Pretenţii. Decizia nr. 1012/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1012/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 23282/300/2009
Dosar nr._
(508/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1012
Ședința publică din 04.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte - S. G. P.
Judecător - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr.24 A din 15.01.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. M. și cu intimații-pârâți M. C. și cultelor, prin Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București, P. M., P. C. M., T. E., T. D., T. M.-C., N. L., T. D., T. C. și T. M..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă d-nul consilier juridic I. M. în calitate de reprezentant al recurentului-pârât M. București, prin Primarul General, în baza delegației aflate la fila 50 din dosar și intimata-reclamantă G. A. M. asistată de avocat R. K. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București (fila 36), lipsind intimații-pârâți M. C. și Cultelor, prin Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București, P. M., P. C. M., T. E., T. D., T. M. C., N. L., T. D., T. C. și T. M..
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, copia actelor din dosarul administrativ, iar intimata-reclamantă a depus copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe următoarele înscrisuri: încheierea nr.1687/03.10.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2006, sentința civilă nr.269/21.03.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr.2810/2004 și sentința civilă nr.374/22.01.2007 a Judecătoriei Sector 5 București, pronunțată în dosarul nr._/302/2006.
Părțile prezente, prin reprezentanți, arată că au luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și nu solicită administrarea altor probe în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului, solicitându-i reprezentantului recurentului să precizeze înscrisurile care ar mai fi fost necesare pentru soluționarea notificării și care ar înlătura culpa primăriei în nerezolvarea cererii reclamantei.
Reprezentantul recurentului-pârât M. București, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
Consideră că hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, reținându-se în sarcina municipalității obligația de a plăti contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2006 – 2008.
Astfel, din dosarul administrativ rezultă că la data de 13.11.2006 s-a formulat un prim referat cu propunere de restituire în natură a imobilului, iar în august 2007, un alt referat de restituire în natură a părții de imobil care se afla în patrimoniul primăriei și acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentele vândute conform Legii nr.112/1995; ca urmare, s-au emis două dispoziții. Cât privește depunerea actelor, solicită a se observa că acestea au fost depuse succesiv, conform opisului din anul 2006 în dosar se aflau 56 de documente.
La interpelarea instanței în sensul de a se preciza dacă instituția notificată a solicitat petentei să completeze dosarul cu actele necesare soluționării notificării, reprezentantul recurentului arată că atâta vreme cât toată procedura este transparentă, reclamanta avea posibilitatea să afle aceste informații, iar cât privește tergiversarea soluționării notificării arată că dosarul a urmat cursul normal și după opisare a fost înaintat comisiei.
Insistă în a susține nevinovăția primăriei, chiar având în vedere durata procedurii, apreciind că nu se poate reține fapta ilicită în sarcina pârâtului, ci intenția de punere în executare a hotărârii judecătorești.
Precizează și faptul că la acest moment nu a fost stabilit cuantumul despăgubirii și solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Intimata-reclamantă G. A. M., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, ambele hotărâri pronunțate anterior în cauză fiind temeinice și legale.
Apreciază că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, având în vedere că soluționarea cererii după șapte ani i-a adus reclamantei un prejudiciu de necontestat; restituirea într-un final a imobilului nu exclude obligația Municipiului București de a plăti despăgubiri, având în vedere că a încasat chirie în toată această perioadă.
Precizează că reclamantei nu i s-a adus la cunoștință că sunt necesare acte pentru completarea dosarului, dimpotrivă în luna mai 2003, erau depuse toate documentele necesare soluționării cererii, dar primăria și-a îndeplinit obligația numai ca urmare a somării cu plata unor amenzi.
În concluzie, solicită respingerea recursului și arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2305/21.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta T. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta G. A. M., în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, PARALUȚĂ M., PARALUȚĂ C. M., T. E., T. D., T. M. C., N. L., T. D., T. C., M. C. ȘI CULTELOR prin DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, CULTE și PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL al MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a fost obligat pârâtul M. București, prin Primar General, la plata către reclamantă a sumei de 290.339 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru imobilul situat în București, pentru perioada 11.11._08; s-a respins capătul de cerere al acțiunii precizate, formulat în contradictoriu cu M. C. și Cultelor, ca neîntemeiat; au fost obligați pârâții T. D. și T. C., la plata către reclamantă a sumei de 106.151 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul nr.4 situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 11.03._09; a fost obligată pârâta N. L., cu domiciliul în București, Sector 2, .. 5 la plata către reclamantă a sumei de 5.750 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la demisol situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09; au fost obligați pârâții T. E., T. D. și T. M.-C., toți cu domiciliul în București, .. 5 la plata către reclamantă a sumei de 7.441 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la parter situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09; au fost obligați pârâții P. M. și P. C. M., cu domiciliul în București, .. 5 la plata către reclamantă a sumei de 8.118 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la mansardă situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09; s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată; s-a respins cererea pârâților P. M. și P. C. M. de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în fapt, prin dispoziția nr.9308 din 08.01.2008 Primarul General al Municipiului București a dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantei G. A. M. imobilul situat în București, ..5, sector 2 cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr.112/1995. Emiterea acestei dispoziții s-a realizat ca urmare a Notificărilor înregistrate sub nr.2831/2001 și nr. 2120/2001 la executorul judecătoresc (fila 12).
La data de 11.03.2008 a intervenit protocolul nr.707 de predare-preluare a imobilului menționat anterior, realizat între CGMB-AFI și reclamantă (fila 13).
Pârâtul M. C. și Cultelor prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București a emis la data de 07.10.2008, avizul nr.1188/M/07.01.2008 pentru efectuarea lucrărilor reparație și restaurare a imobilului situat în București, ..5, sector 2 (fila 16).
Între reclamanta G. A. M. și pârâtul P. M. s-a încheiat la data de 8.04.2008 un contract de închiriere privind spațiul locativ situat în imobilul menționat anterior, pe o perioadă de 1 an de zile, până la data de 08.04.2009, în schimbul unei chirii lunare de 100 lei (fila 21).
La data de 06.02.2009, reclamanta prin notificarea nr.52 emisă de B. P. V. a comunicat pârâtului P. M. expirarea contractului de închiriere la data de 08.04.2009, solicitând acestuia predarea cheilor apartamentului și plata cheltuielilor legate de imobil până la predarea cheilor (fila 70).
Ulterior, reclamanta prin notificarea nr.141 din 27.03.2008 a comunicat pârâtului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere realizat între părți (fila 72).
Între reclamantă și pârâții T. E. (titular de contract în care au fost menționați ca și locatari soțul acesteia, pârâtul T. D. și fiul acesteia, pârâtul T. C.) și N. L. s-au încheiat la data de 27.03.2008, contracte de închiriere pentru două spații locative situate în imobilul din București, ..5, sector 2, pe o perioadă de un an de zile, până la data de 08.04.2009..
Pârâților menționați anterior prin notificările nr. 146 din 27.03.2008, 50 /06.02.2009, 53/06.02.2009 și 146/27.03.2008, reclamanta le-a comunicat refuzul acesteia de a încheia noi contracte de închiriere și obligația acestora ca la împlinirea termenului din 08.04.2009 să predea cheile respectivului imobil și să plătească cheltuielile de întreținere aferente (filele 69-72).
Prin adresa nr. DI/_/18.09.2008, Consiliul General al Municipiului București a comunicat reclamantei că pârâtul T. D. a fost înștiințat la data de 12.03.2008, cu privire la situația juridică a imobilului situat în București, ..5, sector 2 și că, contractul de închiriere deținut cu privire la respectivul imobil își încetează aplicabilitate (fila 24).
Pârâtul T. D. a notificat pe reclamanta G. A. M. la data de 15.04.2008, solicitând acesteia încheierea unui contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani (fila 25), după ce anterior aceasta comunicase pârâtului refuzul său de a reînnoi contractul de închiriere, ca urmare a intenției sale de vinde imobilul respectiv (fila 106).
În conformitate cu disp. art. 998 C. civ. “orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, iar conform art. 999 C. civ. “omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”. Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare a prejudiciului.
Analizând prevederile legale menționate prin raportare la prevederile art.25 din Legea nr.10/2001 și la situația de fapt reținută, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe pârâtul M. București-prin Primar General.
Condiția producerii unui prejudiciu a fost apreciată ca îndeplinită, având în vedere că, prin nerespectarea de către M. București a termenului de soluționare a notificării, s-a produs reclamantei un prejudiciu cu caracter cert, acesta fiind sigur atât sub aspectul existenței, cât și al posibilităților de evaluare și nu a fost reparat încă.
S-a reținut că reclamanta a notificat acest pârât în anul 2001 de două ori, iar Dispoziția de restituire a fost emisă la 08.01.2008, după șapte ani de zile, fără să justifice în nici un fel durata îndelungată de soluționare a acestora, nici în cuprinsul actului de dispoziție menționat anterior nici în apărările formulate prin întâmpinarea depusă în cauză.
Față de acest aspect, instanța a reținut că lipsa rezolvării în termen legal a notificării determină imposibilitatea persoanei îndreptățite de a se bucura de bunul imobil care îi aparține și de care a fost lipsit și anterior. Astfel, prejudiciul este reprezentat de lipsirea acestuia de posibilitatea efectivă de exercitare a prerogativelor dreptului său de proprietate dreptul de a folosi bunul (jus utendi), dreptul de a-i culege fructele (jus fruendi) și dreptul de a dispune de bun (jus abutendi).
În ceea ce privește pârâtul M. C. și Cultelor prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București instanța a reținut că art.13 alin.1 din Legea nr.259/2006 nu stabilește în sarcina acestei pârâte vreo competență legală în materia soluționării notificărilor privitoare la procedura restituirii imobilelor preluate abuziv către foștii proprietari sau succesorii acestora.
Astfel fiind, instanța a apreciat în raport de cele reținute anterior, că nu poate fi stabilită în raport de materialul probator administrat în cauză conduita ilicită a pârâtei M. C. și Cultelor prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național al Municipiului București, pentru perioada 11 noiembrie 2006-11 martie 2008, întrucât reclamanta nu a făcut dovada vreunui demers realizat către acest pârât în sensul realizării operațiunilor de conservare, administrare sau dispoziție a imobilului situat în București, ..5, sector 2.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții efectuat în cauză rezultă că, în perioada 11 noiembrie_08 (data semnării protocolului de predare –primire cu privire la imobilul situat în situat în București, ..5, sector 2 (astfel cum a fost retrocedat) contravaloarea lipsei de folosință a acestuia este în cuantum de 290.339 lei, echivalent a 84.953 Euro.
În cauza de față, instanța a constatat că reclamanta a fost împiedicată de pârâți să exercite dreptul de folosință asupra apartamentului în litigiu, fără ca aceștia din urmă să îi poată opune un titlu care să justifice această împiedicare.
În aceste condiții, instanța a retinut că pârâții au ocupat imobilul fără un titlu, ceea ce aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantei, reglementat de art. 480 C.civ.
Prin ocuparea fără titlu locativ valabil a imobilului de către pârâți și prin refuzul acestora de a-l evacua la solicitarea reclamantei, pentru a da posibilitatea acesteia să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate, pârâții au creat în patrimoniul reclamantei un prejudiciu evaluat de expert în concluziile raportului de expertiză, între fapta ilicită săvârșită de pârâți și prejudiciul produs reclamantelor existând un raport de cauzalitate direct.
În ceea ce îi privește pe pârâții P. M., P. C. M. aceștia au avut calitatea de chiriași în baza contractului de închiriere înregistrat sub nr._/22.04.2008 la Administrația Finanțelor Publice Sector 4, până la data de 08.04.2008.
Anterior acestei date, la 27.03.2008, reclamanta a notificat titularului de contract refuzul de a reînnoi contractul de închiriere existent între părți, aspect care dovedește manifestarea de voință neechivocă a reclamantei de neprelungire a raporturilor contractuale dintre părți având drept efect direct împiedicarea tacitei relocațiuni a convenției inițiale potrivit art.1452 C. civ. (fila 70).
Aspectele reținute anterior referitoare la încetarea contractelor de închiriere prin expirarea termenului inițial la 08 aprilie 2009, corespund și situației juridice specifice pârâților T. E. (titular de contract în care au fost menționați ca și locatari soțul acesteia, pârâtul T. D. și fiul acesteia, pârâtul T. C.) și N. L., cărora li s-a comunicat de către reclamantă prin notificare voința acesteia neechivocă de încetare a raporturilor de locațiune la momentul indicat anterior, cu consecința juridică a împiedicării tacitei relocațiuni (filele 88-96).
În acest sens se impunea a fi subliniat că deși pârâții T. E., T. D. și T. C. au invocat în întâmpinare intervenția tacitei relocațiuni a contractului de închiriere semnat cu reclamanta, după data de 08 aprilie 2009, ca urmare a plății chiriei după acest moment, nu au administrat nici o dovadă în acest sens, mai mult de atât aceasta a fost împiedicată, potrivit art.1452 C.civ, prin manifestarea de voință expresă a reclamantei, care a i-a notificat pe aceștia în acest sens.
Se impunea a fi reținut că nici aspectele invocate de pârâții T. E., T. D. și T. C., referitoare la neexecutarea de către reclamantă a obligațiilor contractuale care îi reveneau în baza contractului de închiriere (aspecte nedovedite prin probele administrate), nu fac dovada în favoarea acestora a unui titlu locativ după data de 08 aprilie 2009, de natură a determina netemeinicia pretențiilor reclamantei.
În ceea ce îi privește pe pârâții T. D. și T. C., a reținut instanța că între aceștia și reclamanta nu a existat nici un contract de închiriere, sau o altă convenție care să le confere acestora titlu locativ pentru ocuparea spațiului locativ în suprafață de 122,36 mp situat în imobilul din București, ..5, apt.4, sector 2, după data de 12.03.2008, dată la care i s-a comunicat de către CGMB-AFI, încetarea contractului de închiriere inițial încheiat cu .>
Se impunea a fi subliniat că notificarea adresată reclamantei de către pârâții T. D. și T. C., în baza art.15 din Legea nr.10/2001, în vederea încheierii unui contract de închiriere pe 5 ani, nu are valoarea juridică a unui acord de voință realizat de către părți, cu atât mai mult cu cât acesta a notificat la data de 27.03.2008, refuzul acesteia de menținere a raporturilor de locațiune.
Potrivit art.15 din Legea nr.10/2001 Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani
Însă aplicarea dispozițiilor legii interne (O.U.G. nr. 40/1999) privind încheierea, reînoirea sau prelungirea de drept a contractelor de închiriere nu mai era posibilă după 8 aprilie 2004, prin raportare la dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.44 din Constituția României .
Așa fiind, s-a constatat că acești pârâți putea beneficia de prevederile art.6 din OUG nr.40/1999, care recunoșteau în favoarea acestora o măsură de protecție în materie de locațiune, pe perioada de timp prevăzută de acest act normativ, respectiv pe o durată de 5 ani, până la data de 08.04.2004, fără a avea relevanță momentul la care s-a dispus în mod irevocabil acțiunea în revendicare exercitată de pârâți, moment la care această dispoziție legală nu mai era în vigoare.
În consecință instanța a apreciat că reclamanta nu avea obligația de a încheia un contract de închiriere cu pârâții și nici aceștia din urmă nu aveau dreptul la crearea raporturilor locative, prin închirierea apartamentului nr.4 situat în București, ..5, sector 2, deoarece termenul de protecție de 5 ani a expirat la data de 08.04.2004 .
În raport de aspectele reținute anterior, instanța a constatat că reclamanta prin probele administrate a făcut dovada îndeplinirii în ceea ce îi privește pe pârâții persoane fizice a conduitei ilicite de natură a angaja răspunderea civilă potrivit art.998-999 C.civ., în sensul ocuparea fără titlu locativ valabil a spațiilor locative în suprafață de 122,36 mp, corespunzător apartamentului nr.4 (pentru pârâții T. D. și T. C.), de 18,85 mp corespunzător apartamentului de la demisol (pentru pârâta N. L. ), de 26,86 mp corespunzător apartamentului de la parter (pentru pârâții T. E., T. D. și T. C. ), de 39,35 mp corespunzător apartamentului de la mansardă (pentru pârâții Paraluță M., Paraluță C. M. ) din imobilul situat în București, ..5, sector 2.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții efectuat în cauză rezultă că pentru pârâții T. D. și T. C., valoarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 11 martie 2008-19 noiembrie 2009 este de 106.151 lei (fila 228), pentru pârâta N. L., contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 09 aprilie 2009-19 noiembrie 2009 este de 5.750 lei (fila 228), iar în ceea ce îi privește pe pârâții P. M., P. C. M., pentru perioada 09 aprilie 2009-19 noiembrie 2009 este de 5.750 lei (fila 228).
Pentru aceste considerente, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, luând în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea construcții, ținând cont și de aspectul că răspunderea civilă delictuală este solidară, instanța a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții la plata către reclamanta G. A. M. a următoarelor sume după cum urmează: pârâtul M. București, prin Primar General, suma de 290.339 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru imobilul situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 11.11._08, pârâții T. D. și T. C., suma de 106.151 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul nr.4 situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 11.03._09, pârâta N. L., suma de 5.750 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la demisol situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09, pârâții T. E., T. D. și T. M.-C. suma de 7.441 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la parter situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09 și pârâții P. M. și P. C. M., suma de 8.118 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosința pentru apartamentul de la mansardă situat în București, ..5, sector 2, pentru perioada 09.04._09, respingând acțiunea precizată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta T. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins capătul de cerere al acțiunii precizate, formulat în contradictoriu cu M. C. și Cultelor, cu sediul în București, Sector 2, .. 3, ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr.24/A/15.01.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții pârâți P. M., P. C. M., împotriva sentinței civile nr.2305/21.02.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București; a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții pârâții T. E., T. D., T. M. C. și M. București Prin Primar General, împotriva aceleiași sentințe și a respins ca neîntemeiată cererea intimatei-reclamante G. A. M., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate la fond.
Referitor la apelul declarat de apelanții pârâți P., tribunalul a reținut că acesta nu a fost timbrat conform art.20 din Legea nr. 146/1997, deși obligația de plată a taxei de timbru a fost stabilită prin încheierea din data de 05.06.2012.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți T., acesta a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la intervenirea tacitei relocațiuni, tribunalul a apreciată că această susținere nu poate fi primită întrucât dispozițiile speciale ale OUG 40/1999 recunoșteau în favoarea apelanților pârâți T. o protecție în materie de locațiune până la data de 08.04.2004 motiv pentru care după această dată intimata reclamantă nu mai avea obligația de a notifica încheierea unui nou contract de închiriere, raporturile locative ale apelanților încetând cu data prevăzută de legiuitor.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 969 C.civil (vechi) convențiile legale făcute cu putere de lege între părțile contractante.
Or, din cuprinsul clauzelor contractuale se reține voința expresă, a locatorului în sensul refuzului de continuare a locațiunii, ceea ce echivalează cu denunțarea contractului conform art.1438 C.civil (vechi) situație în care nu se mai poate invoca, reînnoirea tacită a relocațiunii.
Referitor la greșita omologare a raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a reținut în mod corect situația de fapt în raport de care a stabilit contravaloarea lipsei de folosință stabilind în mod corect ipotezele ce ai fost luate în considerare referitoare la situația dotărilor imobilului,
În această situație, tribunalul a apreciat că argumentele invocate de către apelanții pârâți T. sunt nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul pârât M. București față de dispozițiile art. 292 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că este nefondat, întrucât condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite, prejudiciul suferit de reclamantă în ceea ce privește folosirea imobilului este creat din culpa apelantului pârât prin refuzul nejustificat e a soluționa în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001 a notificării ceea ce echivalează cu îngrădirea dreptului de proprietate, ceea ce vine în contradicție atât cu prevederile Constituției cât și cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului declarat, în esență, recurentul pârât a susținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, neputându-se vorbi despre nici o faptă ilicită, iar reclamanții nefăcând dovada încălcării drepturilor lor de către pârât, ceea ce face ca acțiunea părții să poată fi catalogată drept un exercițiu abuziv de drept în scopul obținerii de bani publici necuveniți.
În mod greșit a reținut instanța de apel obligația de plată a contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 290.339 lei în sarcina municipalității pentru perioada 11.11.2006 – 11.03.2008 deoarece nu-i poate fi imputată lipsa de inițiativă în soluționarea notificării și în emiterea dispoziției în favoarea reclamantei.
Emiterea dispoziției motivate în soluționarea notificării presupune existența unor documente la dosarul administrativ pe care aceasta să fie fundamentată, documente pe care reclamanta trebuia să le depună până la finalizarea fazei administrative.
Reclamanta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile ce îi reveneau, de a completa dosarul constituit în baza notificării, cu actele solicitate, ceea ce a determinat imposibilitatea de a soluționa notificarea în termenul prevăzut de lege.
Or, lipsa de diligență a notificatorului nu poate antrena răspunderea recurentului pârât pentru fapte ce nu îi sunt imputabile lui, simpla notificare a unității deținătoare în anul 2001 nefiind suficientă pentru a obliga municipalitatea la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosință.
Reclamanta, prin nedepunerea actelor solicitate prin adresele existente la dosarul cauzei, a făcut ca, timp de 7 ani, recurentul pârât să fie în imposibilitate de a lua vreo măsură în vederea aducerii la îndeplinire a obligației de restituire în natură a imobilului în speță.
În plus, reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului material invocat, care are un caracter fictiv, artificial, creat de parte în scopul obținerii de bani publici necuveniți.
Nu sunt conturați în speță nici factorii determinanți pentru apariția raportului de cauzalitate, din actele atașate la dosar nerezultând nici prejudiciul ce se presupune a fi creat și nici persoana care se face vinovată de acest fapt, culpa aparținând în exclusivitate reclamantei.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., recurentul solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
La 29.04.2013, intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că observarea prevederilor art.25 din Legea nr.10/2001 și a conduitei recurentului pârât permite constatarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește pe acesta. Recurentul pârât nu a justificat în nici un fel durata îndelungată de soluționare, de 7 ani de zile, a celor două notificări pe care intimata i le-a trimis.
Prejudiciul este reprezentat de lipsirea intimatei de posibilitatea efectivă a exercitării prerogativelor dreptului său de proprietate, sub forma folosinței bunului, posibilității culegerii fructelor și dreptului de a dispune de bun.
În recurs, Curtea a încuviințat recurentului pârât administrarea probei cu înscrisuri constând în copia dosarului administrativ al notificărilor formulate de intimata reclamantă.
Înscrisurile solicitate au fost depuse la dosar, filele 53-171 dosar recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile de recurs formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat.
În susținerea criticilor sale de recurs, recurentul pârât a administrat, iar instanța de recurs i-a încuviințat, proba cu înscrisuri prin depunerea la doar a copiei dosarului administrativ al notificării formulate de intimata reclamantă, prin care aceasta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul situat în București, ..5, sector 2, notificări ce au fost finalizate prin emiterea Dispozițiilor cu nr.9308/8.01.2008 și nr.9309/8.01.2009.
Examinarea acestor înscrisuri nu doar că nu susține criticile recurentului pârât – care a pus pe seama intimatei reclamante întârzierea sa în soluționarea notificărilor – dar demonstrează caracterul lor vădit nefondat, în contradicție totală cu realitatea cazului. Astfel, Curtea constată că, în dovedirea notificărilor sale, reclamanta a trimis recurentului pârât încă din 14.03.2003 cea mai mare parte a înscrisurilor necesare fundamentării dispoziției acestuia, înscrisuri ce i-au fost trimise cu adresa nr._/14.03.2003, la care le-a mai adăugat pe cele depuse cu adresa nr._/15.05.2003.
De altfel, cu putere de lucru judecat față de prezenta cauză, această situație a fost reținută și prin sentința civilă nr.269/21.03.2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre care a mai reținut și faptul că, prin adresa nr.152/16.07.2004 transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reclamanta a făcut cunoscut pârâtului că a depus toate actele necesare soluționării notificării. Instanța care a pronunțat respectiva sentință a apreciat că, astfel fiind, se impunea ca soluționarea notificării să se realizeze pe baza actelor existente la dosar cel mai târziu la expirarea termenului de 60 de zile de la data acestei comunicări.
Curtea mai observă că, în scopul de a obține îndeplinirea de către recurentul pârât a obligațiilor sale legale de a-i soluționa notificările, intimata reclamantă a inițiat mai multe demersuri judiciare, toate soluționate favorabil, dar rămase fără de nici un rezultat în sensul urmărit: cel dintâi a constat în formularea unei acțiuni în justiție pentru obligarea pârâtului la soluționarea notificării și a fost finalizat prin sentința civilă nr.269/21.03.2005 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă; cel de-al doilea, constând în punerea în executare pe cale silită a dispozițiilor acestei hotărâri judecătorești, care a presupus obținerea încuviințării sale silite, prin încheierea nr.1687/3.10.2006 a Judecătoriei sectorului 5 București, și a unei hotărâri de aplicare a amenzii civile cominatorii pârâtului, prin sentința civilă nr.374/22.01.2007 a Judecătoriei sectorului 5.
Aceste demersuri judiciare au fost urmate și de diverse cereri, somații, notificări, pe care reclamanta le-a transmis pârâtului, solicitându-i să-și îndeplinească obligațiile sale legale, eveniment petrecut abia la 8.01.2008 prin emiterea Dispozițiilor motivate cu nr.9308 și 9309, și apoi la 11.03.2008 când s-a semnat protocolul de punere n posesie a reclamantei asupra spațiilor ce i-au fost restituite în natură.
Curtea mai reține că în dosarul administrativ al notificărilor nu există nici o adresă prin care recurentul pârât să fi solicitat reclamantei depunerea vreunui înscris care n-ar fi existat la dosarul notificării și care ar fi împiedicat soluționarea acesteia, cu toate că prin criticile sale de recurs, generale și fără particularizare prin trimiterea la probe concrete, recurentul a susținut că ar fi făcut reclamantei astfel de comunicări, pe care aceasta, neîndeplinindu-le, l-a împiedicat timp de 7 ani de zile să soluționeze notificarea.
De asemenea, instanța mai constată că, în fundamentarea celor două dispoziții, recurentul pârât s-a folosit de înscrisurile pe care reclamanta le-a depus la dosarul administrativ încă din anul 2003. În atare circumstanțe, în mod corect instanțele de fond au concluzionat în sensul lipsei oricărei justificări pentru intimatul pârât în inacțiunea lui dovedită, acesta fiind singurul răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor sale legale.
În speță, sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanțele de fond reținând corect faptul că lipsa rezolvării în termen legal a notificării reclamantei a pus-o pe aceasta în imposibilitatea de a se bucura de bunul imobil a cărui proprietate îi aparține, sub toate formele și prerogativele pe care le conferă în mod uzual acest drept titularului său, jus utendi, jus fruendi și jus abutendi. Imposibilitatea a fost una limitată în timp și a fost întreruptă în momentul punerii efective a reclamantei în posesia spațiilor restituite, fapt petrecut la 11.03.2008, iar prejudiciul creat a fost determinat prin administrarea probei cu expertiză. Cum singura justificare a inacțiunii recurentului –pârât a fost pusă pe seama conduitei intimatei-reclamante, apărare ce nu a fost găsită întemeiată de către instanță și cum recurentul nu a indicat și dovedit alte cauze - obiective, justificate, exoneratoare de răspundere - ale neîndeplinirii obligațiilor sale legale, Curtea apreciază criticile sale drept nefondate.
În considerarea acestor motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.24/A/15.01.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A. M. și cu intimații pârâți M. C. ȘI CULTELOR PRIN DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ ȘI PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. M., P. C. M., T. E., T. D., T. M. C., N. L., T. D., T. C. și T. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S.-G. P. M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.L.D.
Tehdact.B.I.
2 ex./09.07.2013
------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – I.I.
- C.P.
Jud.Sector 2 – E.T.I.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1726/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
