Partaj judiciar. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 134/94/2004
Dosar nr._
(2011/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 535
Ședința publică de la 25.03.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
*******************
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - pârâți C. C. și C. D., împotriva deciziei civile nr. 1217 A din 19.12.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - reclamantă B. G., Z. V. și intimatul pârât G. F..
P. are ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, Batocari O., pentru recurenții-pârâți, C. C. și C. D., în baza delegației de la dosar nr._/2013, intimata - reclamantă, Z. V., personal și asistată de avocatul Valere B., în baza împuternicirii avocațială nr._/2012 eliberată de Baroul București, același avocat reprezentând interesele intimatei-reclamante, B. G., intimatul-pârât G. F., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la identificarea intimaților, Z. V. și G. F., care prezintă C.I. . nr._/20.05.2009, respectiv, C.I. . nr._/20.12.2007.
Avocatul intimaților-pârâți, B. G. și Z. V., având cuvântul arată că are de depus la dosar o hotărâre soluționată în cererea de revizuire, pe care o prezintă și avocatului recurenților-pârâți.
La întrebarea instanței, avocatul recurenților-pârâți, învederează că are cunoștință de hotărâre pronunțată de Judecătoria B..
Totodată, avocatul intimaților-reclamanți, solicită instanței a se lua act de faptul că intimata-reclamantă, B. G., nu are calitate procesuală activă, respectiv, pasivă, întrucât aceasta și-a vândut drepturile litigioase în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.411/12.05.2010.
Avocatul recurenților-pârâți, având cuvântul cu privire la excepția invocată de avocatul intimaților-reclamanți, solicită respingerea acestei excepții, întrucât intimata-reclamantă, B. G. este titulara dreptului de proprietate, iar instanța fondului a dat hotărârea în contradictoriu cu aceasta, fiind, deci, menținută în dispozitivul hotărârii.
Intimatul pârât, G. F., având cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesual active, respectiv pasive, a reclamantei B. G., solicită respingerea acesteia.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Avocatul recurenților-pârâți, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel, în mod greșit i-a obligat să achite suma de 13.304 lei, calculată la valoare din anul 2010, conform raportului de expertiză, în condițiile în care aceștia în anul 2004 au timbrat acțiunea cu suma de 4.335 lei, nefiind posibil la nivelul anului 2011 să mai achite o taxă de timbru dublată, cel mult, în opinia sa trebuia plătită la jumătate această sumă.
Consideră că în mod greșit instanța a calculat taxa judiciară de timbru și că i-a dat în debit cu o sumă 26.590,96 lei și solicită a se avea în vedere această neconcordanță și dubla taxare.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului privind obligarea la plata taxei de timbru la nivelul anului 2004 și în acest sens, să se dispună desființarea deciziei civile atacate, precum și a încheierii din 17.10.2011, privind obligarea la plata sumei de 13.304,03 Ron, pentru cererea reconvențională, uzucapiune, întrucât a fost achitată la fond, iar în apel s-a plătit suma de 1.330,5 lei.
Referitor la admiterea acțiunii de uzucapiune, solicită a se avea în vedere faptul că recurenții-pârâți dețin acest teren încă din anul 1959 și până în anul 1991, iar termenul de 30 de ani pentru uzucapiune a fost îndeplinit.
În opinia sa, acest teren trebuie scos de la masa partajabilă și să se constate îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Cu privire la motivul de recurs privind valoarea exagerată a suprafețelor de teren la nivelul anului 2010, solicită de asemenea admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, în vederea efectuării raportului de expertiză pentru stabilirea valorii reale a acestuia.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, care vizează greșita anulare a capătului de cerere privind uzucapiunea ca netimbrată, solicită ase observa faptul că timbrajul în anul 2004 s-a făcut la o valoare estimată de către părți.
Ulterior, după soluționarea tuturor celor 11 litigii dintre părțile din acest dosar, s-a făcut o expertiză evaluatoare, iar instanța, constatând că nu s-a timbrat corespunzător, a pus în vedere să se timbreze de către recurenții-pârâți, atât pentru fond cât și pentru apel.
În ipoteza în care se ajunge la concluzia că timbrajul, așa cum a fost achitat de partea potrivnică, este satisfăcut și corespunde exigențelor legii taxelor de timbru, pe fond, pe capătul de cerere privind uzucapiunea, solicită respingerea acestuia, întrucât, Legea nr. 18/1991, statuează clar că dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul acestei legi, se face cu un titlu de proprietate.
Ultimul motiv de recurs, solicită să fie respins ca inadmisibil, deoarece nu poate fi încadrat în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.p.civ., în opinia sa, fiind o simplă nemulțumire a părții potrivnice în legătură cu evaluarea terenului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul recurenților-pârâți, având cuvântul cu privire la inadmisibilitatea motivului doi de recurs, solicită respingerea acestei excepții, consideră admisibil acest motiv de recurs, întrucât poate fi casată hotărârea și trimisă în rejudecare la Tribunal pentru efectuarea unei expertize evaluatoare a terenului, pentru a se stabili o valoare reală a acestuia.
Intimatul-pârât, G. F., având cuvântul, solicită respingerea
recursului, ca nefondat.
Iar cu privire la excepția invocată de avocatul intimaților-reclamanți, privind inadmisibilitatea motivului doi de recurs, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3308 din 01 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr._ (în format vechi_/2004), Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele B. G. și Z. V. în contradictoriu cu pârâții C. C., G. F. și C. D.; a admis în parte cererea reconvenționala formulata de pârâtul-reclamant C. C. în contradictoriu cu reclamantele-pârâte B. G., Z. V. și pârâții G. F., C. D.; a constatat că locuința aflată pe terenul de 3.213 mp. a fost edificată de numitul C. I., autorul pârâtului-reclamant C. C.; a respins capătul subsidiar privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3.213 mp. prin uzucapiune ca neîntemeiat; a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului intravilan de 3.213 mp. (din acte și 3.610 mp. din măsurători) situat în tarlaua 26, parcelele 668 și 669, terenului extravilan de 2.119 mp. (din acte și 1.922 mp. din măsurători) situat în tarlaua 69, . extravilan de 5.900 mp. situat în tarlaua 67, . extravilan de 3.468 mp. situat în tarlaua 58, . aflate pe raza comunei Ciolpani, .; a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei Z. V. următoarele bunuri: lotul 3 de 1.071 mp. din terenul de intravilan de 3.213 mp., astfel cum este identificat în anexa 7 la completarea raportului de expertiză topografică; lotul 3 de 641 mp. din terenul extravilan de 2.119 mp., astfel cum este identificat în anexa 5 la completarea raportului de expertiză topografică; lotul 1 de 1.966,66 mp. din terenul extravilan de 5.900 mp. astfel este identificat în anexa B la raportul de expertiză topografică inițial; lotul 1 de 1.156 mp. din terenul extravilan de 3.468 mp., astfel este identificat în anexa D la raportul de expertiză topografică inițial; de asemenea, a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului G. F. următoarele bunuri: lotul 2 de 1.071 mp. din terenul de intravilan de 3.213 mp., astfel cum este identificat în anexa 7 la completarea raportului de expertiză topografică; lotul 2 de 641 mp. din terenul extravilan de 2.119 mp., astfel cum este identificat în anexa 5 la completarea raportului de expertiză topografică; lotul 2 de 1.966,66 mp. din terenul extravilan de 5.900 mp. astfel este identificat în anexa B la raportul de expertiză topografică inițial; lotul 2 de 1.156 mp. din terenul extravilan de 3.468 mp., astfel este identificat în anexa D la raportul de expertiză topografică inițial; a atribuit, de asemenea, pârâtului-reclamant C. C. și pârâtei C. D., în indiviziune, în cote egale, următoarele bunuri: lotul 1 de 1.468 mp. din terenul de intravilan de 3.213 mp., astfel cum este identificat în anexa 7 la completarea raportului de expertiză topografică; lotul 1 de 640 mp. din terenul extravilan de 2.119 mp., astfel cum este identificat în anexa 5 la completarea raportului de expertiză topografică; a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului-reclamant C. Cnstantinescu următoarele bunuri: lotul 3 de 983,33 mp. din terenul extravilan de 5.900 mp. astfel este identificat în anexa B la raportul de expertiză topografică inițial; lotul 3 de 578 mp. din terenul extravilan de 3.468 mp., astfel este identificat în anexa D la raportul de expertiză topografică inițial; de asemenea, a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei C. D. următoarele bunuri: lotul 4 de 983,33 mp. din terenul extravilan de 5.900 mp. astfel este identificat în anexa B la raportul de expertiză topografică inițial; lotul 4 de 578 mp. din terenul extravilan de 3.468 mp., astfel este identificat în anexa D la raportul de expertiză topografică inițial; totodată, a omologat raportul de expertiză în specialitatea topografie astfel cum a fost completat de expert M. F., cu identificarea, măsurarea și partajarea terenurilor de 5.900 mp. și 3.468 mp. din raportul inițial, iar a terenurilor de 3.213 mp. și 2.119 mp., din completarea la raport, cu varianta de partajare în trei loturi; a omologat și raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluare imobiliară întocmit de expert P. T. și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți cu taxele judiciare aferente dezbaterii succesorale și ieșirii din indiviziune, precum și onorariile de experți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a constatat că, așa cum s-a reținut prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 02 august 2010, validitatea Titlului de proprietate nr._ din 18 noiembrie 2003 cu privire la înscrierea terenului intravilan în suprafața totală de 3.213 mp. situată în tarlaua 26, parcelele 668 și 669, ca făcând parte din bunurile la care era îndreptățită defuncta D. S. spre reconstituire, a făcut obiectul mai multor litigii (dosar nr._, dosar nr._ /RJ), instanțele reținând în esență faptul că numitul C. I., tatăl pârâtului-reclamant C. C., nu figura în registrul agricol cu terenul de 3.213 mp. (fila 67 dosar fond), spre deosebire de autoarea D. S., astfel că reconstituirea dreptului de proprietatea pentru respectivul teren se impunea a se face pe numele celor trei descendenți ai săi, astfel cum au fost menționați în titlul de proprietate susmenționat.
Prima instanță nu a primit susținerile pârâtului-reclamant în sensul că terenul intravilan nu mai face parte din masa succesorala întrucât a intervenit sancțiunea prescripției achizitive, uzucapiunea de peste treizeci de ani, prin posesia exercitată inițial de tatăl său și continuată ulterior de pârât.
Astfel, s-a apreciat că, pe lângă curgerea termenului de treizecide ani se impune și exercitarea unei posesii utile, neafectate de vicii. Autorul pârâtului-reclamant a deținut în fapt terenul începând cu anul 1958, pe care a edificat în perioada 1959 – 1962 o locuință (autorizația și adeverințele aflate la filele 97 – 102 dosar fond). Pentru acest teren i-au fost emise procesul verbal de punere în posesie și adeverința conform Legii nr. 18/1991, acte în baza cărora a procedat în anul 1992 la înstrăinarea imobilului – teren și casă – către fiica C. D.. Ulterior, prin hotărâre judecătoreasca pronunțată în anul 2001, au fost anulate atât procesul verbal cât și contractul de vânzare-cumpărare (filele 54 – 57 dosar fond).
Din faptul că autorul pârâtului, C. I. nu a contestat niciodată în timpul vieții actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._ din 18 noiembrie 2003, respectiv hotărârea comisiei locale, validată de comisia județeană, adeverința din 1992, a reieșit că acesta nu a exercitat stăpânirea terenului de 3.213 mp. pentru sine, adică sub nume de proprietar, astfel că nu a operat o intervertire a precarității în posesie utilă. S-a adăugat și aspectul că începând cu anul 1998 părțile s-au aflat în litigii cu privire la respectivul teren.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că cererea reconvenționala formulată de pârâtul C. C. este întemeiată doar în parte, motiv pentru care a constatat că locuința aflată pe terenul de 3.213 mp. a fost edificată de numitul C. I., autorul pârâtului-reclamant; a fost respins insă ca neîntemeiat capătul subsidiar privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3.213 mp. prin uzucapiune, nefiind întrunite cerințele art. 1890 Cod civil.
Cu privire la partajarea bunurilor succesorale, instanța a omologat raportul de expertiză în specialitatea topografie cum a fost inițial întocmit de expert M. F., cu privire la identificarea, măsurarea și partajarea terenurilor de 5.900 mp. (fila 396 dosar fond) și 3.468 mp. (fila 398 dosar fond), iar pentru partajarea terenurilor de 3.213 mp. (fila 468 dosar fond) și 2.119 mp. (fila 466 dosar fond), varianta în trei loturi expusă în completarea la raport.
Valorile bunurilor succesorale au fost stabilite în cadrul expertizei imobiliare efectuate de expert constructor P. T. astfel, pentru terenul de 3.212 mp. (în fapt 3610 mp.) x 659,24 lei/mp. = 2.379.856 lei; 2.119 mp. (în fapt 1.922 mp.) x 300,41 lei/mp. = 577.388 lei; 5.900 mp. x 200,28 lei = 1.181.652 lei; 3468 mp. x 91,79 lei/mp. = 318.327 lei, valoarea totală a masei partajabile fiind de 4.457.223 lei (fila 510 dosar fond).
Pentru respectiva soluție de atribuire, instanța a avut în vedere mai multe aspecte: în primul rând cotele părți majoritare deținute de reclamantă și pârâtul G. F., iar în al doilea rând, s-a apreciat ca neîntemeiată solicitarea pârâtului C. C. de atribuire a întregului teren intravilan, chiar în indiviziune cu sora sa întrucât imobilul are o suprafață generoasă ce permite lotizarea, casa edificată de autorul pârâtului-reclamant nu împiedică partajarea și se află în stare de degradare, ceilalți coindivizari nu au fost de acord cu primirea sultei.
S-a avut în vedere și situația că terenul intravilan are în fapt o suprafață de 3.610 mp., mai mult decât cea din acte de 3.213 mp., iar surplusul s-a apreciat de instanța că se impune a fi inclus în lotul 1 de 1468 mp., pe care se afla și casa, lot ce a fost atribuit în indiviziune, în cote egale, către pârâtul-reclamant C. C. și pârâta C. D., fără a-i obliga la plata de sulte către ceilalți deoarece nu au făcut nicio cheltuială până în prezent cu respectivul bun succesoral.
S-a reținut că celelalte bunuri permit lotizarea în natură fără compensare cu sulte, respectiv în trei loturi pentru terenul extravilan de 2.119 mp. (din acte și 1.922 mp. din măsurători) situat în tarlaua 69, . care s-au atribui reclamantei-cesionare și pârâtului C. F. câte un lot iar cel de-al treilea în indiviziune nepoților defunctei D. S., iar pentru terenurile extravilane de 5.900 mp. situat în tarlaua 67, . 3.468 mp. situat în tarlaua 58, . s-a făcut în patru loturi, corespunzătoare cotelor părților.
Pentru aceste considerente, în baza art. 728 Cod de procedură civilă instanța a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, dispunând partajarea bunurilor succesorale în modalitatea expusă.
Totodată, au fost omologate rapoartele de expertiză cu amendamentele menționate, iar în baza art. 276 Cod de procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți cu taxele judiciare aferente dezbaterii succesorale și ieșirii din indiviziune, precum și onorariile de experți.
Împotriva sentinței civile nr. 1217/A din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, au formulat apel pârâții-reclamanți C. C. și C. D., prin care au adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii primei instanțe, întrucât nu s-au admis pretențiile din cererea reconvențională privind scoaterea din masa partajabilă a terenului intravilan în suprafață de 3.123 mp. și construcția edificată, pe acest teren – imobil situat în comuna Ciolpani, ., ., întrucât acest teren nu a fost deținut niciodată de D. S., iar în subsidiar, constatarea că apelanții au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren, prin uzucapiunea de peste patruzeci de ani și joncțiunea posesiilor, defunctului (tată) C. I. încă din anul 1958, cu a apelantului.
În acest sens – s-a susținut – că prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile și întregul probatoriu administrat privind exercitarea posesiei utile invocate, reținând greșit că defunctul C. I. nu a contestat niciodată în timpul vieții, actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._ din 18 noiembrie 2003 și că nu a operat o intervertire a precarității în posesie utilă, ignorând și adresele nr. 2189 din 19 iulie 2005 și nr. 9772 din 06 august 2004 emise de Prefectura Ilfov în care se menționează că defunctul C. I. este „proprietar de drept asupra imobilului din .. 94, anexelor gospodărești, precum și curții și grădinii acestuia, conform Decretul-lege nr. 42/1990”.
S-a criticat sentința apelată și pentru greșita omologare a rapoartelor de expertiză în specialitatea topografie și în construcții care au supraevaluat bunurile supuse partajării, în condițiile în care prețurile de piață imobiliară sunt într-o continuă scădere, mai mult, instanța s-a grăbit să aprecieze că surplusul de la 3.610 mp. la 3.213 mp. se urmează a fi inclus în lotul 1 de 1.468 mp., astfel că se impune efectuarea a noi expertize care să stabilească valori la prețul pieței și o lotizare corectă.
La termenul din data de 12 decembrie 2011, apelanții au depus o chitanță de plată a taxei de timbru de 1.347,50 lei din taxa stabilită de instanță de 13.304,03 lei, urmând ca apelanții să achite diferența ulterior, iar instanța a pus în discuție probatoriul, reținând că apelul urmează a fi soluționat în limita timbrajului neachitat în cuantumul legal la acea dată.
Probele cu interogatoriu, declarațiile de martori solicitate de apelanți pentru dovedirea uzucapiunii au fost respinse, având în vedere că în apel, criticile vizând uzucapiunea din cererea reconvențională nu s-a timbrat corespunzător, iar proba solicitată cu expertiza care să stabilească surplusul de suprafață de teren – a fost respinsă ca nefiind utilă și pertinentă, față de înscrisurile de la dosar și expertiza efectuată la fond, motivele invocate în apel urmând a fi analizate la soluționarea fondului.
Prin decizia civilă nr. 1217/A din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, s-a anulat ca insuficient timbrat apelul, în ceea ce privește motivul de apel vizând dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 3.212 mp. din tarlaua 26, . respins ca nefondat în rest apelul formulat de apelanții-pârâți C. C. și C. D., împotriva sentinței civile nr. 3308 din 01 iulie 2010, pronunțată de Judecătoria B. în_ (în format vechi_/2004), în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. G., Z. V. și intimatul-pârât G. F., s-a dat în debit apelantul-pârât C. C. pentru suma de 26.590,96 lei diferență taxă judiciară de timbru la fond, prezenta constituind titlu executoriu în acest sens.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul București a reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, prin care apelanții critică greșita soluționare a cererii reconvenționale, având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului intravilan în suprafață de 3.213 mp. ce face parte din masa succesorală, tribunalul a reținut că prin încheierea din 17 octombrie 2011a fost stabilită taxă de timbru aferentă acestui motiv, în raport de valoarea terenului ce face obiectul cererii reconvenționale, de 2.379.856 lei – la 13.304,03 lei și timbru judiciar de 5 lei, fiind avute în vedere dispozițiile legii taxelor de timbru, așa cum erau în vigoare la data formulării cererii reconvenționale.
Deși au fost legal citați cu mențiunea de a achita această taxă de timbru, precum și cu mențiunea sancțiunii în caz de neîndeplinire, așa cum a rezultat din dovezile depuse la filele 26 și 27 dosar apel, apelanții-pârâți nu au achitat decât suma de 1.330,50 lei, sub pretextul că acest cuantum le-ar fi fost comunicat de către funcționarul de la CEC. S-a mai reținut că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru nu s-a formulat cerere de reexaminare și nici nu s-a solicitat acordarea de înlesniri la plata acestei taxe, pe calea unei cereri de ajutor public judiciar.
D. consecință, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995, privind taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit cărora acestea se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată și având în vedere că acest motiv de apel nu poate fi judecat în limita taxei de 1.330,50 lei, tribunalul a admis excepția netimbrării, invocată de intimați și a anulat acest motiv de apelul ca insuficient timbrat.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac, a constatat că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, a dispus obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu, și având în vedere că, cererea reconvențională a fost formulată numai apelantul pârât reclamant C. C., constatând că acesta nu au plătit taxa de timbru corespunzătoare valorii cererii reconvenționale, taxă stabilită conform art. 2 lit. g din Legea nr. 146/1997, în forma în vigoare la data formulării cererii reconvenționale, respectiv la 01 aprilie 2004, l-a dat în debit pe acesta cu suma de 26.590,96 lei diferență taxă judiciară de timbru fond, prezenta constituind titlu executoriu în acest sens.
2. Cu privire la motivul de apel referitor la supraevaluarea masei partajabile, tribunalul a reținut că aceasta nu a fost dovedită de către apelanți. Dimpotrivă, așa cum corect a apreciat prima instanță, prin respingerea obiecțiunilor formulate de aceștia la raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a folosit metoda comparației directe – stabilind valoarea de piața a terenurilor, a ținut seama de caracteristicile fiecărei parcele în parte și a atașat la raportul de expertiză grile de comparație, precum și copii ale unor anunțuri imobiliare avute în vedere. Totodată, față de data efectuării raportului, 07 iunie 2010 (filele 509 – 532 dosar fond) apare evident că s-a ținut seama de evoluția prețurilor pe piața imobiliară.
În ceea ce privește criticile referitoare la modalitatea de lotizare și atribuire a loturilor, s-a constatat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 6739 Cod de procedură civilă, câtă vreme terenul intravilan în suprafață de 3.213 mp. poate fi împărțit în natură și se impune ca fiecare copartajant să primească, pe cât posibil, bunuri din aceeași categorie (de aceeași natură). Or, dintre toate parcelele, această suprafață este situată în intravilan, fiind, de altfel, cea mai valoroasă. Pe de altă parte, instanța a ținut seama de împrejurarea că pe acest teren se află o casă, prin aceea că a atribuit lotul cuprinzând casa și suprafața aferentă apelanților pârâți. De altfel, apelanții nu au arătat, în concret, care ar fi motivul pentru care existența casei, modestă și aflată în stare de degradare, nu ar permite o lotizare în natură a terenului, fiind evident nefondată critica adusă.
În ceea ce privește includerea surplusului de la 3.610 mp. până la 3.213 mp. în lotul 1, tribunalul a reținut că, deși critică această atribuire, apelanții nu propun, în concret, un alt mod de partajare. De altfel, din cuprinsul raportului de expertiză (filele 460 – 461 dosar fond, pct. 6.3 și 6.4) a rezultat că modalitatea de lotizare în trei loturi a fost efectuată la cererea expresă a părților (printre care și apelantul reclamant, prezent la fața locului), în condițiile în care instanța a indicat o lotizare în două loturi, pe tulpini. Mai mult, suprafața atribuită este excedentară, în condițiile în care toți ceilalți copartajanți au primit loturi de 1.071 mp. și nu au fost stabilite sulte, ori diminuate celelalte loturi.
Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor aduse de apelanții pârâți, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă a respins apelul analizat în limita timbrajului, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1217/A din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, au formulat recurs pârâții-reclamanți C. C. și C. D., criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-au prezentat criticile formulate în apel și care, în aprecierea recurenților, greșit nu s-au primit de către instanța de apel, susținând apoi nelegalitatea deciziei recurate pe două aspecte:
1. În mod nelegal instanța de apel a anulat ca insuficient timbrat apelul pe capătul de cerere vizând uzucapiunea, grăbindu-se să judece în limita taxei achitate și să admită excepția insuficientei timbrări, întrucât din eroare s-a achitat suma de 1.330,50 lei, în loc de cea stabilită – 13.304,03 lei de către instanța de apel, care nu le-a luat în considerare apărările, valoarea taxei de timbru fiind foarte mare, iar timpul de o lună acordat era prea scurt pentru ca taxa judiciară să fie achitată între termenele acordate.
2. Instanța de apel a considerat, în mod netemeinic și nelegal, că motivul de apel referitor la supraevaluarea masei partajabile nu ar fi fost dovedită de către apelanții-pârâți, că experții ar fi utilizat metoda comparației directe care exprimă valoarea corectă pe piața imobiliară, respingându-le greșit solicitarea unei noi expertize, întrucât în opinia recurenților, valoarea la momentul judecății la instanța de apel, a masei partajabile, s-a modificat în raport cu evoluția pieței imobiliare.
Se impune admiterea cererii de efectuarea a noi expertize tehnice, care să stabilească valoarea de piață a bunurilor din masa partajabilă, și modalitatea de lotizare – aspect peste care instanța de apel s-a grăbit să treacă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale.
S-a depus la dosar procură judiciară (copie) prin care recurenta C. D., cetățean arab, cu domiciliul în Emiratele Arabe a împuternicit pe G. M., cetățean român, să-i reprezinte interesele în cauza de față, inclusiv în căile de atac – procură autentificată sub nr. 1150 din 26 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici „A. G. S.”.
La termenul din data de 21 ianuarie 2013, recurenții au formulat o cererea de suspendare a judecării recursului în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă, a sentinței civile nr. 2919/R/2000, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1636 din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 626/2002 (prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie din data de 07 august 1992 în baza căruia autorul C. I. a fost pus în posesie cu suprafața de 3.213 mp. de teren situat în comuna Ciolpani, ., fiind apoi anulat și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1992, reținându-se că suprafața invocată de 323 mp. nu s-a aflat în rolul agricol al autorului C. I., ci în rolul agricol al defunctei D. S. – nota red.), pentru care s-au atașat în copii la dosar, cererea de revizuire formulată, sentința civilă nr. 2919 din 15 octombrie 2010 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 1636 din 14 octombrie 2002 a Tribunalul București – Secția a V a Civilă, extras din registrul agricol.
Prin Încheierea de ședință din 21 ianuarie 2013, Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare a judecății recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege pentru a fi primită cererea, portivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
La termenul acordat – 25 martie 2013 – cu citarea legală a părților, s-a depus în copie sentința civilă nr. 1106 din 28 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/94/2012, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire invocată, formulată potrivit art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă – hotărâre prevăzută cu calea de atac a apelului.
Intimatele-reclamante prin avocatul cu delegație la dosar, la termenul de judecată sus-menționat, a invocat și excepția privind lipsa de calitatea procesuală activă și pasivă a intimatei-reclamante B. G., care și-a vândut drepturile litigioase în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 411 din 12 mai 2010 – Curtea luând concluziile părților pe această excepție, ca și pe fondul recursului.
Analizând cu prioritate,excepția invocată, Curtea constată că ea nu este fondată, întrucât valabilitatea contractului de vânzare drepturi litigioase se fundamentează – pe calitatea de moștenitor a vânzătoarei B. G. ce s-a solicitat a se constata prin acțiunea dedusă judecății, de pe urma defunctei D. L. S. – încă de la data deschiderii succesiunii respective – 24 octombrie 1983 și respectiv, în temeiul Legilor funciare de reconstituire, a prevederilor speciale în acest sens, de pe urma defunctei, vânzarea în 2010 a drepturilor litigioase neînlăturând calitatea vânzătoarei, de moștenitoare în sensul arătat mai sus.
De altfel, prima instanță a reținut în considerentele sentinței că părțile nu și-au contestat calitățile de moștenitori în speță, aspect care se regăsește și în căile de atac ale apelului și recursului.
Vânzarea drepturilor litigioase în cursul procesului astfel, nu înlătură calitatea activă și pasivă a intimatei-reclamante B. G. în cauză, inclusiv în apel și în recurs.
În consecință, excepția invocată va fi respinsă ca nefondată.
Curtea constată apoi, că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Mai întâi, Curtea constată că cele două critici din recurs nu conturează motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 Cod de procedură civilă, ci doar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă – aplicarea greșită a legii, din perspectiva căruia vor fi analizate.
Privitor la prima critică referitoare la greșita anulare ca insuficient timbrat a apelului vizând admiterea cererii reconvenționale având ca obiect uzucapiunea, Curtea constată că ea este vădit nefondată, întrucât invocarea faptului că taxa judiciară era prea mare, nu justifică amânarea cauzei, partea având remedii procedurale pentru a formula cerere de reexaminare, ajutor public judiciar în forma eșalonării plății taxei de timbru în condițiile prevederilor OUG nr. 51/2008 etc., de care însă nu a uzat.
Mai mult, se constată că partea nu a timbrat legal pretențiile la valoare primind constatarea uzucapiunii pe cererea reconvențională, nici la fond – motiv pentru care, instanța de apel a procedat legal potrivit Legii nr. 146/1997 la obligarea în această fază procesuală, la achitarea taxei judiciare datorate la fond, prin dispozitivul deciziei din apel.
Curtea constată că în recursul declarat și motivat în termenul legal, recurenții nu au adus critici acestei dispoziții, ci direct în notele scrise depuse în urma dezbaterilor din recurs, care însă nu pot face obiectul unei analize, fără a fi fost mai întâi, formulate critici în recursul motivat în termenul legal.
Privitor la cea de-a doua critică din recurs se constată că ea nu poate fi primită, întrucât în mod temeinic, legal și cu o motivare riguroasă din punct de vedere juridic, s-a respins proba cu noi expertize evaluatorii în apel, în condițiile în care experții tehnici au respectat toate criteriile legale pentru stabilirea valorii reale, de piață, a bunurilor supuse partajării, iar faptul că în noua fază de judecată a apelului, valoarea de la fond constatată ar fi putut suferi modificări, nu justifica admiterea a noi expertize tehnice, întrucât există permanent o fluctuație reală a pieței, dar în limite rezonabile, după reașezarea pieței imobiliare din perioada de după 2008 – 2009, iar declararea unei căi de atac nu justifică apoi, admiterea cererii apelanților de efectuare de noi expertize, cu motivarea că față de faza fondului, în noua fază a judecății apelului pe care ei înșiși l-au declarat, valoarea este alta, ca urmare a fluctuației prețurilor pieței respective.
Iar critica vizând lotizarea care impunea efectuarea a noi expertize cu acest obiect, este neargumentată, mai mult, ea ține de netemeinicia și nu nelegalitatea deciziei recurate, instanța de apel motivând atent și acest aspect care nu a fost primit în mod legal, în apelul declarat de pârâții-reclamanți în cauză.
Având în vedere considerentele reținute, Curtea va respinge excepția analizată mai sus ca nefondată, și în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția privind lipsa calității procesuală activă și pasivă a intimatei-reclamante B. G. invocată de intimatele-reclamante B. G. și Z. V., ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenții – pârâți C. C. și C. D., împotriva deciziei civile nr. 121/A din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Cvilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – reclamantă B. G., Z. V. și intimatul – pârât G. F., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. D. A.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./02.04.2013
T.B.-S.5.-G.R.;E.D.
Jud.B.-A.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1966/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
