Legea 10/2001. Decizia nr. 1801/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 18357/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1801 R
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B. T.
JUDECĂTOR: S. G. N.
JUDECĂTOR: B. A. S.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.604/15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă T. E. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, au fost comunicate motivele de recurs și la data de 13.09.2013 intimata – reclamantă a depus note scrise prin fax într-un singur exemplar.
Curtea, având în vedere solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă apelată, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A
III-A CIVILĂ a dispus: „Admite contestatia, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta T. E. P., domiciliată în București, .. 1, .. 2, . în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Anuleaza in parte dispozitia nr._/06.04.2012 emisa de PMB, in sensul ca se propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 250 mp, situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
A arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.05.2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanta T. E. P. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General să se constate nulitatea partiala si sa fie modificata dispoziția nr._/06.04.2012 prin care a fost admisa in parte notificarea nr. 836/10.07.2001 privind restituirea in natura a imobilului situat in Bucuresti, fosta . bis, sector 4, in sensul restituirii in natura a imobilului teren, precum si valorii de circulatie a constructiei demolate iar in subsidiar, in masura in care nu este posibila restituirea in natura, acordarea de masuri reparatorii in echivalent, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea contestației s-a arătat că urmare a Decretului nr. 266/1980, reclamanta a fost deposedata de imobilul situat in Bucuresti, sectorul 4, . bis, fiind despagubita numai in parte si numai pentru constructia edificata pe acesta, despagubirea fiind inferioara valorii de circulatie a imobilului.
A formulat notificarea nr. 836/10.07.2001 prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului de care a fost deposedata.
Prin dispozitia nr._/06.04.2012, Primarul General a dispus in mod netemeinic acordarea de masuri reparatorii exclusiv pentru teren, constand in diferenta dintre valoarea de piata si despagubirile incasate iar aceasta dispozitie este contestata pentru urmatoarele aspecte:
-s-a omis faptul ca despagubirile acordate si incasate au fost exclusiv pentru constructie, pentru terenuri neacordandu-se nici un fel de despagubire;
-s-a omis faptul ca despagubirile incasate se situau mult sub nivelul pietei;
-s-a constata in mod eronat ca imobilul teren ar fi afectat de lucrari de utilitate publica, in fapt terenul fiind liber de orice constructie;
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 26 și urm. ale Legii nr. 10/2001.
În susținerea contestației au fost depuse în copie la dosar dispoziția nr._/06.04.2012.
A fost atașat dosarul administrativ nr._ (filele 16-52).
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat următoarele:
Prin dispoziția nr._/06.04.2012, Primarul General al Municipiului București a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent, constând in diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata pentru terenul in suprafata de 250 mp situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4 catre reclamanta T. E. P..
Potrivit art. 1-6 din Capitolul II din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin HG nr. 498/2003, această decizie de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a tribunalului in a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare în termen de 30 de zile de la comunicare.
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație reclamanta.
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art. 2 alin.1 lit.h și i din Legea nr. 10/200 în sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare; sau orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.
Potrivit art.3, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, printre altele persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Tribunalul retine ca reclamanta a formulat notificarea nr. 836/10.07.2001, în condițiile Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natura a imobilului teren în suprafața de 250 mp, situat în București, . bis.
Acest imobil a fost expropriat si demolat in baza Decretului nr. 266/1980, la poziția 16 fiind menționați foștii proprietari T. N. si E. P. cu un teren în suprafață de 250 mp din care 82 mp constructie, primindu-se despagubiri in valoare de_ lei la data de 11.08.1981 de la SCAVL Berceni.
In ceea ce priveste motivul de contestatie privind nerestituirea imobilului teren in natura, tribunalul retine ca acesta este neintemeiat.
Astfel, potrivit disp. art. 7 alin.1 din Legea nr. 10/2001 de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură iar potrivit alin.2 dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Potrivit alin. 5 nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare
Conform disp. art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini iar conform disp. art. 21 alin.1 imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Din aceste texte legale, reiese că regula este restituirea în natură, în situația în care este posibilă restituirea.
Astfel, din coroborarea prevederilor art. 7, art.9 și art. 18 din Legea nr. 10/2001 republicată, rezultă că, în cazul în care imobilul nu este înstrăinat și se află în continuare în patrimoniul unității deținătoare, notificată cu respectarea legii, aceasta din urmă va proceda la restituirea în natură a imobilului către persoana îndreptățită iar pe cale de consecinta, per a contrario, se impune acordarea de masuri reparatorii.
Din nota de reconstituire a amplasamentului fostului imobil situat în București, .. 11 bis, sector 4, reiese că în prezent terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare- constructie tip A.
Conform art.1 alin.2 din legea organică mai sus menționată, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent”.
Legiuitorul specifica care este semnificația sintagmei măsuri reparatorii prin echivalent” mai precis, în cadrul art. l alin.2 fraza finala, care dispune expres: „măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
In speță, este de necontestat că terenul a trecut în proprietatea statului prin preluarea conform Decret 266/1980, ceea ce face pe deplin aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr.l0/2001.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, deținătorul imobilului, sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Conform art. 10.3. din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/200l în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Conform disp. art. 11 pct.5 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/200l aprobată prin H.G.R. nr.250/2007, instanța reține că terenul este afectat de elemente de sistematizare, fiind imposibil de restituit în natură, astfel încât singura soluție este acordarea de despăgubiri pentru aceste imobile.
Pe de alta parte, tribunalul retine, ca prin precizarea formulata în ședința publica din data de 15.03.2013, reclamanta a renunțat la acest motiv de contestație.
În ceea ce privește faptul ca unitatea administrativ teritoriala nu a tinut cont de faptul ca despăgubirile acordate au fost doar pentru construcție, nu si pentru teren, tribunalul retine ca acesta este întemeiat.
Astfel, din adresa nr. 203/12.03.2013 emisa de SCAVL Berceni SA, rezulta ca s-au acordat despăgubiri in valoare de_ lei la data de 11.08.1981 de la SCAVL Berceni numai pentru construcție, nefiind acordate despăgubiri si pentru teren.
În ceea ce privește motivul de contestație privind faptul că aceste despăgubiri au fost sub nivelul pieței si nu reprezintă o despăgubire reala, tribunalul retine următoarele:
Conform art. 6 alin.1 din Legea nr. 10/2001 prin imobile se înțeleg terenurile cu sau fără construcții....iar conform art. 10 alin.1 și 9 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile se stabilesc prin echivalent.
Potrivit art. 11 alin.1 din Legea 10/2001 imobilele expropriate si ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Daca persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că se poate formula cerere de restituire și în situația în care imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și chiar și atunci când imobilul a fost preluat cu titlu legal și s-au primit despăgubiri pentru acesta, cu atât mai mult în situația în care nu au fost acordate despăgubiri.
Conform disp. art. 11 alin.7 din Legea nr. 10/2010 valoarea măsurilor reparatorii se stabilește prin scăderea valorii actualizate de despăgubirilor primite din valoarea de piață a acestuia, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la o reparație efectivă atât pentru construcție cât și pentru terenul ce nu pot fi restituite în natură, însă numai după ce se va scădea suma primită cu titlu de despăgubiri.
În aceste condiții, tribunalul constată că odată stabilită calitatea de persoană îndreptățită cât și condițiile legate de dovedirea dreptului de proprietate și de preluarea bunului de către stat, pârâtul devine debitor al unei obligații principale care constă în acordare de măsuri compensatorii și a uneia subsidiare, constând în obligația de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Insa, tribunalul retine ca reclamanta nu mai poate solicita masuri reparatorii pentru contructia demolata pe calea contestatiei impotriva dispozitiei emisa cata vreme aceasta nu a formulat notificare si pentru imobilul constructie, ci doar pentru terenul in suprafata de 250 mp.
Astfel, reclamanta a considerat ca pentru constructie a fost despagubita prin despagubirile incasate si nu a mai solicitat acordarea de masuri reparatorii si pentru aceasta construcite.
Pe cale de consecinta, vazand ca despagubirile incasate au fost primite doar pentru constructie, nu si pentru teren, tribunalul retine ca in mod gresit a fost solutionata notificarea reclamantei prin acordarea de masuri reparatorii in echivalent, constand in diferenta dintre despagubirile incasate si valoarea de piata pentru terenul in suprafata de 250 mp situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4
Pentru aceste considerente, va admite contestatia, astfel cum a fost precizata si va anula in parte dispozitia nr._/06.04.2012 emisa de PMB, in sensul ca se propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 250 mp, situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4, desapgubirile incasate fiind doar pentru constructia pentru care partea nu a mai formulat notificare.
In temeiul disp. Art. 274 alin. 1 Cod proc. Civ., avand in vedere culpa procesuala, va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul arătând că motivul acordării măsurilor reparatorii în sensul diferenței dintre suma încasata și valoarea de piața l-a constituit încasarea de către reclamanta de despăgubiri la momentul preluării imobilului.
Susține că acest aspect rezultă chiar din înscrisurile depuse în susținerea notificării de către contestatoare, respectiv adresa nr. 560/03.07.2001 emisă de către . . Din conținutul înscrisului mai sus menționat rezultă că la data de 11.08.1991 s-au primit despăgubiri în valoare de_ lei, suma nefiind defalcată pe teren, respectiv construcție.Având în vedere cele învederate și făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 consideră recurentul că în mod corect s-a constat dreptul reclamantei la acordarea de masuri reparatorii ce constau in diferența dintre suma încasată și valoarea de piața.
Pentru aceste motive, solicită să se admită recursul, să se modifice decizia atacata, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In drept dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
In baza art.242 alin.2 C.proc.civ., solicită judecarea cauzei si in lipsa.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului în limitele criticilor formulate, conform art. 304 pct. 9 rap. la art.3041 C. proc. civ.,potrivit căruia instanța analizează cauza sub toate aspectele invocate de recurent care nu este limitat la motivele de recurs de la art. 304, Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, considerentele avute în vedere la respingerea acestuia fiind următoarele:
Prima instanță nu s-a pronunțat cu aplicarea gresită a legii cum nefondat susține recurentul(art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), ci în aplicarea corectă a acesteia, obligând pârâtul la a propune prin dispoziție acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 250 mp, situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4 deoarece despăgubiri nu fuseseră acordate pentru teren la expropriere ci numai pentru construcție.
Această situație rezulta din probele de la dosarul primei instanțe, recurentul contrazicând, fără vreo probă contrară, mențiunile din adresa nr. 203/12.03.2013 emisa de SCAVL Berceni SA(copie fila 59 dosar prima instanță), care menționează că s-au acordat despăgubiri in valoare de 39.580 lei la data de 11.08.1981 de la SCAVL Berceni numai pentru construcție și nu au fost acordate despăgubiri pentru teren.
Adresa nr. 560/03.07.2001 emisă de către .(copie fila 35 dosar prima instanță) face referire la exproprierea și demolarea imobilului, în prima parte, menționează apoi, în a doua parte, că imobilul avea un teren în suprafață de 250 mp din care construit 82 mp, iar în final face referire la despăgubirile in valoare de 39.580 lei achitate la data de 11.08.1981 de la SCAVL Berceni. Nu menționează ca aceste despăgubiri să se fi plătit atât pentru teren cât și pentru construcție. Dimpotrivă, modul de redactare a acestei adrese, în ansamblu, relevă că despăgubirile au vizat construcția demolată pentru care cuprinde mențiuni în partea introductivă. De altfel, emitenta a clarificat orice dubii, cu adresa ulterioară, nr. 203/12.03.2013 emisa de SCAVL Berceni SA, al cărei conținut este expus mai sus de Curte.
Cum pârâtul a fost obligat în mod corect și legal de prima instanță la a propune prin dispoziție acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul in suprafata de 250 mp, situat in Bucuresti, .. 11 bis, sector 4, văzând art. 312 alin 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul, în limitele formulării lui, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.604/15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă T. E. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. S. G. N. B. A. S.
GREFIER
P. B. B.
Red. CBT
Tehnored. CBT/
2 ex. / ………………..
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător: I. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 693/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
