Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 47299/3/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/R
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE M. LAMÂIȚA C.
Judecător A. P.
Judecător L.-C. DOBRANIȘTE
Grefier C. S.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. R. cu domiciliul ales la S. D. și Asociații, împotriva sentinței civile numărul 1633/14.09.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 15.01.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când s-au pus concluzii în susținerea și combaterea motivelor de recurs, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin decizia civila nr. 1636/14.09.2012, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a admis în parte cererea formulată de reclamantul D. R., în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a anulat în parte Dispoziția nr. 194/31.08.2010 a M.A.I. în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenurilor în suprafață de 24, 51 m.p. delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10, 49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10, 91 m.p.) în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat Dispoziției. A dispus restituirea în natură către reclamant a terenurilor situate în București, ., sector 3, în suprafață de 24, 51 m.p. delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10, 49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10, 91 m.p.) în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat Dispoziției nr. 194/31.08.2010 si a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 8.382 lei reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expertiză. A fost respinsa ca neîntemeiată cererea de majorare a onorariului de expert formulată de d-nul expert D. M..
In motivarea solutiei sale, Tribunalul a retinut ca prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.10.2010 sub nr._ reclamantul D. R. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, contestație împotriva Dispoziției nr. 194/31.08.2010, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul restituirii întregii suprafețe de teren de 242, 13 mp situată în . și obligarea pârâtului să demoleze construcțiile aferente, în temeiul art. 1075 C.civ., în caz contrar cu plata de dezdăunări pentru întârzierea în executarea obligației.
În fapt, reclamantul a arătat că motivul respingerii cererii de restituire a suprafețelor de teren pe care se află construcții este neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 492 C.civ. și art. 494 C.civ. și de faptul că instanțele judecătorești au statuat că trecerea în proprietatea statului s-a exercitat abuziv, iar actul de donație al autorului său a fost lovit de nulitate absolută, așa încât unitatea deținătoare nu poate proba buna-credință. Mai mult, din probatoriul administrat a rezultat pe de o parte faptul că aceste construcții nu mai deservesc scopului pentru care au fost construite, iar demolarea acestora nu produce efecte secundare de natură a perturba activitatea unității sau a afecta activitatea ei ulterioară. Atât magazia, cât și punctul de control nu își mai găsesc utilitatea, mai cu seamă că s-a precizat chiar în conținutul Dispoziției faptul că acesta este un teren înfundat și că se impune constituirea unei servituți de trecere și de vedere.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut ca prin Dispoziția nr. 194/31.08.2010 emisă de M. Administrației și Internelor a fost admisă în parte cererea de restituire în natură ce formează obiectul notificării înregistrată cu nr. 192/2002, s-a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 217, 63 m.p. situat în București, ., sector 3, delimitat prin punctele D-7-8-9-10-6-11-12-13-B-C-D și instituirea unei servituți de trecere pe o suprafață de 4, 79 mp pe terenul ce constituie proprietatea Statului Român, întrucât terenul ce se restituie are situația unui loc înfundat, s-a respins cererea de restituire în natură a terenurilor în suprafață de 24, 51 m.p. delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10, 49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10, 91 m.p.) întrucât pe acestea s-au edificat construcții, fiind propusă acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (fila 6).
Având în vedere că terenul și construcțiile în litigiu au un regim juridic special reglementat de Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat că dispozițiile de drept comun privind accesiunea, invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu sunt incidente, temeinicia contestației urmând să fie analizată prin raportare la prevederile legii speciale.
În acest sens, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Potrivit alineatului 3, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. De asemenea, alineatul 5 prevede că se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În cauză, Tribunalul a constatat că cele două construcții aflate pe terenul ce nu s-a restituit în natură sunt reprezentate de un corp control – cabină poartă în suprafață de 10, 49 m.p. și o magazie, în suprafață de 10, 91 m.p. Potrivit raportului de expertiză în construcții și recunoașterii pârâtului, construcția corp control nu mai este folosită pentru destinația pentru care a fost edificată, iar magazia este folosită ca depozit de lubrifianți (fila 156).
Tribunalul a mai avut în vedere că nu s-a făcut dovada că restituirea terenului pe care se află aceste construcții ar aduce grave prejudicii pârâtei sau ar perturba iremediabil activitatea desfășurată de angajații acesteia.
În același timp, refuzul de restituire a terenului către pârât ar aduce acestuia și alte prejudicii decât cele decurgând din însăși privarea de dreptul de proprietate asupra întregului teren deținut de autorul său. Astfel, analizând schița aflată la fila 176, Tribunalul aconstatat că terenul restituit în natură către reclamant este în suprafață de 242, 14 mp, deci la limita celei admise pentru autorizarea edificării unei construcții de tip locuință, iar forma terenului determinată de limitele 10-9-8-7-D și 11-12-13 îngreunează utilizarea corespunzătoare a acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamantul este obligat să păstreze și distanța față de construcțiile pârâtului.
Pentru aceste motive, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului de restituire în natură și a suprafeței de teren de 24, 51 m.p. pe care se află cele două construcții sunt întemeiate.
În același timp, reclamantul nu poate fi obligat să plătească pârâtului valoarea de circulație a acestora, în cuantum de 6.970 lei întrucât tipul construcțiilor și destinația acestora nu sunt de natură să genereze o mărire a patrimoniului reclamantului în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, pârâtul nu poate fi obligat la acest moment la demolarea acestor construcții în temeiul art. 494 C.civ. și art. 1075 C.civ. invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată întrucât în cauză, așa cum s-a reținut, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, urmând ca părțile să își manifeste sau nu consimțământul cu privire la păstrarea afectațiunii construcției. Numai dacă părțile nu vor ajunge la un consens cu privire la folosirea temporară a imobilului de către pârât, reclamantul poate sesiza instanța cu privire la demolarea construcțiilor edificate de pârât. Soluția de respingere a cererii de demolare a construcțiilor are în vedere și faptul că cele două construcții se află atât pe terenul reclamantului, cât și pe cele învecinate, așa încât demolarea părților aflate pe terenul reclamantului ar avea consecințe importante asupra restului construcțiilor.
Pentru aceste motive, Tribunalul a anulat în parte Dispoziția nr. 194/31.08.2010 a M.A.I. și a dispus restituirea în natură către reclamant a terenurilor situate în București, ., sector 3, în suprafață de 24, 51 m.p. delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10, 49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10, 91 m.p.) în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat Dispoziției nr. 194/31.08.2010.
În temeiul art. 274 C.p.c., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 8382 lei reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Cât privește cererea domnului expert D. M. de majorare a onorariului cu încă 600 lei, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că, în raport de obiectivele expertizei și complexitatea lucrării, onorariul în cuantum de 1000 lei este proporțional cu munca efectuată.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimatul, M. Administrației și Internelor, aratand că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele considerente:
La data de 13.02.2002 petentul G. D. (decedat după comunicarea notificării, moștenitor fiind D. R.), a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unui teren în suprafață de 242,24 m.p. situat în ., sector 3, București.
Imobilul situat în București, ., sector 3, compus din două corpuri de clădire în suprafață desfășurată de 79 m.p. și terenul aferent în suprafață de 247,5 m.p., a fost donat statului în anul 1976 în temeiul Decretului nr. 478/1954, iar prin Decizia nr. 511/1977 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului București a fost transmis din administrarea I.C.R.A.L. V. în administrarea instituției noastre.
Prin sentința civilă nr. 6379/20.06.2008 (definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac) pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea formulată de D. R., în sensul că a constatat nulitatea absolută a donației acceptate de Consiliul Popular al municipiului București prin Decizia nr. 1457/18.10.1976 privind imobilul situat în București, ., sector 3.
După verificarea și completarea cu acte a dosarului constituit în baza notificării, prin Dispoziția nr. 194/31.08.2010, ministrul administrației și internelor a admis în parte cererea de restituire în natură a imobilului - teren în suprafață de 242,24 m.p. situat în ., sector 3, București, dispunând următoarele:
„Se restituie în natură domnului D. R., de cetățenie română, C.N.P._, cu domiciliul în municipiul București, .. 40, sector 1, identificat cu CI. . nr._/2000, eliberată de Secția 1 Poliție, terenul în suprafață de 217,63 m.p situat în București, ., sector 3, delimitat prin punctele D-7-8-9-10-6-11-12-13-B-C-D, în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat prezentei dispoziții, cu obligația pentru proprietar de a păstra o distanță de la zidul construcției edificate de instituția noastră până la linia de despărțire cu proprietatea vecină de 1,9 m.p. pentru suprafețele de construcție vitrate și respectiv de 0,6 m pentru suprafețele de construcție nevitrate, în conformitate cu prevederile art. 612, art. 613 și art. 614 din Codul civil.
Se respinge cererea de restituire în natură a terenurilor în suprafață de 24,51 m.p., delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10,4a m.p.) și 11-12-13-5-11 (10,91 m.p.), în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat la prezenta dispoziție, întrucât pe acestea au fost edificate de instituția noastră două construcții.
Pentru terenurile în suprafață de 24,51 m.p., situate în municipiul București ., sector 3, delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10,49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10,91 m.p.), în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat prezentei dispoziții, și care nu pot fi restituite în natură, propunem acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”.
În speța supusă atenției, hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 2 din lege, care prevăd că în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Analizând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond la pronunțarea sentinței recurate, s-a constatat că aceste sunt contradictorii.
Astfel, pe de o parte, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantului de restituire în natură și a suprafeței de 24,51 m.p. pe care se află edificate cele două construcții sunt neîntemeiate, dar pe de altă parte dispune anularea în parte a Dispoziției m.a.i. nr. 194/2010 și restituirea în natură către reclamant a terenurilor situate în București, ., sector 3, în suprafață de 24,51 m.p., delimitate prin punctele A-D-7-8-9-10-A (10,49 m.p.) și 11-12-13-5-11 (10,91 m.p.), în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat dispoziției.
De asemenea, instanța a lăsat nesoluționată problema situației juridice a celor două construcții aflate pe terenul pentru care a dispus restituirea în natură.
În motivarea sentinței se arată că „reclamantul nu poate fi obligat să plătească pârâtului valoarea de circulație a acestora, în cuantum ele 6.970 lei”, motivat de faptul că, tipul construcțiilor și destinația acestora nu sunt de natură să genereze o mărire a patrimoniului reclamantului, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar pe de altă parte soluția de respingere a cererii de demolare a construcțiilor are în vedere și faptul că cele două construcții se află atât pe terenul reclamantului, cât și pe cele învecinate, așa încât demolarea părților aflate pe terenul în litigiu ar avea consecințe importante asupra restului construcțiilor.
Vă rugăm să observați că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea reclamantului privind demolarea celor două construcții, limitându-se doar să facă o motivare contradictorie referitoare la posibilitatea demolării sau nu a acestora.
De asemenea, întrucât terenul care se restituie are situația unui loc înfundat, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la instituirea unei servituți de trecere pe terenul ce constituie proprietatea Statului Român (astfel cum este identificată în planul de situație).
Pe cale de consecință, vă rugăm să admiteți recursul astfel cum a fost formulat, să modificați hotărârea criticată, iar pe fond să respingeți acțiunea reclamantului ca nefondată.
Analizand sentinta civila recurata prin prisma criticilor cuprinse in motivarea caii de acat, Curtea priveste prezentul recurs ca fiind intemeiat si, prin urmare il va admite in temeiul dispozitiilor art. 312 C.pr.civ. si va dispune modificarea in tot a acesteia in sensul respingerii actiunii, avand in vedere urmatoarele considerente:
Nu poate fi retinut primul motiv de recurs privind contradictorialitatea intre considerentele sentintei. Curtea apreciaza ca in penultimul alineat al paginii 3 a sentintei este, de fapt, o eroare materiala mentiunea privind apreciarea de catre Tribunal a actiunii introdictive ca fiind „neintemeiata”. In realitate, din succesiunea argumentelor expuse de catre prima instanta, reiese aprecierea pretentiilor reclamantului ca fiind intemeiate iar acest penultim paragraf este concluzia argumentelor anterior expuse.
Privitor insa la analiza dispozitiilor legale aplicable in speta, Curtea retine ca, in mod gresit a apreciat Tribunalul incidenta dispozitiilor art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001 care reglementeaza regimul constructiilor existente pe terenul revendicat si care nu mai sunt folosite de catre unitatea detinatoare.
In speta, Tribunalul a retinut existenta celor doua cladiri edificate pe terenul revendicat de catre reclamant dar, in determinarea situatiei de fapt a retinut faptul ca una dintre acestea (cea cu destinatia de punct de control) nu mai este folosita, in vreme cea cu destinatia de depozit de lubrifianti era folosita si la acea data. Or, asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza tehnica topografica, si aflat la fila 70 din dosarul instantei de fond, cladirea era „nefolosita la momentul masuratorilor”. In contradictie cu concluziile expertului topograf H. C. sunt insa concluziile expertului evaluator Dunareanu M. conform carora cladirea nu mai este folosita ca punct de control, ceea ce fusese destinatia initiala dar este folosita ca spatiu de birouri. In sprijinul concluziilor sale, expertul depune planse fotografice care dovedesc starea buna a cladirii si faptul ca este folosita.
Prin urmare, luand in considerare acesata situatie de fapt, Curtea retine ca ambele caldiri sunt folosite. Prin urmare, privitor la terenul aferent acestora, dispozitiile legale aplicabile in cauza sunt cele ale art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001 iar nu cele ale alin. 5, cum gresit a apreciat prima instanta.
Prin aplicarea dispozitiilor legale ale art. 10 alin. 2, Curtea retine ca reclamantul este indreptatit la despagubiri legale reprezentand contravaloarea terenului in suprafata de 24,51 m.p, cum in mod corect s-a stabilit prin dispozitia nr. 192/31.08.2010 emisa de catre paratul M. Administratiei si Internelor.
Retinand ca in cauza este incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ, Curtea retine ca se impune admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respungerii actiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. R. cu domiciliul ales la S. D. și Asociații, împotriva sentinței civile numărul 1633/14.09.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
Președinte, M. LAMÂIȚA C. | Judecător, A. P. | Judecător, L.-C. DOBRANIȘTE |
Grefier, C. S. |
Red. MLC
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: A. I. T.
| ← Stabilire a valorii lucrului. 574 C.p.c.. Decizia nr. 2146/2013.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1998/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
