Legea 10/2001. Decizia nr. 1819/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1819/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 53027/3/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1819 R
Ședința publică de la 29.10.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. și de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2133/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă V. A. L., având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. reprezentați de avocat D. P. L., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata intervenientă V. A. L. reprezentată de avocat T. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât M. București prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. învederează instanței că nu dețin înscrisurile solicitate de instanță, respectiv schița plan anexă la contractul de partaj voluntar din anul 1967.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, să se dispună restituirea în natură a celor două boxe de la mansardă și a cotei indivize de ½ din pod în suprafață de 56,84 mp din imobilul situat în București, ., sector 3, precum și a suprafeței de teren liber de construcții de 28,50 mp, aferentă imobilului, obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 2, situat la etajul 1, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, wc, cămară, logie și pivniță în suprafață de 67,10 mp și cota indiviză de 50 % din părțile de folosință comune ale imobilului și suprafața de 58,48 mp teren situat sub construcție, vândute conform contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 362/1997. În subsidiar solicită obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru părțile din imobil pentru care instanța nu va putea dispune restituirea în natură.
Mai solicită admiterea în parte a cererii de intervenție cu restrângerea pretențiilor intervenientei în privința cotei de ½ din pod, a boxelor din mansardă și a cotei părți din terenul liber de construcții.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 10 din legea 10/2001, care enumeră expres și limitativ bunurile care nu pot fi restituite în natură. Apreciază că motivarea instanței de fond, în sensul că s-a dovedit că anexele solicitate și restul terenului aferent nu constituie unități locative de sine stătătoare și sunt anexe ale locuinței vândute cu respectarea Legii nr. 112/1995 nu este în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. Legea 10/2001 nu reglementează ca excepție de la restituirea în natură părțile din imobilele preluate abuziv care nu constituie unități de sine stătătoare. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei interveniente V. A. L. solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect a admis în parte cererea acestora și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil deținut de acestea. În mod corect a respins cererea de restituire în natură formulată de acestea cu privire la terenul în suprafață de 28,50 mp, a celor două boxe și a cotei părți din pod, reținând în acest sens dispozițiile art. 7 alin 5 raportat la art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, conform cărora nu se restituie în natură ci se acordă doar despăgubiri pentru imobilele înstrăinate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În mod corect instanța a reținut dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, conform cărora nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. Suprafața de 28,50 mp este foarte mică și nu ar profita reclamantelor, nu ar putea să construiască și ar trebui instituită o servitute de trecere.
Cu privire la boxe, instanța în mod corect a reținut că acestea sunt anexe la apartamentele din imobil, nu sunt spații locative de sine stătătoare și nu se pot restitui în natură. cu privire la cota parte din pod, acesta este un spațiu comun care deservește celor două apartamente. Cu privire la motivul de recurs prin care se solicită acordarea de despăgubiri prin echivalent consideră că acesta este lipsit de interes, având în vedere că instanța le-a acordat acest drept. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea acestuia, având în vedere că reclamantele au dreptul de a primi despăgubiri prin echivalent.
Apărătorul recurenților reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. solicită respingerea recursului formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General.
CURTEA
Soluționând recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2010, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamantele L. M. D. și I. C. L. S. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General, solicitând instanței să dispună:
1. în principal, restituirea în natură a două boxe, 1/2 din pod și 1/2 din pivnița imobilului situat în București, ., sector 3, precum și a cotei indivize de 1/2 din totalul terenului de 187 m.p., adică 93,50 m.p..
2. în subsidiar, în cazul în care capătul de cerere nr. l nu este admis, obligarea pârâtului Municipiului București, prin Primarul General, la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești, conform dispozițiilor Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru părțile din imobilul din București, ., sector 3, care nu pot fi restituite în natură.
3. Obligarea pârâtului M. București, Prin Primarul General, la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești, conform dispozițiilor Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru Apartamentul nr.2 situat la etajul l al imobilului din București, ., sectorul 3, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 m.p.) pivniță (9 m.p.) în suprafață de 67,10 m.p. + cotă indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului + 58,48 m.p. - teren situat sub construcție, vândute în baza Legii nr. 112/1997.
4. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, în fapt, imobilul situat în București, ., sector 3, compus din parter format din două camere și dependințe, etaj format din trei camere și dependințe, pod, două boxe (camere), pivniță și teren în suprafață de 187 m.p. a fost dobândit de către părinții lor I./ța Tra/an și V., prin cumpărare de la C. A. Cpt. B. și Cpt. N. B., astfel cum rezultă din „Actul de vindere-cumpărare" autentificat sub nr.3189 din 30 decembrie 1944 și transcris sub nr.8984/30 decembrie 1944 de Tribunalul Ilfov-Secția notariat.
Tatăl lor, I. T., a decedat la data de 22 aprilie 1995 astfel cum rezultă din Certificatul de Deces . nr._ eliberat la data de 23.04.1995 de Consiliul Local al Sectorului 3 București, unicele moștenitoare ale acestuia fiind reclamantele, astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor legal Nr.155 din 30 iulie 1997 emis de Biroului Notarului Public M. lonescu.
În ceea ce privește modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat, arată că prin Sentința penală nr.42/24.03.1960 Tribunalul M. al Reg. II a II-a Militară, tatăl lor I. T. a fost condamnat la 1o ani detențiune grea și confiscarea totală a averii personale.
După pronunțarea acestei sentințe de confiscare a averii, părinții lor au divorțat prin Sentința civilă nr._/1963 Tribunalul T. V. fiind declară desfăcută căsătoria, mama lor revenind la numele anterior căsătoriei, acela de „B.."
Datele referitoare la divorțul părinților rezultă din Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr.4538/17 iunie 1967 de către Notariatul de Stat al Raionului T. V..
In urma pronunțării sentinței penale nr.42/1960, Statul Român prin întreprinderea de Administrație Locativă a Raionului T. V. s-a declarat și considerat coproprietar în cote-părți indivize cu mama lor, B. (fostă I.) V., asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei acesteia cu defunctul I. T..
Pentru sistarea stării de indiviziune, între Statul Român prin întreprinderea de Administrație Locativă a Raionului T. V. și B. (I.) V., a fost încheiat Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr.4538/17 iunie 1967 de către Notariatul de Stat al Raionului T. V. prin care părțile au hotărât ca sa împartă imobilul situat în București, .. 10, Raionul T. V., compus din teren construit și neconstruit în suprafață de 187 (unasutăoptzecișișapte) metri pătrați și un corp de construcție alcătuit astfel: - parter compus din două camere, vestiar, hol, baie, WC, bucătărie și pivniță; 2.-etaj compus din trei camere, baie, bucătărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe (camere) având suprafață construită de optzeci metri pătrați."
Astfel, prin Actul de Partaj Voluntar, Statului Român, i-a revenit în deplină proprietate și liber de orice sarcini apartamentul de la etaj compus din trei camere, bucătărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe f camere}, iar mamei B. V. (fostă I.), i-a revenit în deplină proprietate și liberă de orice sarcini, apartamentul de la parter compus din două camere, hol, baie, WC și bucătărie și vestiar.
Terenul în suprafață de 187 mp, a rămas părților în cote indivize, Statului Român revenindu-i o cotă parte indiviză de jumătate, adică 93,50 m.p., iar mamei B. V., altă jumătate de 93,50 m.p.. Pivnița și podul - părți comune ale imobilului – au fost stăpânite în mod indiviz, cu drepturi și obligații egale."
În anul 2001, reclamantele în calitate de moștenitoare ale autorului lor comun I. T., au formulat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, Notificarea de restituire în natură a două boxe, a unei cote de 1/2 din pod și a unei cote de 1/2 din pivnița imobilului situat în ., sector 3, București (Notificarea nr.2151/07.08.2001 transmisă prin intermediul B.E.J. A. P.), formându-se Dosarul nr._/08.08.2001 și o notificare de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru Apartamentul nr.2 situat la etajul l al imobilului din București, ., sectorul 3, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 m.p.)/ pivnița (9 m.p.) în suprafață de 67,10 m.p. + cotă indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului + 58,48 m.p. - teren situat sub construcție, vândute în baza Legii nr.112/1997 (Notificarea nr. 2152/07.08.2001 transmisă prin intermediul B. E J. "A. P.), formându-se Dosarul nr._/08.08.2001, imobil vândut de stat în temeiul Legii nr.112/1995.
Cu toate că reclamantele au depus toate documentele solicitate de către pârât, în vederea completării dosarelor, precum și alte înscrisuri pe care le-au considerat necesare în vederea soluționării dosarelor notificărilor, aceasta, eludând dispozițiile art.23 din Legea 10/2001, potrivit cărora „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar ale persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atesta această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice a/te înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării" și de art.25 alin. (1) potrivit căruia „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură", a refuzat în mod netemeinic si nelegal să procedeze la restituirea imobilului către subsemnații, respectiv să emită o dispoziție de acordare de despăgubiri bănești.
Cu toate că au făcut nenumărate demersuri pentru a urgenta soluționarea dosarelor lor, nici până în prezent nu li s-a comunicat vreo decizie sau dispoziție motivată, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Menționează, de asemenea, că formulăm prezenta acțiune având în vedere soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia XX/19.03.2007, potrivit cărora: „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entităților deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate/"
În ceea ce privește capătul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, solicită ca în situația în care părțile din imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni, solicitate spre restituire în natură conform capătului nr. l de cerere, nu pot fi restituite, în tot sau în parte, să se dispună obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești și pentru acestea, conform dispozițiilor Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește capătul de cerere nr.3, arată că apartamentul nr.2 situat la etajul l al imobilului din București/ .. l O, sectorul 3, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 m.p.), pivniță (9 m.p.) în suprafață de 67,10 m.p. + cotă indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului + 58,48 m.p. - teren situat sub construcție, deținute de Statul Român în baza Actului de Partaj Voluntar autentificat sub nr.4538/1967, au fost vândute în anul 1997 în temeiul Legii nr.112/1995, prin intermediul S.C. ROMCONFORT S.A., numitei V. C.-G., astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.362/3/28.01.1997. Anterior cumpărării, V. C.-G. a deținut apartamentul mai sus menționat în temeiul Contractului de închiriere nr.370 din 12.12.1994.
În raport de dispozițiile art.43 din Legea 247/2005 potrivit cărora *în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.", solicită ca pentru apartamentul nr.2 mai sus descris + cotele-indivize menționate, pârâtul să fie obligat la emiterea unei dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești, conform dispozițiilor Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele reținute anterior, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 112 și următoarele C pr.civ, dispozițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și Legea nr 247/2005, respectiv, art. 274 Cod proc. civ.
În cauză a intervenit în interes propriu intervenienta V. A.-L. (moștenitoarea chiriașului-cumpărător V. C.-G.) (filele 182, 197-199 din dosar), solicitând inițial ca la rezolvarea cererii reclamantelor, să se aibă în vedere drepturile cumpărate de autoarea sa potrivit Legii nr. 112/1995 care i s-au transmis prin moștenire legală.
Precizând cererea de intervenție în interes propriu (încuviințată în principiu prin Încheierea de ședință din 18 septembrie 2012), intervenienta a solicitat să se constate că: 1. Este proprietarul suprafeței de 58,4 mp teren din București, ., sectorul 3, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 m.p.)/ pivnița (9 m.p.) în suprafață de 67,10 m.p. + cotă indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului + 58,48 m.p. - teren situat sub construcție, vândute în baza Legii nr.112/1995, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 362 din 28 ianuarie 1997; 2. Este proprietarul cotei de ½ din podul și pivnița aceluiași imobil; 3. Să se constate că cele 2 boxe, sunt anexe ale celor 2 apartamente din imobil, dintre care unul îi aparține, că acestea nu constituie unități locative distincte și nu pot fi restituite în natură către reclamantele-solicitante potrivit Legii nr. 10/2001; 4. Să se constate că reclamantele au dreptul la despăgubiri bănești pentru imobilul solicitat.
Motivând cererea de intervenție, intervenienta a invocat, în esență, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 362 din 28 ianuarie 1997 prin care autoarea sa a dobândit imobilele în cauză în temeiul Legii nr. 112/1995; dispozițiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care interzic restituirea unor astfel de imobile în natură și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care prevăd acordarea unor despăgubiri echivalente față de foștii proprietari și moștenitorii acestora, stabilite conform standardelor internaționale de evaluare a imobilelor.
Prin sentința civilă nr. 2133 din 22.11.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea subsidiară formulată de reclamante, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta V. A.-L., a respinge cererea reclamantelor de restituire în natură a imobilului situat în M. București, ., Sectorul 3, compus din terenul de 93,5mp, . ., pivniță, pod și două boxe din pod.
A stabilit dreptul reclamantelor de a primi despăgubiri echivalente privind: terenul de 93,5 mp, situat în M. București, ., Sectorul 3, . ., pivniță, pod și două boxe din pod, imposibil de restituit în natură.
A obligat pe Primarul General al Municipiului București, să emită o Dispoziție prin care să le propună pe reclamante, pentru acordarea de despăgubiri echivalente privind imobilele menționate mai sus și să înainteze: Dispoziția, prezenta Sentință, Notificarea formulată de reclamante, precum și întreaga documentație aferentă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor.
A obligat M. București, reprezentat prin Primarul General al Municipiului București, să le plătească reclamantelor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că imobilul situat în București, ., sector 3, compus din parter format din două camere și dependințe, etaj format din trei camere și dependințe, pod, două boxe (camere), pivniță și teren în suprafață de 187 m.p. a fost dobândit de către părinții reclamantelor Ionița T. și V., prin cumpărare de la C. A. Cpt. B. și Cpt. N. B., conform „Actului de vindere-cumpărare" autentificat sub nr.3189 din 30 decembrie 1944 și transcris sub nr.8984/30 decembrie 1944 de Tribunalul Ilfov-Secția Notariat.
Tatăl I. T., a decedat la data de 22 aprilie 1995 astfel cum rezultă din Certificatul de Deces . nr._ eliberat la data de 23.04.1995 de Consiliul Local al Sectorului 3 București, unicele moștenitoare ale acestuia fiind reclamantele, astfel cum rezultă din Certificatul de Moștenitor legal Nr.155 din 30 iulie 1997 emis de Biroului Notarului Public M. I..
În ceea ce privește modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat, s-a reținut că prin Sentința penală nr.42/24.03.1960 Tribunalul M. al Reg. II a II-a Militară, tatăl I. T. a fost condamnat la 1o ani detențiune grea și confiscarea totală a averii personale.
Prin Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr.4538/17 iunie 1967 de către Notariatul de Stat al Raionului T. V., în urma pronunțării sentinței penale nr.42/1960, Statul Român prin întreprinderea de Administrație Locativă a Raionului T. V. s-a declarat și considerat coproprietar în cote-părți indivize cu mama reclamantelor, B. (fostă I.) V., asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei acesteia cu defunctul I. T..
Astfel, părțile au hotărât ca sa împartă imobilul situat în București, .. 10, Raionul T. V., compus din teren construit și neconstruit în suprafață de 187 (unasutăoptzecișișapte) metri pătrați și un corp de construcție alcătuit astfel: - parter compus din două camere, vestiar, hol, baie, WC, bucătărie și pivniță; 2.-etaj compus din trei camere, baie, bucătărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe (camere) având suprafață construită de optzeci metri pătrați."
Potrivit Actului de Partaj Voluntar, „Statul Român, a preluat în deplină proprietate și liber de orice sarcini apartamentul de la etaj compus din trei camere, bucătărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe f camere}, iar mama reclamantelor, B. V. (fostă I.), a primit în deplină proprietate și liberă de orice sarcini, apartamentul de la parter compus din două camere, hol, baie, WC și bucătărie și vestiar.
Terenul în suprafață de 187 mp, a rămas părților în cote indivize, Statului Român revenindu-i o cotă parte indiviză de jumătate, adică 93,50 m.p., iar mamei B. V., altă jumătate de 93,50 m.p.. Pivnița și podul - părți comune ale imobilului – au fost stăpânite în mod indiviz, cu drepturi și obligații egale."
În anul 2001, reclamantele în calitate de moștenitoare ale autorului lor comun I. T., au formulat în termenul legal prevăzut de dispozițiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, Notificarea de restituire în natură a două boxe, a unei cote de 1/2 din pod și a unei cote de 1/2 din pivnița imobilului situat în ., sector 3, București (Notificarea nr.2151/07.08.2001 transmisă prin intermediul B.E.J. A. P.), formându-se Dosarul nr._/08.08.2001 și o notificare de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru Apartamentul nr.2 situat la etajul l al imobilului din București, ., sectorul 3, compus din 3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 m.p.)/ pivnița (9 m.p.) în suprafață de 67,10 m.p. + cotă indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului + 58,48 m.p. - teren situat sub construcție, vândute în baza Legii nr.112/1997 chiriașului cumpărător V. C.-G. (mama intervenientei V. A. L..
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, imobilul confiscat ca urmare a hotărârii judecătorești de condamnare a autorului pentru infracțiuni de natură politică, constituie un imobil preluat abuziv în sensul Legii nr. 10/2001, iar potrivit art. 4 alin. 2 din aceeași lege, reclamantele-moștenitoare sunt persoane îndreptățite să obțină măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Potrivit art. 7 alin. 5 raportat la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură imobilele înstrăinate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, legea prevăzând acordarea unor despăgubiri echivalente față de foștii proprietari și moștenitorii acestora, stabilite conform standardelor internaționale de evaluare a imobilelor.
Astfel, analizând probele administrate în cauză și dispozițiile legale relevante, tribunalul a constatat că reclamantele moștenitoare nu pot obține restituirea în natură, în condițiile în care, prin cele două expertize tehnice de specialitate în topografie și cadastru, întocmită de către expertul Mitelea I. (filele 164 -169 din dosar), precum și de specialitate în construcții, întocmită prin expertul E. C-tin (filele 171-181), s-a dovedit că anexele solicitate și restul terenului aferent, nu constituie unități locative de sine stătătoare, ci, sunt anexe ale locuinței vândută cu respectarea Legii nr. 112/1995.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantele L. M. D. și I. C. L. S. cât și pârâtul M. București prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul M. București prin Primar General a arătat că instanța în mod greșit a obligat M. București să înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, dispozițiile OUG nr. 81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă ci aceste obligații, conform Legii nr. 10/2001, republicată, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și în condițiile speciale ale Legii nr. 247/2005 privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar în art. 61 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se prevede în mod expres faptul că valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmeaza a fi stabilită de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Din analiza dispozitiilor art. 29 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicata, se poate constata ca Primarul General al Municipiului Bucuresti are competenta numai de a propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in conditiile legii, prin art. 1 alin. 1 Titlul VII care a modificat si completat Legea nr. 10/2001 se reglementeaza sursele de "finantare, cuantumul si procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/200 1 .
Asadar, pârâtul apreciază ca M. Bucuresti are obligatia legala de a propune acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv si de a inainta dosarul administrativ Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti in vederea verificarii legalitatii actului emis.
Inainte de a ajunge la Secretariatul Comisiei Centrale, M. Bucuresti are obligatia sa inainteze dosarul catre Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, in vederea intocmirii unui aviz de legalitate. lar la art. 16 din titlul VI se prevede in mod expres faptul ca, valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmeaza a fi stabilita de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, iar notificarile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 in sensul acordarii de masuri reparatorii se predau pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, numai daca sunt insotite de avizul de legalitate al Prefectului.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor, in care, in mod intemeiat cererea de restituire a fost respinsa, dupa care, acestea vor fi transmise evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate in vederea intocmirii raportului de evaluare. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.
Recurentele reclamante au arătat prin motivele de recurs că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr.10/2001 la situația de fapt a speței.
În ceea ce priveste cota parte de teren liber de construcții (1/2 din curtea imobilului situat in Bucuresti, ., sector 2), recurentele – reclamante arată că din Contractul de vanzare-cumparare nr._, rezulta ca intervenienta Varlan-C. G. a cumparat in temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentul nr.2 situat la etajul 1 al imobilului de la adresa mai sus indicata, compus din 3 camera, bucatarie, culoar, baie, WC, camara, logic, pivnita - 9 m.p. precum și o cota indiviza de 50% din partile de folosinta comune ale imobilului și 58,48 m.p. teren situat sub constructie.
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2836/24.08.2001 de B.N.P.A. ,,Lese si C.", rezulta ca P. I.)a cumparat de la Busdugan V. apartamentul situat la parterul imobilului din București, ., sector 3, compus din 2 camere și dependinte, in suprafata utila de 76,02 m.p. și cota indiviza de 1/2 din pivnita și pod (respectiv boxa la subsol, pivnita, boxa la mansarda) impreuna cu terenul aferent apartamentului in cota indiviza de 1/2 din terenul in suprafata totala de 187 m.p. „
In cuprinsul Contractului de vanzare-cumparare mai sus citat se mai mentioneaza ca „... apartamentul situat la etaj, impreuna cu cota indiviza de 1/2 din terenul in suprafata totala de 187 m.p. a trecut in administrarea operativa a I.A.L. Raion T. V., București, ramânând in proprietatea acestora apartamentul situat la parter și cealaltă cota indiviza de 1/2 din teren.
Pentru sistarea starii de indiviziune, intre Statul R. prin Întreprinderea de Administratie Locativa a Raionului T. V. și B. (lonita) V., a fost incheiat Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr. 4538/17 iunie 1967 de catre Notariatul de Stat al Raionului T. V. prin care partile au hotarat ca „ ... sa impartim intre noi imobilul situat in București, ., Raionul T. V., compus din teren construit și neconstruit in suprafata de 187 (unasutaoptzecișișapte) metri pătrati și un corp de constructie alcatuit astfel: 1 parter compus din două camere, vestiar, hol baie, WC, bucatarie și pivnita; 2. etaj compus din trei camere, baie, bucatarie, culoar, WC, camara, iar la mansarda două boxe (camere) având suprafata construit de optzeci metri pătrati. "
Prin acelasi Act de Partaj Voluntar ,,Intreg imobilul - teren și constructie se imparte intre părtile din acest act, in modul urmator: Statului R., ii revine in deplina proprietate și liber de orice sarcini apartamentul de la etaj compus din trei camere, bucatărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă doua boxe (camere).
Lui B. V. (fostă loniță), îi revine in deplina proprietate și libera de orice sarcini, apartamentul de la parter compus din doua camere, hol, bale, WC și bucatărie și vestiar. Apartamentele așa cum s-
au arătat mai sus, sunt de egală valoare.
Terenul care este in suprafata de 187 mp, ramane părtilor in cote indivize, Statului R. revenindu-i o cota parte indiviză de jumătate, adică 93,50 m.p., iar lui B. V., altă jumătate de 93,50 m.p.. Pivnita și podul sunt parti comune ale imobilului și vor fi stăpânite in mod indiviz, cu drepturi și obligatii egale. "
Din Raportul de expertiza topo intocmit de ing. Mitelea I., rezulta ca suprafata totala a terenului din ., sector 3, astfel cum a rezultat din măsurători, nu este de 187 m.p., ci de 157 m.p., iar terenul liber de construcții (curtea) este de 57 m.p..
Din aceasta suprafata aferenta curtii, libera de constructii, coproprietarul P. lonut detine o cota de 1/2, iar intervenienta nu detine cealalta cota de 1/2, intrucat aceasta a cumparat doar suprafata de teren de sub constructie. F. de aceasta stare de fapt si de drept, rezulta ca ½ din terenul liber de constructii (curte) in suprafata de 28,50 m.p. (57 m.p.: 2 = 28,50 m.p.) a ramas in detentia Municipiului Bucuresti si se poate restitui recurentelor - reclamate in baza Legii 10/2001.
F. de cele mai sus aratate, sustinerea d-lui expert Mitelea lulian potrivit careia curtea este in cota indiviză de ½ pentru fiecare apartament nu este corecta, aceasta fiind detinuta, asa cum s-a aratat, in indiviziune de catre P. lonut care a dobandit apartamentul de la parter și cota parte de ½ din terenul aferent prin cumparare in conditiile dreptului comun de la Busdugan V. si de catre M. Bucuresti prin Primarul General (continuatorul Statului de la nivelul anului 1967), care dupa ce a vandut catre intervenienta in baza Legii 112/1995, suprafata de 58,48 m.p., a ramas detinatorul unei cote de 1/2 din terenul neocupat de constructii (curtea), in suprafata de 28,50 m.p. din masuratori, nefiind justificata mentinerea in proprietatea Municipiului Bucuresti a acestei suprafete indivize, impunandu-se restituirea acesteia catre recurentele reclamante.
În ceea ce privește părțile din construcție solicitate a fi restituite în natură, recurentele – reclamante arată că din Adresa emisa de S.C. Romconfort SA nr. 4491/11.12.2006 – „ La baza incheierii contractului de vanzare-cumparare mentionat a stat contractul de inchiriere nr.370/12.12.1994 pe care dna. Varlan C. G. il detinea. Din contractul de vanzare-cumparare nr.362/3/28.01.1997, rezulta in mod evident ca nu s-au vandut cele 2 boxe (camere) și ½ din podul apartamentului nr.2 situat in ., sector 3."
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat de intervenienta (nr. 362/3/28.01.1997), aceasta a cumparat pivnita in suprafata de 9,00 m.p.. Din contractul de vanzare-cumparare incheiat de P. lonut, rezulta ca aceasta a cumparat pivnita in suprafata de 9,85 m.p.. Din Raportul de expertiza ,,Constructii" intocmit de ing. E. C., rezulta ca suprafata utila a pivnitei este de 18,50 m.p. Cumuland suprafetele celor doua parti din pivnită cumparate de intervenienta si de P. lonut, rezulta ca nicio parte a acesteia nu poate fi restituita in natura catre recurentele - reclamante, aspect pe care acestea l-au inteles.
Recurentele - reclamante consideră ca au dreptul la despagubiri pentru partea de pivnita in suprafata de 9 m.p. cumparata de la Romconfort SA de intervenienta.
Cu privire la 2 boxe la mansarda și cota de 1/2 din pod, intrucat acestea nu au fost vandute in baza Legii 112/1995, recurentele – reclamante solicită restituirea in natura a acestora in baza Legii 10/2001.
Din cuprinsul raportului de expertiza constructii efectuat in cauza de catre dl. expert E. C. rezulta ca dat fiind ca cele doua boxe, podul ... in procentele solicitate prin cererea de chemare in judecata, au acces prin partite comune, indivize ale imobilului, neafectand partea efectiva si dependintele proprii ale apartamentelor de la parter și etaj, acestea pot fi restituite in totalitate."
Potrivit art. 7 pct. 11 din Legea nr. 10/2001, ,,Nu se restituie in natura, ci doar in echivalent, imobilele care au fost instrăinate in baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, cu respectarea conditiilor cerute de lege," De asemenea, art. 10 din Legea nr. 10/2001 enumera in mod expres și limitativ bunurile care nu pot fi restituite in natura.
In consecinta, motivarea instantei de fond in sensul ca ,,s-a dovedit ca anexele solicitate și restul terenului aferent nu constituie unitati locative de sine statătoare, ci sunt anexe ale locuintei vândută cu respectarea Legii nr. 112/1995", nu este in concordanta cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 și a Normelor Metodologice de punere in aplicare a acesteia, Legea 10/2001 nereglementand ca exceptie de la restituire partile din imobilele preluate abuziv care nu constituie unitati locative de sine-statatoare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să respingă recursurile pentru următoarele considerente:
Dispozitiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 si ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 stabilesc cerinta de inaintare a documentatiei catre Prefect pentru emiterea avizului de legalitate.
În speță, însă, Curtea constata ca intregul control de legalitate, sub toate aspectele cauzei, a fost efectuat in mod direct de catre instanta de judecata, situatie in care controlul de legalitate din partea Prefectului nu mai poate fi efectuat, fiind asadar nu doar inutil, ci in mod legal imposibil de efectuat. Aceasta intrucat ar fi de neconceput ca acest control de legalitate din partea organului administratiei publice sa cenzureze insasi hotararea instantei de judecata, dupa cum nu exista vreo cale de atac pe care Prefectul sa o poata exercita impotriva sentintei tribunalului (controlul de legalitate conferit de lege in atributiile Prefectului in domeniul Legii nr. 10/ 2001 fiind conceput ca un control exclusiv pentru faza administrativa a procedurii Legii nr. 10/ 2001, cand prefectul poate contesta dispozițiilor de restituire emise de primari).
In cauza prezenta toate aspectele puse in discutie in cauza, de la dreptul la masuri reparatorii al reclamantului, calitatea acestuia de persoană indreptatită si natura masurilor reparatorii cuvenite, au fost transate de instanta de judecata, solutionarea propriu-zisa si efectiva, in mod irevocabil, a notificarii s-a facut de catre instanta de judecata competenta, prin hotarare judecatoreasca, asadar legalitatea acordarii de masuri reparatorii a fost stabilita de instanta. Asa fiind, este exclusa procedura de inaintare a documentatiei notificarii catre Prefect pentru exercitarea controlului de legalitate, acest control de legalitate exercitandu-se exclusiv asupra actelor emise de primari si fiind exclus a se concepe un control de legalitate pe care Prefectul l-ar exercita asupra hotararii judecatoresti.
Este, in mod evident, excesiv si total nejustificat in contextul cerintelor impuse de art. 6 din CEDO, sa fie inaintata documentatia catre Prefect doar ca aceasta institutie sa o inainteze in mod centralizat catre Comisia Centrala pentru Compensarea Imobilelor, comisie care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, centralizarea la nivelul Prefectului a documentatiilor administrative nefiind un scop in sine, o etapa delimitata ca atare – cu un anumit scop - in cadrul procedurii, ci inaintarea documentatiei catre Prefect are ca scop controlul de legalitate, centralizarea reprezentand o simpla metoda de lucru.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciată ca nefondat recursul formulat de M. București prin Primarul General.
În ceea ce privește criticile dezvoltate de reclamante în recursul formulat, Curtea reține că, prin confiscarea totală a averii personale a inculpatului I. T., tatăl reclamantelor, Statul a devenit coproprietar în cote părți indivize cu mama recurentelor reclamante, B. (fostă I.) V.) asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei acesteia cu defunctul I. T..
Pentru sistarea stării de indiviziune intervenită în urma pronunțării sentinței penale nr.42/1960, între Statul Român, prin Întreprinderea de Administrație Locativă a Raionului T. V. și mama reclamantelor, B. (fostă I.) V. s-a încheiat Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr.4538/17 iunie 1967 de către Notariatul de Stat al Raionului T. V.. Astfel cum rezultă din cuprinsul acestui act, sentința penală nr. 42/1960, prin care a fost confiscată averea condamnatului I. T., a fost transcrisă în registrele de publicitate imobiliară a Notariatului de Stat al Raionului T. V., sub nr. 147 din 19 aprilie 1962, cu mențiunea că s-a luat inscripție ipotecară (confiscare) asupra imobilului din București, ., raion T. V., pentru cota de ½ din acest imobil, cotă care a trecut în patrimoniul statului.
În urma partajului voluntar,î imobilul situat în București, ., Raionul T. V., compus din teren construit și neconstruit în suprafață de 187 (unasutăoptzecișișapte) metri pătrați și un corp de construcție alcătuit astfel: - parter compus din două camere, vestiar, hol, baie, WC, bucătărie și pivniță; 2.-etaj compus din trei camere, baie, bucătărie, culoar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe (camere) având suprafață construită de optzeci metri pătrați, a fost partajat în natură de coproprietari (Statul Român și B. V. (fostă I.).
Potrivit Actului de Partaj Voluntar, terenul în suprafață de 187 mp, a rămas părților în cote indivize, Statului Român revenindu-i o cotă parte indiviză de jumătate, adică 93,50 m.p., iar mamei B. V., altă jumătate de 93,50 m.p.
Prin urmare, cota de ½ din terenul aferent construcției situată în București, ., Sector 3, respectiv suprafața de 93,50 mp, nu a făcut obiect al confiscării, ci a rămas în proprietatea mamei recurentelor reclamante, care, de altfel, a și înstrăinat apartamentul și terenul ce i-a revenit prin actul de partaj cu Statul, către numitul P. I., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat (fila 39).
Art. 2 din legea nr. 10/2001 enumera imobilele ce se încadreaza în categoria celor preluate abuziv, potrivit lit.”b” intrând în categoria imobilelor preluate abuziv „imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarâri judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute în legislatia penala, savârsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist”.
Având în vedere că statul a preluat în urma confiscării doar cota de ½ din terenul în suprafață totală de 187 mp., respectiv doar suprafața de 93,5 mp., în mod corect instanța de fond a apreciat că recurentelor reclamante, în calitate de moștenitoare ale persoanei de la care s-a dispus confiscarea, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 doar pentru această suprafață de teren.
În ceea ce privește solicitarea recurentelor de a le fi restituită în natură suprafața de 28,5 mp, ce reprezintă cota de ½ din curtea imobilului, inclusă în suprafața de 93,5 mp ce a făcut obiect al confiscării prin sentința penală din anul 1960, dar care nu a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995, Curtea reține căart.7 alin.5 din Legea nr.10/2001, respectiv pct.7.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi exceptează de la restituirea în natură „terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995”, noțiune prin care se înțelege „terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință”.
Or, având în vedere suprafața redusă de 28,5 mp curte, ce se cere a fi restituită în natură, Curtea apreciază că aceasta este necesară bunei utilizări a locuinței vândută în temeiul Legii nr._ și este exceptată de la restituirea în natură.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru pivnița în suprafață de 9 mp, cele două boxe de la mansardă și cota de ½ din pod, Curtea reține că prin Actului de Partaj Voluntar, „Statul Român, a preluat în deplină proprietate și liber de orice sarcini apartamentul de la etaj compus din trei camere, baie, bucătărie, culuar, WC, cămară, iar la mansardă două boxe (camere)”, pivnița și podul fiind considerate părți comune ale imobilului, „stăpânite în mod indiviz, cu drepturi și obligații egale."
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 362/3/28.01.1997, intimata intervenientă a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 apartamentul de la etajul 1 al imobilului în litigiu, compus din „3 camere, bucătărie, culoar, baie, WC, cămară, logie (3,45 mp), pivniță (9 mp) și cota indiviză de 50% din părțile de folosință comune ale imobilului”.
Față de conținutul celor două acte juridice și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 112/1995, potrivit cărora: „Prin apartament, in sensul prezentei legi, se intelege locuinta compusa din una sau mai multe camere, cu dependintele, garajele si anexele gospodaresti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivnite, magazii si altele asemenea, indiferent daca sint situate la acelasi nivel sau la niveluri diferite si care, la data trecerii in proprietatea statului, constituia o singura unitate locativa de sine statatoare, asa cum a fost determinata prin constructie”, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că spațiile solicitate nu sunt unități locative de sine stătătoare, ci sunt anexe ale apartamentului de etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, astfel că nu pot fi restituite în natură.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea sentinței și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții reclamanți L. M. D. și I. C. L. S. și de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2133/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă V. A. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I./D.L.M.
2 ex./04.12.2013
Jud.fond:
S. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1721/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
