Pretenţii. Decizia nr. 747/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 1288/2/2013
Dosar nr._
(286/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.747
Ședința publică de la 22.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, D. A., împotriva deciziei civile nr.852.A. din 27.09.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._/299/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, S. L. și intimata-pârâtă, Z. R. D..
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, din partea recurentului-pârât, D. A. a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 8,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Totodată, se referă și faptul că recurentul-pârât, prin motivele de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 pct. 2 C.p.civ.
Curtea, văzând că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 852/A din 27 septembrie 2012, Tribunalul București – Secția a IV a Civilă a respins cererea de repunere pe rol; a admis excepția netimbrării; a anulat apelurile formulate de apelanta reclamantă S. L. și de apelantul pârât D. A., împotriva sentinței civile cu nr. 2035 din 03 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul nr._/299/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. R. D., ca netimbrate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2006, reclamanta S. L. a chemat în judecată pe pârâții D. A. și D. D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 60.000 euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1337 – 1351 Cod civil.
Prin cererea formulată la data de 12 decembrie 2006, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită obligarea pârâților la restituirea prețului actualizat al vânzării, pentru perioada 1995 – 2006, estimat la suma de 50.000 euro, la plata despăgubirii reprezentând creșterea valorii bunului pe piața imobiliară, restituirea spezelor vânzării, în sumă de 95.700 lei, reactualizată, precum și a cheltuielilor voluptorii, în sumă de 3.000 euro.
Prin aceeași cerere, reclamanta a precizat că numele pârâtei este D. D..
De asemenea, prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 21 octombrie 2008, reclamanta a învederat că numele actual al pârâtei este Z. R. D..
La data de 29 octombrie 2009, reclamanta a precizat cuantumul total al pretențiilor, precizate, la suma de 246.000 lei.
La termenul din data de 18 martie 2010, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor voluptorii.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 2035 din 03 Februarie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea de chemare în judecată, modificată și precizată, și a obligat pe pârâtul D. A. la plata către reclamantă a sumelor de 5.461 lei, reprezentând contravaloarea prețului contractual reactualizat, 53.922 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune interese și 348 lei, reprezentând contravaloarea reactualizată a spezelor vânzării.
Totodată a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Z. R. (fostă D.) D., ca neîntemeiată, și a obligat pe pârâtul D. A. la plata către reclamantă a sumei de 1.798 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. L., cerere a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă sub nr._/299/2006** la data de 10 iunie 2011.
La data de 21 iunie 2012 a formulat cerere de aderare la apel pârâtul D. A..
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol tribunalul a constatat că este neîntemeiată fiind respinsă, având în vedere că taxa judiciară de timbru se plătește în mod anticipat sau la termenul stabilit de instanță și nu în funcție de conduita procesuală a părții adverse și de soluția care se dă apelului formulat de acesta.
În egală măsura apelantul pârât avea la îndemână înainte de . excepției să formuleze cererea de ajutor public judiciar dacă se considera îndreptățit la un astfel de ajutor.
Cu privire la excepția netimbrării apelului, tribunalul a constatat că aceasta a fost întemeiată.
Astfel, prin încheierea din 21 iunie 2012 s-a stabilit în sarcina apelantei reclamante și i s-a pus în vedere obligația de achitare a sumei de 1.720 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 4,50 lei, sub sancțiunea anulării, în caz de neplată. De asemenea s-a stabilit și pus în vedere apelantului pârât obligația de achitare a sumei de 3.074,40 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării,
Prin încheierea din 07 septembrie 2012 s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de apelanta reclamantă și s-a eșalonat plata taxei judiciare de timbru de 1.720 lei în trei rate egale de câte 573,33 lei plătibile în perioada septembrie – noiembrie la data de 19 a fiecărei luni, apelanta reclamantă fiind citată cu această mențiune, fără însă ca aceasta să se conformeze obligației stabilite în sarcina sa.
De asemenea aceasta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997 și nici cerere de reexaminare în temeiul OUG nr. 51/2009.
Tribunalul a mai constatat că nici apelantul pârât nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997 și nici cerere de ajutor public judiciar în temeiul OUG nr. 51/2009.
În aceste condiții neexercitând calea de atac specială prevăzută în această materie, problema de drept a obligativității plății unei taxe de timbru a intrat în puterea de lucru judecat și nu mai poate fi răsturnată prin intermediul căilor de atac formulate împotriva sentinței pronunțate.
Pe de altă parte, dreptul de acces la o instanță nu este un drept absolut, ci statul are dreptul de a reglementa procedurile de sesizare a instanțelor de judecată. În acest sens a fost reglementată atât posibilitatea de a contesta stabilirea de către instanță a obligației de plată a taxei de timbru cât și cuantumul acestei cât și dreptul de a solicita ajutor public judiciar, dacă este cazul.
În ceea ce privește problema dacă odată dispusă eșalonarea plății taxei judiciare de timbru se mai poate aplica sancțiunea anularii cererii ca netimbrată, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 21 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 nu își găsesc aplicabilitatea și în situația de față, ci doar în situațiile reglementate de art. 17 alin. 2 și art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Pe de altă dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 se referă doar la situația acordării de facilități persoanelor juridice neputând fi extins la situația persoanelor fizice, pe de o parte față de dispozițiile exprese ale art. 21 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, iar pe de altă parte față de conținutul articolului menționat care cuprinde doar elemente de identificare a peroanelor juridice și deci nu poate fi interpretat decât ca aplicându-se doar persoanelor juridice.
În condițiile în care nu se poate reține caracterul de titlu executoriu al încheierii de eșalonare, tribunalul a constatat că în caz de neplată a unei tranșe din taxa judiciară de timbru stabilită în condițiile OUG nr. 51/2008, sancțiunea aplicabilă este aceea a anulării ca netimbrată a acțiunii.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițiala, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Conform alin. 3 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere cele reținute mai sus, constatând că niciunul dintre apelanți nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 tribunalul a admis excepția netimbrării și a anulat apelurile ca netimbrate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs și cerere de repunere în termen D. A..
Referitor la cererea de repunere în termen a arătat că nu a fost legal citat conform art. 100 Cod de procedură civilă și invocă nulitatea procesului-verbal de comunicare a hotărârii judecătorești care nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 100 Cod de procedură civilă.
Cererea este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Așa cum rezultă din procesul-verbal (comunicare hotărâre civilă, dovadă de primire și procesul-verbal de predare, fila 42 dosar tribunal) hotărârea a fost comunicată al 25 octombrie 2012 al adresa indicată de D. A. (cabinet de avocatură D. M.) cu semnarea de recurent și indicarea CNP (adresă indicată tribunalului prin cererea aflată la fila 19 dosar tribunal).
Cum partea nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei că exercite calea de atac, aceasta atrage decăderea în neexercitarea acestei căi (art. 103 Cod de procedură civilă).
Prin recursul formulat, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurentul D. A., motivează în esență că a fost plecat în altă țară și nu a avut cunoștință de problema timbrării și că el, în calitate de vânzător nu poate răspunde de împrejurările ivite după încheierea contractului și transmiterea lucrului, procesul fiind rău condus, iar obligarea la daune interese nejustificată, fiind de bună credință (filele 4 – 7 dosar curte).
Recursul este tardiv formulat.
În raport de faptul că hotărârea a fost comunicată la data de 25 octombrie 2012 iar recursul a fost depus la data de 17 ianuarie 2013, cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 și 303 Cod de procedură civilă, se reține că recursul este tardiv formulat.
Așa fiind, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare recurs.
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât D. A., împotriva deciziei civile nr. 852/A din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._/299/2006, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. L. și intimata – pârâtă Z. R. D., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. T. D. A. F. P.
Grefier,
Rădița I.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./04.06.2013
T.B.-S.4.C.A.;A.M.V.
Jud.S.1.P.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
