Pretenţii. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1667/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 12744/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1667R
Ședința publică de la 11 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - B. A. C.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror B. A..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă H. R. împotriva sentinței civile nr.205/01.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr.221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă reprezentată de avocat I. S.-D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul-pârât reprezentat de consilier juridic Donicioara C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante invederează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatului-pârât invederează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul constatării caracterului politic al condamnării autorului reclamantei.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12.04.2012 reclamanta H. R. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri morale ca urmare a condamnării bunicului reclamantei la 9 ani de închisoare pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale” prevăzută de art. 209 Cod penal anterior, potrivit sentinței penale nr.199/1952 pronunțată de Tribunalul București .
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 204 din 1.02.2013 Tribunalul București Secția a V a Civilă a respins cererea reclamantei cu motivarea că beneficiază de drept, în baza Legii nr.221/2009, de constatarea caracterului politic al condamnării bunicului ei, iar textul de lege în baza căruia instanța putea acorda despăgubiri morale urmașilor persoanelor condamnate a fost declarat neconstituțional, astfel că cererea reclamantei nu are temei legal.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acțiunii pentru motivele indicate în cererea de chemare în judecată.
Recursul nu este fondat.
În scopul unificării practicii judiciare ca urmare a pronunțării deciziilor nr. 1358/2010 și 1360/2010 de către Curtea Constituțională, pentru declararea neconstituționalității art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat, în interesul legii, decizia nr. 12/2011 prin care a stabilit că, urmare a deciziilor susmenționate, pronunțate de Curtea Constituțională, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Având în vedere că motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinde în considerentele expuse argumente de drept referitoare nu numai la cadrul legislativ intern, ci și la blocul de convenționalitate, reprezentat de textele Convenției Europene a Drepturilor Omului și de jurisprudența instanței europene creată în aplicarea acestora, prezenta instanță face trimitere la decizia pronunțată în interesul legii, în scopul de a înlătura argumentele prezentate de reclamantă în cererea de recurs.
Pronunțând hotărârea de respingerea a cererii reclamantei, instanța de fond nu a încălcat reglementările internaționale la care România este parte și nici Convenția E.D.O., iar pentru argumentarea acestei afirmații instanța face trimitere la Cauza D. și alții împotriva României pronunțată de Curtea E.D.O. la 4.09.2012, prin care au fost respinse plângerile adresate de petiționarii aflați într-o situație similară cu cea a reclamantei.
În cauza menționată, Curtea EDO a reținut că, prin respingerea cererilor având ca obiect obligarea Statului R. la despăgubiri morale, după pronunțarea deciziei de neconstituționalitate a dispozițiilor legale incidente, instanțele nu au încălcat dispozițiile art. 6 alin.1 și art.14 din Convenția E.D.O. sau dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 anexă la Convenția E.D.O., astfel că, prezenta instanță observă că nici aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legale internaționale la care România este parte nu ar putea avea ca efect modificarea sentinței instanței de fond.
Cu privire la rezoluțiile la care reclamanta face referire în motivele de recurs, instanța reține că acestea au caracter de recomandare pentru statele semnatare și nu pot fi aplicate de către instanță, de vreme ce nu au fost transpuse într-o lege internă, a cărei aplicare este imediată și obligatorie, iar instanța nu poate obliga pe pârât în baza rezoluțiilor menționate, ci numai în baza unei legi, potrivit art. 124 alin. 1 din Constituția României, în conformitate cu care justiția se înfăptuiește în numele legii.
De aceea, recursul analizat în baza art. 304/1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă H. R. împotriva sentinței civile nr.205/01.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. B. A. C. A. V.
GREFIER
G. – M. V.
RED.RP
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
8.11.2013
Jud. fond – T.B. L. I. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1950/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
