Pretenţii. Decizia nr. 88/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 43510/3/2009
Dosar nr._
(2476/2011)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.88 A
Ședința publică de la 1 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelantul M. P.-P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, precum și de apelantul-pârât S. R. PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 420 din 11.03.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. M. R. și cu intimații-pârâți M. T. ȘI INFRASTRUCTURII și C. P. APLICAREA LEGII NR.198/2004 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MOARA VLĂSIEI.
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Proșac F., în calitate de reprezentant al apelantului-pârât S. R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.01.2012, eliberată de Baroul București, depusă la dosar fila 14, apelantul M. P. - P. de pe Lângă Tribunalul București, prin procuror de ședință, avocat N. D., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante G. M. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 02.03.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 18 și consilier juridic B. E. A., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. T. și Infrastructurii, în baza delegației depusă la dosar fila 59, lipsind intimata-pârâtă C. pentru Aplicarea Legii nr.198/2004 de pe lângă Consiliul Local al Comunei Moara Vlăsiei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, o cerere formulată de intimatul-pârât M. T. și Infrastructurii prin care solicită introducerea în cauză a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate.
Reprezentantul intimatului-pârât învederează că atribuțiile Ministerului T. și Infrastructurii au fost preluate de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine care s-a substituit în toate drepturile și obligațiile în ceea ce privește exproprierea și, ca urmare, apreciază că ar trebui citat în cauză acest departament, iar nu M. T. și Infrastructurii.
Reprezentantul Ministerului P. solicită respingerea cererii, având în vedere cadrul procesual, cel configurat prin cererea de chemare în judecată și stabilit de către instanța de fond.
Menționează că, în apel, cadrul procesual se menține prin efectul devolutiv al apelului și nu sunt motive pentru introducerea în cauză a altei persoane. Acest departament este o structură în cadrul Ministerului T. și, prin urmare, este o chestiune internă a acestei instituții; ceea ce interesează din punct de vedere al instanței este că M. T. și Infrastructurii are calitate procesuală pasivă.
Avocatul apelantului-pârât, S. R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicită admiterea cererii, considerând că M. T. nu are calitate procesuală pasivă; se mai arată că a invocat și la instanța de fond această excepție care a fost admisă de către instanță.
În consecință, solicită admiterea cererii formulate de M. T., considerând că S. R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este în subordinea acestui departament nou înființat și singura care are calitate procesual pasivă este C.N.A.D.R.
Avocatul intimatei-reclamante susține aceleași concluzii ca și reprezentantul apelantului-pârât .
Reprezentantul intimatului-pârât M. T. și Infrastructurii învederează că acest departament funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale și nu ca o direcție în cadrul Ministerului T. și are o personalitate juridică distinctă de a instituției pe care o reprezintă în instanță.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive susținută de intimatul-pârât M. T. și Infrastructurii, Curtea, după deliberare, având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.33/1994 cât și cuprinsul încheierii de completare a dispozitivului, prin care a fost soluționată această excepție, apreciază că, în mod eronat, M. T. a fost citat, în apel, în calitate de intimat-pârât. Potrivit dispozițiilor legale menționate calitatea procesuală pasivă în cauză aparține Statului R. prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, parte în contradictoriu cu care cererea reclamantei a fost soluționată de către instanța de fond, iar în apel nu se aduc critici hotărârii primei instanțe, relativ la chestiunea excepției lipsei calității procesual pasive a acestei persoane juridice.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază neîntemeiată cererea formulată de M. T. și Infrastructurii prin care acesta solicită introducerea în cauză a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, având în vedere dispozițiile art.294 din Codul de procedură civilă.
Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză și comunică câte un exemplar părților prezente.
Curtea acordă cuvântul asupra obiecțiunilor formulate în cauză la raportul de expertiză.
Avocatul intimatei-reclamante învederează că experții nu au precizat modul de calcul al corecțiilor aplicate în conformitate cu prevederile Standardelor Internaționale de evaluare, acest mod de calcul nu a fost detailat în mod concret de către comisia de experți; aceștia au aplicat un coeficient de corecție fără a explica tehnica și modalitatea cu care au fost calculate.
Cea de-a doua obiecție, se referă la faptul că, experții judiciari au consemnat în raportul de expertiză faptul că, au avut în vedere mai multe contracte de vânzare-cumpărare fără a preciza, în concret, dacă prețul plătit a fost achitat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau a fost achitat la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, deoarece, astfel cum se poate observa din contractele depuse la dosarul cauzei de către apelanții-pârâți, prețul a fost achitat în întregime la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în anul 2005 și 2007.
P. aceste considerente, solicită încuviințarea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză și completarea acestuia în sensul menționat.
Avocatul apelantului-pârât solicită respingerea obiecțiunilor formulate de intimata-reclamantă, considerând că experții au aplicat în mod corect indici de corecție raportându-se la caracteristicile terenurilor pe care le-au avut în vedere drept comparabile.
Referitor la cea de-a doua obiecțiune, apreciază că experții au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv, contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar, contracte care au fost încheiate în anul 2011 dar și obiectivul stabilit de către instanță, și anume, ca experții să aibă în vedere prețuri reale de tranzacționare la momentul efectuării raportului de expertiză, considerând că aceste înscrisuri au fost avute în vedere în mod corect de către comisia de experți.
Reprezentantul Ministerului P. solicită respingerea obiecțiunilor ca neîntemeiate, având în vedere că, din tabelul anexat raportului de expertiză rezultă corecțiile care au fost aplicate de către experți, aceștia referindu-se la condițiile de plată, localizare, utilități, corecții care sunt corecte din punctul său de vedere și nu necesită explicații suplimentare.
Cu privire la cea de-a doua obiecțiune, apreciază că este neîntemeiată, întrucât prin antecontractele de vânzare-cumpărare s-a plătit doar un avans, prețul integral s-a plătit la data încheierii contractului definitiv și, acest preț a fost avut în vedere de către experți la stabilirea valorii terenului expropriat.
Curtea, după deliberare, în ceea ce privește obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât comisia de experți a avut în vedere obiectivele expertizei stabilite de instanță.
De asemenea, prin lucrarea efectuată, comisia de experți, a indicat și metodele de evaluare pe care le-a avut în vedere, la momentul stabilirii valorii imobilelor din litigiu, cât și modalitatea în temeiul căreia au statuat asupra corecțiilor referitoare la prețurile de vânzare. Curtea constată că experții s-au raportat, în efectuarea lucrării de specialitate, la înscrisurile pe care instanța le-a încuviințat la termenele de judecată precedente, pentru ușurința efectuării lucrării de specialitate, respectiv, contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv cu privire la imobile având un regim juridic asemănător cu cel al imobilului din litigiu. Chestiunea învederată în cuprinsul celei de-a doua obiecțiune formulată la raportul de expertiză, excede atribuțiunilor comisiei de experți întrucât vizează interpretarea actelor juridice puse la dispoziția instanței de către părți. În plus, reclamanta a beneficiat de posibilitatea de a depune alte înscrisuri în combaterea celor administrate de partea adversă însă nu s-a prevalat de această garanție procedurală.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea apelurilor.
Avocatul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii reclamantei.
Solicită a se avea în vedere faptul că, prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de către comisia de experți, s-a stabilit o valoare mai mică de circulație pentru imobilele expropriate decât oferta statului.
În ceea ce privește concluzia experților, referitoare la prejudiciul pentru suprafața de teren de 69 mp și 84 mp rămase neexpropriate, consideră că, acest prejudiciu trebuie înlăturat, având în vedere că, statul a acordat, prin raportul de evaluare inițial, contravaloarea prejudiciului pentru terenurile rămase, în cuantum de 1275 lei. În situația în care, s-ar mai acorda un astfel de prejudiciu pentru terenurile rămase neexpropriate, acesta ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că, oferta statului este mai mare decât valoarea stabilită de experți, și include și prejudiciul; comisia de experți a ajuns la o valoare de 8611 lei, iar oferta statului este de 9703 lei.
În ceea ce privește prejudiciul stabilit pentru lipsa dreptului de utilizare, arată că acesta nu este dovedit și nu este un prejudiciu rezultat în urma exproprierii. Un astfel de prejudiciu nu poate fi stabilit de experți evaluatori, ci de experți agricoli, iar practica Curții de Apel București este în sensul neacordării unui astfel de prejudiciu, motiv pentru care depune la dosar și practică judiciară.
În ceea ce privește apelul declarat de M. P. solicită a fi admis astfel cum a fost formulat.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.
Reprezentantul Ministerului P. solicită admiterea celor două apeluri și a fi omologat raportul de expertiză efectuat la instanța de apel în varianta din 29.09.2012 ca fiind corespunzătoare cerințelor art.26 din Legea nr.33/1994. Din această variantă de calcul a rezultat o valoare mai mică decât oferta statului, astfel încât, solicită a fi menținută suma stabilită prin cele două hotărâri de stabilire a despăgubirilor pentru terenurile în suprafață de 270 mp și 193 mp, terenuri expropriate la care s-a adăugat și valorile de 965 lei pentru terenul de 69 mp și de 1174 lei pentru terenul de 84 mp rămase neutilizabile, conform scopului pentru care au fost achiziționate acestea cu titlu de contravaloare a prejudiciului.
În ceea ce privește suma calculată de experți de 1215 lei reprezentând prejudiciul constând în imposibilitatea cultivării terenului de 1669 mp, solicită respingerea acestei cereri deoarece reclamanții nu au dovedit că aveau și intenția să cultive acest teren și ar fi fost împiedicați de efectuarea lucrărilor de construcții întreprinse de stat.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea apelurilor ca nefondate pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Cu privire la susținerile legate de prejudiciul cauzat în sensul imposibilității cultivării terenului, dat fiind faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința terenului, experții au apreciat, în mod abstract, categoria de folosință a terenului. Faptul că reclamanții nu au putut să folosească terenul, conform categoriei de folosință, fundamentează și aceste despăgubiri.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București –Secția a III-a Civilă sub nr._ din data de 3.11.2009 reclamanta B. M. R., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și C. pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local al Comunei Moara Vlăsiei, a formulat contestație împotriva Hotărârii de Stabilire a Despăgubirilor cu Nr. 347 din 10.06.2009, respectiv a Procesului Verbal cu Nr. 347 din 29.04.2009, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri la 60 Euro/m.p., respectiv suma de 16.200 Euro pentru suprafața de teren expropriată de 270 m.p.; achitarea sumei de 16.200 Euro reprezentând prejudiciul cauzat în urma exproprierii, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
La data de 05.11.2010, tribunalul a admis excepția de conexitate între prezentul dosar și dosarul nr._/3/2009 al Tribunalului București Secția a IV – a Civilă, având în vedere că există o strânsă legătură între cauze, având aceleași părți și obiect și fiind vorba de o suprafață de teren ce face parte din aceeași . cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București –Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2009 din data de 3.11.2009 reclamanta B. M. R., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și C. pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local al Comunei Moara Vlăsiei, a formulat contestație împotriva Hotărârii de Stabilire a Despăgubirilor cu Nr. 348 din 10.06.2009, respectiv a Procesului Verbal cu Nr. 348 din 29.04.2009, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri la 60 Euro/m.p., respectiv suma de 11.580 Euro pentru suprafața de teren expropriată de 193 m.p.; achitarea sumei de 11.580 Euro reprezentând prejudiciul cauzat în urma exproprierii, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 420 din 11.03.2011, Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis cererile conexate și, pe cale de consecință, a modificat Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor cu nr. 347 și 348/2009 emise de pârât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 270 mp teren situat în . 136, .. cad. 975/2 județul Ilfov la suma de 21.600 lei iar pentru suprafața de 193 mp situata în aceiași localitate, ., nr. cad. 975/4 la suma de 27.707 lei stabilind totodată termenul de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
P. a statua astfel, prima instanță a stabilit următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr.198/2004 „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.”
In ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni alin.3 al art.9 din Legea nr.198/2004 face trimitere la dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, iar potrivit art.26 din același act normativ „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.”
Prin raportul de expertiză întocmit in cauză, astfel cum a fost acesta completat cu răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanță s-a stabilit o despăgubire pentru suprafața de 270 m.p. teren situat în . 136, ., nr. cad. 975/2, județul Ilfov suma de 21.600 lei, iar valoarea despăgubirilor pentru suprafața de 193 m.p. situat în . 136, ., nr. cad 975/4, județul Ilfov la suma de 15.455,66 lei,
Tribunalul, analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză cu respectarea condițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 a constatat că prețul stabilit pe metru pătrat de către comisia de experți anume 18,90 euro este mai mare decât suma de avută în vedere prin hotărârea nr. 35/2007, va proceda conform cu dispozițiile art.27 din legea 33/1994 potrivit cărora ”primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
In cauza de fata, arată prima instanță, modul de calcul prezentat in expertiza efectuata de cei trei experți a rezultat din aplicarea metodei comparației și metoda comparației cu alte imobile asemănătoare care au fost vândute la prețul de circulație precum si metoda calcului valorii de circulație in raport de prețul terenurilor asemănătoare reieșit de piața imobiliara, astfel că acțiunea este întemeiată in parte și se impune obligarea pârâtului la plata către reclamant pentru suprafața de 270 m.p. teren situat în . 136, ., nr. cad. 975/2, județul Ilfov suma de 21.600 lei, iar valoarea despăgubirilor pentru suprafața de 193 m.p. situat în . 136, ., nr. cad 975/4, județul Ilfov la suma de 15.455,66 lei; prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a diminuării suprafeței a fost stabilit la suma de 12.252 lei.
Tribunalul a mai constatat că totalul despăgubirilor acordate reclamantului reprezintă o justă despăgubire în sensul art. 1 din Legea nr. 33/1994, în raport de disp. art. 1din Legea 33/1994, art. 44 din Constituția României și art. 1 din Protocolul 1.
Prin sentința civilă nr. 1379/02.09.2011 prima instanță a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile de mai sus în sensul că a dispus completarea dispozitivului sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. și Infrastructurii conform încheierii din 17.12.2009 pronunțată în dosarul cu nr._/3/2009 și a încheierii din 18.12.2009 pronunțată în dosarul cu nr._ și, astfel, cererea reclamantei a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a arătat că dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 au primit o interpretare greșită din partea primei instanțe deoarece nu s-au avut în vedere prețurile reale de tranzacționare ale altor imobile similare cu cel suspus exproprierii. Valoarea terenului expropriat pe care au stabilit-o experții are la bază metoda unei comparații directe cu oferte publicate pe internet, care au în vedere terenuri situate în intravilanul comunei Moara Vlăsiei, or terenurile supuse exproprierii sunt situate în extravilanul acestei localități. Practic, experții au avut în vedere doar oferta de vânzare și au ignorat în totalitate cererea de cumpărare.
Stabilirea de către instanța de fond a unui prejudiciu în cuantum de 12.252 lei ca urmare a diminuării suprafeței de teren prin expropriere nu are nici un fundament legal. Prin raportul de evaluare care a fost întocmit de către un expert evaluator autorizat, s-a constatat că restul de teren în suprafață de 84 mp rămas în proprietatea intimatei reclamante este inutilizabil, fiind acordată o despăgubire în cuantum de 1275 lei, motiv pentru care acordarea unei alte despăgubiri cu titlu de prejudiciu ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 pct. 11 din Legea nr. 255/2010 despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii.
M. P. P. de pe Lângă Tribunalul București a susținut, prin apelul declarat, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Lege nr. 33/1994 deoarece nu a observat că, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții trebuie să țină se ama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială a comunei Moara Vlăsiei, neavând deci în vedere prețul de circulație.
Instanța trebuia să compare valoarea despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză cu oferta de despăgubire, cu prețul cerut de către reclamantă și cu valorile reale de tranzacționare, comunicate de Camera Notarilor Publici, urmând a stabili o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Prin întâmpinarea de la 12.03.2012, intimata reclamantă a susținut că dispozițiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 198/2004 au primit o corectă interpretare din partea instanței de fond iar la calcularea cuantumului despăgubirilor comisia de experți și instanța au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. În cauza de față, modul de calcul prezentat în expertiza efectuată de cei trei experți a rezultat din aplicarea metodei comparației și metoda comparației cu alte imobile asemănătoare care au fost vândute la prețul de circulație precum metoda calculului valorii de circulație în raport de prețul terenurilor asemănătore reieșit de pe piața imobiliară.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică în scopul stabilirii valorii despăgubirilor ce se cuvin intimatei reclamante în condițiile reglementate prin dispoziția art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, având în vedere dispozițiile art. 295 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că apelurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente comune:
Așa cu rezultă din înscrisurile administrate în cauză, și avute în vedere și de comisia de experți desemnată de instanță să efectueze lucrarea de specialitate necesară stabilirii valorii imobilelor din litigiu, s-a constatat, pe seama metodei comparației directe, că, terenurile în discuție aparțin intravilanului . au suportat condițiile obiective ale pieței în zonă; la data exproprierii – iunie 2009, prețurile erau în scădere accentuată față de boom-ul imobiliar din iulie-august 2008 iar scăderea s-a înregistrat apoi pe întreaga perioadă de până la data expertizei – septembrie 2012.
În baza informațiilor din piață cu privire la cinci tranzacții cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu terenurile evaluate, și a căror dată este mai apropriată de data efectuării expertizei, a reieșit că, pentru terenul în suprafață de 270 mp, nr. cad. 975/2, rezultă o valoare de despăgubire de 3.774 lei iar pentru terenul în suprafață de 193 mp, nr. cad. 975/4 valoarea despăgubirilor este cuantificată la suma de 2.698 lei. Valoarea unitară reținută la data efectuării expertizei este de 3,10 mp/mp spre deosebire de cea stabilită prin hotărârile contestate în prezenta cauză care este de 6,60 mp.
În privința stabilirii prejudiciului cauzat intimatei reclamante, ca urmare a lipsei de folosință a terenului în suprafață de 69 mp, și, respectiv, 84 mp, datorită necultivării, s-a reținut că, pornind de la aceiași valoare unitară, cuantumul despăgubirilor stabilit la data efectuării expertizei este mai mic decât cel stabilit la data exproprierii: 965 lei pentru primul teren și 1.174 lei pentru cel de-al doilea în contextul în care, prin hotărârile comisiei de expropriere s-au reținut sumele de 1918 lei și, respectiv, 2.335 lei.
Prin raportare la cele de mai sus, Curtea arată că, potrivit cu dispozițiile art.26 din Lege nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor care se cuvin reclamantei ca urmare a trecerii în proprietatea publică a bunurilor sale imobile ce fac obiectul cauzei pendinte se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului ori altor peroane îndreptățite. La calcularea cuantumului instanța are în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara, în temeiul dispoziției art. 27 din aceleași act normativ, cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.
Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată, astfel cum statuează alin. 2 al art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Observând că valorile stabilite de comisia de experți, în contextul reglementat prin normele speciale precitate, sunt mult mai mici față de cele stabilite de comisia de expropriere, Curtea apreciază că apelurile sunt întemeiate; soluția este abordată atât în privința valorii despăgubirilor cât și a valorii prejudiciului care au fost stabilite de prima instanță, despăgubiri de care urmează să beneficieze intimata reclamantă consecință a măsurii exproprierii; instanța de apel apreciază, din perspectiva art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 că acțiunea este nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procedurii judiciare în această etapă procesuală.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul M. P.-P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sector 3, precum și de apelantul-pârât S. R. PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul ales la SCPA T. D. și Asociații, în București, Calea 13 Septembrie nr.214, ., ., împotriva sentinței civile nr. 420 din 11.03.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. M. R., domiciliată în București, ..98, ., ., sector 3, și cu intimații-pârâți M. T. ȘI INFRASTRUCTURII, cu sediul în București, ..38, sector 1, și C. P. APLICAREA LEGII NR.198/2004 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MOARA VLĂSIEI, cu sediul în . Ilfov.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge cererile de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Obligă intimata reclamantă la 3.000 lei cheltuieli de judecată, onorariu expertiză, către apelantul S. R. PRIN COMPANIA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.M.
Tehdact.D.M/B.I.
7 ex./17.05.2013
-------------------------------------
TB – Secția a III-a – I.N.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1374/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 71/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
