Fond funciar. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1356/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 890/1748/2007
Dosar nr._
(1250/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1356
Ședința publică de la 19.09.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă C. E., împotriva deciziei civile nr. 75 A din 23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. P. și cu intimatele pârâte P. ORAȘULUI B. și C. L. DE FOND FUNCIAR B..
P. are ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul J. C. O., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte C. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă S. P. personal și asistată de avocatul Silberman R., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, consilierul juridic S. L., în calitate de reprezentant al intimatei C. L. de Fond Funciar B., conform delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă P. orașului B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.09.2013, a unei întâmpinări formulate de către intimata reclamantă, act procedural comunicat și părții adverse.
Avocatul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței CEC Bank nr._/1 privind achitarea sumei fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
A fost legitimată intimata pârâtă S. P., care prezintă BI, ., nr._, eliberat la data de 16.01.2001, având CNP_.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a intimatei reclamante S. P., cât și a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Consideră că instanța de apel a menținut în mod nelegal hotărârea pronunțată de prima instanță în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes, iar, în opinia sa, motivele invocate sunt străine de natura pricinii. Din motivarea hotărârii pronunțate de către instanța de apel, denotă necunoașterea prevederilor legii speciale, în conformitate cu care nu titlul de proprietate face obiectul unei contestări în fața Comisiei Locale ci hotărârea acestei comisii, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că titlul este cel care poate fi contestat nu este necesară și deținerea fizică a acestuia.
Solicită a se observa faptul că intimata reclamantă avea posibilitatea de a contesta hotărârea Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de această hotărâre, iar, ulterior, dacă era nemulțumită putea să se adreseze instanței de judecată, însă partea nu a făcut nici un demers în acest sens și a procedat la mandatarea recurentei pârâte pentru a ridica titlul de proprietate și vinde terenul. Din simplul fapt că intimata a dat procura de vânzare, rezultă fără echivoc că partea a acceptat hotărârea comisiei locale de fond funciar prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la 1,5 hectare.
Un alt motiv de recurs vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive în sensul că aceasta, așa cum a arătat, nu mai deține titlul de proprietate întrucât terenul a fost vândut în baza procurii, iar pe de altă parte consideră că instanța de apel a aplicat greșit legea și s-a pronunțat fără legătură cu obiectul cu obiectul pricinii. În acest sens, solicită a se observa faptul că instanța de fond a obligat recurenta pârâtă la remiterea unui titlu de proprietate emis pentru o suprafață de 1,5 ha, lucru care nu a fost cerut de către reclamanta S. P. prin cererea introductivă. În plus, urmează a se avea în vedere faptul că recurenta nu a avut niciodată în posesie un titlu de proprietate prin care să se fi reconstituit reclamantei dreptul de proprietate cu privire la un teren în suprafață de 1,69 ha situat în orașul B., titlul pe care reclamanta îl solicită prin cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, din punctul său de vedere, decizia pronunțată de instanța de apel este nemotivată, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 din Codul de procedură civilă. Din lectura acestei decizii, rezultă că nu sunt examinate apărările și susținerile recurentei pârâte și nici dovezile administrate în cauză din care rezultă că intimata reclamantă a încasat prețul terenului în suprafață de 1,5 ha și a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții de la recurenta de astăzi referitoare la acest teren.
Totodată, apreciază că în mod greșit instanța de judecată a calificat acțiunea ca fiind o obligație de a face, situație în care trebuia să dispună scoaterea din cauză a Primăriei orașului B. și Comisiei locale de fond funciar.
Curtea pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze care este interesul părții pentru a formula o astfel de critică și prin ce este vătămată.
Avocatul recurentei pârâte arată că hotărârea obligă la remiterea titlului, nu este o vătămare în sensul concret și personal, este o critică a hotărârii sub toate aspectele și care arată în ce măsură instanța de apel, cât și cea de fond, au fost superficiale în analiza cauzei, acesta fiind un exemplu de greșeală reținută și menținută de către instanța de apel. Mai arată că această critică susține și celelalte critici a căror concluzie de fapt este că hotărârile sunt date cu aplicarea greșită a legii.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.361 din 30.08.2013, pe care o depune la dosar, însoțită de factura nr. 1024 din 30.08.2013.
Avocatul intimatei reclamante S. P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
În mod corect instanța tribunalului a apreciat că intimata reclamantă justifică un interes, născut, personal, actual și legitim și, totodată, justifică legitimare procesuală activă prin raportare la titlul de proprietate emis pe numele său și la procura autentificată sub nr. 813/2013.
Referitor Ia excepția lipsei calității procesuale pasive, se poate observa că prin procura autentificată recurenta a fost mandatată să întreprindă toate demersurile legale necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul în suprafața de 1,5 ha situat în B., jud. Ilfov, ./10/5, în vederea înstrăinării terenului, urmând ca după încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare să remită mandantului (intimatei) toate actele proprietate în original. Mențiunile existente în procură și faptul că recurenta nu a contestat că a ridicat titlul de proprietate dovedesc calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
În ceea ce privește fondul litigiului se poate constata că prin procura mai sus menționată, recurenta s-a obligat să remită intimatei reclamante actele de proprietate în original, obligație ce nu a fost îndeplinită de recurenta pârâtă nici până în prezent.
Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr.29 din 12.09.2013, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimatei pârâte C. locală de fond funciar solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.
Avocatul recurentei pârâte, în replică, solicită a se avea în vedere faptul că din înscrisurile administrate în cauză rezultă că titlul de proprietate a fost depus la dosar, fiind astfel comunicat, în copie, către reclamantă, iar originalul se află în posesia actualului proprietar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.02.2006 sub nr. 1359/2006, reclamanta S. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar B. și P. orașului B., obligarea acestora din urmă să-i predea titlul de proprietate și orice act pe care îl dețin cu privire la terenul în suprafață de 2,69 ha situat în orașul B., la care este îndreptățită în calitate de moștenitoare a lui S. A.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 2,69 ha a fost proprietatea tatălui său S. A. care, în anul 1962, s-a înscris cu această suprafață în Gospodăria Agricolă Colectivă „30 Decembrie”.
În calitate de unică moștenitoare a lui S. A., așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 557/1982, a solicitat în mod repetat să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra acestui teren, ultima dată la 12.11.1997, depunând în acest sens toate actele care i-au fost solicitate ulterior de către pârâte prin adresa nr. 1/23.11.1997.
După verificările efectuate, P. B. i-a comunicat să se prezinte pentru a-și ridica titlul de proprietate dar nu a putut intra în posesia actului întrucât, ulterior, pârâta C. E. a refuzat să îl remită susținând că nu are dreptul la acest teren.
În drept, au fost invocate disp.art.1074 c.civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.03.2006, pârâta P. orașului B. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, conform prevederilor art.12 din Legea nr. 18/1991 competența de soluționare a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate aparține Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pe fond, a arătat pârâta că reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a reclamantei s-a făcut în mod legal, a fost emis titlul de proprietate nr._/31.10.2003, ridicat de mandatara reclamantei, în baza procurii autentificate sub nr. 813/2003.
În drept, au fost invocate disp.art.115 și urm. C.p.c., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005, H. G. 890/2005.
C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției prematurității formulării cererii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a solicitat admiterea excepției de prematuritate având în vedere procedura prealabilă obligatorie ce urmează a fi urmată conform Legii nr.18/1991, cu privire la soluționarea contestațiilor.
A precizat pârâta că este tardivă contestația formulată de către reclamantă față de termenul de afișare a anexelor, 14.01.2006 și termenul înregistrării contestației, 17.02.2006.
Pe fondul cauzei, a precizat pârâta că reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a reclamantei s-a făcut în mod legal, a fost emis titlul de proprietate nr._/31.10.2003, ridicat de mandatara reclamantei, în baza procurii autentificate sub nr. 813/2003.
În susținerea cererii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp.art.115 și urm. C.p.c., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005, H. G. 890/2005.
La data de 28.03.2006, pârâta C. E. a depus la dosar întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, lipsa calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes a acțiunii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat pârâta că între aceasta și reclamantă nu a existat niciodată un raport obligațional concret, care să dea naștere obligației acesteia de a emite titlul de proprietate și să predea acest titlu de proprietate reclamantei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a precizat pârâta că reclamanta nu a prezentat nicio dovadă că este titulara dreptului dedus judecății, respectiv că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 2,69 m.p.
Cu privire la excepția lipsei de interes, a arătat pârâta că terenul în suprafață de 1,5 ha a fost înstrăinat de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1600/30.05.2003 de B.N.P. M. V., în respectivul contract pârâta fiind mandatara reclamantei conform procurii nr. 813/2003. Față de faptul că terenul a fost vândut, a apreciat pârâta că reclamanta nu mai are un interes actual și legitim.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că niciodată reclamantei nu i s-a emis un titlu de proprietate privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de teren de 2,69 ha.
În drept, au fost invocate disp.art.115 și urm. c.p.c., 480 și urm. C. civ.
Prin sentința civilă nr.2451/26.05.2006, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. comunei B. și a pârâtei C. E., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, iar pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V- a Civilă, sub nr._/3/2006.
Tribunalul a calificat drept recurs cererea reclamantei, în raport de disp. art. 5 Titlul XII din Legea nr. 247/2005.
Prin decizia nr. 1509/15.09.2013 a fost admis recursul, casată în tot sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.01.2007, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.536/08.02.2007 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și trimisă cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Cornetu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 05.03.2007, sub nr._ .
Cauza a fost suspendata în baza art. 183 Cod procedură civilă din 22.10.2007, pana la data de 18.06.2012 când s-a formulat cerere de repunere pe rol. În acest sens a fost depusa la dosar, sentința penala 239/2012 prin care a fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentința civilă nr.6074/12.11.2012, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E., ca neîntemeiată, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat pe pârâta C. E., să remită (să predea) reclamantei titlul de proprietate nr._/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a cerut predarea titlului emis deja și a susținut că procura pe baza căreia pârâta a ridicat titlul nu este semnată de către reclamantă. Acest aspect al procurii false a fost soluționat prin sentința penală nr.239/2012 prin care a fost menținuta soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Faptul ca pârâta C. E. este în posesia titlului a fost confirmat de pârâta P. B., care a arătat că aceasta a ridicat titlul reclamantei în baza procurii nr.813/2003, iar pârâta C. E. nu a negat această situație de fapt.
În ceea ce privește excepțiile invocate, a lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E., au fost respinse ca neîntemeiate, deoarece reclamanta justifica un interes pentru că titlul îi aparține de drept, și dorește să conteste suprafața înscrisă în acesta, deoarece consideră că ar avea dreptul la mai mult, reținerea titlului de către pârâta este abuzivă și-i încalcă acesteia un drept legal, prevăzut de Legea nr.18/91, pe care nu și-l poate exercita nefiind în posesia acestuia.
De asemenea, pârâta are calitate pasivă deoarece este persoana care deține titlul și trebuie să-i fie opozabilă hotărârea.
Împotriva sentinței de fond a formulat apel pârâta C. E., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.03.2013, sub nr._ .
Apelanta a criticat sentința de fond pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, modificarea în tot a sentinței după cum urmează: în principal, în sensul admiterii excepțiilor lipsei de interes a intimatei reclamante S. P., a lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte C. E. și în subsidiar, în cazul respingerii excepțiilor invocate, respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta a arătat că în mod greșit a fost respinsă lipsa calității procesuale pasive a acesteia întrucât nu a avut niciodată în posesie un titlu de proprietate prin care să se fi reconstituit reclamantei dreptul de proprietate cu privire la un teren în suprafață de 2,69 ha, instanța de fond a obligat-o la remiterea unui titlu emis pentru o suprafață de 1,5 ha, lucru care nu a fost cerut, între aceasta și reclamantă nu s-a stabilit niciodată un raport obligațional concret.
A precizat apelanta că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1600/2003, C. V. este cumpărătorul suprafeței de 1,5 ha pentru care s-a emis reclamantei unicul titlu de proprietate și într-o atare situație nu poate fi obligată singură să predea acel înscris, care aparține cumpărătorului. La pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere această situație.
A considerat instanța de fond că are calitate procesuală pasivă raportat la faptul că ar deține titlul, aspect care nu corespunde realității, reclamanta neprezentând nicio dovadă că este titulara dreptului dedus judecății.
Cu privire la excepția lipsei de interes a acțiunii, apelanta a arătat că susține din nou această excepție față de faptul că indicațiile din decizia de casare nr. 1509/2006 privesc dosar aspecte legate de modul de soluționare a fondului, fără să fi fost puse concluzii decât pe excepțiile unite cu acesta, limitându-se numai la a constata nulitatea primei hotărâri pronunțate la fond.
În plus, terenul în suprafață de 1,5 ha a fost înstrăinat de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1600/2003. În respectivul contract de vânzare-cumpărare apelanta a arătat că a fost mandatara intimatei reclamante conform procurii autentificate sub nr. 813/2003, procură care nu a fost niciodată revocată ori lipsită de efecte în vreun alt fel. Conform acestei procuri a fost mandatată să vândă terenul, dar și să obțină titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 15.000 m.p.. Față de faptul că terenul cu privire la care s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate a fost vândut, apelanta a apreciat că reclamanta nu mai are un interes actual și legitim pentru a pretinde să-i fie predat titlul de proprietate.
Chiar dacă reclamanta ar afirma un interes, acesta nu ar putea fi decât unul nelegitim, respectiv să încerce, având originalul titlului de proprietate, o nouă vânzare a terenului deja înstrăinat.
Instanța de fond a reținut, în mod greșit, că interesul intimatei reclamante este justificat de intenția acesteia de a contesta suprafața înscrisă în titlul de proprietate, după obținerea originalului.
Pe fondul pricinii, apelanta a arătat că nu a existat niciodată și nu s-a emis un titlu de proprietate privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei cu privire la o suprafață de teren de 2,69 ha.
A menționat apelanta că prin actul adițional autentificat sub nr.1385/2005 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1600/2003, intimata reclamantă și-a însușit toate actele îndeplinite de aceasta în calitate de mandatar.
Prin decizia civilă nr.75/A/23.04.2013, Tribunalul Ilfov a respins apelul formulat de apelanta pârâtă, ca nefondat, a obligat apelanta la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă și a dispus darea în debit a intimatei reclamante S. P. pentru suma de 8 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și pentru suma de 0,3 lei cu titlu de timbru judiciar, taxe aferente judecării pricinii de prima instanță.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la data de 15.01.1998, intimata reclamantă a formulat cererea înregistrată sub nr.1 la P. Comunei B., referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2, 69 ha.
Prin titlul de proprietate nr._/31.10.2003, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele intimatei reclamante, în calitate de moștenitoare a defunctului S. A., pentru terenul în suprafață de 1,5 ha, situat în localitatea B., județul Ilfov.
Folosul practic urmărit de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată este acela de a contesta în procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991 nerestituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren solicitate, neavând relevanță, în opinia tribunalului, soluția ce se va pronunța asupra contestației reclamantei.
Astfel cum a reținut și prima instanță, tribunalul a constatat că reclamanta justifică un interes născut, personal, actual, legitim, excepția procesuală invocată de partea apelantă fiind neîntemeiată.
De asemenea, tribunalul a apreciat că reclamanta justifică legitimare procesuală activă, prin raportare la titlul de proprietate emis pe numele său și la procura autentificată sub nr. 813/28.05.2003 de BNP S. N..
În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 2,69 ha, aceasta a fost analizată în procedura specială a legii fondului funciar și nu în prezentul litigiu, având în vedere obiectul dedus judecății și dispozițiile instanței de control judiciar.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a reținut că prin procura autentificată sub nr.813/28.05.2003 de BNP S. N. apelanta a fost mandatată să întreprindă toate demersurile legale necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,5 ha situat în B., județul Ilfov, ., în vederea înstrăinării terenului, urmând ca după încheierea actului autentic de vânzare cumpărare să remită mandantului actele de proprietate în original.
Mențiunile existente în procură și faptul că apelanta nu a contestat că a ridicat titlul de proprietate nr._/31.10.2003 dovedesc calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte.
În ceea ce privește fondul litigiului dedus judecății, au fost înlăturate susținerile apelantei în sensul că nu există un raport obligațional între părțile persoane fizice, având în vedere că prin procura autentificată sub nr.813/28.05.2003 de BNP S. N., apelanta s-a obligat să remită mandantului actele de proprietate în original, obligație ce nu a fost îndeplinită de apelanta pârâtă.
Față de cele expuse, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.1073 din Codul civil din 1864, dar și ale art.1539 alin.1 din același act normativ, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea titlului de proprietate de către partea apelantă, astfel încât în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând culpa procesuală a apelantei, a fost obligată aceasta la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, cheltuieli reprezentate de onorariu avocat (chitanța nr. 14/15.04.2013).
În temeiul art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, constatând că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în raport de calificarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, s-a dispus darea în debit a intimatei reclamante S. P. cu suma de 8 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și pentru suma de 0,3 lei cu titlu de timbru judiciar, taxe aferente judecării pricinii de prima instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat a formulat recurs pârâta C. E., solicitând desființarea hotărârii recurate, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în principal, în sensul admiterii excepțiilor lipsei de interes a intimatei reclamante S. P. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar în subsidiar, în cazul în care se vor respinge excepțiile invocate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta pârâtă a susținut că în mod nelegal, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes a acțiunii.
S-a mai susținut că argumentele prezentate de instanța de apel în pronunțarea deciziei sunt străine de natura pricinii, respectiv că nu au fost aplicate prevederile art.5 lit.c și art.6 lit.d din H.G. nr.890/4.08.2005, prevederile art.51-65 și urm. din Legea nr.18/1991.
Potrivit acestor prevederi legale, nu titlul de proprietate nr._/31/10.2003 poate face obiectul contestării, așa cum consideră instanța de apel, ci hotărârea comisiei locale, astfel că deținerea fizică a originalului documentului respectiv nu este o condiție a exercitării dreptului de a-l contesta.
În atare condiții, menținerea de către instanța de apel a hotărârii de fond privind respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei de a promova prezenta acțiune, întemeiat în opinia Tribunalului Ilfov pe așa-zisul „folos practic urmărit de reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată … acela de a contesta în procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991 nerestituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren solicitate” reprezintă un motiv străin de natura pricinii.
In conformitate cu prevederile legale în materie (Legea 18/1991, H.G. 890/2005 etc.), intimata-reclamanta avea posibilitatea sa conteste Hotărârea Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 de pe lângă P. B. la C. Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoștința de hotărârea comisiei locale. Ulterior, dacă era nemulțumită de rezultatul contestației, avea posibilitatea să se adreseze judecătoriei competente. Nu numai că nu a făcut acest lucru, ci a dat recurentei procura pentru ridicarea titlului de proprietate și vânzarea terenului.
Din simplul fapt că a dat procura de vânzare, rezultă fără echivoc că reclamanta S. P. a acceptat hotărârea comisiei locale de fond funciar prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.5 hectare la care se refera titlul de proprietate nr._/31.10.2003.
In raport de elementele menționate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr.75/23.04.2013 a Tribunalului Ilfov și respingerea acțiunii ca lipsită de interes.
S-a mai susținut că în mod nelegal, Tribunalul Ilfov a menținut hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active, motiv care intră sub incidența prevederilor art.304 punctul 9 C.proc.civ.
În ceea ce privește legitimarea procesuală activă întemeiată pe prevederile procurii autentificate sub nr.813/28.05.2003 de BNP S. N., s-a susținut că motivarea instanței de apel este lipsită de temei legal.
Conform prevederilor procurii „mandatarul are obligația să remită mandantului un exemplar sau o copie a titlului de proprietate nr._/31.10,2003".
O copie certificata a titlului de proprietate a fost înmânata reclamantei încă din luna martie 2006, când a fost depusă la dosar de către recurentă și de către comisia locala de fond funciar. Fiind vorba de o obligație alternativă, îndeplinirea acesteia, în oricare dintre modalitățile prevăzute în convenție, duce la stingerea dreptului subiectiv civil corelativ.
Ca urmare, în condițiile în care, din actele dosarului rezultă fără echivoc faptul că reclamantei i s-au pus la dispoziție, pe parcursul celor peste 7 ani de judecată, mai multe copii ale titlului de proprietate solicitat, motivarea instanței de apel este nelegală, recurenta solicitând casarea deciziei recurate și, pe fondul pricinii, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Cât privește susținerea Tribunalului Ilfov, potrivit căreia „calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de teren de 2,69 ba, aceasta va fi analizată în procedura speciala a legii fondului funciar și nu în prezentul litigiu",recurenta a solicitat a se constata că instanța a depășit limitele sesizării, motivându-și hotărârea pe presupunerea că va exista un litigiu viitor.
In mod nelegal, Tribunalul Ilfov a menținut hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei C. E., motiv care intră în opinia recurentei sub incidența prevederilor art. 304 punctul 9 C.proc.civ. (1865).
Instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei recurate cadrul procesual stabilit de intimata-reclamantă S. P. prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, precum și următoarele aspecte:
Recurenta nu a avut niciodată în posesie un titlu de proprietate prin care să se fi reconstituit reclamantei dreptul de proprietate cu privire la un teren în suprafața de 2.69 ha situat în orașul B., titlu pe care îl solicita reclamanta prin cererea introductivă.
Instanța de fond a obligat-o pe pârâtă la remiterea unui titlu emis pentru o suprafața de 1,5 ha, lucru care nu a fost cerut de către reclamantă.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1600 din 30 mai 2003 de către B.N.P. „M. V." C. V. este cumpărătorul suprafeței de 1,5 ha pentru care s-a emis, conform Legii nr.18/1991, pe numele reclamantei, unicul titlu de proprietate despre care pârâta are cunoștință, respectiv titlul de proprietate nr._ din 31.10.2003, eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.
., recurenta nu poate fi obligată singură să predea acel înscris, care aparține cumpărătorului. La pronunțarea hotărârii recurate, instanța nu a avut în vedere aceasta situație.
Instanța a considerat că recurenta pârâtă are calitate procesuala pasiva raportat la faptul ca ar deține titlul, aspect care, așa cum s-a arătat, nu corespunde realității.
Decizia civila nr.75/23.04.2013 este nemotivată, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.261 C.proc.civ.
În cauză motivarea deciziei Tribunalului Ilfov nu răspunde exigențelor legale deoarece nu examinează efectiv apărările și susținerile reclamantei și dovezile administrate. S-a arătat că instanța de apel nu motivează în niciun fel de ce instanța de fond a procedat legal neanalizând și nepronunțându-se asupra dovezilor administrate de recurentă pe parcursul a 7 ani de judecată din care rezultă că reclamanta a încasat prețul terenului în suprafață de 1,5 ha și a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții față de pârâtă, referitoare la acest teren. S-a mai arătat că nu a fost analizat dovezile clare de rea credință ale reclamantei S. P., referitoare la nerecunoașterea propriei semnături, dată în fața notarului public, formularea de plângeri penale și reclamații împotriva pârâtei la autorități publice, toate soldate cu neconfirmarea faptelor reclamate.
În cauza de față, soluția greșită pronunțată de instanța de apel are la origine, între altele, faptul că niciuna dintre cele două instanțe nu s-a preocupat să califice juridic cererea de chemare în judecată, ceea ce a dus la pronunțarea și, ulterior, menținerea unei hotărâri judecătorești nelegale.
În condițiile în care instanța a ajuns la concluzia că obiectul acțiunii este „obligația de a face", constând în remiterea fizică a titlului de proprietate, ar fi trebuit să scoată din cauză doi dintre pârâți: P. B. și C. Locala B. de aplicare a legilor fondului funciar, care nu au nici o legătură cu „predarea titlului". Prin sentința civilă nr.6074/12.11.2012 Judecătoria Cornetu a admis acțiunea formulată de către reclamanta S. P. în contradictoriu cu toți cei 3 pârâți (recurenta, P. B. și C. Locala B. de aplicare a legilor fondului funciar) dar a dispus obligarea doar a unuia dintre pârâți la o prestație față de reclamanta S. P., respectiv a pârâtei C. E. să remită (predea) titlul de proprietate nr._/31.10.2003.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a susținut că din cuprinsul deciziei civile se poate observa că instanța de apel a apreciat în mod corect materialul probator administrat în prezenta cauză, întărind și mai clar susținerile instanței de fond.
Privitor la excepțiile invocate, instanța de apel a constatat că reclamanta justifică un interes, născut, personal, actual și legitim.
Tribunalul Ilfov a apreciat în mod corect că reclamanta justifică legitimarea procesuală activă, prin raportare la titlul de proprietate emis pe numele său și la procura autentificată sub nr.813/28.05.2003 emis de BNP S. N..
Referitor Ia excepția lipsei calității procesuale pasive, se poate observa că prin procura autentificată recurenta a fost mandatată să întreprindă toate demersurile legale necesare în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul în suprafața de 1,5 ha situat în B., jud. Ilfov, ./10/5, în vederea înstrăinării terenului, urmând ca după încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare să remită mandantului (intimatei) toate actele proprietate în original.
Mențiunile existente în procură și faptul că recurenta nu a contestat că a ridicat titlul de proprietate dovedesc calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
În ceea ce privește fondul litigiului se poate constata că prin procura mai sus menționată, recurenta s-a obligat să remită intimatei (mandantului) actele de proprietate în original, obligație ce nu a fost îndeplinită de recurenta pârâtă nici până în prezent.
Față de cele expuse se poate constata că sunt aplicabile dispoz. art.1073 C.civ. din 1864, dar și ale art.1539 alin.1 cod civil Nou, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea titlului de proprietate de către partea recurentă.
Curtea, analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale incidente, constată următoarele:
În referire la critica vizând lipsa de interes a intimatei reclamante în promovarea prezentei acțiuni, Curtea urmează să o constate nefondată având în vedere intenția explicită a acestei părți de a declanșa proceduri speciale de pe tărâmul Legii nr.18/1991 pentru a redobândi diferența de teren de până la 2,69 mp, care în opinia reclamantei a aparținut autorului său și cu care s-a înscris în anul 1962 în Gospodăria Agricolă Colectivă „30 Decembrie”.
Recurenta nu este îndrituită să aprecieze asupra căii de urmat în fața organelor administrative sau judiciare pentru atingerea scopului de către reclamantă și nici eficacitatea măsurii adoptate de către partea adversă, aceasta având deschis accesul la justiție neputând fi împiedicată de către vreo persoană fizică sau juridică ori autoritate a statului în acțiunea sa, instanța de judecată ce va fi sesizată cu o astfel de cerere fiind singura autoritate recunoscută de lege să se pronunțe asupra dreptului reclamantei.
Or, din această perspectivă, instanța de față, sesizată doar cu o cerere având ca obiect obligație de a face, respectiv de a dispune asupra cererii reclamantei de obligare a pârâților spre a-i remite titlul de proprietate în original emis în procedura Legii nr.18/1991 cu privire la terenul ce a aparținut autorului său S. A., nu poate să aprecieze asupra temeiniciei și legalității unei viitoarei cereri cu care reclamanta intenționează să sesizeze instanța de judecată în referire la legalitatea titlului de proprietate ce se cere a fi remis.
Susținerea recurentei în sensul necunoașterii dispozițiilor legale cuprinse în actele normative ce reglementează procedura reconstituirii și respectiv căile legale de contestare a hotărârilor emise de organele jurisdicționale nu poate fi primită, Curtea neputând soluționa decât cererea cu care a fost sesizată și nicidecum de a antama o judecată asupra unei cereri prin care reclamanta intenționează a contesta titlul de proprietate ce i-a fost emis în temeiul Legii nr.18/1991. Așa fiind, susținerea recurentei în sensul că reclamanta poate contesta doar hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii nr.18/1991 astfel că nu-i este util titlul de proprietate, nu poate fi primită, neputându-se aprecia în această cauză utilitatea depunerii titlului de proprietate exhibat de reclamantă în procedura specială prevăzută de Legea nr.18/1991 prin care reclamanta urmărește restituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce a aparținut autorului său și care ar fi trecut în proprietatea Gospodăriei Agricole Colective 30 Decembrie.
Este suficientă, în aprecierea Curții, legătura intrinsecă între solicitarea reclamantei de a i se remite titlul de proprietate și demersul ce urmează a fi făcut pentru recuperarea diferenței de teren nerestituit, fiind corect argumentul instanței de apel în sensul că în prezenta cauză nu se poate aprecia asupra soluției ce se va pronunța asupra acțiunii reclamantei în contestarea titlului de proprietate ce a fost emis pe numele său în procedura Legii nr.18/1991.
Recurenta a susținut că deținerea fizică a originalului titlului de proprietate nu reprezintă o condiție a exercitării dreptului de a-l contesta. Or, în orice pricină în care se contestă un act juridic se impune a se alătura cererii copii de pe înscrisurile la care se face referire, în copie certificată de către parte, aceasta având obligația potrivit art. 139 Cod procedură civilă de a avea asupra sa în ședință originalul înscrisului, situație valabilă atât într-o procedură jurisdicțională administrativă, cât și judecătorească, astfel că în situația în care reclamanta nu este în posesia unui asemenea titlu în original nu poate satisface cerința administrării și depunerii lui în condițiile prescrise de lege.
În consecință, Curtea apreciază că reclamanta justifică un interes născut, personal, actual și legitim în formularea prezentei acțiuni.
În referire la excepția lipsei calității procesuale active.
Critica este nefondată.
Astfel, Curtea apreciază că reclamanta justifică legitimare procesuală activă prin raportare la intenția sa de a demara o procedură de contestare a titlului de proprietate ce a fost emis pe numele său și cu privire la al cărui conținut nu este de acord, în aprecierea sa suprafața reconstituită nefiind cea corectă. Aceleași considerații în sensul că instanța din prezenta cauză nu poate antama soluția dintr-o altă cerere prin care reclamanta intenționează a contesta titlul de proprietate emis pe numele său sunt valabile și pentru această critică.
În ce privește procura autentificată sub nr. 813/28.05.2003, de BNP S. N., Curtea reține din cuprinsul acesteia mențiunea: „de asemenea, mandatarul are obligația ca după încheierea actului autentic de vânzare cumpărare să îmi remită actele de proprietate în original, un exemplar (sau o copie) al acestuia și prețul încasat”.
Din analiza acestei procuri se deduce intenția clară a mandantei de a intra în posesia titlului de proprietate obținut în procedura Legii nr.18/1991, în original sau în copie, la finele tranzacționării pe numele său și pentru aceasta. Într-adevăr, obligația de a remite titlul în original sau în copie este una alternativă, însă alegerea este numai la latitudinea mandantei, mandatarul neputând decât a se supune obligațiilor pe care și le-a asumat în virtutea acestui mandat. Curtea găsește nefondată susținerea recurentei în sensul că de vreme ce i-a remis reclamantei o copie de pe titlul de proprietate exhibat de către aceasta este scutită de obligația de a remite titlul în original, argumentul constând tocmai în cele expuse mai sus în sensul că nu mandatara este cea care are alegerea între cele două obligații alternative, ci doar mandanta are această îndreptățire. Așa fiind, întrucât recurenta a remis reclamantei doar o copie certificată de pe titlul de proprietate, iar reclamanta dorește acest titlu în original, nu se poate spune că i s-a stins acesteia dreptul de a cere în justiție originalul acestui act. Mai mult, recurenta nu a contestat că a ridicat titlul de proprietate exhibat de reclamantă și, de vreme ce a fost în măsură să remită reclamantei o copie de pe acesta, nu se poate nega de către aceasta că nu are posibilitatea remiterii titlului în original.
Nu poate fi validată nici susținerea recurentei în sensul că instanța de apel și-a depășit limitele sesizării motivându-și soluția pe presupunerea existenței unui litigiu viitor. Aceasta deoarece reclamanta și-a justificat demersul său în privința acestei cereri cu care a fost sesizată instanța tocmai pe intenția sa de a promova un alt litigiu prin care să conteste titlul de proprietate solicitat în original, acesta constituind în sine un argument în justificarea interesului și a legitimării procesuale active, temeinicia și legalitatea unei astfel de solicitări a reclamantei fiind analizate prin prisma celorlalte dovezi existente la dosar.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, Curtea constată că și aceasta a fost corect soluționată de către instanța de apel, având în vedere în acest sens răspunsul la întâmpinare prin care reclamanta explică faptul că nu a intrat niciodată în posesia titlului de proprietate astfel că nu a știut ce suprafață de teren i s-a reconstituit și din acest motiv nu a făcut contestație pentru a-și redobândi întreaga suprafață de 2,69 ha ce i se cuvenea în calitate de unică moștenitoare a tatălui său. Tot în acest răspuns la întâmpinare se face trimitere la titlul de proprietate nr._/31.10.2003 emis pe numele său, astfel că este fără îndoială că acest titlu de proprietate se cere a fi remis, titlu la care face trimitere și procura mai sus menționată dată de reclamantă recurentei.
Susținerea recurentei în sensul că nu a deținut niciodată un titlu de proprietate pentru suprafața de 2,69 ha situată în orașul B., este lămurită de aspectele reținute mai sus, recurenta cunoscând foarte bine ce i s-a solicitat, respectiv titlul emis pe numele reclamantei și pentru care a încheiat cu aceasta contractul de mandat consemnat în procura sus-menționată, instanțele de fond pronunțându-se tocmai în referire la acest titlu.
Recurenta a criticat decizia instanței de apel susținând că aceasta nu a motivat hotărârea atacată în condițiile cerute de legiuitor.
Critica este nefondată.
Astfel, Curtea urmează a face analiza hotărârii atacate din perspectiva art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă care dispune în sensul că: „modificarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.
Curtea reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv.
În aplicarea dispozițiile art.261 pct.5 Cod de procedură civilă, există o jurisprudență constantă a CEDO în cauzele pronunțate împotriva României, respectiv cauzele Albina și V. I., în care Curtea a statuat faptul că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina „instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr.47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1).
Obligația pe care o impune art.6 paragraful 1 din CEDO instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81: Hotărârea V. der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61), însă pentru a se respecta prevederile art.6 din CEDO este necesar ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997. Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930. paragraful 60).
Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța de apel a analizat fiecare excepție invocată de apelantă și totodată criticile ce au vizat fondul pricinii, prezentând argumentele sale în sensul respingerii excepțiilor și menținerii pe fond a soluției pronunțate.
De altfel, recurenta, în prezentarea motivelor de recurs, a indicat mai întâi considerațiile instanței de apel subsumate fiecărei chestiuni de drept invocate de pârâta apelantă, după care a prezentat propriile susțineri în legătură cu argumentele instanței inferioare. În cazul în care lucrurile ar fi stat așa cum recurenta susține în sensul nemotivării hotărârii de către instanța de apel, recurenta nu ar fi avut posibilitatea de a critica punctual fiecare argument prezentat în decizia atacată. Faptul că nu s-a făcut nicio referire la prețul încasat și respectiv la o declarație a reclamantei că nu mai are nicio pretenție față de recurentă nu lipsește de motivare hotărârea atacată, instanța de apel făcând trimitere la actele și lucrările relevante în susținerea soluției adoptate. De altfel, nici această pârâtă în apelul declarat nu a formulat vreo critică din perspectiva acestor dovezi vizând prețul încasat și care ar elibera-o pe aceasta de orice obligație ulterioară vânzării, respectiv vreo declarație dată de reclamantă ulterioară vânzării în sensul că nu mai are nicio pretenție față de aceasta, pentru a se putea concluziona în sensul că s-ar fi impus o analiză a acestora într-un mod neechivoc și concret.
Aceleași considerații sunt valabile și în privința susținerilor recurentei în privința nemotivării deciziei atacate în referire la nerecunoașterea propriei semnături de pe procura dată, multiplele plângeri și reclamanții formulate împotriva recurentei de către intimata reclamantă.
În cauza de față, Curtea, în raport de prevederile art. 261 din Codul de procedură civilă, apreciază că nu poate fi reținută nici o neregularitate procedurală relativă la motivarea hotărârii atacate, întrucât din expunerea de motive rezultă cu evidență structurarea argumentelor avute în vedere de instanța de apel în stabilirea obligației pârâtei, recurentă în prezenta cauză, de a remite titlul de proprietate reclamantei, așa încât acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este nefondat.
În ce privește ultima critică în sensul că decizia atacată confirmă ca legală o hotărâre pronunțată de instanța de fond care a calificat în mod greșit acțiunea și nu s-a pronunțat cu privire la o parte dintre pârâți.
Critica este nefondată.
În primul rând, Curtea reține că instanța de fond prin sentința civilă nr. 6074/12.11.2012 s-a pronunțat asupra obiectului cauzei, respectiv obligație de a face constând în remiterea titlului de proprietate, așa cum cererea cu care a fost sesizată instanța de fond a fost calificată prin decizia civilă nr. 1509/15.09.2006 de către Tribunalul București secția a V-a civilă, rămasă irevocabilă, obligatorie atât pentru părți, cât și pentru instanța în rejudecare.
În al doilea rând, apelanta pârâtă nu a criticat soluția instanței de fond în privința admiterii acțiunii și față de ceilalți pârâți persoane juridice și față de care nu s-a dispus nicio obligație în sarcina acestora.
Sub aspectul susținerilor referitoare la legalitatea hotărârii primei instanțe decurgând din acest aspect, Curtea retine că o astfel de critică a fost formulata omisso medio, nefiind dedusă analizei instanței de apel. Or, câta vreme obiectul prezentei căi de atac îl constituie potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, decizia pronunțată de instanța de apel, recursul nu poate fi exercitat „omisso medio”, adică trecând peste calea de atac a apelului. Pe cale de consecință, Curtea nu are conferită de lege posibilitatea de a analiza susținerile recurentei în legătură cu acest aspect.
Mai mult, această critică este lipsită de interes în ce o privește pe recurentă, aceasta neputând critica decât dispozițiile care o vizează și prin care instanța de apel a menținut în sarcina sa obligația de remitere a titlului de proprietate. Or, de vreme ce recurenta nu justifică nici un interes actual, personal și legitim această critică nu poate fi decât lipsită de interes în ce o privește pe recurentă.
În consecință, față de considerațiile de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 316 cu trimitere la art. 298 și art. 274, Curtea va obliga recurenta la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, potrivit chitanței depuse la fila 28 dosar recurs, acest cuantum al cheltuielilor fiind apreciat ca fiind rezonabil, față de problemele de drept dezlegate, miza procesului pentru părți, munca prestată de avocat și, totodată, necesar având drept scop susținerea și apărarea intimatei reclamante în procesul pendinte față de pretențiile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă C. E. împotriva deciziei civile nr.75/A/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. P. și intimatele pârâte P. ORAȘULUI B. și C. L. FOND FUNCIAR B..
Obligă recurenta către intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. D. M. I. M.- A.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/7.10.2013
--------------------------------------
T.Ilfov – E.M.O.
- L.C.C.
Jud.Cornetu – A.L.F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 560/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1950/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
