Legea 10/2001. Decizia nr. 582/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 18139/3/2012
Dosar nr._
(388/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.582
Ședința publică de la 1 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 2007 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. G. V..
Cauza are ca obiect –Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar și avocat B. E. M., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante O. G. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.05.2012, emisă de Baroul București, aflată la fila 26 din dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond în mod corect a anulat Dispoziția nr._ din 27.03.2012 emisă de Primarul General prin care s-a luat act de sentința instanței de fond care ulterior a fost modificată, în sensul că nu se poate înainta dosarul de notificare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece aceasta nu este parte și nu îi este opozabilă această sentință.
Menționează că singura critică pe care solicită a fi primită este aceea privind obligarea Municipiului București de a înainta dosarul administrativ direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în lipsa unei dispoziții.
Susține că este de acord cu anularea Dispoziției nr._ din 27.03.2012 deoarece era greșită, însă apreciază că fără emiterea unei noi dispoziții nu se poate dispune direct înaintarea dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că există o hotărâre irevocabilă pronunțată în anul 2012 și conform aceste hotărâri ANRP avea obligația să constate la sugestia și la cererea reclamantei că are calitate de persoană îndreptățită, dat fiind faptul că instanța a stabilit și cuantumul despăgubirilor.
Solicită să se constate că pârâtul avea obligația să emită dispoziție, având în vedere că a fost parte în dosarul soluționat în anul 2012, această obligație îi revenea de drept întrucât hotărârea a fost opozabilă față de Primăria Municipiului București și față de M. București prin Primarul General.
În opinia sa, apreciază că ANRP nu mai are nevoie de dosarul administrativ deoarece instanțele au soluționat notificarea formulată de reclamantă și aceste hotărâri devin caduce.
În concluzie, apreciază că nu mai este necesară emiterea unei noi dispoziții, având în vedere că s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost soluționată notificarea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 18.05.2012, reclamanta O. G. V. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General a solicitat: anularea Dispoziției Nr._/27.03.2012 emisa de PMB ; obligarea pârâtei la înaintarea dosarului conținând notificarea nr. 1745/2001 formulată în baza Legii nr.10/2001 către ANRP în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii.
În motivarea cererii s-a arătat că, întrucât notificarea nr. 1745/2001 privind restituirea imobilului situat în București, ., . nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea 10/2001, în anul 2007 a promovat o acțiune în instanța.
Ca urmare, s-a format dosarul nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, dosar care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1255/06.11.2009, hotărâre ce a fost desființată în apelul formulat de către reclamantă de către Curtea de Apel București, ulterior recursul Municipiului București fiind respins de către ICCJ.
În consecință, hotărârea definitivă și irevocabilă care trebuia pusă în executare de către pârâtă (prin trimiterea dosarului către ANRP) era Decizia nr. 305A/11.05.2010 prin care Curtea de Apei București a statuat: „Constată că reclamanta (O. G. V.-n.n.) este persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., . (teren si construcție), imobil având valoarea de piața de 489 078 Euro. Înlătură dispoziția instanței privind obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate la 10.10.1991.", și nu hotărârea pronunțată pe fond de către Tribunalul București.
Desigur că, fiindu-le favorabilă dispoziția instanței de fond prin care reclamanta era ținută de restituirea unor pretinse despăgubiri încasate, pârâta a emis (fără să mai fie necesar deoarece notificarea reclamantei a fost soluționată de către instanțele de judecata) Dispoziția cuprinzând propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin plata despăgubirilor în cuantum de 489.078 Euro (astfel cum s-a stabilit prin hotărârea judecătoreasca) însă, cu rea-credință, a menționat și obligarea persoanei îndreptățite la restituirea sumei de 80.000 lei actualizată.
Or, în condițiile în care instanța de apel a înlăturat în mod expres, definitiv și irevocabil această mențiune din cuprinsul dispozitivului sentinței pronunțate în fond, a considerat inserarea acesteia în art. 2 al Dispoziției nu numai abuzivă ci și nelegală, motiv pentru care a solicitat anularea Dispoziției și obligarea Municipiului București la înaintarea, de urgență și cu prioritate a dosarului către ANRP.
De asemenea trebuie menționat faptul ca, încă din luna februarie 2012, intuind posibila "eroare" a pârâtei cu privire la interpretarea dispozițiilor instanțelor, a revenit cu o adresa prin care a precizat expres (după depunerea copiilor legalizate ale tuturor hotărârilor, astfel cum au fost solicitate de parata - parte in proces) hotărârea finală, definitivă și irevocabilă, dispozițiile acesteia si modul in care trebuie executata.
În pofida tuturor aceste demersuri, după aproape un an de la respingerea recursului pe care l-a formulat, parata a binevoit sa emită o dispoziție nelegala si incorecta, aspect de natura a ne aduce însemnate prejudicii materiale.
S-au depus actele ce au stat la baza emiterii Dispoziției nr._/27.03.2012.
Prin sentința civilă nr.2007/14.11.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta O. G. V. în contradictoriu cu pârâtul M. București Prin Primar General; a anulat Dispoziția nr._/27.03.2012 emisă de Primăria Municipiului București, Primar General și a obligat pârâtul M. București, prin Primar General să înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării nr.1745/30.07.2001, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.1745/2001 (fila 55) reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în București, ., ., în prezent demolat. Întrucât această notificare nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001,reclamanta s-a adresat instanței de judecată pentru soluționarea pe fond a notificării.
Astfel, prin sentința civilă nr.1255/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul București-secția a V-a civilă în dosar nr._ (filele 4,5) s-a admis cererea reclamantei O. G. V., a fost obligat pârâtul M. București prin Primar General la emiterea unei dispoziții privind restituirea imobilului situat în București, ., ., prin echivalent,prin plata de despăgubiri,în cuantum de 489.078 Euro (263.380 euro pentru teren și 225.380 euro pentru construcție). Reclamanta a fost obligată să restituie suma de_ Rol actualizată ,de la data plății, respectiv 10.10.1991 până la momentul plății efective a acestei sume.
Prin decizia civilă nr.305A/11.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr._ ( filele 6-11) s-au admis apelurile declarate de ambele părți,s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că se constată că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., . (teren și construcție) ,imobil având valoarea de piață de 489.078 Euro. S-a înlăturat dispoziția instanței privind obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate la 10.10.1991 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Această decizie a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.3286/25.03.2011 pronunțată de ÎCCJ (filele 12-14).
Deși sentința civilă nr.1255/06.11.2009 a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr.305 A/11.05.2010, Dispoziția nr._/27.03.2012 a fost emisă potrivit dispozițiilor din sentință, astfel că această dispoziție va fi anulată, fiind emisă în baza unei hotărâri nedefinitive ce a fost schimbată în calea de atac a apelului.
Cât timp există o hotărâre judecătorească prin care definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, ., . (teren și construcție), imobil având valoarea de piață de 489.078 Euro, tribunalul a obligat pârâtul M. București, prin Primar General să înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării nr.1745/30.07.2001, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri. S-a avut în vedere că îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent fiind stabilită de o instanță de judecată nu poate fi supusă unui control de legalitate exercitat de instituția prefectului în condițiile art.24 din titlul VII al Legii nr.247/2005 ,singurul control de legalitate și temeinicie fiind cel deschis prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a soluționat pe fond notificarea formulată de reclamantă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea reclamantei, a anulat Dispoziția nr._/27.03.2012 emisă de Primăria Municipiului București, Primar General; a obligat pârâtul M. București, prin Primar General să înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul aferent notificării nr.1745/30.07.2001, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. București prin Primarul General, apreciind că în mod greșit instanța a anulat în totalitate dispoziția contestată, deoarece trebuia să oblige recurentul doar să modifice dispoziția nr._/27.03.2012, în sensul înlăturării obligației contestatoarei de a restitui suma de 80.000 rol actualizată, astfel cum prevăd dispozițiile deciziei nr.305/2010 pronunțată de Curtea de Apel.
De asemenea, apreciază că nu se poate înainta dosarul de notificare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece aceasta nu este parte și nu este opozabilă, sentința civilă nr.2007/14.11.2011. Chiar dacă ar primi și înregistra dosarul de notificare, Comisia centrală nu ar avea ce să pună în executare în lipsa dispoziției Primarului General.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul, având în vedere următoarele considerente:
Dispoziția nr._/27.03.2012 a fost emisă de M. București prin Primarul General, având în vedere sentința civilă nr.1255/6.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, care obligă M. București prin Primarul General să emită dispoziție în favoarea reclamantei privind restituirea imobilului din București, ., ., prin echivalent, prin plata de despăgubiri în cuantum de 489.078 euro (263.380 euro pentru teren și 225.380 euro pentru construcție) și obligă pe reclamantă să restituie suma de 80.000 rol actualizată, de la data plății, respectiv 10.10.1991 până la momentul plății efective a acestei sume.
Deși instanța de fond a reținut în mod corect că sentința civilă nr.1255/6.11.2009 a fost modificată prin decizia civilă nr.305/11.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul susmenționatei sentințe dispoziția de obligare a reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate la 10.10.1991, a anulat în totalitate dispoziția.
Având în vedere că obligația de restituire a sumei de 80.000 rol a fost înlăturată prin decizia nr.305/2010, se impunea anularea în parte a dispoziției nr._/27.03.2012, și nu anularea sa în integralitate, cu atât mai mult cu cât instanța nu a dispus emiterea unei alte decizii cu respectarea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.
În aceste condiții, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul că se va anula în parte dispoziția nr._/27.03.2012, înlăturând din cuprinsul acesteia mențiunea făcută la art.2, în sensul de a restitui suma de 80.000 rol, la care a fost obligată reclamanta, la data plății.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv obligarea pârâtului M. București prin Primarul General de a înainta dosarul către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece, într-adevăr, nu se mai impune controlul de legalitate al prefecturii, introdus în Legea nr.247/2005 prin O.U.G. nr.81/2007, întrucât dispoziția nu este emisă în procedura administrativă, ci ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 2007 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. G. V..
Modifică în parte sentința în sensul că anulează în parte dispoziția nr._/27.03.2012, înlăturând din cuprinsul acesteia mențiunea făcută la art.2 în sensul de a restitui suma de 80.000 Rol actualizată, de la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/10.04.2013
--------------------------------------------
T.B-Secția a IV-a – L.I.-C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 396/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
