Obligaţie de a face. Decizia nr. 1897/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 37413/299/2009
Dosar nr._
(1661/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1897
Ședința publică de la 25.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - Doinița M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - I. N. C.
***********
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă-reclamantă D. E. împotriva deciziei civile nr.521A/22.05.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât Ș. N..
P. are ca obiect acțiune civilă pentru obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista dosarelor solicitate la amânare, se prezintă ambele părți personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că dosarul de află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs au fost comunicate intimatului, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, recurenta pârâtă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, precum și că intimatul a formulat Întâmpinare, depusă la data de 19.11.2013.
Recurenta solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimat.
Intimatul-reclamant arată că se opune amânării cauzei pentru motivul arătat.
Curtea comunică recurentei – pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul Ș. N., și constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal, va lăsa dosarul la ordine, pentru a da posibilitatea recurentei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine listei de recursuri, se prezintă ambele părți personal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta –pârâtă solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei 521A/22.05.2013, arătând în susținere că instanța nu a luat în considerare obiecțiile formulate împotriva raportului de expertiză și răspunsul expertului. Apreciază ca nelegală și netemeinică decizia instanței de apel.
Curtea solicită recurentei să indice motivul de drept invocat.
Recurenta consideră că instanța de apel trebuia să aibă în vedere și concluziile expertului. Mai mult instanța ar fi trebuit să constate intervenită prescripția, având în vedere că marchiza a existat de peste 20 de ani, fiind edificată în anul 1985. Mai arată recurenta că zidul din cărămidă nu se află la 0,65 cm de axul canalului subteran, astfel cum este reținut în raport, iar în răspunsul la obiecții expertul a afirmat că este vorba de o eroare de dactilografiere.
Curtea aduce la cunoștință recurentei că în această fază procesuală nu poate invoca decât motive de nelegalitate.
Recurenta înțelege să critice expertiza efectuată în cauză, arătând că nu au fost avute în vedere obiecțiile formulate împotriva raportului de expertiză.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 30.10.2009, data poștei, precizată la 15 iunie 2010, reclamantul Ș. N. a solicitat obligarea pârâților D. E. și D. C. să sisteze lucrările la imobilul situat în București, ..27 (CorpC3), sector 1, să efectueze remedierile necesare aducerii imobilului în starea inițială, să fie autorizat de către instanță ca, în cazul în care pârâții nu își îndeplinesc obligația, să efectueze remedierile pe cheltuiala lor, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta D. E. a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată (în forma inițială), excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes a acțiunii, în subsidiar solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Pârâta și-a completat întâmpinarea, după ce reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, învederând că soțul ei, D. C., este mort de aproape 10 ani, că poarta de acces are o lățime de 0,8-1m, că așa zisa construcție denumită antreu există de aproximativ 100 de ani.
La 22.09.2009, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a cerut obligarea reclamantului să demoleze anexele din fundul curții, construite fără autorizație legală, la imobilul din .. 27, sector 1, să efectueze remedierile necesare pentru aducerea imobilului la starea anterioară, să construiască poarta demolată cu ocazia construirii acelor anexe, să elibereze spălătoria proprietate comună, cu autorizarea pârâtei – reclamante ca, în cazul în care nu își îndeplinește aceste obligații, să le efectueze pe cheltuiala celeilalte părți.
Prin sentința civilă nr. 7621/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei de interes; s-a respins actiunea principala, ca neîntemeiata; s-a respins cererea reconventionala, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes a fost respinsă, deoarece acesta există în cauză, fiind invocat dreptul de folosință al părților comune ale imobilului.
În fapt, imobilul situat în București, .. 27, sector 1, este compus din 4 corpuri de casă și o curte interioară.
Având în vedere planul de situație f. 33, corpurile C1 și C2 sunt proprietatea lui Frățila A., în prezent cu reședința în SUA, C4 este proprietatea reclamantului pârât, iar C3 este proprietatea pârâtei reclamante.
Raportat la aceeași schiță, la punctul „A” se află niște trepte, spre fund se află o marchiză, micuță, iar construcția în litigiu se află mai spre partea din spate, - 659-660.
Între construcții există o alee de trecere cu o lățime între 1 m și 90 de cm, pietruită, mărginită de câte un șănțuleț de scurgere. În nici un caz nu se poate afirma că lățimea curții interioare ar fi de 3 m (decât dacă măsurăm de la un perete la celălalt, dar în acest caz nu este vorba de lățimea curții ci, eventual, de distanța dintre pereții caselor).
În punctele 659-660, aprox., se aflau niște trepte și un prag înălțat, așa cum se observă în planșa foto din 7.09.2009. Pârâta reclamantă, folosind acel prag deja existent, fără autorizație de construcție, a edificat o cameră din cărămidă; această cameră nu a fost probat că s-ar fi aflat pe amplasamentul unei foste marchize. Dacă acolo ar fi existat o marchiză, nu se explică treapta din interior, vizibilă în planșa de la f. 8, din 10.09.2009.
Instanța a reținut că, în baza art. 998 – 999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, inclusiv în ce privește obligația de a face, este necesară îndeplinirea cumulativă a 4 condiții. Existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. În speță, nu este îndeplinită cerința prejudiciului. Astfel, reclamantul a susținut că accesul lui de la stradă la imobilul propriu este îngrădit, fapt neadevărat, deoarece construcția nu intră pe . după cum se poate observa și din fotografii, alee cu lățimea constantă de 1 m.
Reclamantul a mai susținut că pârâta a afectat utilitățile existente în curtea interioară, respectiv canalul de scurgere și apa curentă. Nu a fost administrată nicio probă concludentă în acest sens. Fotografia depusă, din 8 09.2009 (f. 7) nu arată că ar fi vorba de o instalație proprietatea reclamantului, nu se precizează unde este respectiva țeavă și cum a fost afectată în mod concret de lucrările efectuate de pârâtă.
Rețeaua de apă și canalizare nu a fost afectată. Singura porțiune temporar afectată, dar mai degrabă prin depozitarea materialelor de construcție, este canalul de scurgere, dar această situație, conform susținerilor, plauzibile, ale pârâtei reclamante, urmează a fi remediată prin montarea sistemului de jgheaburi, cu atât mai mult cu cât este afectat canalul de scurgere din partea pârâtei, nu din partea reclamantului.
Ridicarea construcției nu îl afectează pe reclamant, singura în măsură a invoca vreun prejudiciu fiind proprietara F. A.. Reclamantul a susținut că apa de ploaie și zăpada se vor scurge în fața ușii sale, dar acest prejudiciu nu este unul cert, fiind posibil a nu exista, în funcție de soluția tehnică adoptată de pârâtă cu privire la sistemul de jgheaburi. Pârâta a susținut că streașina casei nu va fi mai mare de 10 cm.
Referitor la beneficiul de a avea acces la lumina naturală, instanța a reținut că și acest prejudiciu este incert. Pârâta reclamantă nu a înălțat decât respectiva porțiune cu aprox. 50 cm, dar înălțimea aceasta nu e mai mare decât a construcției principale.
Chiar dacă, într-adevăr, pârâta reclamantă nu a realizat un proiect cadru în vederea autorizării construcției, și aceasta ar reprezenta fapta ilicită, nu se putea reține un prejudiciu cert, în patrimoniul reclamantului.
În fapt, cele două părți ar urma să aibă intrările în imobilele proprii față în față, și mai apropiate decât anterior, fără a exista, la acest moment, vreun prejudiciu în patrimoniul reclamantului.
Totuși, în funcție de modul de realizare a construcției și, mai ales, a modului de scurgere a apelor pluviale, este posibilă apariția acestui prejudiciu în viitor, prezenta sentință neputând avea autoritate de lucru judecat în condițiile schimbării radicale a situației de fapt.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut din comparația planurilor de la f. 55, 56 cu schița de la f. 33 că reclamantul pârât a realizat o construcție nouă, anterior anului 1998, în fundul curții, prin care a închis ieșirea din spate.
Nici acest fapt nu poate atrage răspunderea civilă delictuală, deoarece pârâta reclamantă nu a dovedit prejudiciul care i-ar fi fost cauzat astfel. În mod evident, cererea reconvențională a fost introdusă „în replică”.
Faptul că s-ar fi desființat poarta nu reprezintă un prejudiciu, deoarece în niciun caz nu este vorba de acces la Calea Griviței. De asemenea, faptul că reclamantul –pârât a construit o marchiză și a luat astfel din lungimea căii de acces dintre proprietăți nu i-a cauzat pârâtei reclamante vreun prejudiciu.
În realitate, între părți există o stare conflictuală acută, alimentată din ambele direcții, acutizată de diferențele de gândire, de nivelul material și de folosința unor suprafețe comune, precum spațiul verde dinspre stradă, fiind, poate, indicată vânzarea unei construcții către unul din ceilalți coproprietari.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.521A/22.05.2013 a admis apelul formulat de apelantul-reclamant-pârât împotriva sentinței civile de mai sus pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea principală precizată și a obligat pârâta la sistarea lucrărilor realizate la imobilul situat în București, .. 27, corp C3, sector 1, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în apel de expert V. V.. Pârâta a fost obligată și la aducerea imobilului la starea inițială, iar în caz de neîndeplinire, reclamantul a fost autorizat să aducă imobilul la starea inițială pe cheltuiala pârâtei, care a fost obligată și la cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei. În apel intimata a fost obligată și la plata sumei de 2012,75 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele considerent:
Astfel cum reiese din concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții efectuat în apel, prin contractul de vânzare - cumpărare nr._ din 28.11.1980 emis de notariatul de Stat Local al Sectorului 1 București, intimata - pârâtă-reclamanta D. E., căsătorita cu D. C., a dobândit, în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra apartamentului corp B (Corp 3 conform documentației cadastrale din 2009), situat în București, .. 27, sector 1, ce se compune din: antreu, trei camere, bucătărie, baie și doua pivnițe, sub încăperile ce se înstrăinează.
În releveul apartamentului proprietatea intimatei - pârâte - reclamante, pe lângă cele sase încăperi dobândite prin cumpărare în anul 1980, respectiv pe lângă încăperile de la nr.1 - 6, mai sunt menționate, fără bază legală, încăperile: „nr. 7 - antreu" și „nr. 8 - veranda".
Expertiza constata ca „antreu 7" - încăpere, care, conform releveului, are pereți din zidărie și suprafața de 3,05 mp, poziționată lângă bucătărie, nu a existat și nu exista în realitate.
În noiembrie 2009, la data întocmirii documentației de cadastru în vederea intabulării dreptului de proprietate, pe locul în care este menționat în releveu „antreul 7" au existat (și exista și în prezent) lucrări neterminate (fundații din beton + ziduri din cărămida), oprite în același an 2009 de către Politia Comunitara a Sectorului 1 în vederea intrării în legalitate și a obținerii autorizației de construire („Proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor" . nr._ din 26.10.2009 emis de către Direcția Inspecție din cadrul Direcției Generale de Politie Comunitara a Sectorului 1).
În anul 2011, nefiind obținută autorizația de construire la termenul fixat prin procesul verbal, în conformitate cu art.32 din Legea nr.50/1991, republicata, cu toate completările și modificările ulterioare, a fost introdusa de către Politia Locala Sector 1 acțiune în justiție împotriva paratei Danăila E. pentru desființarea lucrărilor și readucerea terenului la starea inițiala.
La data expertizei este desființat zidul de cărămida al fațadei din dreptul bucătăriei, sunt desființate treptele exterioare din beton de la . este executata o extindere a bucătăriei spre zona mediana a curții interioare, cu ziduri din cărămida pe fundații din beton, extindere ce are dimensiunile aproximative în plan de 1,20 m x 2,90 m și înălțimea aproximativa de 2,40 m. În golurile de ferestre și la plafon este executat un schelet provizoriu din lemn. Zidurile laterale din cărămida ale extinderii sunt înălțate cu 40 cm peste nivelul inițial al streșinii.
Așadar, pe suprafața în care este menționat în releveul de la Anexa nr. 1 „antreul 7", sunt executate lucrări, fără proiect, fără autorizație de construire și fără avizele și acordurile prevăzute de lege. Lucrările sunt neterminate, fiind pana în prezent executate: fundațiile din beton, zidurile din cărămida și un perete de rigips montat intre bucătărie și extindere. Nu sunt executate: tâmplăria, tencuielile, pardoseala, instalațiile de orice fel, învelitoarea.
În urma verificărilor din teren, s-a constatat ca fundația din beton de sub zidurile din cărămida de la extinderea din față bucătăriei este executata pe o fundație mai veche din beton. Fundația noua este de fapt o înălțare a fundației vechi. În fundația veche din beton sunt înglobate resturi din țevi metalice. Intimata - parata - reclamanta susține ca de țevile metalice, ale căror resturi sunt înglobate în fundația veche, era prinsa tabla pereților marchizei executata în 1985 și demolata în 2009.
În Nota de constatare nr._/12.10.2009, cu ocazia constatării executării nelegale a lucrărilor de extindere din față bucătăriei, se precizează: „Desființarea marchizei existente (tabla + geam) și refacerea acesteia cu zid din cărămida (...)". În afara de nota de constatare menționata mai sus, în nici un alt inscris și în nici un alt plan nu este menționata marchiza din tabla și geam, pe care intimata - reclamanta - parata susține ca a executat-o în anul 1985 și ca a demolat-o în anul 2009. Marchiza respectiva nu este figurata nici în planul topografic . anul 1986 (Anexa nr. 2), nici în planul topografic . 1996 (Anexa nr. 3).
Pentru marchiza din tabla și geam, pe care intimata - parata - reclamanta susține ca a executat-o în anul 1985 și ca a demolat-o în anul 2009, ale cărei fundații din beton exista încă pe teren, expertiza retine ca a fost executata prin încălcarea prevederilor legale, fără autorizație, fără proiect și fără avizele și acordurile necesare, pe terenul curții interioare aflate în folosința ., teren ce se afla în anul 1985 în proprietatea statului.
S-a mai reținut prin expertiza efectuată că, prin modalitatea de edificare, construcția realizată de intimata - parata - reclamanta este de natura a produce apelantului - reclamant - parat anumite prejudicii.
Astfel, zidul din cărămida al extinderii bucătăriei, având lungimea de 2,90 m, se afla la cca. 0,65 cm de axul canalului subteran al rețelelor de canalizare și de alimentare cu apa, fiind astfel depășita cu mult distanta minima admisa de normele tehnice în vigoare, de 1,50 metri intre generatoarea laterala a conductei de canalizare și fundația construcției (Normativ P7 - 2000, Ghid de proiectare GP 106 - 04). În cazul unei situații de urgenta, în care trebuie săpat în vederea descoperirii canalului subteran din curte pentru a ajunge la conductele îngropate în vederea reparării acestora, nu pot fi evitate surpările de pământ desub fundația construcției executate nelegal și implicit afectarea structurii și pierderea stabilității construcției.
De asemenea, prin lucrările de extindere a bucătăriei, cu ziduri din cărămida executate pe terenul curții interioare comune, este obstrucționată folosirea caii de acces, a cărei lățime se reduce pe aceasta porțiune, ca urmare a executării lucrărilor, de la 2,65 m la 1,25 m până la treptele de la . - reclamant - pârât.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește căderea apei provenite de la ploaie în față ușii apelantului - reclamant - parat, expertiza nu poate trage o concluzie atâta timp cat nu sunt executate învelitoarea de la acoperișul extinderii și sistemul de jgheaburi și burlane pentru colectarea și îndepărtarea apei pluviale de la acoperiș. Căderea zăpezii de pe acoperișului extinderii în apropierea intrării locuinței apelantului - parat - reclamant va reprezenta un potențial pericol pentru integritatea persoanelor, agravat de înălțarea cu 40 cm peste streașină actuala a zidului din cărămida pe care se va sprijini acoperișul extinderii și de îngustarea caii de acces.
Tribunalul a constatat că aceste concluzii ale expertului sunt corecte și întemeiate atât pe înscrisurile depuse la dosar, cât și pe constatările personale ale acestuia, în baza cărora a realizat raportul. Într-adevăr, din titlul de proprietate al pârâtei - reclamante (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/28.11.1980 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 București – fila 60, dosar judecătorie), reiese că intimata D. E., căsătorita cu Danăila C., a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului corp B, situat în București, ..27, sector 1, ce se compune din: antreu, trei camere, bucătărie, baie și doua pivnițe.
Intimata D. E. a susținut că la corpul său de casă era prevăzută, la intrare, o marchiză construită din tablă, pe care a decis să o refacă, folosind aceeași fundație. Însă, cum s-a reținut și prin expertiza efectuată, o astfel de construcție nu a fost dobândită de către această parte prin titlul său de proprietate depus la dosar.
Prin nota de constatare întocmită de către Consiliul Local Sector 1, Serviciul Inspecția în Construcții (fila 139), s-a reținut în sarcina intimatei D. E. „desființarea marchizei existente ( tablă+geam ) și refacerea acesteia cu zid din cărămidă, înălțarea acoperișului peste bucătărie și marchiză”; o astfel de constatare nu este însă de natură a determina legalitatea edificării marchizei inițiale, pentru care intimata nu a depus niciun titlu la dosar. Așadar, indiferent de natura lucrării realizate – construcție nouă sau refacerea marchizei anterioare – aceasta nu are la bază o autorizație de construcție și, prin modalitatea de executare, produce prejudicii apelantului reclamant pârât, astfel cum s-a reținut prin concluziile raportului de expertiză construcții.
Mai mult, pentru edificarea aceleiași construcții, intimata a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._/26.10.2009, dispunându-se și desființarea acesteia, prin hotărâre judecătorească (filele 102, 104, 134, 137, 140 dosar apel).
Prin recursul formulat împotriva acestei hotărâri, pârâta a susținut că dreptul reclamantului de a cere intervenția instanței s-a prescris având în vedere că, construcțiile din litigiu au fost edificate cu mulți ani înainte de anul 1990, iar, pe de altă parte, evaluarea realizată de către expertul în construcții este greșită prin raportare la situația de fapt.
Recurenta afirmă că încă prin întâmpinarea formulată la instanța de fond a invocat excepția prescripției arătând că marchiza din litigiu nu este o construcție nouă, ci exista mult înainte de anii 1990; această situație este confirmată prin declarația martorilor audiați în cauză și reclamantul nu a fost deranjat zeci de ani de existența construcției iar aprobarea efectuării expertizei, față de modul în care a fost formulată acțiunea ascunde interese obscure. Împrejurarea că recurenta a efectuat sau nu o extindere a construcției, că această extindere a fost legală sau nu a fost tratată cu superficialitate de instanța de fond, având în vedere că reclamantul nu era incomodat de această construcție și prin urmare, acțiunea urma a fi respinsă.
Expertul care a fost desemnat în cauză a deformat realitatea și în sensul a ascuns existența marchizei anterioare și al omisiunii de a arăta că reconstrucția s-a făcut pe fundația veche, cu aceeași stâlpi metalici precum și alte grilaje metalice din marchiza anterioară. Această situație a fost recunoscută de expert odată cu obiecțiunile recurentei, însă a omis să explice neanalizând ilegalitatea construcției. În această manieră, expertul a omis cu rea credință articole din Legea nr.10/1995 (art.2) și Legea nr.50/1991.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs evocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării criticilor aduse prin memoriul de recurs hotărârii instanței de apel, Curtea observă că, deși recursul nu a fost motivat în drept, în temeiul dispoziției art.306 din codul de procedură civilă apreciază că singura critică de nelegalitate ce poate fi încadrată într-una din ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispoziția art.304 din Codul de procedură civilă este aceea care se referă la invocarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia instanța de control judiciar este învestită cu cercetarea aspectelor care privesc strict nelegalitatea hotărârii care formează obiect al recursului și tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut expres în dispoziția art.304 pct.1 – 9 din Codul de procedură civilă cazurile de nelegalitate ce pot fi invocate pe calea recursului.
Criticile care se referă la netemeinicia unei hotărâri, în speță, modul cum instanțele anterioare au stabilit situația de fapt în cauză precum și modul în care au fost interpretate probele și criticile aduse acestora (cu referire la modul în care a fost stabilită situația de fapt pe seama expertizei și a declarațiilor martorilor) nu pot fi analizate în recurs având în vedere abrogarea dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 din Legea nr.219/2005.
Din această perspectivă, a stabilirii în mod definitiv a situației de fapt de către instanțele de fond anterioare, Curtea constată că dispozițiile legale au fost corect aplicate acestei situații.
Examinând strict recursul prin prisma dispoziției art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă cu referire la analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea arată că această excepție, deși a fost invocată pentru prima oară direct în recurs, este nefondată.
Așa cum corect au reținut instanțele anterioare, recurenta – pârâtă a efectuat lucrări de construire fără a obține autorizația de construire începând cu luna iunie 2009, această situație fiind confirmată de răspunsul pârâtei la întrebarea nr.6 din interogatoriul luat acesteia și de declarația martorului N. V. (fila 96 dosar fond).
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/2009, pentru lucrările de construire executate fără autorizație de construire Direcția Generală de Poliție Comunitară a dispus oprirea lucrărilor, . obținerea autorizației de construire până la data de 15.03.2010, aspecte care dovedesc situația de fapt afirmată prin acțiunea precizată la data de 15.06.2010 și anume aceea că, recurenta – pârâtă a început lucrări de extindere a imobilului său în anul 2009.
Pornind de la această dată, și având în vedere momentul introducerii acțiunii, respectiv, 02.11.2009, Curtea apreciază că, în temeiul dispoziției art.3 din Decretul nr.167/1960, excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, cererea de chemare în judecată fiind formulată cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani.
În temeiul dispoziției art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta – pârâtă D. E. împotriva deciziei civile nr.521A/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant – pârât Ș. N..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
C. N. I.
Red.D.M..
Tehnored. D.M./C.S.
Ex.2/11.12.2013
T.B.Secția a III-a Civ.- L.C.S.
- C.V.
Jud.sector 1 B.. – C.N.G.
| ← Accesiune. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 2138/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
