Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 366/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 1027/3/2013
DOSAR NR._
(253/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.366
Ședința publică de la 27.02.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă B. A. M., împotriva sentinței civile nr.193 din 28.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. ROMÂNIA M..
P. are ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurenta – reclamantă B. A. M. și intimatul-pârât P. ROMÂNIA M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 27.02.2013, motivele de recurs, la care a anexat înscrisuri, chitanța nr._/1/21.02.2013, în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se mai învederează și faptul că recurenta-reclamantă a solicitat prin motivele de recurs aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din codul de procedură civilă privind judecata în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată, având în vedere că recurenta – reclamantă a solicitat prin cererea de recurs aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, reține recursul spre soluționare pe excepția nulității, în raport de dispozițiile art.303 și art.306 din Codul de procedură civilă, motivele de recurs fiind depuse la data de 27.02.2013, direct la Curtea de Apel București.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2013, pe rolul Tribunalului București – Secția a III a Civilă sub nr._, reclamanta B. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. România M. ca în baza hotărârii judecătorești ce o va pronunța să se dispună suspendarea tuturor demersurilor de desemnare în calitate de europarlamentar a domnului D. D. Z. în locul domnului G. B. în Parlamentul European, până la clarificarea situației sale ca și membră de partid îndreptățită să ocupe locul lăsat vacant la Bruxelles, fiind următoarea persoană înscrisă pe lista de candidați a P. România M., în speță locul 5, după excluderea din P. România M. a domnului E. M., înscris pe locul 4 în lista de candidați.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul zilei de 09 ianuarie 2013 a aflat din mass-media de decizia Partidului România M. de desemnare în calitate de europarlamentar a domnului D. Z., ocupantul poziției 7 în lista de candidați, după ce ocupantul locului 4 – domnul E. M. a fost exclus din partid (conform știrilor din mass-media), iar pe locul 5 în lista de candidați figura reclamanta.
Reclamanta a arătat că, a fost surprinsă de decizia luată de P. România M. de înlăturare a candidaților de pe locurile 4, 5 și 6 din lista de candidați la Parlamentul European și a fost nemulțumită de această decizie întrucât nu respectă dispozițiile Legii nr. 33/2007 privind alegerile pentru Parlamentul European în care se menționează: „în caz de vacanță a mandatelor membrilor din România în; Parlamentul European, survenită ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilității cu calitatea de parlamentar european sau a decesului, mandatele pentru locurile vacante sunt atribuite următorilor pe listele de candidați, în ordinea în care aceștia au fost înscriși pe aceste liste, dacă până la data validării pentru ocuparea locurilor vacante partidele sau formațiunile politice pe listele cărora au candidat confirma, în scris, că aparțin acestora”.
Tribunalul București – Secția a III a Civilă, prin sentința civilă nr. 193 din 28 ianuarie 2013 a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Ordonanța președințială se înfățișează ca o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente și care să nu prejudicieze fondul cauzei.
În această situație, urgența constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale în sensul că indică situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-a putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.
În speță, reclamanta a solicitat suspendarea demersurilor de desemnare în calitate de europarlamentar a domnului D. D. Z. în locul domnului G. B..
Tribunalul a apreciat că în această situație nu s-a putut reține caracterul urgent al măsurii întrucât reclamanta are la îndemână acțiunea de drept comun specială prevăzută de art. 9 coroborat cu art. 81 și art. 82 din Cartea I Titlul IV capitolul III secțiunea a II-a din Legea nr. 161/2003 pentru păstrarea dreptului său referitor la ocuparea funcției de europarlamentar.
Ca urmare, având în vedere că în situația referitoare la fondul cauzei, legiuitorul a reglementat o procedură specială prin Legea nr. 161/2003 referitoare la incompatibilitatea privind calitatea de europarlamentar, tribunalul a apreciat că prin măsura solicitată s-ar prejudicia fondul cauzei, fond ce poate fi analizat numai în cadrul procedurii anterior menționate.
Totodată, din actele depuse la dosarul cauzei s-a reținut că a fost emisă o decizie privind desemnarea în Parlamentul European a domnului D. D. Z. și care poate fi supusă controlului legalității în baza prevederilor legale speciale ale Legii nr. 161/2003 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 554/2001, situație în care nu s-a putut reține caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Recursul a fost motivat la data de 27 februarie 2013 (fila 10 dosar recurs).
La termenul din 27 februarie 2013, instanța a rămas în pronunțare cu privire la nulitatea recursului, pentru nedepunerea în termen a motivelor de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 2 Cod de procedură civilă „Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii …”.
Hotărârea a fost comunicată reclamantei – recurente la data de 05 februarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de la fila 77 aflată în dosarul de fond.
Așa fiind și având în vedre că motivele de recurs au fost depuse la data de 27 februarie 2013, peste termenul imperativ de 15 zile prevăzut de lege de la data comunicării – și nici nu au a fost identificate motive de nelegalitate de ordine publică care să fie puse din oficiu în discuția părților, în condițiile art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă, va constat nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta – reclamantă B. A. M., împotriva sentinței civile nr. 193 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. România M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. A. H. P. E. V. A. D. T.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./25.03.2013
T.B.-S.3.-I.I.
| ← Expropriere. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1145/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
