (f.34).
Sub aspectul veniturilor, apelantul nu are un loc de munca permanent, obține venituri doar ocazional (răspunsul la întrebarea 2 din interogatoriu–f.34 dos fond); lucrează în construcții (depoziție martor Hertuc N. –f.36 dos fond) este sprijinit material si moral în creșterea minorelor de părinții lui (ancheta sociala –f.20 dos fond).
Intimata nu deține o locuința proprie dar potrivit anchetei sociale și înscrisurilor depuse în apel (28-31) stă cu părinții săi P. T. si M. ce dețin în proprietate apartamentul de 2 camere situat tot în Chitila, ..55, unde locuiesc și cei doi frați ai intimatei (f.20 dos fond).
Potrivit martorei M. D.-G., intimata are „o relație de prietenie” cu fratele martorei, relație începută după ce aceasta a părăsit locuința în care stătea cu apelantul și minorele. Minorele au spus ca au fost la . lor cu un alt bărbat.
Sub aspectul veniturilor, intimata are un loc de muncă stabil și un salariu lunar de 840 lei (adeverința f.5 dos fond, respectiv 900 lei f.27 dos apel).
Din depozițiile celor doi martori audiați la fond, tribunalul a reținut că după separarea părților, în anul 2011, minorele au locuit o perioadă cu mama lor iar ulterior au fost luate de tată, cu care locuiesc și în prezent. Coroborând depoziția martorei Hertuc N. (f.36 dos fond) cu răspunsul intimatei la întrebarea nr.5 din interogatoriu (f.35) rezultă că minorele sunt bine îngrijite de tată, ajutat fiind și de bunicii paterni.
Din caracterizările școlare depuse la dosar reiese că: fiica cea mare G. I. C. (9 ani) este afectată emoțional de separația părinților, motiv pentru care în semestrul I al anului școlar 2011-2012 a urmat consiliere pedagogică la cabinetul de asistență psihopedagogică al școlii cu acordul și colaborarea ambilor părinți, inițial; că ulterior tatăl si-a manifestat dorința ca minora să nu mai participe la ședințele de consiliere dar cu toate acestea nu a făcut o cerere scrisă de întrerupere a ședințelor; că mama minorei a ținut legătura permanent cu școala și cu consilierul psihopedagogic; că fiica cea mică G. C.-E. (7 ani) refuză să vorbească cu mama sa când aceasta o vizitează la școală, că aceste vizite o tulbură pe minoră care nu se mai poate concentra și că se recomandă în continuare ședințe de consiliere (f.32 dos fond si f.35-36 dos apel).
Din adresele emise de Politia Chitila și depoziția martorei M. D. G. s-a reținut că apelantul a fost sancționat contravențional în anul 2012 pentru că nu a permis intimatei să-si viziteze fiicele (f.10, 11 si 37 dos fond). Aceste aspecte sunt de natură să contrazică susținerile apelantului care afirmă că nu a interzis mamei să își vadă fiicele (răspuns la interogatoriu).
In urma audierii în camera de consiliu, tribunalul a constatat că minorele atribuie vina separării părinților exclusiv mamei, că nu vor să o vadă și să relaționeze cu aceasta; că opoziția fiicei celei mari este mai vehementă decât a mezinei, care ar fi acceptat să stea de vorbă cu mama în cadrul unor vizite. Minorele au spus că își doresc să locuiască cu tatăl și bunicii paterni.
Potrivit art.263 al.1 C.civ orice măsura privitoare la copil, indiferent de autorului ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Raportând situația de fapt la prevederile legale, tribunalul a apreciat că este interesul superior al minorelor să rămână să locuiască cu tatăl, întrucât evoluția în cadrul familial cunoscut și stabil din locuința bunicilor paterni, în care au crescut, le poate ajuta să înțeleagă și să accepte separarea părinților, lucru de care au nevoie în acest moment.
Stabilirea domiciliului la mamă ar fi o schimbare în plus, alături de separarea părinților, pe care minorele, astfel cum reiese din probatoriul administrat, nu sunt în măsură să o accepte acum.
Tribunalul a atras atenția ambilor părinți, ce vor exercita în comun autoritatea părintească (capăt solicitat de ambele părți si neapelat), în temeiul art. 6 lit. d raportat la art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului si art.14 din aceeași lege că au dreptul dar si obligația de a le aduce la cunoștința copiilor schimbările familiale, de a discuta și explica acestora situația intervenită, mai mult de a-i ajuta să depășească respectivul moment.
In situația separării părinților este cu atât mai necesar ca minorii să știe că își au aproape ambii părinți ori de cate ori au nevoie, chiar dacă aceștia nu mai locuiesc împreună, iar părinții au obligația să colaboreze în acest sens, întrucât este în beneficiul copiilor.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că apelul este întemeiat pentru motivele expuse astfel că l-a admis și a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii principale (pe capătul privind exercitarea in comun a autorității părintești) și în totalitate a cererii reconvenționale.
In baza art.505 al.2 coroborat cu art.496 C.civ a stabilit locuința minorelor, la tată, iar conform art.525 si 529 C.civ, a obligat reclamanta-parata, în favoarea minorelor, la plata sumei de 280 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, câte 140 lei lunar pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii cererii reconvenționale, 08.10.2012, și până la majoratul fiecărui copil.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere venitul lunar de 840 lei realizat de reclamantă la momentul învestirii judecătoriei (adeverința de la f.5 dos fond), cota legală de 1/3 din venit când întreținerea este datora pentru doi copii, precum și faptul că pensia se datorează de la data cererii de chemare în judecată -art.532 al.1 C.civ (se are în vedere data înregistrării cererii reconvenționale), precum și faptul că reclamanta-parata nu a dovedit că a participat în mod constant la cheltuielile de creștere ale copiilor.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art.274 C.p.c a fost obligată să plătească apelantului suma de 603,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată făcute in apel (taxa judiciara, timbru judiciar si onorariu de avocat-600 lei).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta P. T., fără a motiva calea de atac exercitată.
La termenul de judecată din 07.11.2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrarea a cererii de recurs.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, Curtea a apreciat că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform rezoluției de primire a cererii de recurs, a fost stabilită în sarcina recurentei reclamante obligația satisfacerii timbrajului în cuantum de 3 lei – taxă judiciară de timbru și 0,15 lei – timbru judiciar.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurenta reclamantă a fost legal citată pentru termenul din 07 noiembrie 2013 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 5 din dosarul de recurs, aceasta îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art.100 alin.3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurenta reclamantă nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința sa, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta reclamantă P. T. împotriva deciziei civile nr.116/A din 03.06.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât G. R. D. și A. tutelară - PRIMĂRIA CHITILA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
I. A. G.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/
---------------------------------------
T.Ilfov – A.D.
- M.E.
Jud.B. – R.V.A.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1455/2013. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
