Pretenţii. Decizia nr. 118/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9242/3/2009
Dosar nr._
(975/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.118 A
Ședința publică din 23.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
- XX –
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții-pârâți C. T., C. N. și G. S.-M.-G.-I., împotriva sentinței civile nr.220 din 03.02.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. R. S.R.L.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 02.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 09.04.2013, 16.04.2013, respectiv 23.04.2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 10.03.2009, reclamanta ., a solicitat, în contradictoriu cu G. S. M. G. I., să fie obligat pârâtul să-i plătească contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul situat în București, ..25, sectorul 1, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Reclamanta a estimat, provizoriu, în vederea timbrării, contravaloarea investițiilor la suma de 880.000 lei, urmând a preciza câtimea pretențiilor și timbra la valoare conform raportului de expertiză judiciară ce se va efectua.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu Consiliul Local al Municipiului București, prin Primar General, contractul de asociere în participațiune nr.28/14.02/1994, dobândind folosința, pe o perioadă de 15 ani, până la data de 13.02.2009, a imobilului în suprafață de 483 mp, situat în București, ..25, sector 1.
Obiectul contractului l-a constituit restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea spațiului de mai sus, în vederea exploatării acestuia pe întreaga durată de 15 ani a asocierii. La data preluării imobilului, acesta se afla într-o stare gravă de degradare, necesitând lucrări de restaurare, consolidare, reparare și modernizare.
În executarea contractului de asociere în participațiune, reclamanta a efectuat investiții importante la imobil, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară anexat cererii, întocmit într-un proces anterior. De asemenea, reclamanta a executat întotdeauna întocmai și la termen toate obligațiile asumate prin contractul de mai sus.
În temeiul prevederilor legale în vigoare și-a exprimat intenția de a cumpăra spațiul, iar, prin adresa nr.324/25.01.1999, Primăria Municipiului București și-a transmis acordul privind cumpărarea lui.
În vederea finalizării și perfectării vânzării imobilului, i s-a comunicat, prin adresa nr._ din iulie 2002 a PMB - Direcția Generală Juridic, C., Legislație, că „în evidența Serviciului de aplicare a Legii nr.10/2001, până la data respectivă, nu s-a înregistrat vreo notificare privind revendicarea imobilului în cauză”, îndrumând pe reclamantă ca, pentru relații suplimentare, să se adreseze Prefecturii București.
Prin adresa nr.3013 din 2907.2002, Prefectura i-a comunicat că din verificările efectuate nu rezultă că a fost depusă vreo notificare formulată în baza Legii nr.10/2001 privind restituirea imobilului în cauză.
Termenul limită prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru depunerea notificărilor a expirat la data de 14.03.2002. Comunicările care i s-au făcut reclamantei de către organele competente, în luna iulie 2002, deci cu mult timp după data de 14.03.2002, au confirmat că nu a existat nicio notificare privind revendicarea imobilului.
Contrar celor de mai sus, în mod ocult, a apărut ca din nimic, ulterior, solicitantul G. S. M. G. I., precum și o notificare datată în penultima zi a termenului de restituire, adică la data de 13.03.2002.
Prin Dispoziția nr.1009/17.04.2003 a Primarului General, imobilul în cauză a fost restituit în natură. Această măsură a fost nelegală, deoarece pârâtul nu era persoană îndreptățită, conform prevederilor Legii nr.10/2001, nefiind proprietar sau moștenitor al fostului proprietar, justificându-și calitatea doar printr-un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase succesorale. Mai mult, imobilul nu a fost naționalizat, ci expropriat, iar Statului Român nu i-au fost restituite sumele plătite cu titlu de despăgubire către persoanele care aveau calitatea de veritabili proprietari ai imobilului, la data exproprierii lui.
Notificarea nu a fost semnată de G. S. M. G. I., ci de altă persoană, printr-un fals grosolan. Pentru a ascunde și a face pierdută urma ilegalităților comise, pârâtul a încheiat o vânzare - fictivă - a imobilului, cu C. N. și C. T., soți, imediat după primirea dispoziției de restituire, la data 19.05.2003, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.619 la BNP E. A. F..
Conivența dintre toate cele trei persoane rezultă din împrejurarea că numita C. T. are în contractul de mai sus o dublă calitate: prima, aceea de mandatară a vânzătorului și, a doua, aceea de codobânditoare, alături de soțul ei. Practic, aceasta a vândut imobilul către soțul ei și către ea însăși.
În cadrul dosarului nr.4158/2003 al Tribunalului București Secția a III - a Civilă s-au soluționat cererile reclamantei de constatare a simulației contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr.819 din 19.05.2003 de BNP E. A. F. încheiat între G. S. M. G. I. și soții C., constatarea inexistenței dreptului de proprietate al lui G. S. M. G. I. asupra imobilului în litigiu, plata contravalorii investițiilor efectuate de reclamantă la imobil, precum și cererile pârâților de constatare a nulității absolute a contractului de asociere în participațiune și de evacuare a reclamantei din imobil.
Prin sentința civilă nr.1088 din 27.09.2005, tribunalul a respins cererile și a dispus evacuarea reclamantei din imobil. Prin decizia civilă nr.152 A din 27.03.2008, Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei, iar, prin decizia civilă nr.2485 din 20.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul.
La data de 18.04.2007, reclamanta a fost evacuată silit din imobil, încheindu-se procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile în dosarul de executare nr.62/2007 al B. Casagranda S. A..
Astfel, reclamanta a solicitat a se constata, din cuprinsul motivării sentinței civile nr.1088 din 27.09.2005 a Tribunalului București, că soluția de respingere este motivată prin raportare la temeiul juridic invocat (prevederile legii speciale, Legea nr.10/2001). Tribunalul a precizat că această parte are deschisă calea unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, de care reclamanta uzează prin prezenta acțiune.
Pârâtul G. S. M. G. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca prescrisă, invocând dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958.
A precizat că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă din 26.05.2003, dată la care Consiliul General al Municipiului București i-a comunicat reclamantei . încetarea contractului de asociere, cu adresa nr._/26.05.2003.
Imediat după această comunicare, . a atacat în instanță dispoziția de restituire și a solicitat constatarea inexistenței dreptului pârâtului de a cere restituirea și constatarea că adevăratul proprietar al imobilului este Statul Român, acțiune înregistrată sub nr.1298/2003 la Judecătoria Sector 1 București și soluționată prin sentința civilă nr.1088/2005 de către Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, depusă de reclamantă.
Reclamanta . a cunoscut din anul 2003 faptul că a încetat contractul de asociere cu C.G.M.B., din cauză că aceasta i-a predat imobilul, iar pârâtul a somat-o să elibereze imobilul, fără ca reclamanta să promoveze în termenul de prescripție de 3 ani acțiunea în despăgubire.
În subsidiar, a solicitat a se constata că pârâtul G. S. M. G. I. nu are calitatea procesuală pasivă, nu mai are în proprietate imobilul în care reclamanta pretinde că a făcut îmbunătățiri, l-a vândut în anul 2003.
Acțiunea reclamantei poartă asupra unor îmbunătățiri aduse imobilului și, deci, trebuie adresată proprietarului imobilului, care profită de aceste îmbunătățiri.
Mai mult, a solicitat a se constata că reclamanta nu are un interes legitim, ci se sprijină pe un interes ilicit.
Îmbunătățirile solicitate de reclamantă provin dintr-un contract comercial de asociere în participațiune la contrapartidă cu cedarea folosinței imobilului pe o anumită perioada de timp. Nu este vorba de o îmbogățire fără just temei izvorâtă dintr-o anumită faptă, ci ca urmare a unui contract comercial și, deci, trebuie judecat potrivit acelui contract. În aceste condiții, trebuie calculată perioada de timp cât reclamanta a folosit imobilul raportat la contravaloarea îmbunătățirilor și eventualele diferențe dintre contravaloarea îmbunătățirilor și contravaloarea lipsei de folosință evaluată la piața liberă din perioada 1994-2007.
Pe de altă parte, potrivit art.7 din contractul de asociere, reclamanta s-a obligat să restituie imobilul în întregime, cu toate îmbunătățirile, liber de orice sarcini. De asemenea, conform art.18 și 19 din contract, primăria poate rezilia contractul, iar reclamanta și-a asumat riscul să nu pretindă nicio despăgubire în cazul unei eventuale reglementări legale apărute după semnarea contractului, ceea ce s-a și întâmplat odată cu apariția Legii nr.10/2001.
Reclamanta . a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, alături de pârâtul G. S. M. G. I., a pârâților C. N. și C. T., urmând să se dispună obligarea și acestor doi pârâți, alături de pârâtul inițial și în solidar cu acesta, la plata contravalorii investițiilor efectuate la imobilul situat în București, ..25, sector 1, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A precizat reclamanta că excepția invocată de pârât este nefondată, de vreme ce de investițiile efectuate la imobil a beneficiat și acesta, căruia i s-a restituit în natură imobilul.
Prin încheierea de ședință din data de 09.10.2009, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S. M. G. I., apreciind că, deși reclamanta a cunoscut din anul 2003 faptul că imobilul a fost restituit prin procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, către G. S. M. G. I., posesia asupra acestui imobil a fost pierdută din data de 20.02.2007, când a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare din imobil. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanță la data de 10.03.2009, deci cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului G. S. M. G. I. nici aceasta nu este întemeiată, întrucât acest pârât a beneficiat de restituirea în natură a imobilului, cu toate lucrările de investiții pretinse de către reclamantă, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19.05.2003 cu C. N. și C. T. a avut în vedere valoarea imobilului de la acea dată, cu toate lucrările pretins a fi executate de către reclamantă.
Referitor la cea de a treia excepție, tribunalul a apreciat că este o apărare de fond, interesul legitim al reclamantei urmând a fi analizat la pronunțarea soluției.
Pârâții C. T., C. N. și G. S. M. G. I. au invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției civile a tribunalului, arătând că, în speță, reclamanta a formulat o acțiune întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză, prin care a solicitat plata contravalorii unor pretinse îmbunătățiri aduse imobilului litigios, susținând că le-a efectuat în baza contractului de asociere în participațiune nr.26/14.02.1994 încheiat cu Consiliul General al Municipiului București. Aceste pretenții au natură comercială, deoarece pretinsele îmbunătățiri au fost efectuate de reclamantă în desfășurarea activității sale comerciale, potrivit art.4 C.. contractul de asociere în participațiune, cât și îmbogățirea fără justă cauză, reprezintă fapte de comerț conform art.3, 56 și 893 C.. pct.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalul judecă toate cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
La data de 06.05.2011, tribunalul a respins excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalul București, constatând că, în speță, contractul de asociere încheiat între reclamantă și CLMB este un contract de asociere pentru exploatarea, repararea și modernizarea spațiului construit cu altă destinație decât aceea de locuință, care prevede în mod expres obiectul și arată că litigiile de orice fel ce decurg din nerespectarea clauzelor contractuale sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun. CLMB a pus la dispoziția reclamantei spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, aceasta din urmă persoană juridică desemnată asociat având doar obligația de exploatare, restaurare, consolidare, reparare și modernizare a spațiului construit.
Totodată, tribunalul, la 25.02.2011, a respins, ca nefondată, și excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de cauza ce a format obiectul dosarului nr.4158/2003 al Tribunalului București Secția a III-a Civilă, soluționat prin sentința civilă nr.1088/27.09.2005, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ. Deși litigiul se poartă între aceleași părți și are același obiect, temeiul juridic al prezentei cereri îl constituie îmbogățirea fără justă cauză, pe când litigiul anterior era întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, lege care are caracter special față de legea generală.
La termenul din 20.05.2011, reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii la suma de 4.335.911 lei.
S-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar contractul de asociere nr.26/14.02.1994 încheiat între CLMB și reclamanta .. Din art.2 alin.1 contract rezultă că reclamanta a preluat bunul în starea în care se găsea la data semnării actului, se obligă să-l repare și să-l modernizeze, pe cheltuiala sa, în conformitate cu anteproiectul și devizul estimativ de lucrări, anexate la prezentul contract. La alin.2 se precizează că toate cheltuielile ocazionate de modificarea anteproiectului anexat și cheltuielile de execuție generate de aceste modificări vor fi suportate integral de asociat, respectiv de reclamanta din prezenta cauză, și aceste cheltuieli nu vor afecta procentele de aport ale celor 2 părți contractante, așa cum aceste procente sunt precizate la art.8 contract. Prin art.7 se precizează că, la încetarea asocierii, asociatul se obligă să predea către CLMB bunul în întregime, inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de reparare și modernizare executate pe perioada asocierii, liber de orice sarcini.
Contractul a fost încheiat inițial pe un termen de 5 ani, cu drept de prelungire dacă niciuna dintre părți nu a solicitat rezilierea (actul adițional nr.1 la contractul de asociere).
CGMB a depus la dosar procesul verbal de constatare întocmit la data de 25.05.1995 privind executarea lucrărilor de reparare și modernizare a spațiului cu altă destinație, în litigiu.
Prin sentința civilă nr.220/03.02.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. S. M. G. I., C. T. și C. N., ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții G. S. M. G. I., C. N. și C. T., a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.015.745 Euro, în echivalent lei – 4.335.911 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul situat în București, ..25, sectorul 1, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății și la plata sumei de 48.470 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă (taxă de timbru și onorariu expert), dând în debit reclamanta pentru suma de 5.000 lei - taxă judiciară de timbru.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. S. M. G. I., C. N. și C. T., tribunalul a reținut că imobilul situat în București ..25 sector 1, fostă ..Lahovary, format din teren în suprafață de 1417,26 mp, din care 791,79 mp suprafață construită cu 3 corpuri de clădire și anexă, 625,47 mp teren liber de construcții, a fost restituit în temeiul Legii nr.10/2001, prin Dispoziția Primarului General nr.1009/17.04.2003, către G. S. M. G. I., iar bunul a fost predat, prin procesul verbal de predare – primire, la data de 15.05.2003, în starea în care acesta se afla la momentul predării – primirii.
Reclamanta din prezenta cauză încheiase cu CLMB, la data de 14.02.1994, un contract de asociere având ca obiect exploatarea, repararea și modernizarea spațiului construit cu altă destinație decât aceea de locuință.
. a făcut toate aceste lucrări până la momentul predării imobilului către G. S. M. G. I., astfel că pârâții au calitate procesuală, calitate conferită, pe de o parte, de prevederile art.49 din Legea nr.10/2001, cât și de împrejurarea că sporul de valoare adus imobilului a profitat primului pârât, care, la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare cu C. N. și T., a obținut un preț care reflectă valoarea imobilului în anul 2003.
Reclamanta are interesul să obțină de la pârâți contravaloarea reparațiilor și modernizării imobilului, astfel că justifică calitatea procesuală a pârâților din prezenta cauză.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins această excepție ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că instituția juridică a îmbogățirii fără just temei nu este reglementată în legislația română, distinct, ca izvor de obligații de sine stătătoare, care să dea naștere la efecte proprii, dar art.484, 493, 494, 997 și 1618 C.civ. prevăd o obligație de restituire. În prezenta cauză, patrimoniul pârâților s-a mărit în detrimentul patrimoniului reclamantei fără niciun temei juridic, astfel că urmează să se dea eficiență principiului de drept conform căruia nimănui nu-i este permis să se îmbogățească în detrimentul altuia.
A mai constatat că reclamanta a efectuat toate lucrările care au condus la sporirea valorii imobilului situat în București ..25 sector 1 în temeiul unui contrat de asociere încheiat în mod legal cu CLMB, în anul 1994.
Sunt astfel îndeplinite condițiile materiale și juridice pentru a se constata îmbogățirea fără just temei a pârâților în detrimentul reclamantei, și anume împrejurarea că pârâții și-au mărit patrimoniul, Griorescu S. M. G. I. prin obținerea unui preț care reflectă valoarea imobilului în luna mai 2003, deci, cu sporul de valoare adus de către reclamantă, iar pârâții C. prin faptul că dețin acest imobil în componența, structura, reparațiile și modernizările aduse de către aceeași reclamantă.
Există o sărăcire a patrimoniului reclamantei prin faptul că aceasta a suportat contravaloarea lucrărilor de reparație și modernizare a imobilului; între mărirea patrimoniului pârâților și sărăcirea patrimoniului reclamantei există un raport de cauzalitate, deoarece imobilul reparat și îmbunătățit de către reclamantă aparține în prezent pârâților, aceasta fiind evacuată în anul 2007.
Din punct de vedre juridic, reclamanta din prezenta cauză nu are niciun mijloc de apărare pentru a-și valorifica dreptul său, decât calea acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, între părțile litigante neexistând niciun alt raport juridic.
Pe de altă parte, sărăcirea patrimoniului reclamantei cu consecința îmbogățirii patrimoniului pârâților nu are la bază o faptă ilicită, ci se întemeiază pe un contract încheiat în mod legal și a cărui nulitate nu a fost constatată, astfel că reclamanta are dreptul la restituirea contravalorii acestor îmbunătățiri.
Tribunalul a reținut răspunderea solidară a pârâților pentru plata contravalorii investițiilor efectuate la imobil, așa cum această valoare a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât imobilul s-a restituit către pârâtul G. în starea în care se afla în anul 2003, iar pârâții C. au cumpărat imobilul pretinzând în anul 2003 că au preluat posesia acestuia în întregime de la vânzători la data autentificării actului și cunoscând situația juridică și de fapt a imobilului ca fiind cea descrisă în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.619/19.05.2003, astfel că aceștia și-au asumat integral responsabilitatea și față de reclamantă, care, la cel moment, deținea posesia imobilului.
Ca urmare a admiterii acțiunii reclamantei, tribunalul a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 48.470 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert și, totodată, a luat act că s-a depus la doar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5.000 lei după ce instanța a pronunțat hotărârea.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții C. N., C. T. și G. S. M. G. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și completată, ca neîntemeiată. Au precizat că apelul este îndreptat și împotriva încheierilor prin care instanța de fond a decis, în mod netemeinic, asupra excepțiilor sau cererilor de probe formulate de către pârâți.
În motivarea apelului, apelanții pârâți au arătat următoarele:
1. Instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor legale exprese din Codul Civil, codul de procedură civilă și Codul Comercial.
1a. Astfel, în mod nelegal a admis cererea de completare a acțiunii, prin care cadrul procesual a fost extins asupra pârâților C. T. și C. N., cu nesocotirea dispozițiilor art.132 alin.1 Cod de procedură civilă, dat fiind că nu mai era prima zi de înfățișare, cererea având așadar un caracter tardiv.
2a. De asemenea, tribunalul, în mod netemeinic și nelegal, cu încălcarea prevederilor art.8 din Decretul nr.167/1958, a respins excepția prescripției invocată de către pârâți, cu ignorarea datei de 26.05.2003 (conform adresei nr._/26.05.2003), de la care . a luat cunoștință de încetarea contractului de asociere (raportat la dispoziția emisă în favoarea lui G. S. M. G. I.). Așadar, ținând cont de prevederile speciale privind calculul termenului de prescripție în ceea ce privește acțiunea în răspundere delictuală, reclamanta a cunoscut atât pretinsa pagubă, ca și persoana responsabilă cu aproximativ 6 ani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că termenul de prescripție se calculează de la data la 20.02.2007, la care a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare a reclamantei din imobil. Așadar, a apreciat că posesia abuzivă, în lipsa unui titlu locativ sau de orice altă natură, a produs efecte asupra prescripției, însă, prevederile art.16 din Decretul nr.167/1958, care dispun asupra cazurilor de întrerupere a prescripției, nu menționează o situație similară celei avute în vedere la pronunțarea soluției. Prin urmare, cursul prescripției nu a fost afectat de niciun act sau măsură a reclamantei care să aibă drept efect întreruperea, motiv pentru care termenul de 3 ani a fost încălcat.
3a. Instanța de fond a respins, în mod greșit, excepția lipsei calității procesual pasive a lui G. S. M. G. I. fără a ține cont de prevederile art.7 din contractul de asociere. Părțile contractante au convenit asupra caracterului aleatoriu al contractului, ținând cont de dispozițiile art.19, potrivit cărora „Consiliul nu este răspunzător de schimbarea regimului juridic al bunului ca urmare a unor eventuale reglementări legale adoptate după semnarea contractului (...)”, iar, prin urmare, reclamanta nu putea să solicite atragerea răspunderii unei terțe persoane, întrucât a agreat cu partea co-contractantă scutirea de orice răspundere pentru toate și orice îmbunătățiri realizate în imobil. Cu alte cuvinte, . a renunțat la a invoca răspunderea contractuală în mod liber, motiv pentru care nu mai avea deschisă calea răspunderii delictuale. Reclamanta avea obligația realizării de îmbunătățiri la imobil, în schimbul cărora a obținut un preț de chirie mult redus față de prețul pieței și, cu atât mai important, a beneficiat de folosința imobilului cu toate pretinsele modernizări/reparații/restaurări pe toată perioada 1994-2007, până la data evacuării sale din imobil. Or, răspunderea delictuală presupune existența unui prejudiciu, a unei pierderi nejustificate. În acest sens, apar ca relevante noile prevederi ale Codului Civil, care vin să lămurească aplicabilitatea instituției îmbogățirii fără justă cauză - art.1346.
4a. Instanța de fond a respins, în mod netemeinic, excepția autorității de lucru judecat.
În dosarul nr.4158/2003 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, instanța a respins capătul de cerere de obligare a acelorași pârâți la plata contravalorii investițiilor realizate la imobil. Prin cererea reconvențională, aceeași reclamantă a solicitat să se constate că a efectuat, începând cu anul 1994 și până în prezent, în aplicarea clauzelor din contractul de asociere în participațiune, investiții pentru repararea și aducerea imobilului în stare de funcționare, precum și pentru modernizarea lui în întregime, lucrării în valoare de 720.000 USD (...), precum și obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii investițiilor evaluate provizoriu.
În considerentele sentinței civile nr.1088/2005, instanța a reținut că „al doilea capăt de cerere (...), privind obligarea pârâților la plata contravalorii investițiilor realizate la imobilul în litigiu, va fi respins, ca neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, aceste investiții au fost efectuate în cadrul executării contractului de asociere cu Municipiul București (CGMB), nu cu pârâții, iar, pe de altă parte, pentru că, potrivit art.49 din Legea nr.10/2001, este recunoscut dreptul chiriașilor la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului restituit în natură, cu destinația de locuința, nu și de spațiu comercial, nu și asociatului în cadrul unui contract de asociere în participațiune (...)”.
Prin urmare, s-a precizat în mod expres că pârâții nu pot fi obligați la plata despăgubirilor câtă vreme pretinsele îmbunătățiri au fost efectuate în baza contractului de asociere în participațiune.
Or, în atare situație, cererea reclamantei de față se identifică cu acțiunea din dosarul nr.4158/2003, fiind aplicabile dispozițiile art.1201 Cod Civil.
5a. Instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului București.
Pe de o parte, recurenții au arătat că drepturile invocate de către reclamantă își au izvorul în contractul de asociere în participațiune, încheiat cu Consiliul Local al Municipiului București, contract reglementat în mod sumar, însă în exclusivitate, de prevederile art.251-256 Cod comercial. În cazul unei asocieri, asociatul administrator (în speță, reclamanta) are obligația de a săvârși una sau mai multe fapte de comerț ori un întreg comerț. Potrivit contractului de asociere în discuție, . avea obligația să exploateze imobilul în scopul obținerii de profit, așadar prin desfășurarea de operațiuni comerciale. Restaurarea, consolidarea, repararea și modernizarea imobilului nu au constituit o consecință a contractului de asociere în participațiune, ci o obligație esențială aflată în sarcina reclamantei, fără de care relația contractuală nu putea fi menținută.
Pe de altă parte, îmbogățirea fără justă cauză reprezintă o faptă de comerț în sensul art.3 din Codul Comercial. Astfel cum s-a reținut în doctrină, „intră sub incidența regulilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci și faptele licite (îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, gestiunea de afaceri).
În raport de delimitarea sa ca faptă de comerț, cererea reclamantei și scopul acesteia sunt supuse legii comerciale, context în care își găsesc aplicabilitate dispozițiile art.56 din Codul Comercial. În ceea ce privește pârâții, acestora li se aplică îndeosebi regulile comerciale, independent de faptul că sunt persoane fizice.
6a. Instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. T. și C. N., cu ignorarea faptului că beneficiarul imobilului a fost exclusiv pârâtul G. S. M. G. I., în baza dispoziției emisă în temeiul Legii nr.10/2001.
Ulterior emiterii Dispoziției nr.1009/17.04.2003, G. S., în calitate de vânzător, a înstrăinat imobilul către C. T. și C. N. la prețul de 18._ lei (1.876.900 RON), valoarea de piața în anul 2003. Prin urmare, prețul a inclus toate specificațiile imobilului, locație, suprafață, inclusiv starea fizică și morală a materialelor incorporate. Prin urmare, prin achiziționarea imobilului, pârâții C. nu au obținut o mărire a patrimoniului lor, întrucât prețul a constituit întreaga contravaloare a imobilului. De altfel, o proba contrară nu a fost realizata de către ., în calitatea sa de reclamantă și în acord cu prevederile art.1169 Cod Civil. Reclamanta nu a probat un element esențial, specific acțiunii de îmbogățire fără justă cauză, respectiv existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, anume stabilirea unei cauze unice.
Instanța de fond a constatat răspunderea solidară a pârâților fără nicio justificare reală, reținând însă o prezumție ce nu a fost pusă în discuția părților, respectiv că pârâții C. și-ar fi asumat o eventuală răspundere față de ., care avea calitatea de deținător la acea dată. Această concluzie este absurdă, întrucât, la momentul transferului de proprietate dintre G. S. și C. N. și C. T., contractul de asociere, al cărui beneficiar era intimata, încetase și, prin urmare, folosința imobilului avea un evident caracter abuziv. Situația . nu poate fi asimilată celui a unui locatar, astfel că vânzarea-cumpărarea nu a implicat eventuale obligații în favoarea reclamantei.
Situația juridică a fost cunoscută și asumată de către cumpărători, însă, în această prezumție nu pot fi incluse aspecte de ordin delictual, precum cele ce stau la baza acțiunii reclamantei.
Prin urmare, întreg raționamentul juridic al instanței de fond trebuie înlăturat, fiind de netăgăduit că, Ia momentul efectuării achiziției, C. N. și C. T. au achitat contravaloarea imobilului de la acea dată, fiind excluși din categoria celor ce ar fi putut să se îmbogățească în detrimentul reclamantei.
2. Hotărârea instanței de apel este netemeinică, cererea de chemare în judecată nefiind dovedită, respectiv coexistența cerințelor exprese pentru admiterea unei acțiuni de îmbogățire fără justă cauză. Pentru susținerea și admiterea unei astfel de cereri trebuie făcută proba următoarelor elemente:
(i) Mărirea unui patrimoniu. Reclamanta nu a făcut proba acestui element, întrucât dovezile administrate nu au stabilit valoarea îmbunătățirilor la nivelul anului 2007 (atunci când . a pierdut folosința imobilului), dată la care se pretinde că, prin preluarea posesiei, s-a adus un plus de valoare patrimoniului lui G. S..
(ii) Micșorarea unui patrimoniu.. nu a probat folosirea sumelor de bani aferente pretinselor îmbunătățiri din surse proprii, prin prezentarea de facturi și chitanțe emise pe numele acesteia. În cazul în care lucrările au fost realizate din banii aparținând asociaților societății, aceasta cerința nu este îndeplinită. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada valorii reale de diminuare a patrimoniului, întrucât . nu a precizat valoarea investită inițial în pretinsele îmbunătățiri, sumă ce constituie în realitate baza diminuării patrimoniului acesteia și pentru că aceasta a amortizat valoarea investițiilor pe perioada de 13 ani de la momentul încheierii contractului de asociere până la evacuarea spațiului.
(iii) Existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. Cauza pretinsei diminuări a patrimoniului este încetarea contractului de asociere, iar pretinsa sporire o constituie emiterea dispoziției de restituire conform legii speciale. Așadar, lipsește cauza unică, directă, dintre cele două operațiuni invocate de către reclamanta.
(iv) Lipsa unei cauze juste. Proba principală care revine reclamantei este de a dovedi lipsa unei cauze, pentru care a fost determinată diminuarea unui patrimoniu cu consecința sporirii altuia.
În acest sens, noul cod civil tratează în mod expres problema cauzei juste și stabilește că situația în care patrimoniul a fost diminuat ca urmare a unui act pe care păgubitul l-a realizat în baza unei obligații sau în interes propriu constituie o excepție și face inadmisibilă o acțiune de îmbogățire fără justă cauză.
. a avut drept obligație contractuală reamenajarea/modernizarea/repararea spațiului în scop de a realiza o afacere profitabilă pentru sieși prin desfășurarea de activități comerciale. Așadar, realizarea de îmbunătățiri a avut două cauze: contractul încheiat cu Consiliul Local al Municipiului București; interesul propriu de a organiza în spațiul reamenajat o activitate comercială de profit.
Cel care și-a micșorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său, căci, altfel, s-ar îmbogăți el fără un temei legitim. Așadar, eventuala valoare actuală a imobilului sau valoarea actualizată a îmbunătățirilor nu are nicio relevanță pentru că nu determina suma care, într-adevăr, constituie echivalentul pierderii reclamantei. În cauză, doar contravaloarea îmbunătățirilor achitate direct de către societate, reduse cu valoarea amortizării și a uzurii fizice/morale, ar fi putut conduce la situația de fapt reală - efect al îmbogățirii fără justă cauză.
În temeiul dispozițiilor art.138 Cod de procedură civilă, pârâții au solicitat completarea probatoriului cu expertiza contabilă, întrucât ar fi necesar să se determine valoarea investițiilor realizate la imobil în raport de documentele și înregistrările contabile realizate de către . la nivelul anului 1994. S-a apreciat că este esențial să se verifice îndeplinirea procedurii de amortizare asupra investițiilor realizate la imobil, explicarea efectului procedurii de amortizare constatate și determinarea diferenței de valoare, dacă există, dintre valoarea îmbunătățirilor și valoarea amortizată.
Mai mult, au solicitat și efectuarea unei expertize evaluatorii, care să aibă în vedere și următoarele puncte: diferența dintre prețul dreptului de folosință aplicat prin contractul de asociere în participațiune pentru spațiul din București, ..25, sector 1 și valoarea chiriilor aplicate în contractele de închiriere pe spații similare la acea dată (utilitatea acestui obiectiv rezidă în faptul că, în baza contractului de asociere, reclamanta avea obligația să realizeze lucrări de consolidare și modernizare, beneficiind în schimb de dreptul de folosință asupra spațiului; prin urmare, parte din valoarea îmbunătățirilor pretins efectuate ar fi putut fi recuperată prin aplicarea unei chirii reduse); să se determine gradul de uzură fizică și morală a îmbunătățirilor pretins efectuate de către ., având în vedere perioada de timp între data efectuării lucrărilor și data evacuării reclamantei din spațiu.
Or, tribunalul a respins toate cererile de probatoriu și a determinat o valoare eronată a investițiilor în baza unui raport de expertiză (i) ce a stabilit o sumă exagerată față de suprafața spațiului deținut, (ii) în lipsa analizei oricărei documentații tehnice sau contabile (facturi, chitanțe etc., care să evidențieze îmbunătățirile realizare), (iii) pe o suprafață mai mare decât cea folosită de ., întrucât expertul a preluat un raport mai vechi, în care în mod greșit era inclus și parterul, (iii) fără a se lua în considerare că îmbunătățirile pretins efectuate datează din 1994, motiv pentru care era obligatoriu de aplicat un procent de uzură morală și fizică.
În consecință, apelanții pârâți au precizat că în fața instanței de apel este necesară readministrarea unui întreg probatoriu, pentru ca, într-adevăr, să fie verificate aspectele de fapt invocate de către reclamantă, să fie analizată valoarea implicată în îmbunătățiri la imobil și partea din această valoarea ce ar putea fi imputată pârâților (dacă se determină că au calitate procesuală), în condițiile vechimii acestora și a beneficiilor obținute de reclamantă în schimbul acestora și să se determine coexistența condițiilor de aplicabilitate a instituției îmbogățirii fără just temei.
Intimata reclamantă . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1a. Cererea de completare a acțiunii, prin care a fost extins cadrul
procesual, a fost introdusă în termen, înainte de prima zi de înfățișare, cum corect a reținut instanța de fond.
2a. În mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. Termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 18.04.2007, dată la care reclamanta a fost evacuată și a eliberat imobilul.
Potrivit prevederilor art.8 din Decretul nr.167/1958, în cazul îmbogățirii fără just temei se aplică, prin asemănare, dispozițiile referitoare la dreptul la acțiune pentru repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Or, în speță, fiind vorba de îmbogățire fără just temei, paguba o constituie micșorarea patrimoniului reclamantei, corelativ cu mărirea patrimoniului pârâților.
Este unanim recunoscut, în practica judiciară și în literatura de specialitate, că termenul de prescripție pentru recuperarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, indiferent de temeiul pe care se întemeiază pretențiile (convențional, acțiune în răspundere delictuală, acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără just temei), începe să curgă de la data eliberării imobilului, deoarece până la acea dată aceste îmbunătățiri profită locatarului, care se folosește de ele.
În situația de față, pentru a putea cunoaște paguba provocată, trebuia ca mai întâi această să se producă. Or, paguba i s-a produs intimatei la momentul evacuării din spațiu, dată la care i s-a micșorat patrimoniul cu valoarea investițiilor, deoarece până la această dată a folosit imobilul, inclusiv îmbunătățirile efectuate la imobil.
Nu se poate aprecia că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care i s-au comunicat intimatei date privind dispoziția de restituire, deoarece aceasta a continuat să folosească imobilul, până la momentul evacuării, în perioada respectivă putând efectua îmbunătățiri.
Instanța de fond a reținut că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care a rămas definitivă hotărârea de evacuare. Chiar și față de această dată, acțiunea nu este prescrisă.
3a. În mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. S. M. G. I..
Acest pârât a fost beneficiarul dispoziției de restituire, patrimoniul acestuia s-a mărit cu valoarea îmbunătățirilor efectuate de reclamantă la imobil. Împrejurarea că în prezent nu mai este proprietarul imobilului nu este de natură să îl lipsească de calitate procesuală pasivă, ca beneficiar al dispoziției de restituire, fiind acela care a vândut întreg imobilul, cu îmbunătățirile incluse, contra unui preț global.
Invocarea de către apelanți a prevederilor contractului de asociere încheiat între intimată și CGMB, în susținerea excepției, nu este întemeiată, deoarece între reclamantă și pârâți nu a existat niciun raport convențional. Contractul de asociere a produs efecte numai între părți, nu și față de pârâți.
Față de temeiul juridic al acțiunii, îmbogățirea fără justă cauză, pârâtul G., în calitate de beneficiar ai dispoziției de restituire, are calitate procesuală pasivă.
4a. În mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți. Cele două acțiuni au cauze diferite.
În primul dosar, față de care se invocă autoritatea de lucru judecat, cauza a fost Legea nr.10/2001 (art.49), pretențiile fiind formulate în temeiul unei legi speciale, capătul de cerere privind plata investițiilor - scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În prezentul dosar, temeiul juridic este îmbogățirea fără justă cauză, cererea fiind supusă taxei judiciare de timbru, potrivit dreptului comun.
Aceste aspecte rezultă din însăși considerentele sentinței civile nr.1088/27.09.2005.
Prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, neexistând identitate de cauză.
5a. În mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția necompetenței funcționale a secției civile, în favoarea secției comerciale.
Acest motiv de apel nu are obiect, în prezent, față de modificarea normelor de procedură, prin care secțiile comerciale au devenit secții civile. Oricum, soluția instanței a fost legală, în cauză existând între părți raporturi civile, cu privire la îmbunătățirile efectuate la un imobil.
Drepturile invocate de reclamantă prin acțiune nu își au izvorul în contractul de asociere în participațiune încheiat cu CGMB, ci în principiul îmbogățirii fără justă cauză. Contractul de asociere în participațiune a produs efecte numai între părți.
6a. În mod temeinic și legal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. T. și C. N..
Acești pârâți au calitate procesuală pasivă, în calitate de cumpărători ai imobilului în cauză, inclusiv a îmbunătățirilor efectuate de reclamantă la imobil.
Corect a reținut răspunderea solidară a pârâților, întrucât imobilul a fost restituit pârâtului G. în anul 2003, în starea în care se afla, iar pârâții C. au cumpărat imobilul pretinzând, în anul 2003, că au preluat posesia acestuia în întregime de la vânzător la data autentificării contractului de vânzare cumpărare nr.619/19.05.2003, cunoscând situația juridică și de fapt a imobilului ca fiind cea descrisă în contractul de vânzare-cumpărare, asumându-și integral responsabilitatea și față de reclamantă, care deținea la acel moment posesia imobilului. Practic, posesia imobilului a trecut direct de la reclamantă la pârâții C..
2. Pe fond, în mod temeinic și legal instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
În executarea contractului de asociere în participațiune, reclamanta a efectuat investiții importante la imobil, astfel cum rezultă și din raportul de evaluare din data de 19 mai 1999 întocmit de Delta Service Consulting 95, la solicitarea Primăriei Municipiului București, în vederea înstrăinării imobilului către reclamantă.
Deoarece imobilul a fost restituit în natură pârâtului G., contractul de asociere a fost reziliat.
Investițiile efectuate de reclamantă la imobil sunt constatate de către 3 rapoarte de evaluare.
Primul este cel menționat mai sus, întocmit în anul 1999.
Al doilea este raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cadrul dosarului nr.4158/2003 al Tribunalului București Secția a III-a Civilă, în sentința pronunțată precizându-se că reclamanta are deschisă calea formulării unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, pentru recuperarea investițiilor.
Al treilea este raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezentul dosar, prin care s-a stabilit valoarea prezentă a investițiilor. Prin acest ultim raport s-au stabilit două valori: valoarea de circulație a întregului imobil, de 3.200.149 euro; valoarea investițiilor reclamantei, de 1.015.745 euro.
Pârâtului G. i-a fost restituit în natură un imobil în valoare de 3.200.149 euro, din care 1.015.745 euro reprezintă investițiile efectuate de subscrisa la imobil, anume lucrări de restaurare, consolidare, reparare și modernizare a imobilului.
În cauză, sunt îndeplinite condițiile materiale și juridice ale intentării acțiunii în restituire, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
(i) Este îndeplinită condiția materială a majorării patrimoniului
pârâților, prin dobândirea valorii investițiilor efectuate de reclamantă la imobil. Imobilul i-a fost restituit pârâtului G., care I-a primit în starea de la data predării, având înglobate investițiile reclamantei. Ulterior restituirii, pârâtul a înstrăinat imobilul către pârâții C..
(ii) Este îndeplinită condiția materială a micșorării patrimoniului
reclamantei, ca o consecință a măririi patrimoniului pârâților.
(iii) Este îndeplinită condiția materială a existenței unei legături între
sporirea patrimoniului pârâților și diminuarea patrimoniului reclamantei.
(iv) Este îndeplinită condiția juridică a absenței unei cauze legitime a
măririi patrimoniului pârâților, în detrimentul patrimoniului reclamantei. Între reclamantă și pârâți nu a existat niciun raport contractual. Contractul de asociere, încheiat cu Primăria, nu cu pârâții, a fost reziliat la data restituirii imobilului. De altfel, însăși Tribunalul București, în procesul anterior, la care s-a făcut trimitere, a respins capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat să constate că pârâtul G. s-a subrogat în drepturile Municipiului București în cadrul contractului de asociere.
(v) Este îndeplinită condiția juridică a absenței oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite prin efectuarea investițiilor la imobil. Prima cerere de restituire a investițiilor, întemeiată pe Legea nr.10/2001, a fost respinsă, irevocabil, instanța precizând, însă, că reclamanta are deschisă calea acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate (expertiză contabilă și expertiză tehnică evaluatoare îmbunătățiri), conform încheierii de ședință de la 11.09.2012.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere prevederile art.295 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale la care apelanții fac trimitere prin motivele de apel. Astfel:
1a. Acțiunea a fost formulată la data de 10.03.2009, reclamanta indicând ca pârât pe G. S. M. G. I.; în motivarea cererii, . arată că imobilul în litigiu a fost vândut de acest pârât, la 19.05.2003, imediat după emiterea dispoziției de restituire în natură în temeiul Legii nr.10/2001, către pârâții C. N. și C. T..
Deși reclamanta nu solicită în mod direct, la data formulării acțiunii, obligarea pârâților C., în solidar cu pârâtul G. S. M. G. I., la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul în litigiu, ulterior, prin cererea completată, depusă după întâmpinarea pârâtului inițial (prin care se arată de către acesta că nu mai are în proprietate imobilul litigios), la 05.06.2009, indică cadrul procesual dedus judecății, prin cererea de introducere în cauză și a pârâților C..
În încheierea de ședință din 02.10.2009 (fila 136 dosar volum I fond) se consemnează că pârâții au pus concluzii în ceea ce privește timbrarea cererii completatoare, tribunalul constatând că aceasta putea fi formulată până la sfârșitul dezbaterilor și că prin conținutul său nu s-a modificat obiectul acțiunii principale.
Se observă, așadar, că pârâții C. nu s-au opus la prima zi de înfățișare, respectiv la termenul la care, fiind legal citați, au putut pune concluzii (art.134 Cod procedură civilă), cererii de introducere în cauză la un termen ulterior depunerii acțiunii, sens în care nu mai pot invoca încălcarea dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu poate fi vorba de o cerere modificată, astfel cum susțin apelanții, întrucât s-a procedat doar la lămurirea cadrului procesual, reclamanta arătând care sunt părțile care, în opinia sa, au calitate procesuală pasivă (aspect pe care, de altfel, îl menționase în cuprinsul cererii inițiale).
Numai modificarea obiectului cererii inițiale ulterior primei zi de înfățișare ar fi putut reprezenta, în condițiile în care pârâții s-ar fi opus, o încălcare a principiilor de bază ale dreptului procesual civil.
Or, în speță, au fost îndeplinite cerințele art.112 Cod procedură civilă, neputând fi reținută o nulitate virtuală pentru a interveni sancțiunea nulității. Pârâții, în plus nici nu au dovedit vătămarea produsă, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
2a. Prin încheierea de ședință de la 09.10.2009, tribunalul a soluționat și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare de pârâtul G..
Instanța de fond a reținut că reclamanta a pierdut posesia imobilului la data de 20.02.2007, când a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare din imobil, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958, respectiv la 10.03.2009.
Ceea ce apelanții critică în legătură cu excepția menționată nu privește termenul reținut de tribunal, ci modalitatea de calcul, în condițiile în care se susține că acesta a început să curgă de la data la care intimata a luat cunoștință de încetarea contractului de asociere, respectiv de la 26.05.2003.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”, iar, conform art.1886 din Codul civil, „nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere”.
În cauză, fiind vorba de îmbogățirea fără justă cauză – un fapt juridic licit considerat de unanimitatea literaturii juridice ca izvor de obligații și consacrat de practica judecătorească, acțiunea în restituire este supusă termenelor generale de prescripție de 3 ani în raporturile dintre persoanele fizice.
Conform art.8 alin.2 din Decretul nr.167/1958, pentru acțiunile izvorând din îmbogățirea fără just temei termenul de prescripție începe să curgă din momentul în care cel care și-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât și pe cel care a beneficiat de această mărire și împotriva căruia se îndreaptă acțiunea în restituire.
În atare condiții, în mod corect tribunalul s-a raportat la data la care a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare a reclamantei din imobil, deoarece numai de la acel moment această parte a putut cunoaște micșorarea patrimoniului său și mărirea patrimoniului pârâților. Numai din momentul evacuării se pot stabili cu certitudine starea imobilului, valoarea degradărilor, precum și cea a îmbunătățirilor, respectiv a bunurilor integrate de asociat în imobilul litigios.
Pe de altă parte, raportul juridic are drept părți pe reclamantă și pârâții de față, iar nu pe cocontractantul din contractul de asociere, pentru a se putea avea în vedere, ca moment al începerii prescripției, data la care a încetat convenția încheiată de . cu Consiliul Local al Municipiului București.
În consecință, nu se impune a se analiza dacă au intervenit cauze de întrerupere a prescripției extinctive, în sensul art.16 din Decretul nr.167/1958, pentru că nu este vorba de o modificare a cursului acestei sancțiuni.
3a. Asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtului G. S. M. G. I., tribunalul s-a pronunțat la 09.10.2009, constatând că partea în cauză a beneficiat de valoarea lucrărilor de investiții atât la restituirea imobilului, prin dispoziția primarului, cât și la momentul la care a încasat prețul vânzării acestuia de la pârâții C..
Prin apelul declarat s-a susținut înlăturarea greșită a prevederilor art.7 din contractul de asociere, în condițiile în care se stipula în această convenție lipsa oricărei răspunderi legate de schimbarea regimului juridic al imobilului (art.19 din contract).
Într-adevăr, reclamanta a renunțat la a invoca răspunderea contractuală prin clauzele asumate în cuprinsul contractului de asociere, însă această chestiune vizează strict raporturile dintre părțile contractante – asociați – . și Consiliul Local al Municipiului București, iar nu pe cele dintre reclamantă și pârâții de față.
Această renunțare nu implică însă și respingerea, de facto, a posibilității intentării unei acțiuni în justiție prin care să se pretindă restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului litigios (în măsura în care sunt probate condițiile pentru o actio de in rem verso.
4a. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, Curtea apreciază că aceasta a fost în mod corect respinsă de tribunal la data de 25.02.2011, prezenta cerere nefiind identică cu cea soluționată în dosarul nr.4158/2003. Cele două acțiuni au cauze diferite: în timp ce în primul dosar reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr.10/2001, în cauza pendinte aceasta s-a raportat la condițiile îmbogățirii fără justă cauză, ceea ce nu implică reținerea prevederilor art.1201 Cod civil.
5a. Cât privește excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului București, Curtea reține că apelanții au declarat, în ședința publică din 02.04.2013, că nu mai susțin această excepție, înțelegând să pună concluzii doar în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C..
6a. Această excepție a fost corect respinsă de tribunal .
Astfel, imobilul în litigiu, restituit în natură pârâtului G. S. M. G. I. în conformitate cu dispozițiile legii speciale, a fost predat acestui pârât în starea în care se afla la momentul predării, respectiv cu îmbunătățirile efectuate anterior de reclamantă în baza contractului de asociere.
Sporul de valoare adus imobilului a profitat nu numai pârâtului G. S. M. G. I., ci și pârâților C., cei care au dobândit imobilul prin cumpărare, în starea în care se afla.
Prin urmare, pentru valoarea bunurilor integrate sunt ținuți și pârâții C., cei care au solicitat evacuarea reclamantei din imobil, dar și plata contravalorii lipsei de folosință, petite ce au constituit obiectul unor alte litigii, aceștia fiind, în realitate, deținătorii imobilului la data formulării prezentei acțiuni.
Eventualele desocotiri ce urmează a fi analizate între pârâții din prezenta cauză nu pot face obiectul acestui litigiu, aspect care, însă, nu este în măsură a înlătura răspunderea solidară a acestora.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 1.015.745 euro, în echivalent lei, reprezentând contravaloarea investiților efectuate la imobilul ce a făcut obiectul contractului de asociere încheiat de reclamantă cu Primăria Municipiului București.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată întemeiată pe actio de in rem verso, împrejurare pe care apelanții-pârâți o contestă.
Curtea apreciază însă că s-a probat faptul juridic de mărire a patrimoniului pârâților pe seama patrimoniului reclamantei, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care-și vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul.
În speță, s-a criticat faptul că dovezile produse de reclamantă nu au condus la stabilirea valorii îmbunătățirilor la nivelul anului 2007, dată la care aceasta a pierdut posesia.
Or, în cauză, pe lângă proba cu înscrisuri, ce confirmă existența contractului de asociere, obligația asumată de reclamantă prin această convenție, dar și executarea lucrărilor de reparare și modernizare a spațiului cu altă destinație din ..25, sector 1 la nivelul anului 1995, s-au efectuat, în fond și apel, expertize tehnice de specialitate, ce au avut ca obiectiv identificarea lucrărilor de restaurare, consolidare, reparare și modernizare efectuate de reclamantă la imobil, stabilirea valorii actualizate a acestora, faptic și raportat la documentele și înregistrările contractului din 1994, precum și stabilirea gradului de uzură tehnică/fizică și morală a îmbunătățirilor în funcție de data efectuării lucrărilor și de data evacuării reclamantei din imobil.
Cât privește valoarea pentru care Curtea a optat în legătură cu îmbunătățirile aduse imobilului, trebuie reținută înlăturarea concluziilor celor două expertize tehnice de specialitate administrate în faza procesuală a apelului, efectuate la cererea apelanților, dat fiind că acestea nu au avut în vedere, efectiv, determinarea valorii lucrărilor realizate în anul 1999, ci determinarea acestei valori pe baza înregistrărilor contabile (în condițiile în care reclamanta nu deținea înscrisurile de evidență în integralitate, acestea având un termen de păstrare de 10 ani). Pe de altă parte, lipsa unor mențiuni în evidențele contabile nu justifică înlăturarea valorii unora din lucrările realizate de reclamantă în condițiile în care efectuarea lor fizică a fost probată (a se vedea autorizația de construire, certificatul de urbanism, raportul de evaluare estimativă lucrării, reactualizare deviz lucrare, proces verbal de recepție lucrare etc.)
În pus, față de obiectul cererii de chemare în judecată, utilă și concludentă este numai expertiza în construcții care identifică și evaluează investițiile efectuate la imobil, iar nu expertiza contabilă, care poate prezenta doar niște înregistrări efectuate în contabilitate (neînregistrarea acestora nu poate fi opusă în prezenta cauză, altei instituții fiind abilitate, eventual, să constate neregulile sesizate de pârâți).
În timp ce la efectuarea expertizei dispusă în dosarul de fond s-au avut în vedere lucrările menționate în autorizația de construire, cea din apel a făcut trimitere la materialele cuprinse în facturile anexă la raportul de specialitate contabilă, astfel încât nu a privit toate îmbunătățirile aduse imobilului.
În acest context, în lipsa unor critici care să privească, în apel, valoarea lucrărilor determinate în fond, Curtea constată că s-a probat atât mărirea patrimoniului pârâților, cât și micșorarea patrimoniului reclamantei, dar și cauza pretinsei diminuări, pierderea imobilului de către reclamantă în urma restituiri acestuia (cu îmbunătățiri) către pârâtul G., respectiv pârâții C. (după evacuare).
Sunt, așadar, îndeplinite condițiile materiale pentru intentarea acțiunii în restituire, dar și cele juridice, în sensul inexistenței unui temei legitim pentru mărirea patrimoniului pârâților în detrimentul reclamantei, dar și absenței unui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului creat reclamantei. În acest scop, se reține de Curte faptul că, într-un litigiu anterior, cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, a fost în mod irevocabil respinsă.
D. consecință, reclamanta, în calitate de detentor este îndreptățită să solicite restituirea valorii investiților pe care le-a adus bunului, indiferent dacă s-au făcut sau nu cu acordul pârâților, cerere ce are ca temei un fapt juridic, licit, ca izvor distinct de obligații, ce dă naștere unor raporturi obligaționale între părțile de față, analizate prin prisma dispozițiilor din vechea reglementare, iar nu a cerințelor din Noul Cod civil.
Curtea mai reține și faptul că, în apel, s-a dispus completarea probatoriului (încheierea de ședință din 11.09.2012) la cererea apelanților, sens în care nu se poate reține o vătămare a intereselor acestora creată de neaplicarea prevederilor art.138 Cod procedură civilă, instanța procedând la reanalizarea întregului probatoriu, conform art.295 al.2 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, potrivit art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții – pârâți C. N., C. T. și G. S. M. G. I., împotriva sentinței civile nr.220/03.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ..
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții – pârâți C. N., C. T. și G. S. M. G. I., toți cu domiciliul ales la av.U. I., în București, ..45 – 47, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.220/03.02.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ., cu sediul ales la C..Av.V. M. C., în București, . (imobil Rapsodia), ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red.M.V.
Tehdact.R.L./L.C.
6 ex./01.08.2013
TB-S.4 – C.Segărcianu
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 944/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
