Partaj judiciar. Decizia nr. 367/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 2608/122/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 367 R
Ședința publică de la 20.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:- D. Y.
JUDECĂTOR:- P. F.
JUDECĂTOR:- M. A.
GREFIER:- F. J.
----------------
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă T. P. împotriva Deciziei civile nr. 8/18.01.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. M., având ca obiect, succesiune, acțiune în constatare și partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a rpsouns recurenta-pârâtă T. P. personal și intimatul-reclamant I. M. prin apărător, avocat A. pencu, cu împuternicire avocațială nr._ – fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimatului-reclamant I. M. solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Recurenta-pârâtă T. P. nu se opune față de această cerere.
Curtea, dispune repunerea pe rol a cauzei suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012.
Recurenta-pârâtă T. P. personal este legitimată de instanță cu C.I. . nr._ eliberat de Poliția sector 3 București la data de 21.12.2011 și declară că renunță la judecarea recursului, solicitând să rămână valabilă hotărârea pronunțată de Judecătoria G..
Intimatul-reclamant I. M. prin apărător, solicită ca instanța să ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7410/2009 Judecătoria G. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. M. împotriva pârâtei Ț. P., a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, a dispus partajul imobilelor rămase în succesiunea defunctei Ț. N., respectiv casă de locuit și teren aferent cu suprafața de 1937 mp, teren extravilan cu suprafața de 3,84 ha, amplasate pe raza localității Remuș, județul G..
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul criticând soluția în privința modalității de partajare și pârâta, în privința admiterii pretenției de ieșire din indiviziune.
Prin decizia civilă nr.117/2010 Tribunalul G., recalificând căile de atac, a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii pronunțată la 27.11.2007 și, pe cale de consecință, apelul declarat împotriva sentinței civile nr.7410/2009.
Prin decizia civilă nr. 962/R/2011 Curtea de Apel București a casat în parte decizia civilă nr.117/2010 și a dispus rejudecarea apelului formulat de pârâta-reclamantă, înlăturând excepția de tardivitate.
În motivare, s-a arătat că în mod eronat s-a reținut compunerea masei succesorale, deoarece din probatoriu reiese că imobilul casă de locuit a fost edificat de către defunctă și nu împreună cu tatăl reclamantului, în consecință, reclamantul nu poate veni la succesiunea autorilor apelantei.
Astfel, la decesul bunicilor apelantei a rămas ca moștenitor tatăl apelantei, iar la decesul acestuia, soția supraviețuitoare și apelanta, în consecință, la masa de împărțit nu putea fi reținută decât cota de 1/4 din întreg.
Prin decizia civilă nr. 8/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul G., s-a respins ca nefondat apelul declarat de Ț. P. împotriva sentinței civile nr. 7410/16.12.2009 și a încheierii pronunțată la data de 27.11.2007 de Judecătoria G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că legalitatea emiterii titlului de proprietate a fost analizată prin hotărâri judecătorești irevocabile, în consecință în mod corect a stabilit instanța că terenul înscris în titlu a rămas în succesiunea defunctei T. N..
Tribunalul a reținut că pretenția că imobilele ar fi aparținut lui T. I., al cărei unic moștenitor ar fi apelanta, nu poate fi primită câtă vreme din dovezi rezultă că acesta a decedat în anul 1951, că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea procedurii speciale, din dovezi rezultând că nu a fost înregistrată vreo cerere pentru deschiderea succesiunii defunctului.
Masa bunurilor succesorale a fost corect stabilită potrivit titlului de proprietate emis pe numele defunctei, apelanta neprobând drepturi distincte, dobândite prin succesiune cu titlu, asupra unor imobile despre care afirmă că provin de la bunici și de la tatăl dânsei, considerente pentru care Tribunalul a menținut hotărârea pronunțată ca legală și temeinică și a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta T. P., criticând-o ca nelegală, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu a luat în considerare certificatul de calitate succesorală nr. 69/2010 emis de BNP Asociați U., care face pe deplin dovada calității de unic moștenitor de pe urma tatălui său Ț. I..
Mai arată recurenta-pârâtă că singurul moștenitor al bunicilor, a fost tatăl său Ț. I., decedat în anul 1951, dată la care a fost moștenit de soția supraviețuitoare, bunică, și de recurentă .La data decesului bunicii, unica moștenitoare a fost recurenta.
Față de aceste împrejurări, în mod greșit a apreciat instanța de fond, că reclamantului i-a revenit cota de ½ din întreaga masa succesorală rămasă de pe urma bunicilor Ț. F. și Ț. I..
La termenul de astăzi - 20.02.2013, recurenta-pârâtă prezentă în instanță a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului.
În raport de dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de manifestarea de voință a părții în sensul renunțării la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă T. P. împotriva deciziei civile nr. 8/18.01.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. Y. P. F. M. A.
GREFIER
F. J.
Red. D.Y.
Tehnored. T.I/GC 2 ex
26.03.2013
Jud. apel M. B.
G. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 94/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
