Marcă. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 6514/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.189A
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. D.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – E. D. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. AG prin mandatar ROMINVENT SA împotriva sentinței civile nr. 2296/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ., INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN INFORMATICĂ, O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, O. R. COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL C.-S., .. REȘIȚA SA prin administrator judiciar V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L., cauza având ca obiect marcă.
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 07.11.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 02.03.2012 pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamanta M. AG a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. Reșița S.R.L, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, O. de S. pentru Invenții și Mărci, O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S. și S.C U.C.M. Reșița SA 1) să se constate încălcarea dreptului de folosire exclusivă ce aparține reclamantei, titulara mărcilor M. și a numelui comercial M.; 2) să se dispună anularea mărcii înregistrate M. nr._, pentru toate clasele de produse și servicii pentru care a fost înregistrata conform Clasificării de la Nisa, întrucât înregistrarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 84/1998 rep. și de asemenea înregistrarea a fost solicitata cu rea-credință; 3) să se constate că folosirea de către pârâta S.C. M. Reșița S.R.L. a numelui comercial și a numelui de domeniu www.mibarom.ro. încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor M. și a numelui comercial M., aparținând reclamantei; 4) să se interzică folosirea numelui comercial S.C. M. Reșița S.R.L. înregistrat de societatea pârâtă în registrul comerțului și sa fie obligată pârâta să-și schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă în nicio formă mărcile M., în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; 5) să se interzică folosirea numelui de domeniu www.mibarom.ro și sa fie obligat Institutul de Cercetări în Informatică să efectueze transferul acestui domeniu către reclamantă, după plata taxelor aferente și efectuarea procedurii administrative de înregistrare; 6) să se interzică pârâtei folosirea unui semn identic sau asemănător cu marca M., pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care marca este înregistrată, aplicarea acestui semn pe produse sau pe ambalaje, oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în scop comercial, utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate; 7) să se dispună publicarea, într-un ziar cu tiraj național, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii pe care o veți pronunța, în cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că M. a fost înființată în 1927 ca un magazin de reparații și de producție pentru componente de motoare și de atunci a crescut într-un grup internațional de firme, cu aproape 3900 de angajați.
În ceea ce privește drepturile de proprietate industriala invocate, M. AG este titularul acestui nume comercial cât și a mărcilor M., care se bucură de protecție și pe teritoriul României: marca comunitară nr._ M. a cărei protecție curge de la data 25.08.2004, pentru produsele din clasele 6, 7, 12 și 17, conform clasificării de la Nisa și marca internaționala nr._ M. a cărei protecție curge de la data 05.12.2005, pentru produsele din clasa 6, 7, 11, 28, conform clasificării de la Nisa.
Produsele aflate în lista mărcilor înregistrate M. sunt: Clasa 6: Metale comune și aliajele lor, țevi, tije, benzi, cabluri, piese, piese presate, Piese laminate, turnate, forme turnate, dispozitive de turnare de metale comune și aliajele lor; produse din metale comune, în special din metal sinterizat, astfel cum sunt incluse în această clasă; articole de feronerie, formate din părți metalice sinterizate; clasa 7: Motoare și părți ale acestora; lagăre de bronz; mașini componente de cuplare și de transport, precum și părți ale acestora (astfel cum sunt incluse în această clasă); părți de Mașini și mașini-unelte (cum sunt incluse în această clasă; lagăre, în special Lagăre de alunecare; bucșe, garnituri de frecare, astfel cum sunt incluse în această categorie; clasa 12: Motoare și părți ale acestora pentru vehicule terestre, piese pentru vehicule, incluse în această clasă; părți ale aparatelor de locomoție pe uscat, aer sau apă, astfel cum sunt incluse în această categorie; piroane pentru anvelope; clasa 17: garnituri de fricțiune.
Societatea pârâtă S.C. M. Reșița S.R.L. este înregistrata în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S. din anul 2006, având activitatea principala Cod CAEN 2815: Fabricarea lagărelor, angrenajelor, cutiilor de viteza și a elementelor mecanice de transmisie.
Reclamanta a arătat că între cele doua părți au existat relații comerciale, anterior depunerii de către pârâtă spre înregistrare a mărcii M., a cărei anulare o solicită. Pârâta, având cunoștință de marca înregistrată M., aparținând reclamantei, prin prisma relațiilor comerciale, a înregistrat marca M. nr,_ la data de 13.02.2009 pentru produsele similare din clasele nr. 06, 12, 35, 37, 39, 40, 42.
Menționează reclamanta faptul că înregistrarea mărcii s-a efectuat cu rea credință, deoarece pârâta avea cunoștință de marca înregistrată, M., iar combinația M. + elementul verbal ROM (de natură a indica țara) + REȘIȚA (element verbal descriptiv) nu este de natura a indica o marcă distinctivă. Totodată, consideră că marca pârâtei încalcă prevederile art. 6 alin. l lit.b din Legea nr. 84/1998 republicată, fiind similară unei mărci anterior înregistrate, protejând produse identice sau similare, întrucât există un risc de confuzie și de asociere.
Arată reclamanta că înregistrarea numelui comercial și a numelui de domeniu s-au efectuat, de asemenea, fără aprobarea prealabilă a reclamantei, pârâta nesolicitând și neprimind consimțământul pentru aceasta, acționând cu rea credință la înregistrarea acestora, întrucât avea sau ar fi trebuit sa aibă cunoștință la acel moment despre existența reclamantei M. AG, întrucât au existat relații comerciale și operau pe aceeași piață.
Pârâta utilizează site-ul www.mibarom.ro în scop comercial, deși a fost înregistrat pe numele unei alte entități juridice, respectiv S.C. U.C.M. Reșița S.A, pentru a comercializa produse similare celor pentru care au fost înregistrate mărcile M., aparținând societății reclamante, situație în care în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 36 din Legea nr. 84/1998 rep. Site-ul aferent este în prezent în construcție, însă pârâta are oricând posibilitatea de a activa site-ul aferent domeniului www.mibarom.ro
Pârâta folosește în activitatea sa comerciala numele comercial S.C. M. Reșița S.R.L, al cărui element distinctiv este însăși marca reclamantei M., devenind astfel aplicabile în cauză dispozițiile art.36 citate, întrucât se încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra acestei mărci, existând un potențial risc de confuzie în rândul publicului, date fiind similaritatea dintre marca înregistrată și numele comercial ale reclamantei și semnul folosit de pârâtă, precum și similaritatea dintre produsele/serviciile protejate prin marcă și serviciile prestate de pârâtă sub acest semn.
Încălcarea drepturilor exclusive a mărcile „M.” cât și la numele comercial al societății reclamante, prin similaritatea dintre acestea și numele comercial respectiv numele de domeniu folosite de pârâta, se accentuează pe fondul utilizării lor pentru produse și servicii similare cu cele protejate de aceste mărci. Aceste două aspecte creează premisele producerii unui risc de confuzie în percepția publicului și inducerea în eroare a consumatorilor prin asocierea ce se poate face între mărcile reclamantei care și-au câștigat un renume în România și în alte țări din întreaga lume.
Folosirea de către pârâta a numelui comercial S.C. M. REȘIȚA S.R.L încalcă totodată și dreptul reclamantei asupra propriului nume comercial, M. AG, întrucât aceasta beneficiază de protecție cu privire la numele comercial anterior înregistrat, în virtutea art.1 alin.2 și art.8 din Convenția de la Paris.
Consideră reclamanta că actele comerciale ale pârâtei, prestate sub semnul M., constituie și acte de concurență neloială, întrucât prin înregistrarea cu rea credință a unei mărci, a numelui comercial și respectiv a numelui de domeniu, identice, sau cel puțin similare, cu mărcile înregistrate, folosite în asociere cu servicii similare, efectul direct este apariția în rândul publicului a riscului producerii confuziei dintre serviciile prestate de pârâta, cu cele ale societății reclamante, și respectiv a riscului de asociere dintre cele doua societăți, în dauna societății reclamante.
Mai mult, în cauză operează pe deplin prezumția existenței riscului de confuzie instituită prin prevederile art.16 din TRIPS, conform cărora existența riscului de confuzie este prezumată în cazul folosirii de către un terț a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale titularului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.6, art.36, art.47 din Legea nr.84/1998, republicată; art.5 alin.1 lit.a, art.9, art.14 și următoarele din Legea nr. 11/2001 privind combaterea concurentei neloiale; art. 998-999 C.civ; art. 11 alin. l lit.c, art.14, art.16 din Ordonanța de Urgență nr.100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala; art. 112 Cod proc.civ.
P. întâmpinarea formulată la data de 16.03.2012 pârâta S.C. U.C.M. Reșița S.A., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii îndreptată împotriva S.C. U.C.M. Reșița SA, ca neîntemeiată și nelegală
A arătat că nu sunt întrunite condițiile de exercitare ale acțiunii civile, ce trebuie întrunite cumulativ: existența unui drept subiectiv, a unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, aceasta din urmă nefiind întrunită în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a S.C. U.C.M. Reșița SA, deci nu poate fi parte în acest proces.
P. urmare, nu poate avea calitatea de pârâtă, întrucât partea culpabilă și cea obligată la cele solicitate de reclamantă este S.C. M. Reșița S.R.L., nicidecum pârâta, reclamanta trebuind să justifice și calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
P. întâmpinarea formulată la data de 26.04.2012, pârâta S.C. M. Reșița S.R.L. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică, nelegală și nedovedită și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că solicitarea de anulare a mărcii M. este neîntemeiată, în condițiile în care, pe de o parte, OSIM - la data înregistrării mărcii M. - a verificat îndeplinirea de către aceasta, a condițiilor de legalitate prevăzute de lege, iar pe de altă parte, reclamanta avea posibilitatea ca, în termenul legal de 2 luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii (termen prevăzut la art. 19 din Legea nr.84/1997) să facă opoziție la înregistrarea mărcii, pentru motivele susținute în prezenta acțiune.
În altă ordine de idei, la o analiză atentă a celor două mărci, M. și M., se poate observa faptul că, între cele două mărci nu există un potențial risc de confuzie în rândul publicului.
Astfel, din punct de vedere vizual, marca reclamantei - M. - este o marcă verbală, spre deosebire de marca pârâtei - M. -, care este o marcă individuală, combinată, al cărei element grafic este alcătuit dintr-un chenar albastru pătrat, care are, în partea de jos pe un dreptunghi albastru închis inserată, cu caractere mari, îngroșate, albe, denumirea M. în care, la litera A îi lipsește liniuța care unește cele două linii componente ale literei A deasupra chenarului în care este inserată denumirea mărcii, M., pe o suprafață de circa ¾ din chenar, este evidențiat cu două culori (un galben pantone 123C și un alb), două curbe care au o deschidere mai mare într-o parte și care se apropie foarte mult înspre partea opusă. Imaginea de ansamblu este aceea a unui arc de cerc, iar deasupra acestuia transpare un semicerc albastru deschis. Aceste elemente duc la un impact vizual și o impresie vizuală globală diferită, având în vedere că în aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci, se iau în considerare toate elementele care intră în componența sa. Astfel, consideră că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.6 lit.c din Legea 84/1998, marca pârâtei fiind diferită din punct de vedere fonetic, conceptual și vizual, de marca anterioară verbala a reclamantei.
Totodată, din punct de vedere fonetic, pronunția elementelor verbale care compun cele două mărci este diferită, producând asupra consumatorului mediu un impact auditiv total diferit, iar consumatorul de specialitate face diferența clară între cele două elemente verbale care au o conotație diferită.
În altă ordine de idei, din prisma produselor solicitate, pârâta are înregistrată marca pentru produsele și/sau serviciile aferente următoarelor clase: 6, 12, 35, 37, 39, 40, 42, în timp ce reclamanta deține marca comunitară pentru produsele din clasele 6, 7, 12, 17, respectiv marca internațională pentru clasele 6, 7, 11, 28. După cum se poate observa, pârâta are drept clase comune cu reclamanta doar clasele 6 și 12, ceea ce denotă în mod clar că riscul de confuzie nici nu se poate pune în discuție pentru produsele aferente claselor 35, 37, 39, 40, 42.
Mai mult decât atât, la o simplă verificare la O. Național al R. Comerțului se poate observa că există multe alte societăți comerciale care în denumirea societății au cuvântul M.. Cu titlu de exemplu menționează S.C. M. Advanced S.R.L., S.C. M. ..C. M. .., S.C. M. Cons S.R.L., S.C. M. Consulting S.R.L., S.C. M. Developer & Contractor S.R.L., S.C. M. Energetic S.R.L., S.C. M. Euroservices S.R.L. și multe altele cu denumiri asemănătoare.
Totodată, pe lângă aceste societăți comerciale care conțin în denumire cuvântul M., mai există două societăți care au expres denumirea de .., una cu sediul în V. și una cu sediul în C.-S., înregistrate din 1991, respectiv 2005. În acest sens înțelege să anexeze lista cu societățile a căror denumire conține cuvântul M..
În ceea ce privește acuzația de concurență neloială, o consideră nelegală și netemeinică, în condițiile în care actele și faptele de care este acuzată nu se circumscriu noțiunii de concurență neloială. Pârâta a solicitat înregistrarea unei mărci M., a numelui comercial M. Reșița și a numelui de domeniu, mibarom.ro, fără ca aceste denumiri să fie identice sau similare cu marca înregistrată de către reclamantă. Mai mult decât atât, odată cu cererea de înregistrare marcă, depusă la OSIM, înainte de a se proceda la înregistrarea mărcii, s-a efectuat o verificare preliminară impusă de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 84/1998.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 4 art. 5, art. 3 lit. i), art.17, art.18, art. 36 din Legea 84/1998 republicată.
P. întâmpinarea formulată la data de 28.03.2012, pârâtul O. Național al R. Comerțului în nume propriu și pentru O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul C. S., în calitate de pârât, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
P. încheierea de ședință din 20.09.2012, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de S. pentru Invenții și Mărci, pe toate capetele de cerere, mai puțin capătul doi de cerere în raport de dispozițiile art. 96 și 97 din Legea nr. 84/1998, care reglementează atribuțiile acestui pârât.
De asemenea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. U. Reșița, pe toate capetele de cerere, mai puțin capătul cinci de cerere, reținând că față de această pârâtă nu a fost invocată de reclamantă săvârșirea faptelor de încălcare a mărcilor sale.
A fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. Național al R. Comerțului de pe lângă Tribunalul C. S., apreciind că acesta nu poate avea calitatea de debitor în raporturile deduse judecății, iar opozabilitatea față de oficiile registrului comerțului a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea de înregistrări în registrul comerțului este asigurată în virtutea legii, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată.
P. sentința civilă nr.2296/13.12.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția rămânerii fără obiect a capătului 5 de cerere privind interzicerea folosirii numelui de domeniu www.mibarom.ro și dispunerea transferului acestuia către reclamantă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, și S.C. U.C.M. Reșița S.A. și a respins acțiunea față de acestea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea față de pârâtul O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată sub toate capetele de cerere.
A reținut tribunalul că reclamanta este titulara mărcii comunitare verbale M. nr._, pentru clasele de produse 6 (metale comune și aliajele lor, țevi, tije, benzi, cabluri, piese, piese presate, piese laminate, turnate, forme turnate, dispozitive de turnare de metale comune și aliajele lor; produse din metale comune, în special din metal sintetizat, astfel cum sunt incluse în această clasă; articole de feronerie, formate din părți metalice sinterizate), 7 (motoare și părți ale acestora; lagăre de bronz; mașini componente de cuplare și de transport, precum și părți ale acestora, părți de mașini și mașini-unelte), 12 (motoare și părți ale acestora pentru vehicule terestre, piese pentru vehicule, incluse în această clasă; părți ale aparatelor de locomoție pe uscat, aer sau apă, piroane pentru anvelope) și 17 (garnituri de fricțiune) și a mărcii internaționale M. nr._ pentru clasele de produse 6, 7, 11 și 28.
S-a constatat că pârâta S.C. M. Reșița S.R.L. a obținut protecția mărcii individuale combinate M. nr._/13.02.2009, pentru produsele din clasele 6 și 12 și serviciile din clasele 35, 37, 39, 40 și 42.
A reținut prima instanță că reclamanta a solicitat anularea mărcii individuale combinate M. nr._/13.02.2009, fără a încadra motivele de nulitate între cele prevăzute de art.6 din Legea nr.84/1998, însă din trimiterile făcute de reclamantă la dispozițiile art.36 din lege, s-a considerat că reclamanta a avut în vedere dispozițiile art. 6 lit. b din Legea nr. 84/1998.
Tribunalul a avut în vedere în acest sens că nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că mărcile M. ar fi mărci notorii sau mărci care se bucură de un renume în Uniunea Europeană.
Totodată, din motivele expuse de reclamantă privind relațiile comerciale existente între părți, anterioare înregistrării de către pârâtă a mărcii în litigiu, Tribunalul a considerat că reclamanta a avut în vedere dispozițiile art.47 lit.c din Legea nr.84/1998, respectiv anularea mărcii pentru că a fost înregistrată cu rea credință.
În ceea ce privește primul temei de anulare, respectiv incidența dispozițiilor art. 6 lit. b din Legea nr. 84/1998, s-a apreciat că nu poate fi reținută identitatea sau similaritatea mărcilor M., mărci verbale aparținând reclamantei, cu marca M., marcă individuală combinată aparținând pârâtei S.C. M. Reșița SRL, din punct de vedere vizual există o diferență semnificativă între cele două mărci, deoarece marca M. are și un element figurativ, compus din combinația culorilor albastru, galben și alb, care îi conferă un puternic caracter distinctiv.
Din punct de vedere semantic și auditiv, marca a cărei anulare se solicită include marca verbală M., adăugându-i particula „ROM”, particulă puternic rezonantă, care conferă elementului rezultat „M.”, distinctivitate față de elementul ce compune marca reclamantei „M.”.
Jurisprudența a nuanțat regulile de apreciere asupra similarității mărcilor, apreciind că, deși, de regulă, o asemenea similaritate poate fi reținută, atunci când marca verbală anterioară este cuprinsă în întregime în marca ulterioară, aceasta nu se impune în toate cazurile, atunci când prin alăturarea unui alt element verbal, combinația rezultată capătă distinctivitate, ipoteză care se regăsește în speță.
Luând în considerare regula că mărcile sunt cu atât mai asemănătoare și mai ușor de confundat cu cât elementele de început sunt mai asemănătoare, cu condiția ca aceste elemente să fie ele structurate într-un grup puternic, dominant, în cadrul elementului verbal respectiv, tribunalul a reținut că analiza similarității se face global, în raport de modul de percepere în ansamblu, întrucât publicul nu va face niciodată analiza pe grupuri de litere sau pe particule, nefiind suficient ca litera de început sau literele de început să fie aceleași pentru a se reține similaritatea, jurisprudența stabilind totodată că, deși elementul de început al mărcii verbale se impune percepției publicului, și partea finală a unui cuvânt, se poate impune cu aceeași forță. Tribunalul a avut în vedere decizia Tribunalului de Primă Instanță în cauza CALYPSO/ CALPICO, în sensul că elementele de la finalul semnului sunt la fel de importante ca și cele de la începutul acestuia, reținând că nu există similaritate între mărcile în conflict.
Lipsa de similaritate a mărcilor face ca similaritatea produselor din clasele 6 și 12, pentru care sunt înregistrate ambele mărci, să fie insuficientă pentru a atrage existența riscului de confuzie și asociere.
În ceea ce privește al doilea temei de anulare, respectiv incidența dispozițiilor art. 47 lit. c din Legea nr. 84/1998, s-a constatat că, lipsind riscul de confuzie între cele două mărci, cunoașterea anterioară a mărcilor reclamantelor de către pârâtă, este lipsită de relevanță, neatrăgând reaua credință a pârâtei la înregistrarea mărcii, astfel încât capetele unu și doi de cerere au fost considerate neîntemeiate.
Totodată, au fost găsite neîntemeiate și capetele de cerere trei și patru, reținând că dreptul pârâtei S.C. M. Reșița S.R.L. de a folosi numele comercial este protejat de art.2 și 8 din Convenția de la Paris privind protecția drepturilor de proprietate industrială ratificată de România a Convenției prin Decretul nr. 1177/1968, iar înregistrarea denumirii comerciale a pârâtei în registrul comerțului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.38 și 39 din Legea nr. 26/1990, fără a se face dovezi în legătură cu folosirea de către această pârâtă a domeniului de internet www.mibarom.ro.
Și dacă s-ar fi făcut astfel de probe, folosirea acestuia se face în legătură cu activitatea sa comercială și nu este de natură să încalce drepturile reclamantei asupra mărcilor M..
În ceea ce privește cel de al cincilea capăt de cerere, tribunalul a constatat că acesta a rămas fără obiect, întrucât, potrivit chiar cererii reclamantei S.C. U. Reșița S.A. a efectuat demersurile necesare și a transferat numele de domeniu www.mibarom.ro către reclamantă.
Cu privire la cel de al șaselea capăt de cerere, au fost reținute dispozițiile art. 36 alin.1 și alin.2 lit.b din Legea nr.84/1998, în raport cu care folosirea de către pârâtă a mărcii M. se face în mod legitim, în temeiul drepturilor recunoscute prin înregistrarea mărcii în favoarea sa, fără a se fi făcut nicio dovadă a folosirii de către pârâtă a unui alt semn identic sau asemănător cu mărcile M..
Al șaptelea capăt de cerere a fost respins, măsura solicitată reprezintând o formă particulară de reparare a prejudiciului cauzat titularului unui drept de proprietate intelectuală, care nu poate fi dispusă în condițiile în care nu s-a reținut săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. AG, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate și admiterea cererii sub aspectele petitelor 1, 2, 3, 4, 6 și 7 din acțiunea introductivă, cu menținerea soluției date capătului 5 al cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 31.05.2013 sub nr._ .
În dezvoltarea motivelor de critică, a arătat apelanta reclamantă că în mod greșit instanța de fond nu a reținut similaritatea mărcii M. cu marca M., nu a reținut existența riscului de confuzie și implicit incidența prevederilor art. 6 alin. 1 lit. b din legea mărcilor.
Susține apelanta că înregistrarea și folosirea mărcii M. si respectiv a numelui comercial M. Reșița S.R.L, în contextul unor relații comerciale anterioare, recunoscute conform interogatoriului administrat, (unde particula ROM și elementul verbal Reșița, sunt elemente descriptive de natură a indica țara și respectiv localitatea sediului social) sunt de natură a încălca dreptul său la marcă.
Similaritatea dintre mărcile M. și numele comercial al societății apelante-reclamanta, pe de-o parte și numele comercial, respectiv numele de domeniu folosite de pârâta, se accentuează pe fondul utilizării lor pentru produse și servicii similare cu cele protejate de aceste mărci. Aceste două aspecte creează premisele producerii unui risc de confuzie în percepția publicului și inducerea în eroare a consumatorilor prin asocierea ce se poate face între intimata-pârâtă și mărcile apelantei-reclamante.
Se susține că folosirea numelui comercial ..R.L încalcă totodată și dreptul reclamantei asupra propriului nume comercial, M. AG, întrucât beneficiază de protecție cu privire la numele comercial anterior înregistrat, în virtutea art.1 alin.2 din Convenția de la Paris, ale cărei prevederi stabilesc că în obiectul protecției proprietății industriale intră, alături de brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele și modelele industriale, mărcile și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine și numele comercial precum și reprimarea concurentei neloiale.
A mai susținut apelanta că în mod greșit nu s-a reținut reaua credință la înregistrarea mărcii M., întrucât prin probatoriul administrat în prezenta cauză a dovedit faptul că între cele două părți au existat relații comerciale, anterior depunerii spre înregistrare a mărcii M..
S-a recunoscut, de asemenea, că numele comercial M. și înregistrarea și ulterior utilizarea mărcii M. se datorau intențiilor intimatei-pârâte de a da impresia apartenenței firmei românești la firma M. AG și implicit existența unei garanții oferită consumatorilor (reiese din corespondența purtată de părți și depusă la dosarul de fond).
Arată apelanta că pârâta avea cunoștința de marca înregistrată M. aparținând reclamantei, prin prisma relațiilor comerciale și a înregistrat cu rea credință marca M. nr._ la data de 13.02.2009, pentru produsele similare din clasele nr. 06, 12, 35, 37, 39, 40, 42 conform Clasificării.
Totodată, consideră că marca pârâtei încalcă prevederile art.6 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 republicată, fiind similară unei mărci anterior înregistrate, protejând produse identice sau similare, întrucât există un risc de confuzie și de asociere.
Înregistrarea numelui comercial și a numelui de domeniu s-au efectuat, de asemenea, fără aprobarea prealabilă a reclamantei, nesolicitând și neprimind consimțământul pentru aceasta, acționând cu rea credință la înregistrarea acestora, întrucât avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință la acel moment despre existenta reclamantei M. AG, deoarece au existat relații comerciale recunoscute prin interogatoriul administrat, iar părțile operau pe aceeași piață.
Arată apelanta că intimata-pârâtă utilizează site-ul www.mibarom.ro în scop comercial, deși a fost înregistrat pe numele unei alte entități juridice, respectiv S.C. U.C.M. Reșița S.A., pentru a comercializa produse similare celor pentru care au fost înregistrate mărcile M., aparținând societății reclamante, situație în care sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art.36 din Legea nr.84/1998 rep. Site-ul aferent este în prezent în construcție, însă pârâta are oricând posibilitatea de a activa site-ul aferent domeniului www.mibarom.ro
Intimata-pârâtă folosește în activitatea sa comercială numele comercial ..R.L, al cărui element distinctiv este însăși marca apelantei M., devenind astfel aplicabile in cauza dispozițiile art.36 citate, întrucât se încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra acestei mărci, existând un potențial risc de confuzie in rândul publicului, date fiind similaritatea dintre marca înregistrată și numele comercial ale reclamantei și semnul folosit de pârâtă, precum și similaritatea dintre produsele/serviciile protejate prin marcă și serviciile prestate de pârâtă sub acest semn.
S-a mai arătat că actele comerciale ale intimatei-pârâte, prestate sub semnul M. încalcă drepturile de proprietate industrială ale apelantei-reclamante, întrucât prin înregistrarea cu rea credință a unei mărci, a numelui comercial și respectiv a numelui de domeniu, similare cu mărcile înregistrate, folosite în asociere cu servicii similare, efectul direct este apariția în rândul publicului a riscului producerii confuziei dintre serviciile prestate de pârâtă, cu cele ale societății reclamante și respectiv a riscului de asociere dintre cele două societăți, în dauna societății reclamante.
Mai mult, în cauza operează pe deplin prezumția existentei riscului de confuzie instituită prin prevederile art.16 din TRIPS, conform cărora existența riscului de confuzie este prezumată în cazul folosirii de către un terț a unor semne identice sau similare cu mărcile înregistrate ale titularului.
Luând în considerare toți factorii pertinenți pentru aprecierea gradului de similaritate interdependent al serviciilor și semnelor aflate în conflict, consumatorul mediu avizat, confruntat cu achiziționarea unui produs comercializat sub un semn identic sau similar cu mărcile apelantei, le va putea atribui aceeași proveniența, asociind inițial, la prima vedere, semnul cu marca, respectiv semnul folosit de pârâtă M. va aminti de mărcile cunoscute M..
Consumatorul va putea astfel crede ca produsele și serviciile apelantei și serviciile pârâtei aparțin aceleiași societăți comerciale sau unor entități diferite, dar între care există legături economice, financiare sau juridice.
Intimata-pârâtă M. Reșița SRL este înregistrată în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C.-S. din anul 2006, având activitatea principala Cod CAEN 2815: Fabricarea lagărelor, angrenajelor, cutiilor de viteza si a elementelor mecanice de transmisie.
Reclamanta M. AG, în calitate de titular exclusiv al mărcilor M. înregistrate pe cale internațională având România desemnată pentru protecție și respectiv pe cale comunitară, pentru produsele din clasele 6, 7, 12, 17 conform Clasificării de la Nisa, beneficiază de protecție exclusivă, în temeiul art.2 din Legea Mărcilor și pe teritoriul României, în condițiile convențiilor internaționale privind mărcile și indicațiile geografice la care România este parte, respectiv Convenția de la Paris, Aranjamentul de la Madrid, Protocolul privind Aranjamentul de la Madrid, Tratatul privind dreptul mărcilor (Geneva 1994) și Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comerț (TRIPS), ratificate prin Decretul 1176/1968, respectiv Legea nr.5/1998 si Legea nr.4/1994 modificata.
De asemenea, reclamanta, persoană juridică înregistrată în Austria, titular exclusiv al numelui comercial „M.”, protejat și recunoscut pe teritoriul României în baza Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968 (denumită în continuare „Convenția de la Paris”), fără a exista obligația de a-1 înregistra în România. Conform actelor normative menționate mai sus, protecția conferita numelui comercial o îndreptățește nu numai să-l folosească în România dar și să împiedice orice terț să folosească acest nume comercial în orice mod, fără acordul său.
Totodată, este titularul numelui de domeniu www.miba.. pe acest site, din care reiese activitatea sa relevanta, similara cu cea a intimatei-pârâte, au fost atașate dosarului de fond.
Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept.
Intimatele-pârâte . de S. pentru Invenții și Mărci și . au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică formulate și în limitele prevăzute de art.295 alin.1 Cod proc.civ., curtea constată că apelul este fondat.
Mărcile reclamantei apelanta M. AG sunt: M. MI_, depozit 05.12.2005, cu țară desemnată România, verbală, pentru produse din clasele Nisa 6, 7, 12 și 17, precum și M. CTM_, depozit 25.08.2004, verbală, pentru produse și servicii din clasele Nisa 6, 7, 12 și 17.
Potrivit extrasului din registrul Comerțului al Republicii Austria (fila 217 dosar fond), înființarea societății reclamante a avut loc la data de 02.11.1976, sub denumiri care s-au schimbat în timp, dar toate au cuprins denumirea de M..
Marca pârâtei, a cărei anulare se cere, este M. MN_, depozit 13.02.2009, combinată, pentru produse și servicii din clasele Nisa 6, 12, 35, 37, 39, 40 și 42, iar numele comercial . a fost dobândit prin înregistrare în anul 2006.
P. urmare, drepturile de care se prevalează reclamanta (atât numele comercial, cât și drepturile asupra mărcilor M.) sunt anterioare atât dreptului pârâtei asupra mărcii a cărei anulare se cere, cât și asupra numelui comercial mai sus amintit.
Fiind îndeplinită situația premisă a prevederilor art.6 alin.1 lit.b din Legea nr. 84/1998 (în forma aplicabilă litigiului pendinte), a existenței unui drept anterior, se impune verificarea celorlalte cerințe care permit reclamantei să ceară anularea înregistrării mărcii pârâtei conform art.47 alin.1 lit.b in lege, text ce trimite la existența motivelor relative de refuz cuprinse în art.6, și anume similaritatea dintre semne, similaritatea dintre produsele sau serviciilor pentru care acestea sunt protejate și existența riscului de confuzie și/sau a celui de asociere.
Cu privire la elementele verbale ale celor două mărci, curtea reține că semnul protejat în beneficiul reclamantei, M., este inclus integral în elementul verbal M. al mărcii pârâtei.
Or, în aceste condiții, esențial este a determina dacă particula pe care o cuprinde suplimentar elementul verbal al mărcii pârâtei este aptă a distinge semnul M. față de semnul reclamantei M., tribunalul reținând în considerentele sentinței că răspunsul la această întrebare este unul afirmativ.
Curtea apreciază, contrar primei instanțe, că sufixul ROM nu îndeplinește această cerință, dimpotrivă, un consumator care cunoaște marca M. putând cu ușurință să considere că M. reprezintă o subdiviziune sau filială în România a titularului mărcii anterioare.
Intimata-pârâtă a susținut, inclusiv prin întâmpinarea din apel, că în realitate sufixul ROM nu provine de la România, ci de la Reșița Organe de Mașini, dând astfel o explicație care susține punctul de vedere adoptat de tribunal în privința distinctivității semnului M., însă curtea nu își însușește această explicație, considerând că în mod evident prima conexiune mentală a unei persoane avizate, care cunoaște piața produselor și serviciilor căror li se adresează mărcile în discuție, va fi cu prescurtarea numelui România.
De altfel, la dosarul de fond (fila 181) a fost depusă în copie o scrisoare adresată de administratorul pârâtei M. Reșița reclamantei (necontestată de pârâtă), care cuprinde afirmația că „numele M. Reșița ales pentru societatea noastră când am decis să externalizăm fostul atelier al U. Reșița specializat pe cămăși de lagăre, a reprezentat o recunoaștere a superiorității tehnologiei austriece a M. AG, tehnologie care a stat la baza produselor pe care am început să le fabricăm cu mult timp în urmă”.
P. urmare, însăși pârâta recunoaște că numele comercial (din componența căruia elementul M. a fost ulterior înregistrat și ca marcă) a fost ales în considerarea existenței societății reclamante, a cărei tehnologie a fost folosită de pârâtă pentru desfășurarea activității sale comerciale.
De aceea, elementul verbal M. nu se distinge, în opinia curții, față de semnul anterior protejat M., similaritatea fiind dată de identitatea parțială și de adăugarea unui sufix cu valoare distinctivă mică.
Curtea consideră lipsit de relevanță, în acest context particular, locul situării elementului verbal comun celor două mărci (la începutul sau la sfârșitul cuvântului), de vreme ce elementul dominant (ce constituie însăși marca reclamantei) este reprodus integral și nu este însoțit de suficiente elemente distinctive suplimentare.
A reținut prima instanță că un aspect care distinge cele două semne aflate în conflict este dat de împrejurarea că marca pârâtei este una combinată, având un element verbal și unul figurativ, puternic distinctiv, în timp ce marca reclamantei este una verbală, astfel încât comparația vizuală a relevat în opinia tribunalului o lipsă de similaritate.
Curtea consideră greșit acest raționament, raportat la datele cauzei, cât timp între marca reclamantei și elementul verbal al mărcii pârâtei există o similaritate ridicată, deoarece asocierea unui element figurativ de natura celui cuprins în marca M. nu poate aduce acesteia caracter distinctiv față de marca reclamantei.
În acest sens curtea reține că elementul verbal M. este scris cu caractere de tipar, extrem de vizibile în ansamblul reproducerii grafice a mărcii, iar partea figurativă constă într-o combinație de culori (galben de mai multe tonuri și albastru), care nu reprezintă elemente dominante în acest ansamblu, elementul verbal fiind cel perceput cel mai pregnant.
În consecință, se reține existența unei similarități semnificative între semnele aflate în conflict.
Cu privire la clasele de produse și servicii, se reține că cele două mărci sunt protejate pentru produse din clasa 6 – reclamanta justificând protecție pentru metale comune și aliajele lor, minereu, obiecte din metal, în particular metal sinterizat, feronerie, mici obiecte din metal, țevi/conducte și tuburi din metal, matrițe de turnătorie din metal, butuci, tije, benzi, fire, piese turnate, forme pentru turnare, în timp ce pârâta a înregistrat marca pentru produsele din clasa 6 – piese turnate din fontă, oțel și neferoase (produse metalice), piese forjate și matrițate (piese metalice).
În clasa 7 din clasificarea Nisa, reclamanta a obținut protecție pentru motoare și părți ale acestora, rulmenți de bronz, componente ale transmisiei, părți de mașini și uneltele acestora, garnituri de frecare, lagăre de alunecare, etc.
Pârâta a înregistrat pentru clasa 12 cuzineți și semicuzineți, iar reclamanta a înregistrat marca pentru produse din aceeași clasă – părți de vehicule și aparate de deplasare pe uscat, în aer sau în apă, piroane, iar în clasa 17 lagăre de alunecare.
Aceste produse sunt parțial identice, iar restul sunt similare, toate fiind specifice aceluiași domeniu de activitate industrial, iar unele dintre ele sunt și complementare (spre exemplu piese forjate și matrițate cu matrițe de turnătorie din metal).
În privința celorlalte clase pentru care pârâta a obținut protecția, acestea sunt complementare produselor mai sus enumerate, toate serviciile enumerate fiind prestate în strânsă legătură și dependență cu produsele de mai sus: clasa 35 – publicitate, clasa 37 – servicii de întreținere și reparații pentru produsele menționate din celelalte clase, clasa 39 – transport, ambalare și depozitarea mărfurilor, clasa 40 – tratament de materiale și clasa 42 – servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și de creație, servicii de analiză și cercetare industrială.
De aceea, curtea reține și similaritatea ridicată între produsele și serviciile pentru care cele două mărci sunt înregistrate.
Față de gradul de similaritate reținut în privința mărcilor, având în vedere și identitatea parțială și similaritatea pentru rest a produselor și serviciilor pentru care s-a obținut protecția, curtea consideră că marca ulterioară ar putea crea un risc de confuzie.
Astfel, consumatorul produselor din clasele mai sus menționate (produse folosite în industrie) este unul specializat, care cunoaște piața și împrejurarea că M. AG produse și comercializează în România piesele cuprinse în enumerarea de mai sus, iar apariția pe piață a unor produse și servicii similare, aparținând aceluiași domeniu industrial, purtând marca similară M., este aptă a crea impresia consumatorului că acestea din urmă aparțin titularului mărcii M. sau cel de la care provin se găsește într-o strânsă legătură economică cu titularul mărcii anterioare.
În consecință, este incident cazul de anulare prevăzut de art.47 alin.1 lit.b raportat la art.6 alin.1 lit.b din Legea nr. 84/1198 în forma aplicabilă litigiului, acțiunea fiind întemeiată sub acest aspect, cu consecința admiterii apelului și schimbării sentinței în privința capătului de cerere în anulare.
Cu privire la cererea de anulare a mărcii întemeiată pe dispozițiile art.47 alin.1 lit.c din lege, respectiv înregistrarea cu rea-credință a mărcii, curtea reține că prima instanță nu a analizat toate chestiunile pe care le impunea învestirea sa cu un atare motiv de nulitate, întrucât, condițiile ce se cerea a fi îndeplinite fiind cumulative, apreciind că nu există similaritatea cu marca anterioară, o analiză completă nu era utilă.
Reținând, contrar tribunalului, că există similaritate cu marca anterioară, precum și risc de confuzie, curtea va examina dacă pârâta a fost de rea-credință la momentul înregistrării mărcii sale.
Cunoașterea faptului relevant (existența și folosirea semnului protejat M.) nu poate fi pusă la îndoială, pe de-o parte având în vedere caracterul public al înregistrărilor de care se prevalează reclamanta (înregistrare internațională din 05.12.2005 cu țară desemnată România și înregistrare comunitară, cu valabilitate deplină pe teritoriul României de la 01.01.2007), iar pe de altă parte față de probele administrate în cauză (e.g. răspunsul pârâtei la interogatoriul administrat de tribunal – filele 169-170 dosar fond), care au dovedit că părțile au avut relații comerciale anterior datei de depozit a mărcii pârâtei (13.02.2009).
În același timp, cunoașterea faptului relevant nu este suficientă pentru anularea mărcii conform art.47 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998, fiind necesar ca pârâta să fi urmărit fraudulos a profita, prin înregistrarea mărcii, de cunoașterea de către public a semnului anterior și de renumele acestuia, cu scopul aproprierii pe nedrept a beneficiilor pe care acestea i le-ar putea aduce.
Fiind vorba despre o atitudine subiectivă, proba intenției pârâtei la data depozitului era dificil de administrat în mod direct, însă ea putea fi reținută pe bază de prezumții simple, rezultate din fapte conexe ale părții, care să denote o conduită de rea-credință.
În cauză a rezultat din probațiune că anterior înființării societății pârâte M. Reșița (care s-a desprins, cum s-a arătat și în scrisoarea de la fila 181, din U. Reșița), reclamanta M. (denumită atunci M. Gleitlager GmbH) avea relații comerciale cu U. Reșița, la filele 182 și următoarele din dosarul primei instanțe fiind depus contractul privind asigurarea calității încheiat între acestea la data de 09.03.2004.
P. urmare, prezența reclamantei pe piața de profil din România încă din anul 2004 este probată, iar legătura comercială dintre reclamantă și pârâtă rezultă și din celelalte înscrisuri depuse la dosarul de fond, respectiv corespondență purtată între acestea și facturile depuse la filele 205 și următoarele, care atestă vânzarea de către pârâtă reclamantei de piese (semicuzineți) în perioada 31.01.2008 – 16.11.2010, în temeiul unui contract încheiat la 01.11.2007.
În atare condiții, curtea reține că înregistrarea unei mărci similare cu marca reclamantei, pentru produse și servicii situate pe aceeași piață, îmbracă forma unei conduite de rea-credință, deoarece urmărește a profita de imaginea mărcii anterioare, inclusiv prin asocierea cu aceasta.
Este relevant, contextul analizat, gradul ridicat de protecție de care se bucură mărcile M., cu puternic caracter distinctiv pentru clasele de produse și servicii pentru care acestea beneficiază de protecție, istoricul societății reclamante (reprodus în extrasul de la Registrul Comerțului austriac) relevând că denumirea este folosită în mod tradițional de societatea reclamantă încă din anul 1976.
Curtea va înlătura apărarea pârâtei în sensul că părțile acționează pe piețe diferite, aspectul fiind deja analizat la momentul examinării similarității dintre produsele și/sau serviciile pentru care cele două mărci sunt înregistrate, când s-a constatat că o parte din produse sunt identice, iar restul sunt complementare.
Un argument care susține teza relei-credințe este dat și de cuprinsul scrisorii pârâtei (depusă la fila 181), prin care aceasta a arătat că, deși nu a intenționat a face concurență reclamantei, a ales numele comercial M. Reșița în considerarea superiorității tehnologiei austriece a M. AG și în vederea unui parteneriat de afaceri, pe care îl întrevedea.
Or, prezumând că un profesionist cunoaște uzanțele comerciale și normele legale ce îi reglementează activitatea, rezultă și concluzia că pârâta nu putea considera că îi este permis a înregistra un semn similar, în strânsă legătură cu cel deja protejat al unui partener de afaceri, fără a deține acordul expres al acestuia, iar a acționa în acest sens deși această interdicție îi era cunoscută relevă o intenție de a obține beneficiile unui semn care nu îi aparținea.
În consecință, este fondată și susținerea apelantei reclamante privind înregistrarea cu rea-credință a mărcii, conform art.47 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998.
S-a apărat pârâta prin întâmpinarea din apel prin invocarea art.48 alin.1 din Legea nr. 84/1998, potrivit cu care „Titularul unei mărci anterioare, care cu știință a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să ceară anularea și nici să se opună folosirii mărcii ulterioare pentru produsele și serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credință.”
Or, textul nu primește aplicare în situația în care înregistrarea mărcii a fost cerută cu rea-credință, cum este cazul în speță.
Chiar și dacă nu ar fi fost incident acest caz de nulitate, curtea reține că pârâta, invocând apărarea, era ținută a dovedi incidența textului, respectiv faptul că vreme de 5 ani înaintea depozitului (realizat la 13.02.2009), deci de la 13.02.2004, a folosit semnul, tolerată cu știință de reclamantă, conform principiului „actori incumbit (onus) probatio, reus in excipiendo fit actor”.
Din probele administrate nu rezultă de la ce moment a început folosirea semnului de către pârâtă, putând fi reținut doar momentul înregistrării numelui comercial M., în anul 2006, dar oricum, din corespondența depusă la dosarul de fond (fila 198) rezultă că încă din anul 2006 reclamanta s-a opus la folosirea de către pârâtă a numelui comercial M., ceea ce implică și dezacordul la folosirea semnului M. cu titlu de marcă.
Cu privire la capetele 3 și 4 de cerere având ca obiect interzicerea folosirii numelui comercial M. Reșița, curtea reține că pârâta s-a apărat prin invocarea protecției de care numele său comercial se bucură potrivit art.8 din Convenția de la Paris privind protecția proprietății intelectuale.
Or, o asemenea protecție nu poate fi recunoscută în condițiile unui drept anterior pe care înregistrarea în discuție l-ar încălca, astfel că, deși este adevărat că textul invocat protejează numele comercial legal înregistrat, acesta nu poate fi opus titularului unui drept deja existent, cum este reclamanta, pentru mărcile sale și pentru numele comercial propriu.
În plus, aceleași argumente expuse în precedent sunt valabile și în privința modalității de înregistrare a numelui comercial al pârâtei, deoarece în anul 2006, când s-a înregistrat societatea M. Reșița, pârâta se găsea în aceeași situație, în sensul că avea cunoștință despre existența semnului protejat în beneficiul reclamantei, iar înregistrarea numelui comercial al urmărit același scop ca și înregistrarea mărcii M., astfel încât și numele comercial al pârâtei este înregistrat cu rea-credință.
Curtea va înlătura apărarea pârâtei în sensul că nu există încălcare a drepturilor anterioare ale reclamantei prin înregistrarea numelui comercial M. Reșița.
Astfel, similaritatea dintre mărcile M. și elementul verbal M. a fost deja reținută în cele ce preced, iar susținerea în sensul că elementul Reșița adaugă distinctivitate este eronată, de vreme ce cuvântul, denumind o zonă geografică, o localitate, indică originea produselor sau serviciilor furnizate sub respectivul nume comercial.
În soluționarea cererii privind interzicerea folosiri numelui comercial și obligarea pârâtei la schimbarea acestuia, curtea va avea în vedere că denumirea comercială M. Reșița este folosită și ea, alături de marca M., în scopul identificării produselor și serviciilor sale, având astfel funcția mărcii.
Chiar dacă denumirea comercială este protejată ca drept de proprietate industrială de art.8 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, curtea reține că dreptul invocat de reclamanta apelantă este un drept anterior, astfel încât pârâta intimată nu este în măsură a opune reclamantei apelante dreptul derivat din aplicarea prevederilor art.8 din Convenția de la Paris, caz în care cererile prin care aceasta din urmă a solicitat a se constata încălcarea de către pârâtă a dreptului asupra mărcilor M. prin folosirea numelui său comercial și obligarea pârâtei la schimbarea numelui comercial sunt considerate fondate.
De aceea, condiționat de rămânerea irevocabilă a hotărârii de față sub aspectul admiterii capătului de cerere având ca obiect anularea înregistrării mărcii M., se constată că pârâta nu justifică un drept de a folosi numele comercial în continuare, urmând a fi obligată să schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă elementul M..
Totodată, consecutiv rămânerii irevocabile a dispoziției privind anularea mărcii M., fiind incidente dispozițiile art.36 din Legea nr.84/1998, va interzice pârâtei M. Reșița SRL folosirea elementului M. pentru produse sau servicii identice sau similare pentru cele pentru care sunt înregistrate mărcile reclamantei M. CTM_ și M. MI_.
În temeiul art.274 Cod proc.civ., va obliga pârâta M. Reșița SRL, căzută în pretenții, la plata către reclamanta M. AG a sumei de 5000 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel, reprezentând onorariu avocațial conform facturii și extrasului de cont depuse la filele 251-252 în dosarul de fond, respectiv facturi de la fila 88 din dosarul de apel, urmând a menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă M. AG, cu sediul procesual ales la mandatar ROMINVENT SA, în București, ..35, ., împotriva sentinței civile nr.2296/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți .,cu sediul procesual ales la avocat P. B., situat în Timișoara, ..3, ., INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN INFORMATICĂ, cu sediul în București, . nr.8-10, sector 1, O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în București, ..5, sector 3, O. R. COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL C.-S., cu sediul în Reșița, ., Județul C. S., .. REȘIȚA SA,prin administrator judiciar V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L., cu sediul în București, ..26-28, ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Dispune anularea mărcii M. individuală combinată M2009/_, dată de depozit 13.02.2009, pentru produsele și serviciile din clasele 6, 12, 35, 37, 39 și 40.
Interzice pârâtei . folosirea numelui comercial și obligă această pârâtă să schimbe numele comercial într-o denumire care să nu mai includă elementul M., la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Interzice pârâtei M. REȘIȚA SRL folosirea elementului M. pentru produse sau servicii identice sau similare pentru cele pentru care sunt înregistrate mărcile reclamantei M. CTM_ și M. MI_, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâta M. REȘIȚA SRL la plata către reclamanta M. AG a sumei de 5000 euro, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel.
Menține în rest sentința.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. R. D. I. C.
GREFIER,
E. D. C.
Red. IRD
Tehnored..> 8 ex./6.01.2015
Tribunalul București – Secția a V-a Civilă – Judecător F. E.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1186/2013.... | Marcă. Decizia nr. 73/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
