Pretenţii. Decizia nr. 41/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 68095/3/2011
Dosar nr._
(2528/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.41
Ședința publică de la 14 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public –P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1401 din 28.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I..
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-reclamant B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata în lipsă.
Se mai învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimatul-reclamant B. I. la data de 10.01.2013.
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul de a se respinge și capătul de cerere privind constatarea caracterului politic ca lipsit de interes, având în vedere că este vorba de o condamnare întemeiată pe art.209 din Codul penal din 1936 pe care legea o prevede ca având de drept caracter politic.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /24.10.2011, reclamantul B. I. a chemat în judecată civila si personal la interogatoriu S. R. prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, reprezentat de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în temeiul dispozițiilor art.1 alin.1 si alin. 2 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sa se constate caracterul politic al condamnării suferite de reclamant, respectiv pentru "crima de uneltire contra ordinei sociale, cu aplicarea art. 209 pct. Ill C.P. combinat cu art. 157,25 C.P. si Decretul nr.212/1948. Acordarea de daune morale pentru suferințele fizice si psihice cauzate recurentului si familiei sale, în cuantum de_ de euro, echivalent în lei la momentul plății, repunerea reclamantului in drepturi pentru condamnările politice suportate.
În motivarea acțiunii se arată că B. I. (menționat in extrasul de pe sentința penala cu numele de Bodureanu), a fost condamnat prin sentința nr.143 din data de 03.03.1950, pronunțata in dosarul nr._ de fostul Tribunal M. Cluj, Secția a-I-a la 5 (cinci ani) închisoare corecționala si 3 (trei ) ani interdicție corecționala si confiscarea averii pentru "crima de uneltire contra ordinei sociale", făcându-se aplicațiunea art.209 pct.Ill C.P., combinat cu art. 157, 25 C.P. si D. nr.212/1948. Hotărârea a rămas definitiva prin Decizia nr. 1632 din 12 iunie 1950 a Curții Militare de Casare si Justiție, prin care recursul condamnatului a fost respins.
A executat aceasta pedeapsa in perioada 11 august 1948-9august 1953, fiind deținut in mai multe penitenciare, respectiv Timișoara, Lugoj, Pitești, Jilava, Canalul Dunare-Marea Neagra (in punctele Peninsula si Poarta A.) si altele.
In fapt, s-a reținut (așa cum rezulta din sentința penala de condamnare anexată in extras), ca a fost simpatizant al mișcării legionare încă din anul 1940, iar in anul 1946 când era elev la liceul Coriolan B. din Lugoj, a intrat in legătura cu o alta persoana si a acceptat sa facă parte din mișcarea legionara. Ulterior, după înscrierea sa la Facultatea de Medicina din Cluj s-a reținut in sarcina sa faptul ca ar fi făcut parte dintr-o mișcare legionara si ca a încercat sa facă educație si altor persoane cu care a intrat in contact, in spirit legionar.
La data de l august, când a început sa execute pedeapsa la care a fost condamnat, avea vârsta de 23 de ani si nu era căsătorit, fiind student la Facultatea de Medicina din Cluj si ca atare nu a mai putut continua aceste studii pentru care se pregătise foarte mulți ani.
După executarea pedepsei, bineînțeles ca nu a mai fost reprimit in Facultatea de Medicina, motiv pentru care a fost nevoit sa desfășoare munca necalificata pana in anul 1955, când a susținut din nou examen de admitere la Facultatea din Timișoara. După ce a învățat din nou si a reușit sa promoveze examenul la Facultatea de Medicina din Timișoara, a urmat cursurile de învățământ timp de 4 patru ani si in ultima zi a anului al patrulea a fost exmatriculat fără a i se mai acorda dreptul de a susține examenele specifice anului IV.
La momentul respectiv nu i s-a comunicat nimic in legătura cu motivele care au condus la exmatricularea sa, dar este convins ca acest lucru s-a făcut datorita condamnării politice suferite si a ideilor si simpatiei sale fata de mișcarea legionara.
In aceste condiții, a fost obligat sa lucreze doar ca asistent medical, deși efectuase 4 ani la Facultatea de Medicina.
In aceasta perioada cat a lucrat in calitate de asistent medical, a formulat nenumărate cereri adresate conducerii facultății in vederea reprimirii sale si susținerii examenelor la medicina, dar acestea au fost respinse fiind primit doar la biologie.
Ulterior a încercat din răsputeri sa fie reprimit in facultatea de medicina dar a fost respins de fiecare data urmare a condamnării suferite, deși a susținut si examene de diferența fata de profilul "biologie".
Ca atare, niciodată nu a mai putut fi înscris la facultatea pe care o dorea cu atâta ardoare, fiind considerat un dușman al regimului si avându-se in vedere si faptul ca si tatăl său fusese condamnat politic de doua ori datorita atitudinii dușmănoase împotriva regimului comunist.
Menționează ca după eliberarea din penitenciar starea sănătății sale s-a degradat foarte mult, știut fiind ca închisorile comuniste aveau metode foarte dure pe care le puneau in aplicare împotriva celor încarcerați, munca la canal, bătăi, lăsarea fără mâncare timp îndelungat precum si alte modalități de tortura.
Precizează ca urmare a condamnării executate timp de 5 ani a rămas cu probleme grave de sănătate si acum având degetele distorsionate de la munca la canal.
Ca atare, având in vedere ca Legea nr.221/2009 a oferit persecutaților politici posibilitatea de a solicita o reparație pentru atrocitățile suferite, a formulat prezenta cerere.
Se solicită proba cu înscrisuri si martori.
La dosarul cauzei s-au depus acte de stare civilă,carnet de membru al Asociației foștilor deținuți politici, sentința penală nr. 143 din 3.03.1950 pronunțată de fostul Tribunal M. Cluj, Bilet de eliberare nr. 2521/1964.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin sentința civilă nr.1401/28.06.2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice; a constatat caracterul politic al condamnării suferite de reclamant prin sentința penală din 3.03.1950 pronunțată în dosarul 480/1949 de fostul Tribunal M. Cluj; a respins ca nefondate capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri morale ți repunerea în drepturi.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost condamnat prin sentința nr. 143 din 3.03.1950 pronunțată în dosarul 480/1949 al fostului Tribunal M. Cluj la 5 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinei sociale,. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia 1632 din 12 iunie 1950 pronunțată de Curtea Militară de Casare și Justiție prin care recursul reclamantului a fost respins. Reclamantul a executat pedeapsa în perioada 11 august 1948-9 august 1953, fiind deținut în mai multe penitenciare.
Potrivit art.1 alin 1 din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în data de 6 martie 1945.
În raport de aceste dispoziții, instanța a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de reclamant.
În ce privește cererea în acordare de despăgubiri morale, tribunalul a constatat că potrivit art.5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr.1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din_ s-a reținut că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Reținând ca în baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept iar efectul suspendării constă în suprimarea temporară a acțiunii normei juridice, tribunalul nu se raporta în soluționarea cauzei la respectiva normă juridică.
În ceea ce privește aplicarea cu prioritate art.5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a Declarației Universale a Drepturilor Omului, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, a Rezoluției nr.1096 din 1996 și nr.1481/2006, nr. 40/34/29.11.1985 a Consiliului Europei, tribunalul a reținut că legiuitorul roman a acordat o atenție deosebita reglementarilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel încât nu se poate reține că dispozițiile naționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului sunt mai puțin favorabile decât cele internaționale
În acest sens, instanța de control constituțional a reținut că, în ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forța a regimului comunist instaurat în România li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenta anticomunista, decizia pentru constatarea calității de luptător în rezistenta anticomunista putând fi folosita ca proba în fata instituțiilor abilitate, în ceea ce privește aprecierea caracterului politic al infracțiunilor a căror săvârșire a atras măsura confiscării bunurilor.
Curtea Constituțională a mai reținut că, în materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de îmbunătățirea legislației cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice și etnice, acte normative care stabilesc o . drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizație lunara; scutire de plata impozitelor și a taxelor locale; asistenta medicala și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cat și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recăsătorit; restituirea bunurilor sau despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul a constatat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunista este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate . cu cea avuta anterior - ceea ce este și imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că nu poate exista decât o obligație "morala" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunista, făcând trimitere în acest sens chiar la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor .
Față de considerentele expuse și deciziile Curții Constituționale care sunt general obligatorii și produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, Tribunalul a reținut că, nemaiexistând cadrul legal în limitele căruia reclamantul sa-si întemeieze pretenția, dispărând temeiul de drept menționat, în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, existând reglementări paralele și anume, Decretul-lege nr.118/1990, republicat, și O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere și aspectele deduse din jurisprudența instanței europene, a respins cererea în despăgubiri morale ca nefondata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice criticând sentința sub aspectul lipsei de interes al capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii de privare de liberate, măsura la care fost reclamantul fiind prevăzut de drept cu caracter politic.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va admite recursul având în vedere că potrivit art.1 alin. 2 din Legea nr.221/2009 (2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Art.4 alin. 1 din același act normativ arată că persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În cauză reclamantul a fost condamnat penal prin sentința civilă nr.143/3.03.1950 de Tribunalul M. Cluj la 5 ani de închisoare corecțională și 3 ani de interdicție corecțională și confiscarea averii, pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, în temeiul art. 209 pct.III din codul penal și D. 212/1948.
Art. 209 din fostul Cod penal este menționat în art. 1 alin. 2 din Legea nr.221/2009 astfel încât caracterul politic al măsurii de condamnare penală este prevăzut de drept, dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr.221/2009 referindu-se la condamnări penale pentru alte fapte decât cele menționate în art. 1 alin. 2 din lege.
În aceste condiții, capătul de cerere referitor la constatarea caracterului politic al condamnării este lipsit de interes, valorificarea acestui drept fiind ope legis.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va modifica sentința în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării ca lipsit de interes, și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1401 din 28.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului politic ca lipsit de interes.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/22.01.2013
--------------------------------------
T.B.-Secția a V-a - M.S.
| ← Reexaminare amendă judiciară. Decizia nr. 1870/2013. Curtea de... | Evacuare. Decizia nr. 37/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
