Legea 10/2001. Decizia nr. 644/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 43521/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 644R
Ședința publică de la 25 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă S. V. împotriva sentinței civile nr. 1265/22.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin motivele de recurs, recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 Cod pr. Civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV a Civilă, la data de 13.09.2010, sub nr._, reclamanta S. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București, prin P. G. și P. G. al Municipiului București, să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de Dispoziție de Primar, prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului situat în București, .. 27, sector 3, compus din teren în suprafață de circa 345 mp și construcție cu destinația de locuință.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat în esență faptul că a formulat în termen legal notificare, în temeiul Legii 10/2001, având ca obiect imobilul situat în București, .. 27, sector 3, înregistrată sub nr. 373/2002.
Imobilul este compus din teren în suprafață de 345 mp și construcție formată din 6 camere plus dependințe.
Imobilul a fost dobândit de către tatăl reclamantei Weintraub I. Smil, fiind preluat abuziv de către stat în perioada comunistă, iar potrivit adresei ICRAL, construcția care a servit drept casă de locuință pentru reclamantă și părinții acesteia a fost împărțită în mai multe unități locative, două fiind închiriate și una vândută în baza Legii nr. 112/1995.
Fiind promovată o acțiune în temeiul art. 46 din Legea 10/2001, s-a statuat în mod definitiv și irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare perfectat în temeiul Legii 112/1995 perfectat în temeiul legii 112/1995.
Toate actele prevăzute de lege au fost depuse la primărie fiind constituit dosarul administrativ, însă notificarea nu a fost soluționată.
Prin sentința civilă nr. 1265/22.06.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea.
S-a reținut, în esență, că la data de 09.03.2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei întrucât dorește să depună la dosar o cerere de renunțare la judecarea acestui litigiu.
Deși a fost citată în vederea depunerii la dosar cererea de renunțare la judecată în condițiile art.246 coroborate cu art.69 alin.1 C.proc.civ., reclamanta nu a depus o astfel de cerere, motiv pentru care tribunalul a analizat cererea de chemare în judecată în raport de înscrisurile depuse.
Având în vedere că autorul inițial al imobilului ce fac obiectul notificării a fost numitul Weintraub I. Smil, iar reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că este fiica lui Smuel Weintraub, tribunalul a constatat că există neconcordanțe între fostul proprietar al imobilului și persoana invocată de reclamantă ca fiind autorul său, motiv pentru care se constată că reclamanta a nu a făcut dovada calității sale de aceea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului ce a făcut obiectul notificării, nefiind îndeplinite astfel cerințele art. 3 și 4 din Legea nr.10/1001.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel, calificat ulterior recurs, reclamanta S. V. criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că instanța de fond a încălcat principiul rolului activ în vederea pronunțării unei hotărâri corecte și legale, fiind datoare a o încunoștința pe reclamantă că are obligația de a face dovada identității între tatăl său și persoana care figurează ca proprietar deposedat. În această cale de atac, recurenta reclamantă a depus în copie declarația de schimbare a prenumelui tatălui său, și arată că toate documentele depuse în dosarul administrativ au fost apostilate conform dispozițiilor Convenției de la Haga.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a făcut dovada în calea de atac prezentă a identității între proprietarul imobilului ce a făcut obiectul notificării și persoana tatălui său, depunând în acest sens declarația de schimbare a prenumelui tatălui său, din I. Smil în Smuel, declarația fiind tradusă și legalizată sub nr. 8393/24.05.202, fiind și apostilată.
Acest înscris coroborat cu celelalte înscrisuri aflate în dosarul administrativ atașat dosarului de fond, respectiv cele două ordine de moștenire emise la decesul părinților săi, precum și certificatul de căsătorie din care rezultă că s-a căsătorit cu S. Arie, care contrar celor reținute de instanța de fond, sunt apostilate conform Convenției de la Haga, fac dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 3 și 4 alin (2) din Legea nr. 10/2001 republicată de către reclamantă, respectiv a calității acesteia de persoană îndreptățită.
Întrucât prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, constatând în mod greșit că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită și nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 312 alin (5) Cod procedură civilă ce impun casarea hotărârii judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București pentru administrarea unui probatoriu complet în ceea ce privește regimul juridic actual al imobilului ce face obiectul notificării, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură sau reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S. V. împotriva sentinței civile nr. 1265/22.06.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M. București prin P. G. și P. G. al Municipiului București.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C.-M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. GC – 2 ex
01.04.2013
Jud. fond L. I. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 257/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2136/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
