Legea 10/2001. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 52638/3/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 657 R
Ședința publică de la 26.03.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. C.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți G. A. C., G. C. D., G. I., M. C. D. și P. M. M., împotriva sentinței civile nr. 1263/11.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General și intimata reclamantă G. C., având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți G. I. și P. M. M. reprezentați de mandatar M. C. D., asistat de avocat, recurenții reclamanți G. A. C. și G. C. D. asistați de avocat, intimatul pârât M. București prin Primarul General prin consilier juridic M. E. L., cu delegație la dosar și intimata reclamantă G. C. reprezentată de mandatar M. C. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți G. A. C., G. C. D., G. I., M. C. D. și P. M. M. arată că nu poate fi primită excepția lipsei de interes, având în vedere că această cauză a avut ca obiect obligarea Primăriei Municipiului București de a restitui în natură acel teren care face obiectul cererii. Consideră că se face o confuzie și solicită să se constate că reclamanții G. A. C. și G. C. D. au calitate procesuală, având în vedere că au dobândit drepturile litigioase printr-un contract de cesiune. Pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și să se dispună rejudecarea cauzei la prima instanță. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Solicită să se constate că s-a dispus emiterea dispoziției de restituire în natură, astfel că s-a răspuns la notificarea formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 4 C.pr.civ. Curtea îi pune în vedere mandatarului M. C. D. că nu poate pune concluzii orale.
Mandatarul intimatei reclamante G. C. achiesează la concluziile formulate de apărătorul recurenților.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01.11.2010 sub nr._ și repartizată spre soluționare Secției a V a Civile reclamanții G. T., G. I., P. M. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București (Primăria Municipiului București), prin Primarul General, au formulat contestație în baza Legii 10/2001, față de refuzul nejustificat de emitere a unei decizii motivate de restituire a terenului situat în București, ., sector 3, materializat prin absenta unui răspuns la notificarea formulată.
Reclamanții solicită obligarea pârâtului la restituirea în natură și punerea în posesie în ceea ce privește terenului liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, respectiv lotul de teren neconstruit inclus în . suprafață de 9.620 mp deținută în folosință de către Școala Generală nr. 55, sector 3 București, . ei reprezintă un lot de teren inclus în totalul suprafeței de 35.000 mp dobândita în anul 1942 de către autorul lor D. G. .
Pentru diferența de teren construit în suprafața de 5.389 mp, teren afectat de construcțiile aparținând Școlii Generale nr. 55, sector 3, solicită acordarea de masuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
În fapt, reclamanții arată că sunt moștenitorii defunctului lor părinte D. G., titular din anul 1942 al dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafața totala de 35.000 mp (compus din 2 parcele, prima în suprafața de 2 ha, respectiv a doua în suprafața de 1,5 ha) conform actelor de proprietate nr. 20.057/ 1942 și nr. 32.905/ 1942 autentificate de Tribunalul Ilfov - Secția notariat.
Acest teren a fost preluat fără titlu, în mod abuziv, de către Statul R. în perioada anilor 1952-1962, așa după cum rezulta din adresele emise de autorități, respectiv Arhivele Naționale, Primăria Municipiului București, Primăria sectorului 3 București, Direcția Taxe și Impozite sector 3 București.
În prezent, suprafața totala de teren de 35.000 mp se împarte în trei parcele. Prima parcelă, ce face obiectul prezentului dosar, este deținuta de Școala Generală nr. 55, sector 3 București, în suprafața de 9620 mp, poarta nr. poștal Șoseaua Industriilor nr. 46, sector 3.Această primă parcelă este compusă din teren liber de construcții în suprafața de 4.231 mp, iar restul de teren de 5.389 mp este afectat de construcțiile aparținând Școlii Generale nr. 55, astfel cum rezulta din Raportul Suplimentar de expertiza întocmit de expertul H. C..
A doua parcelă, în suprafață de_ mp, a fost deținuta de . prezent aceasta fiind restituită în proprietatea reclamanților în baza Legii 10/2010, conform Deciziei Civile nr. 354/26.05.2010 pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civila, în dosarul_ . Aceasta a doua . nr. postai .. 28C, sector 3 București.
A treia . de 12.511 mp, este deținută de către AGVPS și Primăria Municipiului București. Această parcelă este compusă din teren liber de construcții în suprafață de 10.633 mp, iar restul de teren de 1.878 mp este aferent construcțiilor cu caracter definitiv transmise în proprietate paratei AGVPS în baza HCM 181/22.10.1979, astfel cum rezultă din raportul suplimentar de expertiză întocmit de expertul H. C..
Reclamanții arată că, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, au notificat Primăria Municipiului București, prin notificarea înregistrata sub nr. 2253 din data de 14.08.2001, la B.. P. S., notificare ce a făcut obiectul dosarului înregistrat sub nr._ la Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul PMB, aceasta nefiind soluționată până la data introducerii prezentei acțiuni.
Reclamanții susțin că prin sentința civila nr. 396 din data de 15.04.2005 pronunțata de Tribunalul București, Secția a III a Civila, în dosarul 3089/2004, Primăria Municipiului București a fost obligata sa emită dispoziție motivată privind notificarea nr. 2253/14.08.2001- dosar_ .
Prin somația din 16.09.2008 emisă de B. C. M. în dosarul de executare nr. 369/2008 Primăria Municipiului București a fost somată ca în termen de zece zile sa emită dispoziție motivată privind notificarea nr. 2253/14.08.2001- dosar nr._, dar pârâta din prezenta cauză nu a emis dispoziția motivată, executorul judecătoresc constatând prin proces verbal neîndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu.
Prin încheierea irevocabila din data de 07.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, Secția a II a Civila, în dosarul nr._/302/2008, Primăria Municipiului București, în calitate de debitoare, a fost obligată să plătească în favoarea statului o amenda civila în cuantum de 50 Ron pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în sarcina sa, prin sentința civila nr. 396/2005 a Tribunalului București Secția a III-a Civila, în sensul emiterii dispoziției motivate privind notificarea nr. 2253/14.08.2001-Dosar nr._, dar nici în urma aplicării acestei sancțiuni pârâta nu a înțeles să dea curs obligației stabilite în sarcina sa.
Reclamanții arată că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare la notificarea ce i s-a transmis are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acesta trebuie cenzurat de către Tribunal în condițiile procedurii speciale prevăzute de Legea 10/2001, aceasta reprezentând o împrejurare culpabilă care este de natura sa afecteze interesele persoanei îndreptățite prin îngrădirea nejustificată a drepturilor recunoscute de lege.
Reclamanții învederează că inexistența acestor date privind actul normativ de preluare a terenului demonstrează în mod clar că terenul în litigiu a fost preluat de către Statul R. în mod abuziv, fără titlu legal, motiv pentru care, potrivit prevederilor legii 10/2001, obligația persoanelor juridice notificate era și este de a emite dispoziție de restituire în natura a bunului imobil.
Aceasta obligație era instituită de distincția prevăzută de art. 27 alin. 1 pentru imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil. Prin stricta interpretare a acestui articol de lege, ca excepție de la principiul restituirii în natura, doar pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent.
În drept, cererea de chemare în judecată se întemeiază pe dispozițiile Legii 10/2001.
La data de 07.03.2011 reclamanții au depus la dosar o cerere scrisă, învederând decesul lui G. T. și solicitând introducerea în cauză, în calitate de moștenitoare, a soției acestuia, G. C., instanța luând act de această modificare a cadrului procesual prin încheierea de ședință din data de 07.10.2011.
La data de 02.12.2011 reclamanții au depus la dosar o cerere, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamanți și a numiților G. A. C., G. C. D. și M. C. D., cesionari ai drepturilor litigioase, în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu G. C. și autentificat sub nr. 587/26.07.2011 de către BNPA T. C. și D. R. și a actului adițional la acest contract, autentificat sub nr. 610/02.08.2011 de către BNPA T. C. și D. R., instanța luând act de precizarea cadrului procesual activ prin încheierea din data de 02.12.2011.
La data de 10.02.2012 reclamanții G. A. C. și G. C. D. au depus la dosar o cerere scrisă, prin care au arătat că înțeleg să conteste dispoziția nr._/16.05.2011 emisă de către Primarul Municipiului București și prin care a fost soluționată notificarea cu nr. 2253/14.08.2002, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 28 al. 2 din Legea 10/2001, să identifice persoana deținătoare a imobilului, să comunice persoanelor îndreptățite elementele de identificare ale acesteia și, după caz, să procedeze la emiterea unei noi dispoziții motivate, potrivit art. 25 din Legea 10/2001.
În motivarea cererii arată că pe parcursul derulării litigiului având ca obiect soluționarea pe fond a notificării_/16.05.2011 a fost emisă dispoziția ce face obiectul contestației.
Se arată de către reclamanți că sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului menționat în cuprinsul notificării, acesta fiind preluat fără nici un titlu de către statul comunist, drept ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001în forma sa inițială și potrivit căruia pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Se arată de către reclamanți că pârâtul, în mod nelegal și-a declinat competența de soluționare a notificării către A., după zece ani în care nu și-a îndeplinit obligația de a identifica persoana deținătoare și de a comunica acest lucru persoanei îndreptățite, potrivit prevederilor art. 28 al. 2 din Legea 10/2001.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1263 din 11.06.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei de interes a reclamanților G. I., P. M. și M. C. D. în formularea acțiunii și a respins acțiunea formulată de acești reclamanți, ca lipsită de interes. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G. A. C. și G. C. D. și a respins acțiunea formulată de acești reclamanți, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în ceea ce-i privește pe reclamanții G. I., P. M. M. și M. C. D., că interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile este folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare demersul judiciar, pentru a determina admisibilitatea acestuia fiind însă necesară îndeplinirea următoarelor cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual; să fie personal și direct.
În cauza de față, reclamanții inițiali G. I. și P. M. M., în calitate de succesori ai defunctului lor tată G. D., și M. C. D., în calitate de cesionar de drepturi litigioase de la G. C. ( moștenitor al defunctului G. T. ) în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu G. C. și autentificat sub nr. 587/26.07.2011 de către BNPA T. C. și D. R. și a actului adițional la acest contract, autentificat sub nr. 610/02.08.2011 de către BNPA T. C. și D. R., au formulat o acțiune având ca obiect contestație împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea cu nr. 2253/2001, solicitând soluționarea pe fond a acesteia de către instanța de judecată, dat fiind refuzul unității notificate de a soluționa cererea de restituire, dedus din faptul neemiterii unei dispoziții în termenul imperativ prevăzut de legea 10/2001.
Analizând însă dosarul administrativ cu nr._ format la nivelul Primăriei Municipiului București în urma înregistrării notificării cu nr. 2253/14.08.2001 formulată de către G. I., G. T. și P. M. M. prin intermediul B.E.J. P. S. (filele 94 – 380), Tribunalul a constatat că aceasta a fost soluționată de către unitatea notificată, fiind emise dispozițiile_/16.05.2011 prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 9620 m.p. situat în București, ., sector 3, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite G. I., G. T., P. M. M., și se respinge cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 10.387 m.p. situat în București, ., nr. 28 C, sector 3, respectiv dispoziția cu nr._/16.05.2011 prin care se declină competența de soluționare a notificării cu nr. 2253/14.08.2001 privind restituirea imobilului teren în suprafață de 12.511 m.p. situat în București, ., sector 3 în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului ( filele 97 și 98).
Față de această împrejurare, Tribunalul, învestit cu soluționarea acțiunii persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, a constatat că acțiunea reclamanților nu mai prezintă interes, condiția ca acesta să existe și să fie actual nemaiexistând, notificarea pe care au adresat-o Primăriei Municipiului București fiind soluționată, chiar dacă nu conform așteptărilor reclamanților.
Observând că reclamanții G. I., P. M. M. și M. C. D. nu au depus pe parcursul judecării litigiului o cerere de modificare a acțiunii inițiale, prin care să conteste dispozițiile emise în vederea soluționării notificării cu nr. 2253/2001, limitele sesizării instanței fiind dictate de obiectul cererii astfel cum a fost formulat de părți, și având în vedere considerentele expuse anterior, Tribunalul a admis excepția lipsei de interes a acestora în promovarea cererii de chemare în judecată și a respins-o ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților G. A. C. și G. C. D., tribunalul a reținut că reclamanții G. A. C. și G. C. D. au formulat la data de 10.02.2012 o cerere precizatoare prin care au arătat că înțeleg să conteste dispoziția nr._/16.05.2011 emisă de către Primarul Municipiului București și prin care a fost soluționată notificarea cu nr. 2253/14.08.2002, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 28 al. 2 din Legea 10/2001, să identifice persoana deținătoare a imobilului, să comunice persoanelor îndreptățite elementele de identificare ale acesteia și, după caz, să procedeze la emiterea unei noi dispoziții motivate, potrivit art. 25 din Legea 10/2001.
Potrivit 26 al. 1 din Legea 10/2001 « daca restituirea in natura nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligata ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, in termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei îndreptățite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situațiile in care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptățită.»
Potrivit al. 3 din același articol « decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățita la secția civila a tribunalului in a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare. ».
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
În stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire, legiuitorul indică limitativ, restrictiv, categoriile de persoane care pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, singura excepție de la regula instituită prin dispozițiile art. 3 din lege, care consacră caracterul intuituu personae al reparației, fiind aceea prevăzută de art. 4 alin. 2 din lege, care recunoaște acest drept și moștenitorilor persoanei fizice îndreptățite.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, Tribunalul a reținut că succesorul cu titlu particular, în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase, perfectat cu persoana ce s-a pretins proprietara bunurilor solicitate prin notificare, nu poate fi considerată persoană îndreptățită în condițiile și sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea recurge la procedurile prevăzute de această lege în scopul restituirii în natură sau prin echivalent a bunurilor solicitate prin notificare, calitatea de persoană îndreptățită, în accepțiunea legii speciale, aparținând doar fostului proprietar și moștenitorilor acestuia, aceștia fiind singurii în măsură să formuleze contestația la care face referire art. 26 al. 3 din Legea 10/2001, contestație care poate fi exercitată, potrivit celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. XX/2007, atât împotriva dispoziției prin care se respinge a notificării sau a cererii de restituire în natură cât și împotriva refuzului nejustificat al unității notificate de a soluționa notificarea în termenul imperativ impus de lege.
Tribunalul a reținut că Legea 10/2001 este o lege cu caracter reparator, care vizează înlăturarea prejudiciului cauzat persoanelor îndreptățite, prin naționalizarea abuzivă a imobilelor ce au aparținut acestora sau autorilor lor, de esența legii fiind tocmai restabilirea, prin restituire, a situației juridice anterioare. Acest scop al legii nu poate fi eludat prin substituirea unor terțe persoane în sfera calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură, prin diferite construcții juridice speculative.
Legile cu caracter reparator nu au conținut comercial și nu dau expresie speculațiilor de pe piața imobiliară, scopul acestora fiind doar acela de restabilire a unei situații istorico-juridice înfrânte printr-o conduită abuzivă a fostului stat socialist, și de reparare a prejudiciului cauzat doar în patrimoniul persoanelor care au suferit intervenția forțată a autorității, acesta rezultând și din interdicțiile temporare de înstrăinare care au fost instituite chiar prin intermediul Legii 10/2001.
Ca atare nu sunt de domeniul Legii 10/2001 acele construcții juridice încheiate între terțe persoane și persoanele îndreptățite în ideea substituirii terțelor persoane titularului dreptului prevăzut de legea 10/200, împrejurarea încheierii unui contract de cesiune de drepturi litigioase, fiind o chestiune ce interesează strict părțile contractante, nu poate influența raportul juridic născut ca urmare a formulării de către moștenitorii fostului proprietar a cererii de restituire în temeiul prevederilor legii speciale, cesionarul de drepturi litigioase neputând fi considerată persoană îndreptățită în condițiile și sensul legii 10/2001.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. I., P. M. M., M. C. D., G. A. C. și G. C. D..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit obiectul acțiunii, acesta fiind reprezentat de contestația împotriva refuzului nejustificat de restituire în natură a terenului revendicat.
Faptul ca pe parcursul judecatii, parata PMB a emis Dispozitia nr._/2011 prin care a refuzat restituirea în natura a terenului, stabilind doar masuri reparatorii, nu are nici o relevanta în raport cu obiectivul urmarit de reclamantii-contestatori, respectiv cererea de restituire în natura a unui teren care nu a fost trecut niciodata în proprietatea statului în temeiul vreunui act normativ. Refuzul Primariei Municipiului Bucuresti de restituire în natura a terenului a existat permanent pe toata durata procesului, initial fiind vorba de un refuz de restituire nejustificat prin lipsa unui raspuns la notificarea recurenților, iar ulterior acest refuz de restituire a fost justificat prin acordarea de masuri reparatorii în echivalent.
Acest permanent refuz de restituire în natura a terenului a fost argumentul juridic care a fundamentat contestatia promovata în prezenta cauza, fiind totodata motivul pentru care recurenții au considerat ca nu este necesar a face o modificare a actiunii introductive, respectiv schimbarea obiectului juridic al litigiului .
Exceptia lipsei de interes, datorata emiterii de catre PMB a Dispozitiei_/2011, ar fi fost pe deplin justificata în situatia în care prezenta actiune ar fi avut un alt obiect juridic, respectiv obligarea paratei PMB sa emita o Dispozitie, sau dupa caz, o Decizie motivata la notificarea nr.2253/14.08.2001, iar în aceasta situatie, îndeplinirea acestei obligatii ar fi lasat fara obiect acțiunea promovata în instanta.
In concluzie, avand în vedere faptul ca refuzul de restituire în natura a terenului persista în continuare, fiind acordate masuri reparatorii, recurenții arată că înțeleg să continue judecata inceputa prin prisma argumentelor juridice invederate de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia XX / martie 2007 prin care s-a statuat faptul ca: "... lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității investite soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate ingrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime…”.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor contestatori G. A. C. si G. C. D., recurenții au arătat că în prezentul litigiu dedus judecatii, instanta de fond a interpretat in mod gresit calitatea procesuala activa a reclamantilor contestatori G. A. C. si G. C. D. prin prisma prevederilor art.26 al.1 si al.3 din legea nr. 10/2001, deoarece acestia sunt doar succesori in drepturi ai defunctului G. T., care în data de 01.11.2010 a formulat legal, in calitate de persoana îndreptatita, împreuna cu fratii sai, cererea de chemare in judecata ce formeaza obiectul prezentei cauze.
Faptul ca acestia au dobandit în timpul judecatii aceste drepturi litigioase printr-un contract de cesiune incheiat cu sotia mostenitoare a defunctului G. T., persoana indreptatita in sensul legii 10/2001, justifica pe deplin calitatea procesuală a acestora de a continua actiunea in justitie inceputa de catre autorul lor.
Mai mult, concomitent cu introducerea in cauza, in raport de existenta la dosarul cauzei a noii Dispozitii a PMB nr._/2011 emisa pe durata judecatii, acestia au formulat contestatie impotriva acestei dispozitii, prin care au aratat ca isi insusesc pe deplin actiunea inceputa de autorul lor G. T. impotriva refuzului nejustificat de restituire in natura a terenului, materializat prin lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității investite cu soluționarea notificării, iar totodată inteleg sa se judece in continuare impotriva aceluiasi refuz de restituire in natura a terenului prin contestarea dispozitiei mai sus aratate.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Interesul reprezinta o conditie generala ce trebuie indeplinita in cadrul oricarui proces civil, cerinta care echivaleaza cu folosul practic material sau moral pe care il urmareste persoana care promoveaza actiunea. Interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie legitim, personal, nascut si actual.
Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenție în justiție trebuie să justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Celelalte condiții vizând interesul - născut, actual, personal și direct - se referă la existența interesului în momentul exercitării dreptului la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite și respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală.
Astfel, cel ce se adreseaza în justitie pentru a-si apara un drept trebuie sa aiba interesul de a proceda astfel întrucât ceea ce caracterizeaza din punct de vedere procedural aceasta conditie de exercitare a dreptului la actiune e principiul necesitatii practice a actiunii, adica ideea ca daca cel interesat n-ar recurge la oficiul organelor jurisdictionale, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil.
Totodată, persoana care face o cerere în justiție trebuie să justifice interes atât la data promovării acțiunii, cât și pe parcursul derulării procesului.
In aceste conditii, în speță, instanta are de analizat daca, prin eventuala admitere a actiunii, se apara, se conserva sau se redobandeste un eventual drept incalcat al reclamanților G. I., P. M. M. și M. C. D., respectiv un drept recunoscut de lege.
În contextul dezvoltat mai sus, referitor la justificarea interesului - legitim, născut și actual, personal și direct - al persoanei care își exercită dreptul prin formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, Curtea constată că reclamanții au învestit instanța de judecată cu o contestație în baza Legii 10/2001, față de refuzul nejustificat de emitere a unei decizii motivate de restituire a terenului situat în București, ., sector 3, materializat prin absenta unui răspuns la notificarea formulată, reclamanții solicitând soluționarea pe fond a notificării și obligarea pârâtului la restituirea în natură și punerea în posesie în ceea ce privește terenul liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, inclus în totalul suprafeței de 35.000 mp dobândita în anul 1942 de către autorul lor D. G. .
Pentru diferența de teren construit în suprafața de 5.389 mp, teren afectat de construcțiile aparținând Școlii Generale nr. 55, sector 3, s-a solicitat acordarea de masuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Pe parcursul derulării procesului, intimatul a emis dispoziția nr._/16.05.2011, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 9620 m.p. situat în București, ., sector 3, imposibil de restituit în natură.
Obiectul prezentei acțiuni nu îl constituie obligarea intimatului de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite în sensul emiterii deciziei/dispoziției motivate conform Legii nr. 10/2001, astfel încât în mod greșit a apreciat instanța de fond că acțiunea reclamanților nu mai prezintă interes, în condițiile în care notificarea pe care au adresat-o Primăriei Municipiului București a fost soluționată, chiar dacă nu conform așteptărilor reclamanților.
O astfel de cerere a format obiect al judecății într-un litigiu anterior, soluționat în mod irevocabil prin sentința civila nr. 396 din 15.04.2005 pronunțata de Tribunalul București, Secția a III a Civila, în dosarul 3089/2004, Primăria Municipiului București fiind obligata sa emită dispoziție motivată privind notificarea nr. 2253/14.08.2001- dosar_.
În plus, în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001 reclamanții nu au obținut restituirea în natură a imobilului, astfel încât continuarea prezentei proceduri judiciare pentru a obține acest rezultat nu poate fi apreciată ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 dau posibilitatea notificatorilor de a ataca dispozițiile emise în procedura administrativă, menținând așadar în patrimoniul reclamanților dreptul de a revendica terenul ce a aparținut autorului lor, facultate care există pentru că dreptul notificanților nu a fost satisfăcut.
A considera că, în situația în care persoana juridică notificată a emis decizia sau dispoziția asupra notificării, deși prin aceasta a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, reclamanții nu ar mai avea un interes în continuarea acțiunii formulate tot în temeiul Legii nr. 10/2001, însă ca urmare a refuzului nejustificat al unității notificate de a soluționa notificarea, și impunerea atacării deciziei în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, ar reprezenta un formalism nejustificat, contravenind principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
De altfel, prin decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat asupra competenței instanței de judecată de a soluționa pe fond și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea privind restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, instanța supremă recunoscând persoanei îndreptățite posibilitatea de a-și valorifica în fața instanței drepturile recunoscute de lege, la fel ca și persoanele care au primit un răspuns de la unitatea notificată, neexistând nici o rațiune pentru care cele două categorii de beneficiari ai legii să fie tratate diferit.
Or, în speță, prezenta acțiune în restituire a fost promovată ca urmare a refuzului persoanei juridice notificate de a soluționa notificările formulate de reclamanți, privind restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, situație în care, în aplicarea deciziei nr. XX din 19.03.2007 a ÎCCJ, instanța sesizată cu o astfel de acțiune era competentă să examineze și fondul pretențiilor, administrând probele necesare și dispunând asupra restituirii în natură.
Faptul că pe parcursul procesului, unitatea deținătoare a emis Dispoziția nr._/16.05.2011, nu lipsește reclamanții de interes în continuarea judecății acțiunii în restituirea imobilului, interesul restituirii în natură a terenului în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, existent la momentul promovării acțiunii menținându-se și în prezent, în condițiile în care reclamanții nu au obținut restituirea în natură a imobilului, în procedura administrativă.
Pe de altă parte, procesul civil este guvernat atât de principiul disponibilității cât și de cel al rolului activ al judecătorului (art.129-130 Cod procedură civilă), ambele principii fiind complementare și subsumându-se principiului aflării adevărului.
Astfel, potrivit art. 129 alin. (4) C.proc.civ., judecătorul, în tot cursul procesului este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept.
În speță, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, manifestând o atitudine pasivă, justificată pe seama aplicării exclusive a principiului disponibilității părților în procesul civil.
Or, în exercițiul rolului său activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea drepturilor și intereselor lor legitime, instanța avea posibilitatea și chiar obligația, de a pune în discuția părților, toate aspectele necesare legalei soluționări a cauzei. Astfel, în raport de dispozițiilor art. 129 alin. (4) C.proc.civ., instanța de fond avea datoria de a pune în dezbaterea părților limitele sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată și posibilitatea modificării acestora, urmare emiterii dispoziției nr._/16.05.2011, numai astfel fiind lămurit obiectul cererii de chemare în judecată, la care să se raporteze analiza condițiilor interesului reclamanților G. I., P. M. M. și M. C. D..
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților G. A. C. și G. C. D., Curtea constată că prin notificarea nr. 2253/14.08.2001 formulată de către G. I., G. T. și P. M. M. prin intermediul B.E.J. P. S. (fila 105 – dosar fond), s-a solicitat restituirea în natură a întregii suprafețe de teren deținută de defunctul G. D..
În absența unui răspuns la această notificare, notificatorii G. T., G. I., P. M. M. au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat instanței să analizeze fondul notificării și să dispună restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 4.231 mp, situat în București, ., sector 3, inclus în totalul suprafeței de 35.000 mp dobândita în anul 1942 de către autorul lor D. G. .
Pe parcursul desfășurării prezentului proces, respectiv la data de 23.12.2010, a intervenit decesul reclamantului G. Tudos, adus la cunoștința instanței prin cererea depusă la dosar la data de 07.03.2011, prin care s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitoare, a soției acestuia, G. C., instanța luând act de această modificare a cadrului procesual prin încheierea de ședință din data de 07.10.2011.
Ulterior, între G. C. (moștenitor al defunctului G. T.) și G. A. C. și G. C. D. a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 587/26.07.2011 de către BNPA T. C. și D. R. și actul adițional la acest contract, autentificat sub nr. 610/02.08.2011 de către BNPA T. C. și D. R., prin care au fost cesionate acestor recurenți reclamanți toate drepturile ce decurg din notificarea nr. 2253/2001.
În baza acestui contract de cesiune, la data de 10.02.2012, recurenții reclamanți G. A. C. și G. C. D. au formulat o cerere precizatoare prin care au arătat că înțeleg să conteste dispoziția nr._/16.05.2011 emisă de către Primarul Municipiului București și prin care a fost soluționată notificarea cu nr. 2253/14.08.2002, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 28 al. 2 din Legea 10/2001, să identifice persoana deținătoare a imobilului, să comunice persoanelor îndreptățite elementele de identificare ale acesteia și, după caz, să procedeze la emiterea unei noi dispoziții motivate, potrivit art. 25 din Legea 10/2001.
Privitor la actul juridic intitulat ”contract de cesiune de drepturi litigioase’’, Curtea apreciază că acesta a vizat în mod neechivoc o operatiune permisa prin prisma dispozitiilor art. 1391-1392 Cod civil, partile urmarind sa opereze o translatie - asupra cesionarului - a drepturilor invocate în considerarea calitatii cedentei, de pretinsă persoană îndreptațită la masuri reparatorii pentru terenul în litigiu, în contextul dat de Legea nr. 10/2001 (aceasta fiind moștenitoarea legală a autorului notificarii facute anterior).
Referitor la posibilitatea translatarii calitatii de ,,persoana îndreptatita’’, astfel cum este ea definita prin art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, catre o terta persoana, jurisprudenta nu reflecta o practica relevanta în prezenta cauza. Astfel, prin decizia civilă nr. 7073/12.10.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca în stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire, legiuitorul indică limitativ, restrictiv, singura excepție de la regula instituită prin dispozițiile art. 3 din lege, care consacră caracterul intuitu personae al reparației, aceea prevăzută de art. 4 alin. 2 din lege, care recunoaște acest drept și moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară. Or, în speță, reclamanta nu are calitate de moștenitor, fiind doar un succesor cu titlu particular, în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase, perfectat cu persoana ce s-a pretins proprietara acestor bunuri, contract încheiat anterior formulării notificării.
Acest raționament juridic nu este aplicabil situatiei de fapt relevata în prezenta cauza, întrucât autorul cedentei G. C. formulase în nume propriu notificarea, ulterior intervenind decesul notificatorului G. T. și cesiunea drepturilor litigioase (litigiul fiind generat de promovarea de catre notificator a contestatiei împotriva refuzului Primarului General de a soluționa notificarea). Prin cesiunea drepturilor ce fac obiectul raportului litigios, partile au consimtit la transmiterea calitatii procesuale dobândită de cedentă în favoarea cesionarului, pentru ca acestia din urma sa faca demersurile legale apreciate ca necesare pentru obtinerea dreptului pretins.
Nu exista asadar similitudine de situatii, si daca legiuitorul a restrâns, prin textele art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sfera persoanelor care puteau pretinde restituirea în natura sau masurile reparatorii, la cel deposedat abuziv si la mostenitorii legali sau succesorali ai acestuia, nu a stabilit si o interdictie în privinta încheierii ulterioare a unui contract de vânzare a drepturilor litigioase de catre aceste persoane, în favoarea unor terti.
Încheierea actelor juridice civile este guvernata de principiul libertatii de vointa, astfel ca orice exceptii de la acest principiu si orice incapacitati sau limitari ale circulatiei unor bunuri sau ale unor drepturi ale persoanelor în legatura cu anumite bunuri nu pot fi prezumate, ci explicit prevazute în lege.
Or, nu exista nici o dispozitie legala care sa interzica în mod expres înstrainarea de catre persoanele îndreptatite (în sensul Legii 10/2001), a drepturilor litigioase ce deriva din atacarea în instanta a deciziei/dispozitiei unitatii detinatoare.
Faptul ca legiuitorul a enumerat limitativ categoriile de persoane îndreptatite la acordarea de masuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 nu atrage în mod automat interdictia pentru aceste persoane de a dispune în timpul vietii, prin orice acte juridice (chiar mai înainte de finalizarea procedurii judiciare) cu privire la drepturile derivate din aceasta lege.
Față de cele reținute, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art.312 pct.3 Cod procedură civilă, motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți G. A. C., G. C. D., G. I., M. C. D. și P. M. M., împotriva sentinței civile nr. 1263/11.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General și intimata reclamantă G. C..
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. F. C.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 2 ex.
15.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 367/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
