Obligaţie de a face. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 11896/302/2010
Dosar nr._
(2100/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.132
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă B. C., împotriva deciziei civile nr. 652 A din 14.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. S. 5 BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI și .>
Cauza are că obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat J. F., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante B. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 12.11.2012, emisă de Baroul București, depuse la dosar fila 22, consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. M. București, în baza delegației depuse la dosar fila 25 și consilier juridic R. S., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. S. 5 București, în baza delegației pe care o depune la dosar fila 24, lipsind intimata-pârâtă .>
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs depusă la dosar la data de 23.01.2013, respectiv, dacă această cerere a fost depusă cu respectarea dispozițiilor art.303-306 din Codul de procedură civilă, precum și în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante arată că această cerere a fost depusă de recurentă pentru a fi comunicată intimatei-pârâte . fost comunicată, însă a vrut să se asigure că există exemplare suficiente la dosar.
Susține că este aceeași cerere de recurs formulată inițial în termen.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate și, rejudecând fondul cauzei, să se dispună admiterea cererii introductive; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte P. Sector 5 București solicită respingerea recursului că nefondat și menținerea deciziei civile atacate că temeinică și legală.
Reprezentantul intimatei-pârâte P. M. București solicită respingerea recursului că nefondat și menținerea deciziei civile atacate că temeinică și legală, cu mențiunea că raționamentul instanței de apel este legal și corect.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la data de 05.07.2010 reclamanta B. C. a chemat în judecată P. S. 5 București, solicitând obligarea acesteia la îndeplinirea formalităților necesare pentru aprobarea extinderii locuinței proprietate personală a reclamantei din ., nr.13, cu două anexe gospodărești cu destinația de oficiu situate la subsolul imobilului unde se află apartamentul acesteia.
La termenul din 01.02.2011, reclamanta a depus o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Primăriei M. București și a S.C. C. S.A.
La termenul din 10.05.2011, reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a arătat că anexele gospodărești a căror dobândire se solicită prin obligarea paratei la îndeplinirea formalităților necesare pentru aprobarea extinderii locuinței proprii cu acestea, se află în administrarea Primăriei S. 5 sau a Primăriei M. București, întrucât, deși nu îndeplinesc condițiile unei "locuințe sociale" în accepțiunea termenului descris de art.2 lit.c din Legea nr.114/1996, în sensul că acestea sunt utilități, anexe la locuința reclamantei care nu au fost atribuite odată cu apartamentul pentru motivul prezentat în cererea introductiva, iar pe cale de consecința, fiind anexe a locuinței sociale, li se aplica, în opinia să, același regim juridic că și acesteia, respectiv, dispozițiile Legii nr.114/1996.
A mai arătat reclamanta că prevederile art.43 din Legea nr.114/1996 sunt incidente în cauza în sensul că "locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea...".
Prin acțiunea dedusa spre soluționare Judecătoriei S. 5 București, reclamanta a solicitat instanței obligarea unității deținătoare a anexelor să încheie cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare având că obiect cele doua utilități, în condițiile în care reclamanta a efectuat reparațiile necesare și consolidarea acestora pe cheltuiala proprie, și a depus la P. S. 5 București toate documentele justificative necesitații de atribuire.
Prin sentința civilă nr.5587/28.06.2011, Judecătoria S. 5 București a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A., a respins acțiunea formulată de reclamantă, împotriva pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestora, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei S.C. C. S.A. că fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, „comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”.
Art.21 din aceeași lege dispune la alin.1 că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea „sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
P. este, conform art.77 din Legea nr.215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Se deduce a apreciat instanța de fond că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitatea de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art.41 alin.1 Cod procedură civilă, „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Din cele arătate, instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București, deoarece acestea nu au personalitate juridică, fiind numai structuri administrative, deci nu au capacitatea de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis excepția analizată și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București pentru lipsa capacității procesuale de folosință a acestora.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A., instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere că din adresa de la fila 91, rezultă că pârâta S.C. C. S.A. are calitatea de administrator al spațiului pe care reclamanta dorește să-l cumpere (conform cererii modificatoare depuse la termenul din 01.02.2011), situație în care nu poate să-l înstrăineze, dreptul de dispoziție asupra unui bun putând fi exercitat doar de proprietarul său, instanța de fond a admis excepția analizată și a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei S.C. C. S.A. că fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr.652 A din 14.06.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a menținut soluția de mai sus, consecință a respingerii apelului declarat de apelanta – reclamantă pentru următoarele considerente:
Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat o soluție corectă excepției lipsei capacitații procesuale de folosința a intimatelor pârâte P. S. 5 BUCUREȘTI și P. M. BUCUREȘTI.
Intimatele P. S. 5 București și P. M. București nu au personalitate juridică pentru a avea calitatea de părți în judecată, acest aspect deducându-se din economia dispozițiilor art.41 Cod procedură civilă coroborat cu art.77 din Legea nr.215/2001.
P. unității administrativ-teritoriale este, conform art.77 din Legea nr.215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
S-a constatat că primăriile nu au personalitate juridică pentru a avea calitatea de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art.41 alin.1 Cod procedură civilă: „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Chiar dacă în adresa nr. 1151/03.06.2011 depusa la fila 91 emisa de . arată că cele două anexe pe care reclamanta dorește să le cumpere se află în proprietatea Primăriei M. București, această instituție nu poate sta în judecată, întrucât nu are personalitate juridică, nefiind enumerată printre persoanele juridice de drept public care au capacitate juridică deplină, în art.21 din Legea nr. 215/2001.
În drept, sunt persoane juridice de drept public comunele, orașele, municipiile, județele (art.20 din Legea nr.215/2001), adică unitățile administrativ teritoriale.
Potrivit art.21 din legea nr.215/2001 astfel cum a fost completată și modificată prin legea nr.74/2012 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii sau președinții consiliului județean. Primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.
În exercitare atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art.68 din Legea nr.215/2001, în sensul că emite o „dispoziție motivată”, care însă este emisă de persoana juridică, angajând răspunderea acesteia.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect în sensul că pârâta S.C. C. S.A nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Inexistența calității procesuale pasive rezultă din adresa de la fila 91, în care se menționează că intimata pârâta S.C. C. S.A. are calitatea de administrator al spațiului pe care reclamanta dorește să-le cumpere.
Calitate procesuală pasivă ar fi avut în cauza, proprietarul imobilului, respectiv Municipiul București prin Primar General, singurul care ar putea să exercite toate atributele dreptului de proprietate, inclusiv dreptul de dispoziție.
Tribunalul a înlăturat susținerea apelantei în sensul că intimatul S.C. C. S.A. ce este menționat la rubrica vânzător în contractul de vânzare-cumpărare nr._/1996 are dreptul de a dispune de bunul imobil solicitat spre cumpărare. Nu poate fi de acord cu aceasta susținere deoarece intimatul . a fost proprietarul imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996, intimatul fiind doar mandatarul M. București prin Primarul General care a fost proprietarul imobilului și l-a reprezentat pe acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Aceasta calitate o are și în raport de cele doua anexe solicitate a fi achiziționate de apelanta reclamanta.
Prin recursul întemeiat pe dispoziția art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, reclamanta a criticat această din urmă hotărâre sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor art.21 din Legea nr.215/2001 coroborate cu cele ale Legii nr.114/1996 și ale art.77 din Legea nr.215/2001.
Astfel, se susține în dezvoltarea motivelor de recurs faptul că instanța de apel fără să motiveze în ce sens lipsește identitatea între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, apreciază, în mod greșit, că inexistența calității procesuale pasive rezultă din adresa de la fila 91 a dosarului de fond în care se menționează că intimata – pârâtă . calitate de administrator al spațiului pe care reclamanta dorește să îl cumpere.
C. procesual este stabilit de către reclamantă însă, în situația în care atât primăriile cât și . susținut că nu au calitate procesuală pasivă sau capacitate procesuală de folosință, au fost chemate în instanță pentru a se stabili acest aspect în condițiile în care . avut calitatea de vânzător în actul prin care recurenta a dobândit proprietatea asupra apartamentului și deci, are dreptul de a dispune de un bun imobil.
Anexele gospodărești cu care recurenta solicită să își extindă spațiul propriu de locuit nu au întrunit niciodată caracteristicile unei locuințe în sensul Legii nr.114/1996, ci au fost din totdeauna oficii, tot subsolul fiind considerat subsol tehnic.
Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar conform dispozițiilor art.21 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Din coroborarea dispozițiilor art.21 cu cele ale art.77 din Legea nr.215/2001 primăria are personalitate juridică întrucât în calitate de proprietar are în mod evident și drepturi și obligații pe plan procesual.
Prin întâmpinarea formulată la data de 19.09.2012, P. S. 5 București a susținut că hotărârea criticată este legală și temeinică prin prisma interpretării pe care au primit-o, în cauză, dispozițiile art.41 alin.1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art.21 din Legea nr.215/2001. Așa cum această parte a susținut și în fața instanței de fond, arată că nu are capacitate de folosință și nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit Legii nr.114/1996 locuințele din fondul locativ de stat aparțin unităților administrativ teritoriale, însă nu se repartizează de către primăriile de sector. În speță, cele două anexe gospodărești cu destinația de oficiu situate la subsolul imobilului, solicitate de către reclamantă nu sunt locuințe socială așa cum aceasta este definită potrivit art.2 din Legea nr.114/1996.
Atribuirea celor două anexe gospodărești este inadmisibilă, întrucât subsolul tehnic nu este locuință socială și nici nu se află la dispoziția Primăriei S. 5 București, astfel că reclamanta nu mai poate beneficia de extinderea cu încă două boxe aflate la subsolul imobilului conform Legii nr.114/1996.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate în recurs, având în vedere și limitele judecății în fond, cât și pe acelea impuse de caracterul extraordinar al căii de atac pendinte, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed.
Instanțele de fond au interpretat corect dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 coroborate cu cele ale art.21 și art.77 din aceeași lege și, pe cale de consecință, în mod corect au soluționat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. S. 5 București și P. M. București pentru argumentul că titularele drepturilor și obligațiilor pe care le dețin în patrimoniu, care au capacitate juridică deplină sunt unitățile administrative teritoriale că persoane juridice de drept public, respectiv, comunele, orașele, municipiile și județele. Potrivit cu dispoziția art.21 din Legea nr.215/2001, consiliile locale, comunale și orășenești sunt autorități deliberative, iar primarii sunt autorități executive, prin urmare, făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art.41 alin.1 din codul de procedură civilă potrivit căreia orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, în mod corect ambele instanțe au statuat că primăria nu are capacitate procesuală de folosință.
În mod corect a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . având doar calitatea de administrator a bunurilor imobile care aparțin domeniului privat al municipalității, în aceeași situație aflându-se și imobilul din litigiu.
Or, prin prisma celor reținute în privința raporturilor juridice existente între . Municipiul București reprezentat prin Primarul General, cât și a cadrului procesual stabilit prin cererea reclamantei, în mod corect, instanțele de fond au arătat că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză, singurul care poate dispune de bun, în sensul pretins de reclamantă este proprietarul și anume, Municipiul București.
Prin urmare, Curtea arată că recursul reclamantei este nefondat și prin prisma criticii formulate de recurentă relativ la nemotivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sub aspectul soluției pe care a primit-o excepția lipsei calității procesuale pasive a .>
Curtea observă că analiza acestui motiv de apel este lipsită de echivoc, iar tribunalul a argumentat în mod legal decizia pronunțată sub aspectul modalității în care a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul dispoziției art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge că nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, că nefondat, recursul formulat de reclamanta B. C. împotriva deciziei civile nr.652A/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu intimații - pârâți P. S. 5 BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI și .>
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/20.02.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – L.I.F.
- L.G.Z.
Jud. sectorului 5 B.. - F.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 370/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
