Revendicare imobiliară. Decizia nr. 560/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 21661/301/2010
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.560 R
Ședința publică din data de 14.03.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursului declarat de recurenta reclamantă P. M. împotriva deciziei civile nr.1024A/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, . SRL și intimatul chemat în garanție M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cauza având, ca obiect, „revendicare imobiliară; anulare act”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, la solicitarea apărătorului recurentei reclamante P. M., pentru a-i da posibilitatea să depună al dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.03.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții M. București, . chematul în garanție M. București ca urmare a autorității de lucru judecat față de decizia Curții de Apel București nr. 1899/13.11.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia civila nr. 1899/13.11.2007 pronunțata de Curtea de Apel București Secția a III-a Civila in dosarul nr._/3/2006 a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamanta P. M. împotriva deciziei nr. 390A/03.04.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._/3/2006, în contradictoriu cu paratul M. București, a fost modificata decizia civila in sensul ca a admis apelul formulat de P. M. împotriva sentinței civile nr. 2400/18.03.2005 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr. 9502/2002, a admis cererea astfel cum a fost precizata de reclamanta, a constatat ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in București, .. 28, sector 3 in suprafața de 700 mp prin prescripția achizitiva de 30 ani, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate in ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind restituirea imobilului in litigiu.
Prin cererea de fata reclamanta P. M. a solicitat obligarea paraților M. București si . SRL să-i lase în deplina proprietate si liniștita posesie imobilul – teren in suprafața de 700 mp situat in București, .. 34 (fostă T. S. nr. 28), sector 3.
Reclamanta a formulat apel împotriva acestei sentințe, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 27.12.2011 cu prim termen de judecată acordat la 21.09.2012.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că nu există identitate de părți între acțiunea respinsă și dosarul nr._/3/2006.
Prin decizia civilă nr. 1024 A/29.11.2012 Tribunalul București- Secția a III-a Civilă a respins, apelul formulat de apelanta P. M., în contradictoriu cu intimații M. București, . chematul în garanție M. București împotriva sentinței civile nr._ din 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în formularea apelului, apelanta a invocat neîndeplinirea condițiilor pentru a fi reținută autoritatea de lucru.
Tribunalul a constatat că judecătoria a notat identitatea de părți între dosarul nr._/3/2006, precum și identitatea de cauză și obiect cu argumentul că ambele acțiuni privesc revendicarea aceluiași teren, în ambele cauze instanțele fiind învestite cu acțiuni de lăsare în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului. În mod irevocabil s-a stabilit în dosarul nr._/3/2006 că imobilul nu poate fi restituit în natură. Tribunalul a reținut constatările judecătoriei ca fiind legale și corecte.
Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, a declarat recurs reclamanta P. M..
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod nelegal, instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile legale cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Se arată că în litigiul de față lipsește identitatea de părți, deoarece în primul dosar înregistrat cu nr._/3/2006, reclamanta a avut aceeași calitate, iar M. București prin Primarul General, a avut calitatea de pârât, în timp ce, în dosarul de față, calitatea de pârât aparține societății . SRL, continuatoarea societății . SRL, astfel că nu există identitate de părți.
De asemenea, se arată că nu există identitate de obiect, deoarece prima acțiune a avut ca obiect, constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, și în subsidiar, obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să lase terenul în liniștită posesie și netulburată folosință, în timp ce a doua acțiune are ca obiect revendicarea terenului din mâna posesorului, pe care îl ocupă cu rea credință.
În ceea ce privește lipsa identității de cauză, se menționează că prima acțiune este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1874 și urm,. Cod civil, iar a doua acțiune este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, 483 și urm,. Cod civil, reieșind că nu există nici identitate de cauză.
Analizând recursul declarat, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele care vor urma.
În mod corect a fost reținut de către instanța de apel că există identitatea de părți între acțiunea care a format obiectul dosarului nr._/3/2006, și prezenta acțiune.
În primul dosar, reclamanta P. M. s-a judecat în contradictoriu cu M. București prin Primarul General în calitate de pârât, și de asemenea, și în prezenta cauză, aceeași reclamantă l-a chemat în judecată, în calitate de pârât pe M. București prin Primarul General.
Faptul că în litigiul de față, reclamanta a introdus în cauză și societatea ., devenită ulterior . SRL, aceasta fiind deținătoarea unui drept de superficie, nu conduce la o altă concluzie decât cea reținută de către ambele instanțe în privința autorității de lucru judecat.
Este de reținut că această parte . SRL a dobândit dreptul de superficie în anul 1996, deci anterior deciziei civile nr. 1899/2007, înscris în cartea funciară, așadar înainte chiar de promovarea acțiunii care a fost soluționată prin decizia nr. 1899/2007.
Acest aspect a fost consolidat prin respingerea irevocabilă a cererii de chemare în judecată, formulată împotriva acelorași părți, care a avut ca obiect nulitatea parțială a contractului de asociere în participațiune nr. 2225/1996, punerea în posesie a terenului și demolarea construcțiilor, contractul de asociere în participațiune fiind opozabil reclamantei-recurente.
Reclamantului din prima cerere i se poate opune cu succes autoritatea de lucru judecat de către pârâtul din cea de-a doua cerere, altul decât cel din primul proces, dacă cel de-al doilea pârât are aceeași situație juridică cu primul pârât, așa cum este cazul în litigiul de față.
Și critica recurentei reclamante privind lipsa identității de obiect este neîntemeiată, deoarece și în acțiunea care a format dosarului nr._/3/2006 și în prezenta acțiune, reclamanta a formulat o acțiune în revendicare cu privire la imobilul, teren în suprafață de 700 mp, situat în .. 34 B, Sector 3.
Obiectul reprezentând atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat, reiese că există identitate de obiect, chiar dacă acesta ar fi fost formulat diferit în cele două cereri, atâta timp cât scopul final urmărit este același: revendicarea imobilului. Ca să existe identitate de obiect, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni strict în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să reiasă că este vorba de același obiect și să rezulte că scopul final urmărit de către petent este același în ambele litigii, ori în speță, această condiție este îndeplinită, cât timp în ambele procese, reclamanta tinde să valorifice același drept.
Referitor la identitatea de cauză, Curtea reține că ea este fundamentul raportului juridic dedus judecății, temeiul juridic al cererii, și că există această identitate de cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/3/2006 și prezenta acțiune, în ambele dosare, reclamanta bazându-și cererea de revendicare pe dispozițiile art. 480 Cod civil, așa cum s-a reținut și în cuprinsul dosarului anterior și în cel supus judecății în prezent.
Față de toate aceste considerente, Curtea concluzionează că în mod corect instanțele anterioare, de fond și de apel, au reținut că este întemeiată excepția autorității de lucru judecat și au respins acțiunea, ca urmare a admiterii acestei excepții, motiv pentru care, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea de apel o va obliga pe recurenta-reclamantă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata . SRL reprezentând onorariu de avocat, micșorat de către instanță, având în vedere faptul că prezentul recurs a fost soluționat la primul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă P. M. împotriva deciziei civile nr. 1024 A/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General, . SRL și intimatul chemat în garanție M. București prin Primarul General.
Obligă pe recurentă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata . SRL, conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A.-M. S. G. G. D.-M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
20.03.2013
Jud. apel T. S.
R. M. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1441/2013. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
