Marcă. Decizia nr. 73/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 73/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 46206/3/2011

R.

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 73A

Ședința publică de la 4 aprilie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – I. R. D.

JUDECĂTOR – M. S.

GREFIER – M. L.

Pe rol se află judecarea cererilor de apel declarate de apelanta-reclamantă F. S.P.A, apelanta-intervenientă ., apelanta-pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 758/10.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă . prin avocat Furtunescu F., cu împuternicire avocațială nr._/2013, apelanta-reclamantă F. S.P.A și apelanta-intervenientă . prin avocat L. Baros, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013 depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile prezente, prin apărători, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de apel.

Apărătorul apelantei-reclamante F. S.P.A și al apelantei-interveniente . arată că apelul incident vizează soluția de neacordare a daunelor morale pentru actele de contrafacere a celor două mărci, precum și actele de concurență neloială săvârșite prin imitarea modalității de ambalare a drajeurilor TIC TAC.

Arată că în mod corect, instanța de fond a admis în tot aceste capete de cerere, a admis cererea de acordare a daunelor interese, însă a respins cererea de acordare a daunelor morale. În apelul incident formulat în cauză a indicat dispozițiile art. 92 din Legea nr. 84/1998 și art.14 din OUG nr.100/2005.

De asemenea, solicită a se avea în vedere, sub aspectul intenției, împrejurarea că instanța de fond a reținut cea mai gravă formă, respectiv intenția directă. În ce privește diluția mărcilor, arată că sunt suficiente probe la dosar care dovedesc renumele mărcii. În ceea ce privește cuantificarea acestora, arată că legislația nu prevede o modalitate de calcul, însă potrivit art.139 din Legea nr. 8/1996, există posibilitatea solicitării chiar a triplului sumelor reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.

Mai arată că în fața instanței fondului, părțile pe care le reprezintă au fost în imposibilitate de a evalua daunele interese materiale, limitându-se la probele pe care le-a putut administra la acel moment.

Față de aceste susțineri, solicită admiterea apelului incident formulat de părțile pe care le reprezintă, modificarea în parte a sentinței civile apelate, admiterii cererii de obligare a pârâtelor la plata despăgubirilor morale, astfel cum au fost solicitate. Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul apelentei-pârâtă . formulează concluzii de respingere a apelului formulat de apelanta-reclamantă F. S.P.A și apelanta-intervenientă ..

Arată că partea pe care o reprezintă nu a contrafăcut produsele reclamantei, ci există un producător care a stabilit modul de comercializare a acestora, sub o denumire care poate fi apreciată ca fiind similară, dar nu identică. Precizează că partea pe care o reprezintă s-a ocupat doar de importul acestor produse, astfel încât nu i se poate solicita plata daunelor morale. Mai arată că în momentul în care a fost sesizată, partea pe care o reprezintă a retras produsele de pe piață, existând două facturi de retur.

De asemenea, susține că partea pe care o reprezintă nu a creat confuzie prin această similitudine, iar reclamanta nu a dovedit pagubele morale pretinse. Precizează că produsele s-au vândut în alt spațiu.

În ceeace privește apelul formulat de partea pe care o reprezintă, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat și motivat. Susține că nu a fost afectată situația vânzărilor reclamantei, astfel încât partea pe care o reprezintă nu datorează daunele materiale pretinse de această parte.

De asemenea, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă. Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul apelantei-reclamante F. S.P.A și al apelantei-interveniente . solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă . și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.

Arată că s-au efectuat acte de punere în circulație a produselor respective, care sunt sancționate de către legiuitor, respectiv folosirea unui semn identic, cât și aspectele de similaritate.

În ce privește prețul mic al produselor părții adverse, precum și calitatea inferioară a acestora, solicită ca acestea să fie avute în vedere de instanță la momentul când va dispune asupra daunelor ce au fost cauzate părților pe care le reprezintă, sub aspectul diluției mărcilor.

Curtea reține apelurile spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 06.06.2011, reclamanta F. S.p.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicității și a oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semnul TAC TIC, precum si a oricăror semne identice sau similare cu marca verbală înregistrată pe cale internațională „TIC TAC” nr._/02.07.1968, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 de euro/ zi de întârziere, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime/ zi de întârziere prevăzută de art. 580 indice 3 C.proc.civ., obligarea pârâtei . la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 2.000 de Euro echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 1.000 de Euro, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 1.000 de Euro, aferente actelor de folosință fără drept a unor semne identice sau similare cu marca verbală „TIC TAC” nr. nr._/02.07.1968; obligarea pârâtei . la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 2.000 de Euro echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 1.000 de Euro, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 1.000 de Euro, aferente actelor de folosință fără drept a unor semne identice sau similare cu marca verbală „TIC TAC” nr._/02.07.1968; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că într-o acțiune în contrafacerea unei mărci înregistrate urmează a fi analizate condițiile de admisibilitate, fiind comune ambelor temeiuri invocate în susținerea acțiunii în contrafacere ce face obiectul prezentei cereri (art. 36 alin. 2 lit. b și c).

Condițiile de admisibilitate a acțiunii în contrafacere sunt întrunite în cauză, reclamanta arătând cu privire la dreptul F. asupra mărcii TIC TAC că în ceea ce privește marca TIC TAC, aceasta face obiectul certificatului de înregistrare nr._/02.07.1968 pentru produse din clasa 30 - dulciuri, conform Clasificării de Nisa, fiind emis de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Marca a fost reînnoită succesiv, fiind în vigoare până la data de 02.07.2018.

Astfel, în cursul anului 2008, reprezentanții reclamantei au identificat pe piața din R. drajeuri mentolate purtând semnul TAC TIC, sens în care au formulat plângere penală împotriva persoanelor responsabile. Astfel, organele de cercetare penală au identificat că importator pe piața din R. a acestor produse este pârâta .. Pe lângă facturile de import, R. . ca documente de achiziție facturi emise de către pârâta .. Produsele achiziționate de către R. . distribuite către diverși cumpărători în perioada 17.06._09.

Cu privire la încălcarea dreptului s-a arătat că Legea nr.84/1998, ca lege națională în materia mărcilor, menționează că actele de folosire a unei mărci, în mod identic sau similar, fără acordul titularului de marcă, reprezintă o încălcare a drepturilor asupra mărcii.

Aspectele specifice ale încălcării dreptului în cazul de față vor fi analizate cu ocazia subcapitolelor următoare privind riscul de confuzie a semnului TAC TIC cu marca anterioară TIC TAC (B), dar și faptul că prin comercializarea de către pârâte a produselor TAC TIC se profită pe nedrept de și se aduce atingere mărcii cu renume TIC TAC (C).

Cu privire la lipsa unei justificări legitime din partea pârâtei, s-a arătat că o ultimă condiție a existenței faptei de contrafacere o reprezintă lipsa unei justificări legitime. Astfel, actele exercitate asupra mărcii înregistrate trebuie să se realizeze fără consimțământul titularului și fără o altă justificare legitimă.

Riscul de confuzie, conform unei jurisprudențe constante, constituie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile respective provin de la aceeași întreprindere sau, dacă este cazul, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

Conform principiilor stabilite în practica Curții Europene de Justiție, riscul de confuzie trebuie apreciat global, ținând seama de toți factorii pertinenți în cauza dată și, în primul rând, de gradul de similaritate a mărcilor și produselor sau serviciilor desemnate. Există o interdependență între acești doi factori, astfel încât un grad mai mic de similaritate între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat de un grad mai înalt de similaritate între mărci, și invers.

Un factor foarte important în stabilirea existenței riscului de confuzie este gradul de distinctivitate al mărcii anterioare: riscul de confuzie este cu atât mai mare cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește important. Caracterul distinctiv al mărcii anterioare și, în special, renumele său, sunt deci elemente ce trebuie avute în vedere pentru a aprecia dacă similaritatea semnelor sau produselor este suficientă pentru a da naștere unui risc de confuzie.

Marca TIC TAC este înregistrată pentru produse din Clasa 30 a Clasificării de la Nisa, inclusiv pentru drajeuri.

Cutiile cu drajeuri mentolate comercializate de către pârâte sunt produse identice cu cele pentru care mărcile TIC TAC beneficiază de protecție pe teritoriul României, respectiv produse din Clasa 30.

O simplă comparație între semne și mărcile protejate, relevă similaritatea dintre semnele „TAC TIC” aplicate pe cutiile de drajeuri mentolate comercializate de către pârâte și mărcile TIC TAC. Elementele verbale TAC TIC sunt folosite ca atare de către pârâte în actele financiar - contabile pe care le-au emis.

Practic, pârâtele reiau aceleași componente verbale ale mărcii reclamantei, în aceeași componentă a literelor, respectiv aceeași lungime a semnului, însă inversând ordinea celor două componente verbale TAC și TIC. Mai mult, diferența dintre TIC și TAC este doar de o literă - cea din mijloc, iar înlocuirea unei singure litere din cadrul acestora nu poate conferi distinctivitate semnului folosit de către pârâte. Așadar, litera „i” din primul cuvânt al mărcii reclamantei este înlocuită de către pârâte cu litera „a”, iar litera „a” din cel de-al doilea cuvânt al mărcii reclamantei este înlocuită cu litera „i”.

A susținut reclamanta că gradul de similaritate vizuală este foarte ridicat, dat fiind impactul cuvintelor identice care intră în componența semnelor comparate, impact ce este accentuat de modul aproape identic de dispunere a acestora, fiind similare până la identitate și din punct de vedere auditiv datorita elementelor verbale comune. Similaritatea este ridicată în condițiile în care pronunțarea repetată a semnului sau mărcii conduce la sunete identice: TIC-TAC-TAC-TIC. Din punct de vedere conceptual putem vorbi chiar de o identitate între marcă și semn, simpla înlocuire a unei litere din primul cuvânt cu cea din cuvântul al doilea nu poate face o diferență între cele două semne nici din perspectiva analizei conceptuale. Mai mult, atât semnul cât și marca duc consumatorii cu gândul la ticăitul ceasului. Astfel, fie ca vom spune TIC TAC sau TAC TIC, din punct de vedere conceptual nu există nicio diferență.

Dulciurile fac parte din categoria produselor de larg consum, fiind destinate consumatorilor obișnuiți, adresându-se așadar unui public ușor de indus în eroare cu privire la proveniența drajeurilor mentolate.

Caracterul distinctiv al mărcii anterioare, reputația acesteia, trebuie luate in considerare atunci când se evaluează riscul de confuzie. Marca se bucură de o distinctivitate inerentă ridicată, având astfel aptitudinea intrinsecă de a identifica produsele pentru care este folosită ca provenind de la o anumită întreprindere și de a le deosebi de cele ale altui comerciant.

Marca TIC TAC este protejată pe cale internațională încă din anul 1968, fiind reînnoită succesiv până în prezent, dar și reluată cu ocazia a numeroase înregistrări naționale, internaționale sau comunitare.

Mărcile TIC TAC sunt extrem de cunoscute în întreaga lume ca urmare a companiilor de publicitate efectuate în mod susținut de către reclamantă. Pe teritoriul României, marca TIC TAC beneficiază de o notorietate spontană de 98,7%, conform studiului de piață întocmit de Agenția Daedalus Millward Brown ce face obiectul Anexei 9.

Cu privire la existența riscului de confuzie, s-a arătat că marca TIC TAC a prezentat de la început distinctivitate per se, iar această distinctivitate a sporit extrem de mult ca urmare a folosinței ulterioare, în prezent fiind marcă cu renume (vorbind de o notorietate spontană de 98,7%), iar nivelul ridicat de similaritate a semnelor în conflict, dar și identitatea produselor desemnate sunt de natură a produce un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere.

Așadar, în cazul de față, există riscul foarte mare ca publicul să considere că drajeurile mentolate TAC TIC provin de la aceeași întreprindere care este și titulara mărcilor TIC TAC sau de la o altă întreprindere, legată economic de prima printr-un contract de licență (spre exemplu).

De asemenea, poate exista un risc de confuzie și în sensul ca publicul să considere că este vorba despre o nouă formă a aceluiași produs. Există practica de a produce mai multe game ale aceluiași produs, iar publicul se așteaptă ca toate aceste game ale aceluiași produs să provină de la același comerciant sau să fie un produs autorizat de acesta. Devine cert că semnul TAC TIC ar putea fi considerat o gamă nouă a binecunoscutei mărci TIC TAC mai ales că este folosit tot pentru drajeuri mentolate.

A susținut reclamanta că prin comercializarea produselor TAC TIC se profită pe nedrept și aduce atingere renumelui mărcii TIC TAC.

Astfel, încălcarea drepturilor asupra mărcilor TIC TAC nu rezultă numai din afectarea funcției de garantare a originii comerciale (riscul de confuzie privind semnele în conflict), ci și din faptul că dreptul asupra mărcii cu renume TIC TAC mai este încălcat și de faptul că, văzând semnul TAC TIC, consumatorul se va gândi instantaneu la marca TIC TAC. Acest lucru permite solicitantei să profite în mod nejustificat de renumele mărcii TIC TAC și, în plus, are și un efect de prejudiciere și diluare a mărcii anterioare.

Din textul legal invocat, respectiv art. 36(2)(c) din Legea nr.84/1998, se desprinde ideea folosirii mărcilor similare pentru produse diferite, însă Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția mărcilor cu renume este aplicabilă în baza acestui temei legal și în situația în care produsele sunt identice sau similare.

Prevederile legale invocate instituie în favoarea mărcilor cu renume o protecție mai extinsă decât cea bazată pe riscul de confuzie. Condiția specifică a acestei protecții constă în utilizarea fără motive întemeiate a unei mărci identice sau similare unei mărci înregistrate prin care se profită sau s-ar profita în mod neloial de caracterul distinctiv sau de renumele acestei mărci ori care aduce sau ar aduce atingere acestora11, fără a fi necesară dovedirea existenței unui risc de confuzie.

Astfel, cerințele legale sunt: renumele mărcii anterioare (1), asocierea pe care publicul o face între marca anterioară și cea a cărei anulare se cere (2), posibilitatea ca, în baza asocierii, marca ulterioară să prejudicieze caracterul distinctiv al mărcii anterioare (3), sau să profite de renumele mărcii anterioare (4).

Cu privire la renumele mărcii s-a arătat că renumele unei mărci înseamnă mai puțin decât notorietatea unei mărci, în cazul mărcii TIC TAC, a demonstrat că este cel puțin cunoscută publicului, ceea ce înseamnă că se bucură de un renume în sensul în care acesta este definit în jurisprudența CEJ. De fapt, din probele depuse rezultă că TIC TAC este mai mult decât o marcă cu renume, este o marcă notorie (well-known - sensul în care termenul este definit de Convenția de la Paris) în R. și în Uniunea Europeană.

„Asocierea” care atrage protecția mărcii notorii este definită în jurisprudența Curții Europene de Justiție ca situația în care vederea mărcii a cărei anulare se cere trezește în mintea consumatorului amintirea mărcii anterioare cu renume. Atingerile aduse dreptului la marcă în această ipoteză sunt consecința unui anumit grad de similaritate între mărci, din cauza căruia publicul vizat realizează o asociere între cele două mărci, cu alte cuvinte stabilește o legătură între acestea, chiar dacă nu le confundă. Prin urmare, nu este necesar ca gradul de similaritate dintre marca de renume și cea ulterioară să fie de asemenea natură încât să existe un risc de confuzie în percepția publicului vizat. Este suficient ca gradul de similaritate dintre marca de renume și semnul ulterior să aibă drept efect faptul ca publicul vizat să stabilească o legătură între cele două semne.

În cazul de față sunt întruniți toți factorii relevanți: similaritatea mărcilor este mare, produsele sunt identice, marca TIC TAC este cu renume, există un risc de confuzie între mărci.

Chiar și în ipoteza în care, ad absurdum, nu s-ar reține riscul de confuzie, asemănările dintre semnele în conflict, identitatea produselor și gradul foarte ridicat al reputației mărcii și recunoașterii sale vor conduce cu ușurință la o ..asociere”. În cauză, văzând semnul TAC TIC, publicul se gândește la TIC TAC. Asocierea este imediată și puternică în sensul jurisprudenței CEJ.

Cu privire la faptul că semnul TAC TIC aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii cu renume, s-a arătat că atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare, desemnată și prin termenii „diluare”, „uzare lentă” sau „interferență”, se produce atunci când se diminuează aptitudinea acestei mărci de a identifica produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, utilizarea de către terți a unui semn identic sau similar determinând o dispersie a identității mărcii și a influenței acesteia asupra percepției publicului. Această situație se regăsește în special atunci când marca, ce determină o asociere imediată cu produsele sau cu serviciile pentru care este înregistrată, nu mai este în măsură să determine o astfel de asociere”. Altfel spus, așa cum se precizează clar în hotărârea Intel Corporation, „atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare se produce atunci când este diminuată aptitudinea acestei mărci de a identifica produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și utilizată ca provenind de la titularul mărcii respective, utilizarea mărcii ulterioare determinând dispersie a identității mărcii anterioare și a influenței acesteia asupra percepției publicului”.

Pârâtele, prin folosirea semnului TAC TIC profită în mod nejustificat de renumele mărcii TIC TAC. Noțiunea „profită în mod neloial de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii”, denumită și cu termenii „parazitism" și „free-riding”), „include în special cazurile in care, datorită transferului de imagine a mărcii sau transferului caracteristicilor protejate de marcă asupra produselor desemnate prin semnul identic sau similar, există o exploatare vădită în contextul mărcii de renume”.

Pentru a stabili dacă prin utilizarea mărcii ulterioare se profită în mod neloial de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii anterioare, trebuie efectuată o apreciere globală care să țină seama de toți factorii relevanți din cauză, printre care figurează in special intensitatea renumelui și gradul de caracter distinctiv al mărcii, gradul de similaritate dintre mărcile în litigiu, precum și natura și gradul de asemănare ale produselor sau ale serviciilor vizate. Rezultă de asemenea din jurisprudență că, cu cât evocarea mărcii anterioare provocată de semnul folosit ulterior este imediată și puternică, cu atât este mai mare riscul ca, prin utilizarea actuală sau viitoare a mărcii ulterioare, să se profite în mod neloial de caracterul distinctiv sau de renumele mărcii anterioare ori să se aducă atingere acestora26.

Cu privire la răspunderea civilă delictuală în cazul actelor de contrafacere s-a arătat că în speță, condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită, stabilită potrivit art. 998 C.civ. și art. 36 alin. 2 lit. b și c din Legea mărcilor, constă în comercializarea dulciurilor - drajeuri purtând fără drept semnul TAC TIC, similar până la identitate cu marca înregistrată TIC TAC.

Forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția. Societățile pârâte concurează pe aceeași piață și sunt familiarizate cu legislația în materie de proprietate intelectuală. Comercializarea de către pârâtă a unor produse purtând semne identice cu marca comunitară invocată denotă intenția sa de atragere a clientelei reclamantei, folosindu-se de renumele mărcii sale înregistrate care reprezintă o garanție a calității.

Mai mult, în anul 2002, pârâta R. a solicitat înregistrarea la nivel național a mărcii TACTIC pentru produse din clasa 30, fiind respinsă ca urmare a anteriorității mărcii TIC TAC, ce îi aparține reclamantei.

Comercializarea dulciurilor TAC TIC de către R. Corn SRL în cursul anului 2008, așadar ulterior respingerii la înregistrare a mărcii TAC TIC, a fost efectuată cu intenție directă.

Mai mult, în materia răspunderii civile delictuale, gravitatea vinovăției nu prezintă interes, răspunderea angajându-se pentru orice formă a vinovăției.

Concluzionând, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, care îi permite reclamantei să solicite compensarea pierderilor înregistrate ca urmare a actelor de contrafacere ale pârâtelor prin primirea unor despăgubiri, drept prevăzut expres în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.100/2005 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâte se reflectă într-un profit nejustificat obținut de către acestea, dar și în lipsirea reclamantei de câștigul la care reclamanta este îndreptățită și pe care l-ar fi avut în condițiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite.

Folosirea ilegală a mărcii de către pârâte creează în mintea consumatorilor o legătură între reclamantă și pârâte. Această legătură s-ar traduce într-o atentă supraveghere de către titularul mărcii TIC TAC a produselor comercializate de către pârâte, printr-un contract de licență. Prejudiciile aduse titularului mărcii TIC TAC, prin comercializarea de produse purtând semne similare cu marca înregistrată, constau astfel în atingerea imaginii și prestigiului companiei, deoarece aceste produse pot să nu aibă întotdeauna calitatea produselor sale. In această situație, imaginea și prestigiul mărcii TIC TAC pot să fie afectate de calitatea inferioară a produselor comercializate de terți.

Totodată, folosirea în mod neautorizat a unei mărci duce în timp la o diluție a mărcii, la o pierdere a valorii acesteia, cauzând importante prejudicii morale titularului.

Cu privire la repararea prejudiciilor, s-a arătat că aceste prejudicii se traduc în despăgubiri materiale și morale, prevăzute în mod expres de lege, respectiv în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, inclusiv în privința modalităților de calcul.

În art.14 alin.2 lit.a din O.U.G. nr.100/2005 se menționează, printre modalitățile de calcul ale prejudiciului material, și beneficiile injuste realizate de către persoana care a încălcat un drept de proprietate intelectuală protejat. în cazul de față, este vorba despre beneficiile realizate de către societatea pârâtă prin vânzarea le produse sub mărcile noastre înregistrate.

În mod provizoriu reclamanta a făcut o estimare a prejudiciului material la suma de 2.000 de euro, aferent fiecărei companii pârâte, urmând ca suma solicitată drept despăgubiri sa fie completată după ce o expertiză va stabili în mod exact valoarea prejudiciului, sau pe baza documentelor contabile puse la dispoziție de către pârâte.

Potrivit art.14 lit.a din O.U.G. nr. 100/2005, pentru stabilirea prejudiciului, se va ține cont de volumul total al vânzărilor pârâtei în toată perioada de comercializare a produselor sub mărcile înregistrate, până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, sau la data încetării faptei prejudiciatoare.

De asemenea, O.U.G. nr.100/2005 menționează în mod expres în cuprinsul dispozițiilor art.13 alin.2 lit.c posibilitatea acordării de daune morale. În acest sens a evaluat în mod provizoriu prejudiciile morale cauzate la suma de 1.000 de euro, aferente fiecărei companii pârâte.

În ipoteza în care, în urma cercetării documentelor contabile și de proveniență a bunurilor pârâtei, nu se va putea identifica cu ușurință volumul total al vânzărilor de produse contrafăcute, s-a solicitat instanței ca acordarea despăgubirilor să se facă potrivit art.14 alin.3 din O.U.G. nr.100/2005, adică acordarea unui sume brute forfetare într-un cuantum proporțional cu gravitatea și consecințele faptei stabilite prin probatoriu. Art.14 alin.3 din O.U.G. nr.100/2005 oferă titularilor de marcă posibilitatea de calcul a prejudiciului, prin fixarea unei sume forfetare. Această posibilitate acoperă tocmai situațiile în care nu este posibilă calcularea daunelor în baza celorlalte elemente prevăzute de articolul 14 din ordonanță, ci luând în calcul atingerea adusă imaginii și prestigiului companiei reclamante, respectiv despăgubiri reprezentând echivalentul valorii minime a unei licențe pentru titularul de marcă, ori o sumă forfetară.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm. C.proc.civ., art. 36 alin. 2 lit. b și c, art. 37 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, art. 998 C.civ., art. 4, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005.

La data de 13.09.2011, F. R. SRL, a formulat, în temeiul art. 49 alin.1 și 3, coroborat cu art.55 C.proc.civ., cerere de intervenție în interes alăturat reclamantei F. S. solicitând, în contradictoriu cu pârâtele . și ., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii de intervenție accesorie în favoarea F. S. și pe cale de consecință, interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicității și a oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a produselor drajeuri mentolate, albe, ovale (clasa 30 conform Clasificării de la Nisa), ambalate în cutii transparente, dreptunghiulare, pe care este aplicată în partea central-superioară o etichetă, caracterizată de elementele grafice „TAC TIC” (scris cu alb - verde, în partea centrală) încadrat pe fond verde redat sub forma unui oval, ca aducând atingere regulilor concurenței loiale (în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991), sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 de Euro/zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a obligațiilor din dispozitiv, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime/ zi de întârziere prevăzută de art. 580 indice 3 C.proc.civ. și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu la data de 13.09.2011.

Reclamanta F. S.p.A, a depus la dosar, în temeiul art.132 alin.1 C.proc.civ., cerere completatoare prin care a completat cererea de chemare în judecată cu următoarele capete de cerere, solicitând a se dispune interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicității și a oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare mărcii tridimensionale nr._/12.03.1974, în temeiul art. 36 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 de euro/zi de întârziere, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzută de art. 580³ C.proc.civ.; interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicității și a oricăror acte de folosință în activitatea comercială, precum și retragerea imediată de pe piață a produselor drajeuri albe, ovale (clasa 30 conform Clasificării de la Nisa), ambalate în cutii transparente, dreptunghiulare, pe care este aplicată în partea central-superioară o etichetă, caracterizată de elementele grafice „TAC TIC” (scris cu alb - verde, în partea centrală) încadrat pe fond verde redat sub forma unui oval, ca aducând atingere regulilor concurenței loiale (în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991), sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 de Euro/zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a obligațiilor din dispozitiv, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzută de art. 580 indice 3 C.proc.civ., obligarea pârâtei . la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 1000 de Euro echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 500 de Euro, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 500 de Euro, aferente actelor de folosință fără drept a unor semne identice sau similare cu marca tridimensională nr._/12.03.1974; obligarea pârâtei . la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 1000 de Euro echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând daune materiale în cuantum estimat provizoriu la 500 de Euro, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu în cuantum de 500 de Euro, aferente actelor de folosință fără drept a unor semne identice sau similare cu marca tridimensională nr._/12.03.1974 și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că cererea completatoare respectiv capătul 2 al cererii completatoare vizează acțiunea în concurență neloială în raport de modalitatea în care ambalajul produselor - drajeuri mentolate TAC TIC comercializate de către pârâte încalcă drepturile reclamantei asupra ambalajului produselor - drajeuri mentolate TIC TAC. Acest capăt de cerere este întemeiat pe dispozițiile art.5 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.

Astfel, temeiul invocat în susținerea acțiunii în contrafacere ce face obiectul prezentei cereri îl reprezintă dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. b din Legea nr. 84/1998.

Aspectele teoretice și de fapt dezvoltate cu ocazia cererii de chemare în judecată, respectiv „Situația de fapt - prezentarea actelor de contrafacere săvârșite de către pârâte”, „Lipsa unei justificări legitime din partea pârâtei” „identitatea produselor”, astfel încât aspectele specifice riscului de confuzie a semnului folosit de către pârâte - cutie dreptunghiulară transparentă - cu marca anterioară tridimensională redând o astfel de cutie.

În ceea ce privește marca tridimensională constând în cutie dreptunghiulară transparentă, aceasta face obiectul certificatului de înregistrare nr._/12.03.1974 centru produse din clasa 30 - dulciuri, conform Clasificării de la Nisa, fiind emis de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Marca a fost reînnoită succesiv, fiind în vigoare până la data de 12.03.2014.

Litigiul este cauzat de comercializarea de către societățile pârâte a unor dulciuri (drajeuri mentolate) purtând semnul TAC TIC, fiind similar cu marca verbală TIC TAC și prin folosirea întocmai a mărcii tridimensionale - cutia dreptunghiulară transparentă în care sunt ambalate drajeurile mentolate fără acordul reclamantei.

Între ipotezele de încălcare a unui drept anterior, legiuitorul a prevăzut în dreptul național art.6 din Legea mărcilor nr.84/1998 situația de fapt a prezentului caz, respectiv faptul că există încălcare dacă semnul folosit (în contextul art. 6, semnul propus spre înregistrare) este identic cu o marcă anterioară, iar produsele sau serviciile ... sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată.

Mai mult, art.36 alin.2 lit.a) din Legea nr.84/1998 prevede că „titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată”. Acest text reglementează un drept conferit de marcă în aceleași condiții pentru care se refuză înregistrarea unei mărci în baza art. 6, adică atunci când semnul este identic cu o marcă anterioară, iar produsele vizate sunt, de asemenea, identice.

Astfel, există un text legal expres în care se prevede că în ipoteza încălcării drepturilor exclusive conferite de marcă, în acțiunea în contrafacere nu este necesar să fie dovedit riscul de confuzie, acesta fiind prezumat dacă există identitate atât intre semnul folosit de către terț și cel înregistrat ca marcă de către reclamant cât și intre produsele sau serviciile terțului și cele ale reclamantului.

Mai mult, potrivit art.16 din Acordul TRIPS 5, „titularul unei mărci de fabrică sau de comerț înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terți acționând fără consimțământul său să utilizeze în cadrul operațiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrică sau de comerț este înregistrată, în cazul în care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie. In cazul de folosință a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existența riscului de confuzie va fi prezumată”.

Cum în speță, semnul folosit de terț, cutie transparentă de formă dreptunghiulară, este identic cu marca tridimensională înregistrată aparținând reclamantei, iar produsele comercializate fac parte din clasele de produse și servicii pentru care marca tridimensională a fost înregistrată, rezultă, în conformitate cu dispozițiile invocate că faptele pârâtelor reprezintă o încălcare a mărcii tridimensionale înregistrate.

Condițiile răspunderii civile delictuale au fost deja enunțate cu ocazia cererii introductive, reclamanta limitându-se numai la a susține concluziile acolo expuse, cu mențiunea că prejudiciul exprimat în petitul acțiunii are o valoare provizorie, urmând ca valoarea finală să fie cuantificată prin oricare dintre modalitățile deja expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Cu privire la cererea întemeiată pe concurența neloială, reclamanta a arătat că, pentru ca un act de comercializare să fie calificat ca fiind unul de concurență neloială, este necesară analiza următoarelor condiții: o folosire legitimă (anterioară) a ambalajului sau modalității de prezentare a produsului din partea celui al cărui drept este încălcat; poziția concurențială a părților implicate; existența unui asocieri între ambalajul/modalitatea de prezentare a unui produs de către un comerciant și cele folosite de un alt comerciant, de natură să creeze confuzie.

Actele de concurență neloială săvârșite de către pârâte se realizează prin copierea/reluarea substanțială a modului de prezentare a produsului „drajeuri mentolate TAC TIC” ale reclamantei, de natură să creeze confuzie.

Dincolo de drepturile privative, recunoscute de legislație ca veritabile drepturi reale, opozabile erga-omnes, reclamanta este în măsură să invoce ca mijloc de protecție garanțiile oferite de legislația concurenței neloiale, de apărare față de orice act concurențial neloial ce constă în imitarea sau copierea de către un concurent a formei produselor și/sau a altor semne distinctive folosite in comerț.

Reclamanta F. comercializează pe piața din R. încă din anul 1993 drajeuri mentolate TIC TAC, având modalitatea de prezentare astfel cum este redată cu ocazia Anexei nr. 2 reprezentând fotografia cutiei de drajeuri mentolate TIC TAC.

Așadar, pe lângă marca tridimensională, respectiv marca verbală TIC TAC invocate cu ocazia acțiunii în contrafacere, în modalitatea de prezentare a produselor folosește: Eticheta dispusă în partea superioară a cutiei, redată în culorile alb-verde; Pictograma reprezentând un dreptunghi cu colțurile prelungite, transpus astfel în formă ovoidală, în care este încadrată central marca verbală TIC TAC; Linia superioară a dreptunghiului cu colțurile alungite este dublată de o linie ondulată de culoare roșie; Cutia transparentă, dreptunghiulară - marca tridimensională a reclamantei - permite vizualizarea drajeurilor albe, de formă ovală și dimensiuni de aproximativ 0,5 cm lungime.

Toate probele depuse la dosarul cauzei denotă comercializarea de către pârâte a drajeurilor mentolate sub aceeași modalitate de prezentare, aducând atingere drepturilor anterioare ale companiei F..

Reclamanta F. S.p.A este parte integrantă a Grupului F., grup multinațional, ce joacă un rol important pe piața internațională a dulciurilor. Grupul deține 14 fabrici de producție și 37 de unități operative, răspândite în întreaga lume, beneficiind de o rețea extinsa de distribuție la nivel mondial, dar și la nivelul întregului teritoriu al României, prin intermediului subsidiarei F. R. SRL.

În ceea ce privește pârâta R. . un jucător important pe piața de desfacere a dulciurilor, având activitate de producție și distribuție la nivelul întregii țări, prin intermediul marilor rețele de distribuție, fiind totodată un importator al produselor TAC TIC.

În ceea ce privește pârâta E. G., aceasta este furnizorul companiei R., pe piața internă, a produselor TAC TIC.

Interesul comercial privind comercializarea drajeurilor mentolate de către E. G., R. . parte și al F., pe de cealaltă parte, este cu prisosință dovedit, poziția concurențială a părților în litigiu este evidentă.

Existența unei asocieri între ambalajul/modalitatea de prezentare a unui produs de către un comerciant și cele folosite de un alt comerciant, de natură să creeze confuzie.

Potrivit literaturii de specialitate, prima și cea mai importantă formă de concurență neloială raportată la mărci este concurența parazitară, aceasta fiind și forma incidență în cauză, care constă în disimularea credibilă a propriei activități pe piață a autorului (pârâtelor) sub aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat (F.). Așadar, confuzia cu o întreprindere rivală poate fi provocată și prin crearea de similitudini cu semnele protejate ale acesteia.

Riscul de confuzie a fost analizat cu prilejul demonstrării ilicitului în forma contrafacerii, în raport de mărcile tridimensională, respectiv verbală TIC TAC din cererea de chemare în judecată, respectiv cererea completatoare. Ceea ce trebuie subliniat în acest caz e că riscul de confuzie în cazul concurentei neloiale reiese, în special, din modalitatea de folosire a mărcii, respectiv a ambalajului.

Aspectele specifice ale cazului constau în preluarea de către pârâte a modalității de prezentare a ambalajului produselor TIC TAC. Se poate constata cu ușurință reluarea atât a elementelor mărcilor tridimensională și verbală TIC TAC, în aceeași dispunere și păstrând culorile revendicate de reclamantă.

Astfel, marca tridimensională - cutia dreptunghiulară, transparentă – este încorporată întocmai în modalitatea de ambalare a drajeurilor TAC TIC, având aceleași dimensiuni; Eticheta dispusă în partea superioară a cutiei, redată în culorile alb-verde; Elementul TAC TIC - cvasi-identic cu marca TIC TAC - este înscris într-un oval dispus central pe etichetă, în aceleași culori, respectiv alb-verde; Cutia transparentă, dreptunghiulară permite vizualizarea drajeurilor albe, de formă ovală și dimensiuni de aproximativ 0,5 cm lungime.

De asemenea, produsele purtând ambalajele în conflict sunt comercializate prin intermediul acelorași magazine, fiind expuse în cadrul acelorași raioane - dulciuri, sunt destinate consumatorului mediu, rezonabil de atent și informat, care confruntându-se cu produsele purtând în mod legal semnele protejate ale reclamantei și produsul comercializat de către pârâte nu va putea diferenția produsele purtând semnele conflictuale, ajungând cu ușurință la concluzia că „drajeurile” pârâtelor sunt produse și comercializate de subscrisa companie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ, art. 112 și urm. C.proc.civ., art. 36 alin. 2 lit. b, art. 37 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, art. 998 C.civ., art. 4, art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991.

Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a se dispune, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție accesorie formulate împotriva sa ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție accesorie formulate împotriva pârâtei ca fiind rămase fără obiect, întrucât de la momentul la care a luat cunoștință de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a încetat efectuarea oricărei activități legată de produsele „TAC TIC”.

În motivarea cererii, s-a arătat că cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei nu poate fi admisă întrucât este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Astfel, . nu are calitatea de producător al drajeurilor mentolate „TAC TIC” și nici pe cea de comerciant al acestor produse. Singura activitate desfășurată de către pârâtă a fost intermedierea relațiilor între producătorul și comerciantul drajeurilor mentolate „TAC TIC”, astfel încât . nu poate fi asimilată unui comerciant și nu poate fi subiectul unei concurențe neloiale astfel cum este aceasta legal reglementată.

Totodată, prin cererea completatoare, pârâta a fost acuzată că ar folosi în mod injust o modalitate de ambalare a drajeurilor mentolate „TAC TIC”, or și această acuzație este pe deplin nejustificată în raport de calitatea pe care o are. Așa cum a mai arătat, . a fost un simplu intermediar între producător și comerciant, calitate care ar fi făcut absolut imposibilă activitatea de ambalare a produselor, atribuție ce revine în exclusivitate producătorului.

Mai mult, presupusa imitare a mărcii „TIC TAC” nu este făcută de către pârâtă, iar existența unui producător care să distribuie aceste produse pe piață fără acordul titularului acestei mărci nu este o faptă ce îi poate fi imputată.

În acest sens, pârâta este doar o societate ce intermediază schimbul de produse pe piață, nefiind în sarcina sa să obțină autorizații în vederea comercializării produselor, din partea titularului mărcii deja înregistrate, ori să controlez existența lor.

În ceea ce privește încercarea . de a înregistra a nivel național marca de drajeuri „TAC TIC” și respingerea înregistrării de către OSIM, consideră că aceasta nu este o faptă imputabilă pârâtei, cu atât mai mult cu cât nici măcar nu a avut cunoștință de acest fapt.

Pârâta a luat cunoștință de presupusa încălcare a drepturilor . ., decurgând din înscrierea mărcii TIC TAC la momentul primirii citației prin care pârâtă era chemată în judecată de către această societate. De la acest moment pârâta nu a mai efectuat niciun act care ar putea să aducă atingere drepturilor . care consideră că prezenta cerere de chemare în judecată este rămasă fără obiect.

De asemenea, în ceea ce privește suma de 2000 euro, reprezentând prejudiciul produs de către pârâtă în patrimoniul . această cerere este pe deplin neîntemeiată dat fiind faptul că produsele marca „TAC TIC” nu au fost comercializate sub egida firmei .. Eventualul prejudiciu produs acestei societăți ar putea fi acoperit de către producătorii drajeurilor mentolate „TAC TIC”, ori de comercianții direcți ai acestor produse pe piața internă, însă nu și de către pârâtă.

Mai mult, prin cererea de chemare în judecată precum și prin cererea completatoare, sunt enumerate, analizate și dezvoltate motivele pentru care a fost promovată această acțiune de către . prin raportare la ., doar sporadic amintindu-se de existența și de presupusa culpă a pârâtei, or acest fapt denotă că nici reclamanta nu se consideră vătămată în drepturile sale de către pârâtă.

Și în ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale invocată de către reclamantă, s-a arătat că și acestea sunt analizate tot în raport de . și nu față de pârâtă, situație ce confirmă din nou faptul că în realitate pârâta nu a produs nicio atingere drepturilor de care . bucură ca urmare a înregistrării mărcii „TIC TAC”.

Totodată, consideră că buna-credință a pârâtei este importantă în speța dedusă judecății, iar aceasta reiese în mod indubitabil din stoparea oricărei activități de intermediere de la data la care a luat cunoștință de faptul că prin aceasta ar putea fi posibili de încălcarea unor drepturi legale ale .>

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.

Prin sentința civilă nr.758/10.04.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea principală și cererea de intervenție accesorie, a interzis pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și a dispus retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semnul TAC TIC, precum și orice semne identice sau similare cu marca verbală înregistrată TIC TAC nr._/1968.

A interzis pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și a dispus retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare mărcii tridimensionale nr._.

A interzis pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și a dispus retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor drajeuri albe, ovale (clasa 30 conform clasificării de la NISA), ambalate în cutii transparente paralelipipedice, pe care este aplicată în partea central-superioară o etichetă caracterizată de elementele grafice „TAC TIC” (scris cu alb-verde, în partea centrală) încadrat pe fond verde redat sub forma unui oval.

A respins ca neîntemeiate cererile de aplicare a sancțiunii plății de daune cominatorii, precum și cererile de obligare a pârâtelor la plata amenzilor civile maxime pe zi de întârziere.

A obligat pârâta . reclamantei suma de 2916,5 lei, daune interese materiale.

A obligat pârâta . SRL să plătească reclamantei suma de 8062,5 lei, daune interese materiale.

A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei și intervenientei suma de 18.993 lei, cheltuieli de judecată.

Prima instanță a reținut că acțiunea în contrafacere are întotdeauna ca titular pe titularul mărcii, fiind întotdeauna îndreptată împotriva terțului care folosește în activitatea sa comercială, fără consimțământul titularului mărcii, un semn identic cu marca, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată sau identic ori similar cu marca pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, dacă ar produce în percepția publicului un risc de confuzie incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.

Pentru a putea uza așadar de acțiunea în contrafacere, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. b, titularul mărcii înregistrate trebuie să invoce și să dovedească folosirea de către terțul pârât în activitatea sa comercială, pentru produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, a unui semn identic sau similar cu marca. Întrucât prin semn în sensul art. 36 alin. 2, din perspectiva reclamantelor din acțiunea în contrafacere se înțelege întotdeauna un semn susceptibil de înregistrare ca marcă, asupra căruia însă, terțul pârât nu justifică un drept de proprietate industrială, în calitate de titular al dreptului ca atare, ori al unui drept de exploatare, cu acordul titularului, în calitate de licențiat sau cesionar, reclamanta trebuia să invoce și să facă dovada că pârâta folosește un astfel de semn, identic sau similar cu marca pentru produse sau servicii identice sau similare.

În speță, tribunalul a reținut că marca TIC TAC face obiectul certificatului de înregistrare emis de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, nr._/02.07.1968, în vigoare până la data de 02.07.2018, pentru produse din clasa 30 – dulciuri, titulară fiind reclamanta, în timp ce marca tridimensională constând în cutie dreptunghiulară transparentă face obiectul certificatului de înregistrare cu același emitent, nr._/12.03.1974, în vigoare până la data de 12.03.2014, pentru produse din aceeași clasă.

Conform dispozițiilor art.36 din Legea nr.84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind dată identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul, sau produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.

Din perspectiva textului legal, se impune analiza semnelor în conflict, prin raportare la produsele purtând aceste semne, pentru a se constata dacă folosirea de către pârâtă a semnului contestat ar putea produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul și a constatat că afirmațiile reclamantei sunt fondate.

În cauză, marca TIC TAC este înregistrată pentru produse din clasa 30 a Clasificării de la Nisa, inclusiv pentru drajeuri, iar cutiile cu drajeuri mentolate comercializate de către pârâte sunt produse identice cu cele pentru care mărcile TIC TAC beneficiază de protecție pe teritoriul României, respectiv produsele din clasa 30.

Pentru a fi în prezența unei mărci contrafăcute, în temeiul dispozițiilor art. 36 trebuie dovedit că pârâtele folosesc pentru a marca și, în acest fel, pentru a-și deosebi produsele care fac obiectul activității lor comerciale de cele identice sau similare ale celorlalți comercianți, un semn identic sau similar cu marca înregistrată a reclamantei. Comparând semnele în conflict s-a constatat că impresia globală pe care cele două ambalaje o produc asupra consumatorului nu este diferită, întrucât pârâtele au preluat elementele esențiale existente pe ambalajul produselor reclamantei, imitând în mod deliberat marca acesteia. În acest context, s-a constatat că pârâtele folosesc în activitățile comerciale pe care le desfășoară o denumire ce imită în mod fraudulos marca înregistrată de către reclamanta, fapta acestora circumscriindu-se unor acte de contrafacere și concurența neloială. Astfel cum în mod întemeiat a susținut reclamanta, contrafacerea mărcii se manifesta sub forma imitării frauduloase, semnul folosit de pârâte reproducând aproape fidel atât elementul verbal al mărcii, cât și pe cel grafic. Astfel, elementul verbal TAC TIC reprodus pe produsele comercializate de pârâte, produse identice cu cele pentru care reclamanta și-a protejat marca, determină ca acest semn să fie extrem de similar cu marca reclamantei, diferența principală dintre cele două semne în conflict, constând în inversarea celor două elemente verbale, nefiind de natură să modifice esențial marca reclamantei.

A constatat, deci, tribunalul, că similaritatea dintre cele două mărci este evidentă și este susținută așadar de asemănarea dintre elementele verbale, TIC TAC și TAC TIC fiind similare atât din punct de vedere vizual, fonetic dar și conceptual.

Alături de elementul verbal, marca reclamantei folosește și un element figurativ, preluat de pârâte, semnul folosit de acestea incluzând alături de elementul verbal un element grafic, plasat în mod asemănător, prin încadrarea elementului verbal. Alăturarea elementului verbal și a elementului figurativ conduce la o similaritate evidentă a celor două mărci, determinată de similaritatea elementelor componente ale mărcii și semnului și mai ales de combinația acestor elemente similare. Riscul de confuzie pentru consumatorul mediu este pronunțat, având în vedere că cele două produse sunt identice – drajeuri, fiind comercializate în aceleași rețele de distribuție, consumatorul nefiind în poziția de a viziona ambele denumiri deodată și păstrând în memorie, în ceea ce privește marca, numai caracteristicile sale determinante. De asemenea, se poate reține și un risc de asociere între cele două mărci, consumatorul fiind pus în situația de a crede că produsul comercializat de pârâte constituie o variantă a produsului reclamantei sau că există o legătură între firmele producătoare.

În egală măsură, s-a constatat că pe lângă marca verbală evocată anterior, pârâtele comercializează drajeurile mentolate sub aceeași modalitate de prezentare a ambalajului, preluând și elementele mărcii tridimensionale, în aceeași dispunere și folosind culorile revendicate de reclamantă. Marca tridimensională - cutia dreptunghiulară transparentă este încorporată în tocmai în modalitatea de ambalare a drajeurilor TAC TIC, având aceleași dimensiuni, eticheta dispusă în partea superioară a cutiei este redată în culorile alb verde, elementul TAC TIC similar cu marca TIC TAC este înscris într-un oval dispus central pe etichetă, în aceleași culori, respectiv alb-verde, iar cutia transparentă, dreptunghiulară permite vizualizarea drajeurilor albe, de formă ovală și de dimensiuni de aproximativ 0,5 cm lungime.

Așadar, folosirea de către pârâte a semnului contestat pentru produse identice cu cele pentru care marca reclamantei este protejată dă naștere unui risc de confuzie pentru consumatori, motiv pentru care acțiunea în contrafacere, precum și acțiunea în concurență neloială realizată prin copierea modului de prezentare a produselor de către pârâte, promovate de reclamanta sunt întemeiate.

În aceste circumstanțe, au fost admise în parte cererea principală și cererea de intervenție accesorie, cu consecința de a se interzice pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și dispune retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semnul TAC TIC, precum și orice semne identice sau similare cu marca verbală înregistrată TIC TAC nr._/1968; de a se interzice pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și dispune retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor purtând semne identice sau similare mărcii tridimensionale nr._ și de a se interzice pârâtelor producerea, importul, distribuirea, comercializarea, publicitatea și orice act de folosință în activitatea comercială și dispune retragerea imediată de pe piață a tuturor produselor drajeuri albe, ovale (clasa 30 conform clasificării de la NISA), ambalate în cutii transparente paralelipipedice, pe care este aplicată în partea central-superioară o etichetă caracterizată de elementele grafice „TAC TIC” (scris cu alb-verde, în partea centrală) încadrat pe fond verde redat sub forma unui oval.

Cererea referitoare la stabilirea în sarcina pârâtelor a unor daune cominatorii a fost găsită neîntemeiată, date fiind dispozițiile art. 580³ alin. 5 C.proc.civ.

În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtelor la plata de daune interese materiale, aceasta a fost admisă, fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale prin constatarea contrafacerii. Fapta ilicită a pârâtelor constă în încălcarea drepturilor titularului cu privire la marcă, împrejurare care determină, în temeiul art.37 alin. 2 din Legea nr.84/1998, posibilitatea solicitării reparării prejudiciului înregistrat ca urmare a actelor de încălcare. În speță, fapta ilicită constă în comercializarea dulciurilor – drajeuri purtând fără drept semnul TAC TIC, similar până la identitate cu marca înregistrată TIC TAC. Forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta nu poate fi decât intenția, rezultând din împrejurarea că societățile pârâte concurează pe aceeași piață cu reclamanta, comercializarea produselor purtând semne similare cu marca în cauză, denotând intenția de atragere a clientelei titularului acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre aceste două elemente rezultă ex re.

Prejudiciul cauzat reclamantei se reflectă în profitul nejustificat obținut de către pârâte astfel cum acesta poate fi determinat din verificarea documentelor contabile depuse de reclamantă la dosar. Ca urmare, cuantumul daunelor materiale este de 2916,5 lei în ceea ce o privește pe pârâta . și de 8062,5 lei, în privința pârâtei ..

Cu privire la cererea de obligare a pârâtelor la plata unor daune morale, tribunalul a apreciat că premisa acordării unor asemenea despăgubiri o reprezintă repararea integrală a prejudiciului produs unei persoane prin atingerea adusă unui drept al său personal nepatrimonial, iar dreptul la marcă nu poate primi o astfel de calificare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 26.11.2012 sub nr._ .

În devoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a arătat că prin sentința apelată, pe lângă celelalte dispoziții ale instanței, s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 8.062,5 lei, cu titlu de daune interese materiale și a jumătății cheltuielilor de judecată în valoare totala de 18.993 lei.

Instanța de fond, în mod eronat, a reținut faptul că apelanta a preluat elementele esențiale existente pe ambalajul produselor reclamantei, imitând în mod deliberat marca acesteia. Apelanta nu a produs drajeurile TIC TAC, astfel că nu este responsabilă de forma și de conținutul dat acestor produse. Singura activitate întreprinsă de către apelantă în legătura marca TAC TIC, este intermedierea vânzării, între societatea Gida Sanayive Diș Tigaret A.Ș Istambul și ., conform facturilor care au fost depuse la dosar. Această calitate de intermediar nu impune din partea sa decât verificarea conformității produsului cu normele privind Protecția Consumatorului. Acest produs a fost transportat de apelantă în conformitate cu legile și depozitat conform indicațiilor de pe ambalaj. Produsul are eticheta în limba română, are înscrise toate ingredientele și este ambalat corespunzător. Având în vedere caracteristicile produsului, nu a considerat că acesta încalcă drepturile cu privire la marca înregistrată.

Mai mult, presupusa imitare a mărcii „TIC TAC" nu este făcută de către apelantă, iar existența unui producător care să distribuie aceste produse pe piață fără acordul titularului acestei mărci nu este o faptă ce îi poate fi imputată.

Apreciază faptul ca publicul nu a fost indus în eroare în ceea ce privește produsele TAC TIC și TIC TAC, având în vedere diferențele notabile între cele două mărci, existența din anul 1968 a mărcii TIC TAC, care și-a câștigat notorietate prin forma, ambalaj, conținut. Publicul nu a fost indus în eroare, creându-și convingerea că produsele TAC TIC ar face parte din marca TIC TAC, ca fiind o nouă formă a acestuia din urmă.

Așa cum reiese din probatoriu administrat de către instanța de fond, cele două produse nu pot fi confundate având în vedere următoarele aspecte:

- modul de prezentare - ambalajul este unu colorat care atrage atenția unui public mai restrâns, acesta adresându-se mai mult copiilor, - modul de afișare - nu este similar, deoarece produsele TAC TIC nu sunt așezate pe standuri de prezentare, ele fiind ambalate in simple cutii, - dimensiunile ambalajului-cutia produselor TAC TIC este vizibil diferită față de cutia produselor TIC TAC, - eticheta - denumirea are cu totul alta așezare, TAC TIC fiind scris pe același rând, pe aceasta găsindu-se și alte informații precum și denumirea producătorului „andic" - prețul - raportul calitate-preț este vădit diferit, neputând fi făcută o asociere între produselor TAC TIC și produsul marca ..A.

Ținând cont de acestea nu se poate spune că produsele au ambalaje similare din punct de vedere vizual, diferențele fiind imediat sesizabile și departajabile.

Susține apelanta că instanța în mod eronat a găsit aplicabilitate art. 36 alin. 2 lit. b și c din Legea 84/1998, in sensul obligării sale la plata daunelor materiale către reclamanta, reținând ca prejudiciul cauzat reclamantei se reflecta în profitul nejustificat obținut de către apelantă. Suma de 8.062,5 lei a fost obținută ca urmare a exercitării a activității de intermediere între cele două societăți.

Conform art. 36 alin 2 lit.b si c din Legea 84/1998 titularul mărcii poate cere terților să le fie interzisa folosirea, în activitatea comercială, fără consimțământul titularului, a unui semn identic cu marca sau produsele identice cu cele pentru care aceasta a fost înregistrată. În speță, apelanta a sistat orice activitate privind marca TAC TIC din momentul in care a luat la cunoștința de așa-zisa încălcare a mărcii TIC TAC. În cazul încălcării dreptului de a cere interzicerea folosirii mărcii înregistrate, titularul mărcii, conform art.37 alin.2 Legea nr.84/1998, poate solicita repararea prejudiciului înregistrat ca urmare a actelor de încălcare. În cazul său, așa cum a menționat, a fost suspendată orice activitate privind orice tip de folosire a mărcii TAC TIC, astfel că instanța în mod greșit a obligat pârâta apelantă la plata de daune interese către F. S.P.A.

Apreciază apelanta că repararea prejudiciului - prin daune materiale - se poate solicita în momentul în care titularului mărcii îi sunt încălcate drepturile (exclusive conferite de marcă) de a cere terților să le fie interzisă folosirea unui semn identic cu marca pentru produsele identice cu cele pentru care aceasta a fost înregistrată. Astfel, repararea prejudiciului se cere în condițiile în care apelanta nu as fi dat curs sesizării/notificării făcute de către F. S. prin care i se solicita să sisteze orice activitate legată de produsele TAC TIC. Dispozițiile art. 36 alin 2 lit. b și c din Legea 84/1998, sunt foarte clare în acest sens.

De asemenea, în ceea ce privește suma de 8.062,5 lei, reprezentând prejudiciul produs de către apelantă în patrimoniul .) consideră că această dispoziție a instanței este pe deplin neîntemeiată dat fiind faptul că produsele marca „TAC TIC" nu au fost comercializate sub egida firmei .. Eventualul prejudiciu produs acestei societăți ar putea fi acoperit de către producătorii drajeurilor mentolate „TAC TIC", ori de comercianții direcți ai acestor produse pe piața internă, însă nu și de către apelanta pârâtă.

Așa cum reiese din înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv, facturile fiscale, nu au fost prejudiciați în nici un mod de comercializarea produselor TAC TIC, vânzările lor având același volum, fapt ce reiese din verificarea acestor facturi. De asemenea, reclamanta nu a fost lipsită de câștigul la care aceasta este îndreptățită si pe care l-ar fi avut în condițiile in care nu ar fi avut loc acest incident. Reclamanta a înregistrat un profit constant din comercializarea produselor TIC TAC astfel consideră că aceasta nu a fost prejudiciată în nici un mod de către apelantă.

Totodată, consideră că buna sa credință este importantă în speța dedusă judecății, iar aceasta reiese în mod indubitabil din stoparea oricărei activități de intermediere de la data la care a luat cunoștință de faptul că prin aceasta ar putea fi pasibili de încălcarea unor drepturi legale ale .>

Mai mult decât atât, intermedierea produselor TAC TIC nu s-a făcut într-un loc public, din care potențialii clienți ar fi avut posibilitatea de a alege între produsele TAC TIC și produsele TIC TAC. Societatea care a cumpărat produsele TAC TIC în scopul comercializării acestora, a cunoscut faptul că produsele se numesc TAC TIC și că sunt produse de Andic și nu de către F. S.. În acest mod, societatea nu a creat nici un fel de confuzie clienților produselor în cauza. Societatea care a cumpărat produsele TAC TIC nu s-a aflat în eroare cu privire la produsele respective. Societatea a intermediat vânzarea produselor în cauza doar către societatea R. și nu către publicul larg.

Prin urmare, apreciază faptul ca instanța de fond în mod eronat a obligat societatea apelantă la plata de daune interese materiale, în cuantum de 8.062,5 lei, având în vedere faptul că aceasta a efectuat doar activități de intermediere, profitul realizat fiind rezultatul acestei activități.

În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 9.496,5 lei (jumătate din totalul de 18.993 lei), apelanta apreciază faptul că valoarea acestora este disproporționată față de obiectul cauzei, calitatea părților, valoarea pricinii. Mai mult, valoarea cheltuielilor de judecată este vădit mai mare față de valoarea daunelor materiale la plata cărora a fost obligată prin sentința menționată. Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse supra, solicită instanței să admită apelul așa cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea apelantei pârâte la plata de daune materiale în cuantum de 8.062,5 lei și reducerea valorii cheltuielilor de judecată în cuantum de 18.993 lei.

În drept, cererea de apel s-a întemeiat pe dispozițiile art. 282 și următoarele, art. 274 C.p.civ., art. 36 și următoarele din Legea 84/1998,.

La data de 01.02.2013, înaintea primului termen de judecată în apel (stabilit la data de 07.02.2013), reclamanta F. S.p.A. și intervenienta F. R. SRL au formulat cerere de aderare la apelul declarat de pârâta E. G. SRL, solicitând modificarea în parte a sentinței apelate și admiterea cererii de obligare a pârâtelor-intimate la plata despăgubirilor morale solicitate, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de aderare la apel, apelanta-reclamantă și apelanta-intervenientă au arătat că cererea lor intervine numai în privința soluției de respingere a daunelor-interese morale, prin prisma neaplicării de către instanța de fond a criteriilor legale de acordare, cât și în privința cuantificării acestora. Întrucât tribunalul a respins de principiu cererea de acordare a daunelor morale în cazurile de încălcare a unei mărci, nici măcar nu a mai fost pusă în discuție cuantificarea acestora, fapt care atrage evaluarea și cuantificarea pentru prima dată a daunelor morale de către instanța de apel.

Au evocat apelanta-reclamantă și apelanta-intervenientă dispozițiile art.92 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, care prevăd: "Pentru prejudicii cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun"; art.14 (2) din O.U.G nr.100/2005 (ordonanța care transpune în legislația națională Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European si Consiliului din 29.04.2004), care prevăd: "La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare: a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat" și art.9 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, potrivit cu care: "Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare".

Susțin apelantele în aderare că instanța de fond a respins de plano posibilitatea acordării daunelor interese morale întrucât dreptul la marcă nu ar fi susceptibil de a suferi un astfel de prejudiciu, or solicitarea lor de acordare a daunelor interese morale intervine ca o consecință a actelor de contrafacere a mărcilor verbală TIC TAC și tridimensională constând în cutia transparentă dreptunghiulară (denumite generic în cele ce urmează "mărcile TIC TAC"), mărci care prin folosința îndelungată au dobândit un renume, dar și a actelor de concurență neloială prin imitarea modalității de ambalare a drajeurilor TIC TAC.

Textele de lege enumerate anterior prevăd posibilitatea acordării prejudiciului moral cauzat dreptului încălcat, pentru oricare dintre actele nelegale de folosință efectuate de către pârâte, având practic o dublă origine:

- pe de o parte, simplul fapt că un concurent folosește neautorizat semne identice sau similare mărcilor de renume care ne aparțin, îi creează, ipso facto, un prejudiciu moral, iar

- pe de altă parte, folosirea mărcilor lor de către concurentul direct este de natură să conducă la o diluție a acestora, iar concurentul profită pe nedrept de renumele mărcilor TIC TAC și/sau a modalității de ambalare a produselor purtând aceste mărci.

Oricare dintre aceste criterii se verifică în cazul de față:

1) Simpla folosire de către pârâtele-intimate a unui semn cvasi-identic mărcilor care le aparțin, le produce un prejudiciu moral. În acest sens este și practica instanțelor române, care într-o speță similară au stabilit: "este evident că o faptă de natură ilicită conduce prin acest caracter la un prejudiciu moral suferit de partea prejudiciată (în cazul de speță - titularul dreptului de proprietate intelectuală încălcat)"; "(...) existența unui prejudiciu moral și obligația corelativă de reparare a acestuia sunt statuate de lege, iar titularului prejudiciului nu îi incumbă obligația de a produce dovezi în acest sens, simplul fapt al folosirii neautorizate a mărcii înregistrate creând ipso facto un prejudiciu moral"; "La acestea se mai adaugă și împrejurarea că firma prejudiciată, pentru contracararea efectului faptei ilicite este obligată să dezvolte activități - administrative și/ sau judiciare - în detrimentul activității sale specifice - comerciale sau de cercetare ".

Față de textele de lege incidente și practica relevantă a instanțelor române, hotărârea Tribunalului de a respinge de plano pretențiile morale aferente faptei ilicite (acte de concurență neloială și contrafacere) este vădit nelegală.

2) Diluția mărcii și faptul că pârâtele-intimate profită pe nedrept de reputația mărcilor și a modalității de ambalare a produselor TIC TAC.

Tribunalul a admis întocmai cererile principale (contrafacere mărci de renume și concurență neloială), constatând că faptele ilicite au fost săvârșite sub cea mai gravă formă de vinovăție care "nu poate fi decât intenția, (...) denotând intenția de atragere a clientelei titularului (...)".

Deși constatate aceste fapte ilicite, instanța nu a continuat raționamentul legal prin care arăta că faptele pârâtelor intimate determină diluția mărcilor și profită pe nedrept de reputația mărcilor și/sau a semnelor distinctive care alcătuiesc ambalajul produselor sale, cauzând sub acest aspect daune morale.

Instanța de fond nu a analizat deloc aceste aspecte, întrucât, așa cum a arătat anterior, a căzut într-o eroare mai gravă, aceea că dreptul la marcă nu ar fi susceptibil de înregistrare a vreunui prejudiciu moral. Lipsa unei analize a instanței le determină să reia în prezentul material aspectele esențiale privind daunele morale.

Este neîndoielnic faptul că folosirea în mod neautorizat a unui semn identic sau similar cu mărcile de renume TIC TAC, conduce la o diluție a mărcilor de renume, la o pierdere a valorii acestora. Pierderea valorii este cu atât mai însemnată cu cât mărcile au dobândit un renume prin investiții în publicitate, dar și folosința ulterioară a mărcilor, conform probelor anterior enumerate. Faptul că toate aceste eforturi pot fi anihilate prin folosirea mărcii aparținând F. de către concurentul direct, acest fapt este de natură să conducă în timp, sub aspectul diluției, la identificarea mărcilor ca și simple semne folosite, de mai multe întreprinderi, probabil cu scop ornamental.

Aceasta este și practica instanțelor, pe care o evocă apelantele în aderare.

Dincolo de aspectele de diluție, faptul ca pârâtele - intimate folosesc în mod nelegal mărcile TIC TAC și imită fraudulos ambalajul produselor purtând aceste semne afectează reputația semnelor folosite în mod legitim de către titularii drepturilor.

Au arătat prin cererea introductivă și instanța a reținut ca atare în practicauasentinței apelate că produsele companiilor F. poartă mărci ce au dobândit un renume și garantează calitatea superioară a produselor comercializate sub aceste mărci/semne distinctive, precum: F. Rocher pentru bomboane de ciocolată, Raffaello pentru bomboane cremoase învelite în fulgi de cocos, Nutella pentru creme, Kinder - ouă de ciocolată, produse cu conținut ridicat de lapte, Mon Cheri - bomboane cu umplutură pe bază de alcool, TIC TAC pentru bomboane - drajeuri.

După toate aceste eforturi care vizează calitatea și individualitatea produsului, intervine consecința firească de identificare a producătorului cu marca/semnul folosit, iar orice aspecte precum calitatea inferioară a produselor, comercializarea/distribuirea la standarde inferioare pot afecta reputația/valoarea mărcilor, dar și reputația titularului de drepturi.

Cu referire la cuantificarea prejudiciului moral, apelantele în aderare arată că nu există un algoritm matematic sau anumite principii contabile în baza cărora să se calculeze prejudiciul moral. Cuantumul acestui tip de prejudiciu se deduce în urma unei estimări judiciare ce are la bază criterii legale, jurisprudențiale, dar și circumstanțele specifice ale cazului: renumele mărcilor TIC TAC, natura actelor săvârșite de către pârâtele - intimate (import al unor cantități semnificative, continuarea faptelor ilicite inclusiv după controlul organelor de cercetare penală), profilul pârâtelor - intimate ca fiind societăți concurente directe ale apelantelor, fiind fie producător de dulciuri, fie distribuitor având ca obiect principal comerțul dulciurilor, crearea în mintea consumatorilor a unei legături comerciale între societățile în conflict, diluția mărcilor TIC TAC.

De asemenea, instanța de judecată urmează să se orienteze pentru aprecierea cuantumului daunelor morale și de prevederile Legii nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, care stipulează în cuprinsul art. 139 alin 2 lit b că, în cauzele în care se constată o încălcare a drepturilor protejate prin această lege, instanța poate acorda ca despăgubiri morale chiar triplul sumelor reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.

Arată totodată că pârâtele s-au sustras obligației stabilite de către instanța de fond ca, în temeiul art.172 Cod Proc.Civ. să depună la dosarul cauzei situațiile centralizatoare atestând actele de punere în circulație a produselor purtând semnele conflictuale, fapt care ar atrage aplicarea art.174 Cod Proc.Civ., anume recunoașterea pretențiilor apelantelor. D. urmare, au efectuat un calcul în sumă minimală, numai în baza probelor pe care apelanta le-a produs în legătură cu pârâtele - intimate, ca fiind:

- 5.833 ron - prejudiciul moral cauzat de către pârâta-intimată .;

- 16.125 ron - prejudiciul moral cauzat de către apelanta-pârâtă ..

Solicitând despăgubiri morale în cuantumul dublului prejudiciului material constatat în fața instanței de fond, consideră că au făcut o estimare mai mult decât rezonabilă, care se încadrează în limitele permise de legiuitor. Așa cum au redat anterior prin citarea jurisprudenței relevante, această modalitate de calcul a fost adoptată și de către instanțele naționale.

Cererea de aderare la apel a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.293 și următoarele Cod Proc.Civ.

Apelanta-reclamantă F. S.p.A. și apelanta intervenientă F. R. SRL au formulat întâmpinare la apelul pârâtei E. G. SRL, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Apelanta-pârâtă E. G. SRL a formulat întâmpinare la cererea de aderare la apel formulată de reclamante, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiat.

Intimata-pârâtă R. ., nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.

În apel părțile nu au solicitat administrarea de probe noi.

Examinând sentința apelată în raport de criticile cu care a fost învestită prin cele două cereri de apel, în respectul prevederilor art.295 Cod Proc.Civ., curtea constată că ambele apeluri sunt fondate, în limitele și pentru considerentele care urmează a fi arătate în cele ce urmează.

Apelul pârâtei E. G. SRL este întemeiat exclusiv în privința criticii referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, restul criticilor fiind nefondate.

Curtea observă, sub aspectul întinderii limitelor devoluțiunii că, deși a contestat prin motivele de apel atât reținerea săvârșirii de către apelantă a faptei de contrafacere, cât și existența cerințelor legale pentru a se interzice folosirea semnelor protejate, prin cererea de apel nu s-a cerut schimbarea sentinței apelate decât sub aspectul respingerii capătului de cerere în pretenții și în privința cuantumului cheltuielilor de judecată.

Cu toate acestea, de vreme ce cererea de apel cuprinde și dezvoltări ale criticilor în sensul netemeiniciei celorlalte capete de cerere admise de prima instanță, curtea va examina cauza și sub acest aspect, considerând că devoluțiunea nu este limitată numai de solicitarea expresă de schimbare a sentinței sub aspectul despăgubirilor materiale și al cheltuielilor de judecată, ci de ansamblul motivelor de critică formulate.

Astfel, primul motiv de apel privește greșita calificare drept contrafacere a faptelor pârâtei de intermediere a vânzării produselor ce aduc atingere mărcii reclamantelor.

Susține apelanta-pârâtă, în acest context, că aceasta nu a săvârșit fapta de imitare a mărcii TIC TAC, ci s-a mărginit la a intermedia vânzarea produselor de la producătorul Gida Sanayi Ve Diș Tigaret A.Ș. Istanbul la pârâta R. .> Deși apelanta-pârâtă nu a menționat expres în cererea de apel conținutul concret al activităților sale comerciale efectuate în legătură cu produsele ce poartă semnele incriminate, curtea reține din facturile fiscale existente la dosarul primei instanțe (filele 30-34) că pârâta apelantă a emis aceste facturi în calitate de vânzător, cumpărător al produselor TAC TIC fiind intimata-pârâtă R. .> Or, art.36 alin.3 din Legea nr.84/1998 enumeră, între actele ce pot fi interzise terților, la cererea titularului (având, deci, caracter ilicit): “b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn; c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn.”

Legea nu distinge dacă terțul care folosește semnul ce îndeplinește cerințele cumulative prevăzute de art.36 alin.2 din lege este cel care vinde consumatorului (destinatarului final) produsul respectiv ori este numai intermediarul care a cumpărat de la producător și revinde, astfel încât nici interpretul nu trebuie să distingă.

Prin urmare, acțiunile apelantei-pârâte E. G. SRL se circumscriu faptelor ilicite de natură a încălca dreptul exclusiv al titularului mărcii sancționate de textul mai sus citat, context în care este nefondată apărarea în sensul că nu se justifică legitimarea sa procesuală pasivă față de calitatea de intermediar.

O altă critică a privit inexistența similarității între semnele folosite și inexistența riscului de confuzie, cerințe prevăzute de art.36 alin.2 din lege pentru admiterea cererii titularului dreptului la marcă se a se lua măsurile de interzicere a folosirii mărcii enumerate fără caracter limitativ de alineatul 3 al textului.

În acest context, curtea constată că susținerile apelantei pârâte sunt nefondate.

Astfel, prima instanță, după ce a reținut identitatea produselor pentru care marca reclamantei și semnul incriminat sunt folosite, a comparat semnele și a constatat că imaginea globală este aceeași prin raportare la reacția consumatorului. Mai mult, a reținut tribunalul că semnul folosit de pârâte imită în mod deliberat marca reclamantei, atât sub aspectul elementului verbal, cât și sub aspectul elementului figurativ, plasat în mod asemănător prin încadrarea elementului verbal, similaritatea fiind, în opinia instanței, evidentă, ceea ce dă naștere riscului de confuzie.

Apelanta pârâtă a susținut că produsele nu pot fi confundate deoarece modul de prezentare este diferit, ambalajul fiind colorat, ce atrage atenția unui public restrâns. Alte argumente au privit faptul că produsele nu sunt afișate diferit, dimensiunile ambalajelor nu coincid, eticheta este așezată diferit și prețul fiind mai mic.

Curtea observă, cum s-a reținut de prima instanță, că produsele pentru care este folosit semnul în discuție sunt identice cu produsele pentru care este înregistrată marca reclamantelor apelante, și anume dulciuri din clasa 30 (drajeuri).

Înainte a trece la examinarea similarității semnelor, curtea notează că prin cererea introductivă reclamanta intimată F. S.p.A. a solicitat protecția mărcii verbale TIC TAC nr._/02.07.1968, invocând și renumele acesteia.

La fila 34 în dosarul primei instanțe se găsește un extras referitor la înregistrarea mărcii internaționale nr._ TIC TAC, individuală, verbală, cu țară desemnată R..

Prin cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F. R. SRL, dar și prin cererea completatoare formulată de reclamantă la data de 13.09.2011, a fost invocată și marca internațională tridimensională nr._/12.03.1974, cu țară desemnată R. – al cărei extras se găsește în copie la filele 115-117 în dosarul tribunalului.

De asemenea, prin cererea completatoare s-a solicitat aplicarea regulilor concurenței neloiale în privința modului de prezentare a produselor comercializate de pârâte, care imită ambalajul folosit de reclamantă pentru produsele ce poartă marca TIC TAC.

Prin urmare, analiza comparativă se raportează la ambele semne pentru care reclamanta beneficiază de protecție, atât elementul verbal TIC TAC, ce compune marca_, cât și elementul grafic protejat prin marca tridimensională_ (cutia paralelipipedică), dar și la ansamblul format din cele două semne protejate și ambalajul folosit de reclamantă pentru produsele sale, în privința căruia a fost invocată activitatea ilicită de concurență neloială.

Analizând comparativ semnul utilizat de pârâte pentru produsele comercializate cu mărcile reclamantei, prin prisma criticilor apelantei, curtea observă că, dimpotrivă, semnele sunt similare.

Astfel, elementul verbal folosit, TAC TIC, cuprinde aceleași două grupuri de litere, așezate diferit, iar cele două grupuri diferă între ele printr-o literă (A/I), similaritatea între elementele verbale fiind ridicată, aproape de identitate.

Elementul grafic tridimensional pentru care reclamanta-intimată a obținut protecția este folosit în totalitate de pârâte pentru ambalarea produselor din clasa 30 – drajeuri – după cum rezultă din imaginea aflată la fila 25 în dosarul primei instanțe, sub acest aspect existând identitate.

De asemenea, deși apelanta pârâtă a susținut că ambalajul pe care îl folosește ale elemente diferite, care creează o impresie distinctă, din mijloacele probatorii administrate (planșele foto aflate la filele 25 și 118 în dosarul primei instanțe) rezultă contrariul.

Astfel, cum în mod judicios a constatat tribunalul, pârâtele folosesc semnul TAC TIC scris cu caractere similare cu cele folosite și de reclamantă, așezate pe ambalaj într-o modalitate care creează aceeași impresie de ansamblu.

În privința diferenței de dimensiune a ambalajului, a așezării elementelor TAC TIC pe același rând și nu unul sub altul, precum și a mențiunii de pe ambalajul folosit de pârâte, Andic, respectiv numele producătorului turc al drajeurilor, curtea reține că acest element, scris cu caractere mici, nu este apt a schimba impresia de ansamblu a produsului.

Consumatorul va remarca mai puțin detaliile și mai mult imaginea globală a produsului, mai ales că, cel mai frecvent, nu va avea în raza vizuală ambele produse în același timp, astfel încât capacitatea sa de a face diferența va fi scăzută.

De asemenea, diferența de preț nu este un element care să diferențieze imaginea percepută de public, mai ales că produsele respective au prețuri mici, fiind produse de larg consum, cu o importanță mică în bugetul consumatorului.

În consecință, protecția invocată purtând asupra elementului verbal TIC TAC și asupra cutiei cu forma tridimensională ce face obiectul mărcii_, curtea observă că în speță este întrunită cerința similarității fonetice, vizuale și conceptuale.

De asemenea, forma, culoarea și elementele de decor sub care pârâtele comercialiează drajeurile TAC TIC prezintă o similaritate accentuată față de modalitatea în care sunt ambalate și prezentate aceleași produse de către reclamantă.

O asemenea similaritate accentuată, raportată la natura produselor de a fi bunuri de consum de valoare mică, la caracteristicile publicului țintă (care include și copii), cu un grad de atenție scăzut, confirmă concluzia primei instanțe în sensul existenței riscului de confuzie, ce atrage incidența dispozițiilor art.36 alin.2 din Legea nr. 84/1998.

Prin urmare, și această critică este nefondată.

Un alt argument legat de inexistența riscului de confuzie (deși tratat în cererea de apel alături de criticile privitoare la cuantumul despăgubirilor) a privit pretinsa bună-credință a apelantei pârâte.

Curtea reține că prima instanță a constatat expres reaua-credință a pârâtelor, derivată din imitarea intenționată a semnelor protejate în beneficiul reclamantei și a modalității de prezentare a produselor.

Totodată, împrejurarea încetării folosirii semnului la momentul introducerii acțiunii nu este aptă, per se, a dovedi buna-credință, după cum nici împrejurarea că manoperele efective de imitare nu au fost realizate de pârâta apelantă, ci de producătorul drajeurilor, nu atrage o asemenea concluzie.

Dimpotrivă, având în vedere că pârâta apelantă a recunoscut chiar prin motivele de apel că marca TIC TAC se bucură de renume pe piața relevantă românească, instanța era îndeptățită a reține că pârâtele cunoșteau sau trebuia să cunoască faptul că produsele pe care le comercializează încalcă mărcile reclamantei.

În acest context, forma intenției cu care au fost săvârșite faptele ilicite de către pârâta apelantă este cel puțin indirectă, deoarece cunoștea existența semnului protejat și, deși este posibil să nu fi urmărit încălcarea sa, a acceptat consecința prejudiciabilă clară rezultată din efectuarea actelor de comercializare a produselor purtând acest semn fără drept.

A mai susținut apelanta că ea nu a indus în eroare publicul larg, deoarece a vândut produsele către pârâta R. . că produsele nu aparțin F. S.p.A., deci nu putea fi înșelată cu privire la proveniența acestora.

Un asemenea aspect este lipsit de relevanță, câtă vreme faptele pârâtei apelante au contribuit decisiv în punerea pe piață a produselor purtând semne similare cu mărcile reclamantei, deci la încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcii.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului suferit de reclamantă, apelanta pârâtă a arătat că a suspendat orice activitate de intermediere cu privire la produsele în discuție ulterior primirii citației pentru primul termen de judecată în cauza de față, astfel încât consideră că nu a încălcat dreptul reclamantei de a cere terților încetarea folosirii semnului.

Curtea consideră că încetarea încălcării odată cu primirea citației în cauza de față are semnificații sub aspectul evaluării globale a atitudinii subiective pe parcursul procesului a pârâtei în discuție, însă nu poate duce la exonerarea părții de răspundere pentru faptele ilicite săvârșite anterior introducerii acțiunii.

Prin urmare, pentru actele de folosire efectuate înaintea acestui moment, răspunderea pârâtelor va fi antrenată în temeiul dispozițiilor legale reținute și de prima instanță, aplicabile speței.

Un alt argument pentru care apelanta pârâtă a considerat că s-a reținut în mod greșit temeinicia acțiunii în despăgubiri în privința sa a fost acela că produsele nu au fost comercializate sub egida firmei E. G. SRL, deci eventualul prejudiciu putea fi produs și, deci, acoperit, numai de producătorii drajeurilor mentolate.

Curtea a răspuns deja acestui argument în debutul analizei apelului declarat de pârâtă, când a statuat în sensul că faptele ilicite prevăzute de art.36 alin.3, a căror interzicere poate fi solicitată de titularul mărcii, îl privesc și pe cel care intermediază activitatea comercială incriminată, cumpărând în scop de revânzare produsele ce poartă semnul protejat ca marcă.

Prin urmare, și activitatea apelantei pârâte a condus la încălcarea dreptului asupra mărcilor reclamantei, astfel încât și răspunderea sa se impune a fi angajată.

A mai susținut apelanta că din probatoriul administrat a rezultat că vânzările sale nu au scăzut ca urmare a prezenței pe piață a produselor comercializate de pârâte, astfel încât, în opinia sa, reclamanta nu a suferit un prejudiciu material.

Curtea reține că nu în toate cazurile prejudiciul suferit de titularul mărcii se reflectă într-o scădere matematică a veniturilor sale obținute din desfacerea produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, scădere care să fie proporțională cu veniturile obținute de contrafăcător din actele de folosire fără drept.

Dimpotrivă, stabilind criteriile de evaluare a prejudiciului produs prin actele de contrafacere, legiuitorul a arătat, în art.14 alin.2 din OUG nr.100/2005:

“La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare:

a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau

b) cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.”

Prin urmare, legea califică expres drept o consecință economică negativă pentru titularul dreptului beneficiul realizat în mod injust de persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială.

În consecință, una dintre modalitățile alternative de reparare a prejudiciului cuprinse în lege se referă expres la beneficiul realizat în mod injust, deci la veniturile obținute din activitatea ilicită. Numai criteriile prevăzute la lit.b a art.14 alin.2 au caracter subsidiar, după cum arata chiar textul (cu titlu de alternativă, atunci când este cazul).

Reclamanta și-a circumscris acțiunea în despăgubiri în raport de acest element (câștigul realizat injust de pârâte) și nu de criteriul alternativ al pierderii câștigului său, și, în raport de formularea textului, curtea constată că revine reclamantului opțiunea de a susține o anumită modalitate de calcul a despăgubirilor și obligația de a dovedi cele susținute, în cauză fiind administrate dovezi în sensul cuantificării veniturilor realizate din activitatea de contrafacere de către pârâte.

Apelul declarat de pârâta E. G. SRL este însă fondat în privința criticii referitoare la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, prima instanță a admis în parte cererea reclamantei (astfel cum a fost precizată sub aspectul cuantumului pretențiilor în urma administrării probelor), în privința solicitării privind daunele materiale, respingând cererea privind daunele morale, dar și capătul de cerere privind stabilirea de daune cominatorii pentru refuzul de executare a hotărârii.

Reclamanta solicitase de la pârâta R. . 2916,5 lei daune materiale și 5833 lei daune morale, iar de la pârâta E. G. SRL 8062,5 lei daune materiale și_ lei daune morale, instanța admițând cererea, cum s-a arătat, doar cu privire la daunele materiale, în schimb obligând pârâtele la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 18.993 lei, reprezentând_ lei onorariu avocațial, 1120 lei taxe de timbru și 5,3 lei timbru judiciar.

În acest context, se impunea aplicarea prevederilor art.276 Cod Proc.Civ., care prevăd că suportarea cheltuielilor de judecată de către pârât se face proporțional cu măsura în care a căzut în pretenții.

Limitele în care se va dispune plata cheltuielilor de judecată din fața primei instanțe, consecință a admiterii apelului declarat de apelanta pârâtă E. G. SRL, vor avea în vedere soluția dată apelului în aderare, după cum se va arăta în continuare, respectiv și schimbarea în parte a hotărârii tribunalului cu privire la daunele morale, ce vor fi acordate parțial.

De asemenea, de vreme ce suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată a fost pusă în sarcina ambelor pârâte, regulile coparticipării procesuale, stabilite de art.48 Cod Proc.Civ. și caracterul solidar al răspunderii delictuale ce justifică instituția reglementată de art.274 și următoarele Cod Proc.Civ., impun ca decizia instanței de apel să profite și pârâtei care nu a declarat calea de atac.

În aceste condiții, proporțional cu limitele admiterii acțiunii reclamantei (inclusiv prin decizia instanței de apel), cuantumul cheltuielilor cuvenite reclamantei se ridică la 10.944 lei.

Apelul în aderare declarat de reclamantă și de intervenientă a privit exclusiv respingerea capătului de cerere privind plata daunelor morale, respins de instanță, care a argumentat sub acest aspect hotărârea în sensul că dreptul la marcă nu poate primi calificarea unui drept personal nepatrimonial și numai un asemenea drept este susceptibil de reparație morală.

Teza primei instanțe este contrazisă de însăși prevederea legală care stabilește criteriile pentru determinarea despăgubirilor cuvenite pentru încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcii, și anume art.14 alin.2 din OUG nr.100/2005, mai sus evocat.

Or, câtă vreme legea se referă la prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat, rezultă cu prisosință că dreptul asupra mărcii este susceptibil de reparație morală, contrar celor reținute de tribunal.

Prin prisma fundamentului noțiunii de marcă, și anume de semn protejat prin înregistrare, destinat a deosebi produsele sau serviciile proprietarului semnului de produsele sau serviciile altor agenți de pe piață, se poate observa clar că încălcarea dreptului exclusiv de a folosi semnul este aptă a afecta imaginea titularului acestui drept, imagine care este formată inclusiv din semnul respectiv, asociat produselor sau serviciilor ce formează obiectul de activitate al titularului.

Or, folosirea semnului fără drept, pentru produse sau servicii identice sau similare poate altera percepția publicului față de produsele sau serviciile titularului, pentru care acesta a înregistrat semnul în discuție.

În concluzie, curtea reține că existența prejudiciului moral este prevăzută chiar de lege, în mod greșit fiind respinsă de plano cererea privind repararea acestuia, instanța fiind ținută a analiza împrejurările cauzei pentru a determina întinderea prejudiciului și modalitatea optimă de reparare.

În speță curtea constată, pe de o parte, că reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe că mărcile sale se bucură de reputație, fiind bine cunoscute unui segment larg de consumatori (astfel cum se evidențiază în studiul depus odată cu cererea introductivă, dar și în hotărârile tribunalului de M. Instanță din Paris), iar faptele pârâtelor, care cu intenție au folosit un semn similar pentru produse identice urmăreau a profita de acest renume și totodată au avut drept consecință afectarea imaginii acestora în percepția publicului consumator, chiar dacă aceste efecte nu se resimt în mod concret și imediat, ci în timp.

În aceste coordonate curtea apreciază drept întemeiată cererea reclamantei privind plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral și, implicit, și apelul în aderare declarat pentru acest motiv, urmând a-l admite și a schimba în parte sentința apelată.

La cuantificarea prejudiciului moral, curtea va avea în vedere dimensiunile relativ reduse ale activității de contrafacere a pârâtelor, împrejurarea că a fost reparat prejudiciul material cauzat, iar în privința pârâtei apelante E. G. SRL și atitudinea sa de a înceta folosirea fără drept a semnului după introducerea acțiunii, urmând a stabili cuantumul acestor despăgubiri la sumele de 5000 lei pentru pârâta R. . 3000 lei pentru pârâta E. G. SRL.

În consecință, și cheltuielile de judecată din apel vor fi redimensionate în consecință, având în vedere admiterea numai în parte a cererii privind repararea prejudiciului moral.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 Cod Proc.Civ., va admite ambele apeluri, urmând a schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâta . să plătească reclamantei și intervenientei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale, va obliga pârâta . să plătească reclamantei și intervenientei suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.

Va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de cele două pârâte reclamantei și intervenientei la suma de 10.944 lei pentru judecata în primă instanță și va păstra pentru rest sentința.

Având în vedere că ambele apeluri au fost admise, va compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate în apel de cele două apelante, cheltuieli ponderate cu măsura în care pretențiile acestora au fost considerate întemeiate, și în consecință va obliga apelanta pârâtă . să plătească apelantelor suma de 2276 lei cheltuieli de judecată în apel.

Căzând în pretenții în apel, în temeiul art.274 și art.276 Cod Proc.Civ., intimata pârâtă . va fi obligată să plătească apelantelor suma de 15.095 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând jumătate din cuantumul cheltuielilor efectuate de apelante cu taxa de timbru și onorariul avocațial, reduse proporțional cu admiterea apelului reclamantei și intervenientei în privința acestei părți (respectiv pentru 5000 lei din totalul de 5833 lei daune morale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de apelanta-reclamantă F. S.P.A. și apelanta-intervenientă ., ambele cu sediul ales la SCA T. & T. în București, .. 17, sector 5 și de apelanta-pârâtă ., cu sediul ales la Cabinet Avocat Furtunescu F. în București, ., nr. 4, ., ., împotriva sentinței civile nr. 758/10.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Baia M., ., județ Maramureș.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Obligă pârâta . să plătească reclamantei și intervenientei suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâta . să plătească reclamantei și intervenientei suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.

Stabilește cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de cele două pârâte reclamantei și intervenientei la suma de 10.944 lei pentru judecata în primă instanță.

Păstrează pentru rest sentința.

Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate în apel de cele două apelante și în consecință:

Obligă apelanta pârâtă . să plătească apelantelor suma de 2276 lei cheltuieli de judecată în apel.

Obligă intimata pârâtă . să plătească apelantelor suma de 15.095 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I. R. D. M. S.

GREFIER

M. L.

Red. IRD

Tehnored. NC/IRD

6 exemplare/11.11.2013

Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă - Judecător C. C. I.

← Marcă. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 546/2013. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Marcă. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în contrafacere. Decizia nr. 63/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 546/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 2648/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 26/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 209/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI