Legea 10/2001. Decizia nr. 1998/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1998/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 45006/3/2010
Dosar nr._
(1626/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1998
Ședința publică din 04.12.2013
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Judecător - A. D. T.
Judecător - I. A. H. P.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant I. I., împotriva sentinței civile nr.186 din 05.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București, prin Primarul General.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20 noiembrie, apoi la 27 noiembrie și 04 decembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.186/05.02.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a reclamantului I. I. îndreptată împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, prin care se solicita obligarea pârâtului de a debloca situația soluționării notificării sale formulate în baza Legii nr.10/2001 după emiterea Dispoziției nr.9150/23.11.2007. S-a mai solicitat aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea culpabilă în favoarea statului, cu amendă civilă de 20 lei/zi întârziere până la executarea obligației, în temeiul art.5803 alin.1 Cod de procedură civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 9150/23.11.2007, emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamantului I. I., pentru terenul în suprafață de 128,00 mp, situat în București, ., sector 4 și s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția de la aceeași adresă, deoarece nu figurează ca expropriată sau demolată.
Această Dispoziție a fost comunicată reclamantului la data de 4.12.2007, iar acesta nu a formulat contestație împotriva Dispoziției, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul a reținut faptul că prin adresa nr. LV/_/SP2/30.03.2009, Instituția Prefectului Municipiului București a transmis Primăriei Municipiului București solicitarea de remediere a unor aspecte de nelegalitate sesizate în urma exercitării controlului de legalitate, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cu toate acestea, Prefectul nu a exercitat acțiune în contencios administrativ pentru anularea Dispoziției nr. 9150/23.11.2007, așa cum prevede Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Dispoziția nr. 9150/23.11.2007 este în vigoare, iar obligarea Municipiului București, prin Primarul General, de a reanaliza anumite aspecte de legalitate ale Dispoziției, pe baza adresei nr. LV/_/SP2/30.03.2009, nu se încadrează în competențele Tribunalului conferite de Legea nr. 10/2001 sau de Decizia nr. 20/2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. În prezent, potrivit Titlului VII – Capitolelor III și V din Legea nr. 247/2005, reclamantul are la dispoziție posibilitatea de a solicita măsurile legale pentru parcurgerea etapelor ulterioare emiterii Dispoziției nr. 9150/23.11.2007, și anume înaintarea dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de despăgubire în baza acestei Dispoziții.
Pe cale de consecință, capătul de cerere privind aplicarea unei amenzi civile în temeiul art. 580³ Cod procedură civilă este neîntemeiat.
Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. I., criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a schimbat obiectul cererii, - obligația de a face- prin care reclamantul solicita deblocarea situației în care se află dosarul soluționat în baza Legii nr.10/2001, după emiterea Dispoziției cu nr.9150/23.11.2007 de către Primăria Municipiului București si a reținut că Dispoziția nr. 9150/23.13.2007 este în vigoare și că obligarea Municipiului București prin Primarul General de a reanaliza anumite aspecte de legalitate ale Dispoziției nu se încadrează în competențele Tribunalului conferite de Legea nr. 10/2001 sau de Decizia nr. 20/2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiției.
In primul rând, recurentul - reclamant susține că nu a solicitat să se constatate că Dispoziția nr. 9150/23.11.2007 nu este în vigoare, iar în al doilea rând instanța nu a invocat, din oficiu, necompetența Tribunalului pentru judecarea pricinii, declinând cauza altei instanțe, ci a păstrat pricina pentru soluționarea acesteia, devenind astfel competentă.
Așa fiind, instanța de fond nu poate respinge cererea motivând că nu este competentă de a soluționa cauza.
- în motivarea hotărârii, instanța face anumite recomandări și anume reclamantul să se adreseze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire în baza Dispoziției nr. 9150/23.11.2007.
În opinia recurentului instanța își depășește atribuțiile cu care a fost investită, depășind rolul activ, dând sfaturi juridice și recomandând demersuri care ar trebuiurmate, în mod eronat, întrucât Dispoziția nr. 9150/23.11.2007 împreună cu dosarul atașat acestei dispoziții nu se află înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci, așa cum rezultă din adresele depuse la dosar, acesta a fost trimis de la o instituție la alta, respectiv Prefectura Municipiului București l-a restituit Primăriei Municipiului București, iar toate demersurile și audiențele pentru a debloca dosarul au rămas fără nici un rezultat, așa cum rezultă și actele de la dosar.
- or, prin respingerea cererii ca neîntemeiată de către instanța de fond, i s-a îngrădit reclamantului demersul in justiție de a-și rezolva în acest mod situația dosarului, instanța de fond, reținând în mod greșit că Tribunalul nu are competență de soluționare, în schimbul prerogativei de a preveni încălcarea drepturilor de care se prevalează.
Astfel, reclamantului i s-au încălcat drepturile ocrotite prin art. 6 din C.E.D.O., precum si dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, iar pârâtul M. București nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea va constata fondat recursul pentru următoarele considerente:
Recurentului – reclamant i s-a emis de către Primarul General al Municipiului București Dispoziția nr.9150/23.11.2007 de soluționare a notificării nr.3652/14.11.2001, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 128 mp situat în București, ., sector 4, imposibil de restituit în natură. S-a respins prin aceeași dispoziție cererea reclamantului de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția din ., sector 4 București, deoarece această construcție nu figurează ca demolată.
Dispoziția a fost comunicată Instituției Prefectului Municipiului București pentru efectuarea controlului de legalitate.
Totodată, Dispoziția nr.9150/2007 a fost comunicată și reclamantului la data de 04.12.2007, reclamant care nu a înțeles să exercite împotriva dispoziției contestația prevăzută de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În mod legal instanța de fond a constatat că Dispoziția nr.9150/2007 este irevocabilă, a intrat în circuitul civil și are valoarea juridică a unui titlu executoriu.
Curtea constată că sentința civilă nr.186/2013 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a fost atacată cu recurs numai de către reclamant nu și de pârâtul M. București, astfel încât irevocabilitatea Dispoziției nr.9150/2007 a intrat în puterea lucrului judecat.
Instituția Prefectului emite abia la data de 30.03.2009, la mai bine de doi ani de la data la care Dispoziția nr.9150/2007 a rămas irevocabilă, adresa nr.LV/_/2008/P de returnare a dosarului administrativ către Primarul General, solicitând acestuia reanalizarea dosarului și modificarea Dispoziției nr.9150/2007, susținând că reclamantul este persoană îndreptățită numai pentru cota de 1/5 din imobilul notificat pentru care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent.
Această procedură de returnare a dosarului administrativ către organul emitent, respectiv Primarul Municipiului București, pentru modificarea Dispoziției nr.9150/2007, act juridic irevocabil la data returnării este nelegală.
Singura procedură acordată de către legiuitor Instituției Prefectului pentru remedierea unor nelegalități constatate în cuprinsul dispozițiilor emise de unitățile deținătoare în baza Legii nr.10/2001 este cea prevăzută în dispozițiile art.26.1 din HG nr.250/2007 „Instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinți consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare și al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare”. Această procedură, deși este recunoscută de chiar Instituția Prefectului prin adresa existentă la fila 22 dosar fond, nu a fost urmată de această instituție.
Dispoziția nr.9150/2007, împreună cu dosarul administrativ s-au întors în arhiva M. București prin Primarul General la data de 30.03.2009 unde a rămas în nelucrare până în prezent.
Instanța de fond în mod nelegal a reținut că nu poate dispune măsurile legale pentru deblocarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru reclamantul care a făcut dovada că a solicitat în numeroase rânduri Municipiului București prin Primarul General să ia o măsură legală cu privire la dosarul său.
Este real faptul că intimatul – pârât se află într-o situație imposibilă întrucât, pe de o parte, legea nu-i permite să modifice Dispoziția nr.9150/2007, întrucât aceasta este un act administrativ irevocabil care produce efecte juridice și pentru care legiuitorul nu a prevăzut nicio procedură de reformare de către instituția emitentă, iar, pe de altă parte, această reformare a dispoziției este cerută de Instituția Prefectului prin adresa reținută mai sus.
Instanța de judecată, garant al drepturilor și libertăților părților, în cadrul acțiunii cu care a fost învestită, având ca obiect obligația de a face, poate și trebuie să oblige pârâta – intimată să-și îndeplinească obligațiile ce-i revin prin lege.
Curtea constată că prin Legea nr.165/2013 de modificare a Legii nr.10/2001 în locul Comisiei Centrale, care potrivit cap.III-V din Titlul VII din Legea nr.247/2005 primea dispozițiile irevocabile cuprinzând propuneri de măsuri reparatorii și continua procedurile legale de acordare a măsurilor reparatorii, s-a instituit Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor care, potrivit art.17, are atribuțiile de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, și a lua măsurile legale necesare aplicării prezentei legi.
Ca atare, Curtea ca admite recursul, va modifica sentința recurată și, admițând acțiunea, va obliga pârâtul să înainteze Dispoziția nr.9150/23.11.2007 și dosarul administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant I. I., împotriva sentinței civile nr.186 din 05.02.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea modificată.
Obligă pârâtul M. București să înainteze Dispoziția nr.9150/2007 emisă de Primarul General al Municipiului București și dosarul administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor conform prevederilor Legii nr.165/2013.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
E. C.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./04.04.2014
TB-S.4 – R.E.G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1047/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
