Validare poprire. Decizia nr. 1506/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1506/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 45050/299/2011
Dosar nr._
(1375/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1506
Ședința publică de la 7 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ., împotriva deciziei civile nr.267 A din 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare . și cu intimatul terț poprit C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA .
Cauza are ca obiect – validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Rusinoiu I., în calitate de reprezentant al recurentei-creditoare ., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 08.05.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 2, lipsind intimata-debitoare . și intimatul terț poprit C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentei-creditoare depune la dosar chitanța CEC în sumă de 4 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
La întrebarea instanței, dacă s-a pus în executare vreo hotărâre de validare pronunțate anterior, apărătorul recurentei-creditoare învederează că hotărârile pronunțate nu au fost în favoarea părții pe care o reprezintă, fiind pronunțate în contradictoriu cu o entitate juridică diferită și această dovadă rezultă din faptul că mai există această creanță.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei-creditoare susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii cererii de validare a popririi până la concurența sumei de 99.950,21 lei.
Apreciază că la dosarul cauzei există suficiente demersuri din care rezultă că între debitoare și terțul poprit au existat relații comerciale, această dovadă o reprezintă facturile emise de recurenta-debitoare către terțul poprit.
Această creanță a fost recunoscută de către terțul poprit conform minutei din 31.10.2007 din care rezultă existența raporturilor de creanță dintre debitoare și terțul poprit.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar, terțul poprit nu a negat existența unei creanțe deținute de debitoare împotriva sa și nici nu a produs dovezi din care să rezulte achitarea facturilor .
În consecință, apreciază că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că, debitoarea deține în prezent o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva terțului poprit, fiind nereală constatarea instanței de apel potrivit căreia din nici o probă a dosarului cauzei nu rezultă faptul că terțul poprit datorează debitorului o diferență de creanță.
Totodată, arată că, facturile fiscale atestă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile deținute de către debitoare împotriva terțului poprit și nu au fost achitate până la acest moment; prin urmare terțul poprit datorează în prezent debitoarei suma de 9.181.074,36 Ron.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București, la data de 27.10.2011 sub nr. de dosar_, creditoarea S.C. T. D. S.R.L. a chemat în judecată debitoarea S.C. N. R. S.R.L și pe terțul poprit C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN R. și a solicitat instanței validarea popririi înființată pentru suma de 99.950,21 lei, în dosarul de executare silită nr. 52/2010 întocmit de B. N. D..
În motivarea cererii, creditorul arată că, în fapt, debitoarea datorează suma de 99.950,21 lei în baza titlului executoriu fila CEC ._, învestită cu formulă executorie și procesul verbal privind cheltuielile de executare prin care s-a procedat la actualizarea debitului.
În vederea executării silite a sumei datorate s-a înființat dosarul de executare silită nr. 52/2010, dar terțul poprit, nu și-a îndeplinit obligația de plată deși a primit adresa de înființare a popririi emisă la data de 21.07.2011.
Creditoarea mai arată că termenul de 15 zile de la primirea adresei de înființare a popririi din data de 20.07.2011 a fost încălcat de către terțul poprit.
În termen legal, terțul poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarelor_/3/2011_/299/2011 și_/3/2011, respinse de către instanță la data de 12.12.2011. Terțul poprit susține că există numeroase semne de întrebare față de titlul creditoarei față de S.C. N. R. SRL. Mai susține terțul poprit că între debitoare și acesta există mai multe dosare pe rolul instanțelor, prin care urmează a fi anulate toate contractele de prestări servicii ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni.
La data de 12.12.2011 debitoarea S.C. N. R. S.R.L a formulat întâmpinare solicitând suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr._/299/2010 respinsă de către instanță la data de 12.12.2012 și a solicitat respingerea cererii de validare ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1446/30.01.2012, Judecătoriei sector 1 București a respins ca neîntemeiată cererea de validare poprire.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că debitoarea S.C. N. R. S.R.L. a emis fila CEC ._ în favoarea creditoarei S.C. T. D. S.R.L. la data de 12.07.2005, pentru suma de_,75 lei, care a fost învestită cu formulă executorie(f.63)
În vederea recuperării creanței stabilite în fila CEC, creditoarea a solicitat B. N. D. punerea în executare silită a titlului executoriu, la data de 12.08.2010 fiind pronunțată încheierea de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin adresa nr. 52 din 20.07.2011 emisă de către B. N. D., în dosarul de executare silită nr. 52/2010, primită la data de 21.07.2011(f.252, 254) s-a solicitat terțului poprit C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN R. să consemneze pe seama și la dispoziția judecătoresc în termen de 15 zile de la comunicarea popririi suma de_,21 lei, datorată de debitoarea S.C. N. R. S.R.L.
În drept, potrivit art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul in care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Totodată, în conformitate cu prevederile alin. 2 al aceluiași ,,Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit si, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit sa plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Terțul poprit, care, cu rea-credință, a refuzat sa-si îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre, cu o suma cuprinsa intre 2.000.000 lei si 10.000.000 lei” .
De asemenea, în temeiul art. 456 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă ,, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite si să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de textul legal, creditoarea nefăcând dovada sumelor datorate de terțul poprit C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN R. debitoarei S.C. N. R. S.R.L.
Astfel, la dosarul cauzei se regăsește sentința civilă nr._/14.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 București rămasă definitivă prin decizia nr. 668A/16.05.2008 din care rezultă că între terțul poprit și debitoare au existat raporturi juridice dovedite cu facturile fiscale, procesele verbale și corespondența între părți, depuse în dosarul nr._ . Pentru obligațiile existente anterior datei de 09.02.2007(data sesizării instanței) a fost deja pronunțată o hotărâre de validarea a popririi prin sentința civilă nr._/14.09.2007. Creditoarea nu a făcut dovada sumelor datorate în prezent de către terțul poprit C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN R. debitoarei S.C. N. R. S.R.L.
Instanța a reținut că terțul poprit în mod justificat nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 460 C.pr.civ, în condițiile în care debitoarea nu are împotriva terțului poprit o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel ., în temeiul art. 287 alin. (2) Cod proc.civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de validare a popririi până la concurența sumei de 99.950,21 lei.
In motivarea apelului, apelanta reclamanta susține ca prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să dispună validarea popririi asupra creanțelor pe care debitoarea sa, ., le are de recuperat de la terțul poprit C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, până la concurența sumei de 99.950,21 lei.
Prin sentința civilă nr. 1446/2012 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată, reținându-se în esență că nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care debitoarea o deține împotriva terțului poprit.
Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În mod greșit a reținut instanța faptul că nu a făcut dovada sumelor datorate în prezent de către terțul poprit debitoarei, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse documente care atestă această creanță.
Astfel, între debitoarea . și C.N.A.D.N.R. au existat relații comerciale, debitoarea prestând către terțul poprit servicii de dezinfecție pentru combaterea virusului gripei aviare, pentru aceste servicii fiind emise Factura fiscală nr._ din data de 25.04.2007 în valoare de 2.498.397,62 RON, respectiv Factura fiscală nr._ din data de 26.04.2007 în valoare de 6.710.433,56 RON. Aceste facturi au fost predate către terțul poprit conform procesului verbal de predare - primire nr. 92/_ din data de 08.05.2007.
Această creanță a fost recunoscută de către C.N.A.D.N.R. conform Minutei nr. 1 din data de 31.10.2007, fără obiecțiuni. Din cuprinsul Minutei nr. 1/31.10.2007 rezultă fără echivoc existența raporturilor de creanță dintre debitoare și terțul poprit, contrar celor reținute de către instanța de fond.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar, terțul poprit nu a negat existența unei creanțe deținute de către . împotriva sa, și nici nu a produs dovezi din care să reiasă achitarea facturilor sus-menționate.
În consecință, din ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese faptul că debitoarea . deține în prezent o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva terțului poprit C.N.A.D.N.R.
În ceea ce privește Sentința civilă nr._/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 668A/16.05.2008, prin aceasta s-a dispus validarea popririi asupra sumelor de bani pe care debitoarea . le are de primit de la CNADNR până la concurența sumei de 27.756,82 RON, prin această sentință constatându-se faptul că terțul poprit este debitorul debitorului sau.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că nu se mai poate pronunța o hotărâre de validare a popririi, întrucât s-a pronunțat deja o astfel de hotărâre la cererea unui alt creditor, pentru sumele de bani datorate de către terțul poprit debitoarei în baza acelorași raporturi juridice.
În realitate, din creanța totală de 9.208.831,18 RON pe care . o deține împotriva terțului poprit, a fost pronunțată o hotărâre de validare a popririi, la cererea unui alt creditor, pentru suma de 27.756,82 RON, rămânând o diferență a creanței de 9.181.074,36 RON, sumă ce reprezintă creanță certă, lichidă si exigibilă pe care . o deține împotriva terțului poprit.
Prin urmare, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese existența celor două raporturi juridice succesive, primul stabilit între apelanta reclamanta, având calitatea de creditoare, și debitoarea ., iar cel de al doilea fiind stabilit între creditoarea . și debitoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Existența raportului obligațional stabilit între debitoare și terțul poprit a fost demonstrat prin comenzile realizate de terțul poprit, în calitate de beneficiar către prestatoarea ., din facturile emise ca urmare a acestor comenzi - factura fiscală nr._ din 25.04.2007 și nr._ din data de 26.04.2007 - precum și din procesele - verbale încheiate între aceste două părți (procesul verbal de predare - primire nr. 92/_ din 08.05.2007).
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă corespondența încheiată între aceste două societăți care demonstrează o dată în plus modul de derulare și conținutul relațiilor între creditoare și debitoare, respectiv adresele 93/_ din 04.10.2007, adresa nr. 93/_ din 31.10.2007, Minuta nr. 1 din 31.10.2007 înregistrată sub nr. 93/_ din 01.11.2007, făcând dovada pe deplin a existenței raporturilor comerciale între aceste două societăți.
Facturile fiscale care atestă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile deținute de către debitoarea sa, . împotriva terțului poprit nu au fost achitate până la acest moment, prin urmare terțul poprit datorează în prezent debitoarei noastre, ., suma de 9.181.074,36 RON.
La data de 28.02.2013 C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA (CNADNR – SA) a formulat întâmpinare la apelul formulat de ., solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
In susținerea apărărilor sale, intimata arata ca este posibil ca debitoarea sa nu mai aibă capacitate de exercițiu întrucât nu a depus bilanțul pe anul 2008.
Pe fondul cauzei, intimata terț poprit susține ca crenata nu este certa, lichida si exigibila, in sensul ca nu exista raporturi directe intre creditor si terțul poprit, nu exista un titlu executoriu direct împotriva terțului poprit.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.267/14.03.2013 a respins ca nefondat apelul.
În considerente s-a reținut că din interpretarea art. 460 C.proc.civ., instanța de validare verifică atât existența raporturilor juridice dintre creditor și debitor, în condițiile stabilite prin titlul executoriu și dispozițiile legale aplicabile, cât și existența raporturilor juridice dintre debitor și terțul poprit.
In speța, critica apelantei în sensul ca în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că nu s-a făcut dovada unor sume datorate în prezent de către terțul poprit debitoarei, este nefondata, existenta unor relații contractuale între creditor si debitor nu fac dovada ca terțul poprit datorează sume debitorului, cu atât mai mult cu cât în baza relațiilor comerciale mai sus arătate, intre creditor si debitor exista litigii de natura a stabili existența sau inexistența unor creanțe.
Existența unor raporturi contractuale încheiate între creditor și debitor în anul 2007 din care a rezultat o creanță în favoarea debitoarei, recunoscută de către C.N.A.D.N.R. conform Minutei nr. 1 din data de 31.10.2007, nu este de natură a stabili ca la data formulării cerii de validare poprire - 27.10.2011 aceasta creanța subzista sau ca relațiile contractuale existente si care au generat creanța asupra căreia se urmărește executarea silita, mai sunt in derulare astfel ca nu se poate verifica existenta la data cererii de validare a unui raport juridic intre debitor si terțul poprit, raport necesar, ce trebuie verificat in cadrul validării popririi.
Cum instanța de validare este chemata sa verifice existenta acestor raporturi, lipsa acestora atrage respingerea cererii de validare, din nicio proba a dosarului nerezultând ca terțul poprit datorează debitorului o diferență a creanței de 9.181.074,36 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs . criticând decizia sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct.7-9 Cod procedură civilă .
Se susține că motivarea tribunalului este contradictorie, întrucât reține pe de o parte faptul că există raporturi contractuale dovedite între CNADNR și N. România SRL, raporturi din care rezultă o creanță recunoscută de terțul poprit, iar pe de altă parte reține faptul că nu se poate verifica existența unui raport juridic între creditor și terțul poprit.
În condițiile în care terțul poprit nu a demonstrat achitarea sumei datorate debitoarei N. România SRL, rezultă că această creanță există la momentul formulării cererii de validare a popririi, probă ce nu poate fi administrată de recurentă fiind un fapt negativ. De asemenea, existența unor litigii nesoluționate între terțul poprit și debitoare nu poate să conducă la concluzia inexistenței creanței.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că între debitoarea S.C. N. R. S.R.L. și C.N.A.D.N.R. au existat relații comerciale,
debitoarea prestând către terțul poprit servicii de dezinfecție pentru combaterea virusului gripei aviare, pentru aceste servicii fiind emise Factura fiscală nr._ din data de 25.04.2007 în valoare de 2.498.397.62 Ron, respectiv Factura fiscală nr._ din data de 26.04.2007 în valoare de 6.710.433,56 Ron. Aceste facturi au fost predate către terțul poprit conform procesului verbal de predare - primire nr. 92/_ din data de 08.05.2007.
Această creanță a fost recunoscută de către C.N.A.D.N.R. conform Minutei nr. 1 din data de 31.10.2007. fără obiecțiuni. Din cuprinsul Minutei nr.1/31.10.2007 rezultă fără echivoc existența raporturilor de creanță dintre debitoare și terțul poprit.
De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar, terțul poprit nu a negat existența unei creanțe deținute de către . împotriva sa, și nici nu a produs dovezi din care să reiasă achitarea facturilor sus menționate.
În consecință, din ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese faptul că debitoarea . deține în prezent o creanța certă, lichidă și exigibilă împotriva terțului poprit C.N.A.D.N.R., fiind nereală constatarea instanței de apel potrivit căreia din nicio probă a dosarului nu rezultă faptul că terțul poprit datorează debitorului o diferență a creanței de 9.181.074,36 Ron.
În realitate, din creanța totală de 9.208.831,18 RON pe care . o deține împotriva terțului poprit, a fost pronunțată o hotărâre de validare a popririi, la cererea unui alt creditor, pentru suma de 27.756.82 RON, rămânând o diferență a Creanței de 9.181.074,36 Ron, sumă ce reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă pe care . o deține împotriva terțului poprit.
Prin urmare, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese existența celor două raporturi juridice succesive, primul stabilit între subscrisa, având calitatea de creditoare, și debitoarea ., iar cel de al doilea fiind stabilit între creditoarea . și debitoarea C. Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România.
Existența raportului obligațional stabilit între debitoare și terțul poprit a fost demonstrat prin comenzile realizate de terțul poprit, în calitate de beneficiar către prestatoarea ., din facturile emise ca urmare a acestor comenzi - factura fiscală nr._ din 25.04.2007 și nr._ din data de 26.04.2007 - precum și din procesele - verbale încheiate între aceste două părți (procesul verbal de predare - primire nr. 92/_ din 08.05.2007).
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă corespondenta încheiată între aceste două societăți care demonstrează o dală în plus modul de derulare și conținutul relațiilor între creditoare si debitoare, respectiv adresele 93/_ din 04.10.2007, adresa nr. 93/_ din 31.10.2007, Minuta nr.1 din 31.10.2007 înregistrată sub nr. 93/_ din 01.11.2007, făcând dovada pe deplin a existenței raporturilor comerciale între aceste două societăți.
Facturile fiscale care atestă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile deținute de către debitoarea . împotriva
terțului poprit nu au fost achitate până la acest moment, prin urmare terțul poprit datorează în prezent debitoarei ., suma de
9.181.074,36 ROM.
Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de validare a popririi până la concurența sumei de 99.950,21 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă, considerentele sentinței trebuie să cuprindă situația de fapt, temeiurile de drept aplicabile în cauză prin raportare la probele administrate în cauză.
Din această perspectivă, motivarea tribunalului nu este contradictorie astfel cum susține recurenta, întrucât corespunde exigențelor textului menționat anterior.
Conform art.460 Cod procedură civilă, în procedura validării popririi este necesar a se verifica existența raporturilor juridice dintre creditor și debitor,precum și cele dintre debitor și terțul poprit.
Din întregul material probator administrat în cauză a rezultat existența unor relații contractuale între terțul poprit CNADNR și N. România SRL, în urma cărora N. România SRL debitoare a recurentei, pretinde anumite sume de bani de la CNADNR pentru o . servicii prestate în folosul acesteia.
Suma de 9.181.074,36 lei pretinsă de N. România SRL cu titlu de creanță împotriva CNADNR nu este nici certă, lichidă ori exigibilă întrucât astfel cum s-a dovedit, între cele două părți contractante se poartă litigii (dosar nr._, nr._ existând și titlul executoriu nr.7687/19.06.2009 al Judecătoriei sectorului 3 București, deținut de CNADNR împotriva N. România SRL) cu privire la sumele datorate reciproc, urmare a raporturilor contractuale derulate între părți.
Prin urmare, creanța invocată de recurentă nu are un caracter cert, lichid și exigibil, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art.460 alin.1 Cod procedură civilă .
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1cu referire la art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-creditoare ., împotriva deciziei civile nr.267 A din 14.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare . și cu intimatul terț poprit C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/18.09.2013
------------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – F.L.
- C.M.Bargan
Jud.Sector 1 – M.M.
| ← Strămutare. Sentința nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 95/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
