Rezoluţiune contract. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 26468/3/2011
Dosar nr._
(2543/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.45 A
Ședința publică din 19.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. V.
Judecător - L. D.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. ELGI ..L., reprezentată prin administrator judiciar A&A CONSULTANTS I., împotriva sentinței civile nr.747 din 09.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. D. C..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocații P. C. F. – practician în insolvență, în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte S.C. ELGI ..L., în baza delegației de substituire eliberată de Practician în insolvență A. M. - A&A CONSULTANTS I., respectiv B. A. C., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante R. D. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberate de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile, prin reprezentanți, arată că au ajuns la o înțelegere, dar nu au avut bani să achite tariful pentru încheierea medierii.
Avocatul intimatei depune la dosar declarația autentificată sub nr.512/18.02.2013, prin care R. D. C. renunță la a solicita cheltuielile de judecată ce i-au fost acordate de instanța de fond și care fac obiectul criticii în prezentul apel.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantei-pârâte S.C. Elgi ..L. arată că, în situația de față, apelul rămâne fără obiect și solicită a se lua act de renunțarea reclamantei la dreptul de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond.
Avocatul intimatei-reclamante R. D.-C. solicită ca instanța să ia act de renunțarea la dreptul ce face obiectul apelului și să fie menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 13.04.2011, reclamanta R. D.-C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Elgi ..L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D., a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 de același birou notarial și să se constate că nu s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică din culpa pârâtei, iar, prin urmare, aceasta pierde sumele achitate cu titlu de avans, respectiv 150.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D., prin care a convenit să transmită pârâtei S.C. Elgi ..L. dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan liber de construcții, în suprafață de 1250 mp., situat în București, ., nr.132, sector 6, până la data de 10.06.2008, dată la care urma să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
La data încheierii antecontractului s-a achitat un avans de 80.000 Euro, urmând ca restul de preț de 520.000 Euro să fie achitat la momentul încheierii contractului în formă autentică.
S-a mai arătat că, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu se perfecta din motive imputabile promitentei-cumpărătoare, aceasta urma să piardă avansul achitat.
Înainte de data la care urma să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică reclamanta a fost contactată de reprezentanții pârâtei și i-a fost solicitată prelungirea termenului de finalizare a tranzacției, întrucât pârâta nu dispunea de toată suma necesară achitării restului de preț. În acest sens, s-a încheiat actul adițional la antecontract, autentificat sub nr.1417/09.06.2008 de BNP R. I. D., prin care s-a convenit prelungirea termenului pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 14.07.2008. De asemenea, la data încheierii actului adițional s-a achitat o a doua rată de avans, în sumă de 70.000 Euro, urmând ca restul de preț de 450.000 Euro să se achite până la 14.07.2008.
După acest moment reclamanta nu a mai reușit să ia legătura cu pârâta, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, aflând că pârâta are probleme financiare. Cu toate acestea, reclamanta a dorit să respecte obligația asumată față de pârâtă și, în acest sens, a indisponibilizat bunul imobil.
Reclamanta a precizat și că, prin notificarea nr.110/27.01.2011 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați S. I. și S. Elis A., a convocat pârâta la notarul public, în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă pârâta nu s-a prezentat, astfel încât biroul notarial a întocmit încheierea de certificare nr.3854/10.03.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, 1020, 1021, 1066, 1068, 1069, 1073, 1075 și 1708 Cod civil, Titlul X din Legea nr.247/2005 și art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări.
Prin sentința civilă nr.747/09.04.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta R. D.-C., a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D. și a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 de BNP R. I. D.; a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei împotriva reclamantei în ceea ce privește suma de 150.000 Euro, achitată de pârâtă cu titlu de avans în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D. și a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 de BNP R. I. D. și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.116 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamanta R. D.-C., în calitate de promitentă-vânzătoare, și pârâta S.C. Elgi ..L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D., prin care părțile s-au obligat să vândă, respectiv să cumpere imobilul teren intravilan liber de construcții, în suprafață de 1.250 mp., situat în București, ., nr.132, sector 6, pentru prețul de 600.000 Euro, până la data de 10.06.2008, când urma să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
La data încheierii antecontractului, promitenta-cumpărătoare a achitat un avans de 80.000 Euro, părțile convenind ca restul de preț de 520.000 Euro să se achite la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv la data de 10.06.2008.
Totodată, prin antecontract părțile au stabilit că, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică nu se perfectează din vina promitentei-cumpărătoare, aceasta va pierde suma achitată cu titlu de avans.
La data de 09.06.2008, între părți s-a încheiat actul adițional la antecontract, autentificat sub nr.1417/09.06.2008 de BNP R. I. D., prin care s-a convenit ca termenul la care se va încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică să se prelungească până cel mai târziu la data de 14.07.2008. Potrivit actului adițional la antecontract, pârâta a achitat rata a doua de avans în sumă de 70.000 Euro, restul de preț de 450.000 Euro urmând a fi achitat la data de 14.07.2008.
La data de 27.01.2011, reclamanta a transmis pârâtei, prin intermediul B. Asociați S. I. și S. Elis A., notificarea nr.110/27.01.2011, prin care pârâta a fost convocată la data de 10.03.2011 la BNP M.-V. L., pentru întocmirea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică asupra terenului situat în București, ., sector 6.
Astfel cum rezultă din încheierea de certificare nr.3855/10.03.2011 întocmită de BNP M.-V. L., la data de 10.03.2011, s-a prezentat la notarul public reclamanta R. D.-C., având asupra sa toate actele necesare autentificării contractului de vânzare-cumpărare, enumerate în încheierea de certificare menționată. În cuprinsul aceleiași încheieri de certificare se menționează că promitenta-cumpărătoare S.C. Elgi ..L. nu s-a prezentat la sediul notarului public, deși a fost notificată în acest sens.
În speță, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada condițiilor pentru rezoluțiunea contractului, din materialul probator administrat rezultând că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligația asumată prin antecontract, aceea de a se prezenta la notarul public în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind, totodată, pusă în întârziere, prin notificare comunicată de executorul judecătoresc.
Pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări, nefiind făcută dovada faptului că neexecutarea obligației nu i-ar fi imputabilă, respectiv că neexecutarea s-ar fi datorat unei cauze fortuite, în condițiile în care, sub acest aspect, sarcina probei îi revenea, având în vedere că, în materie contractuală, culpa se prezumă.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, respectiv de a indisponibiliza bunul, de a achita impozitele la zi și de a avea asupra sa la notarul public toate actele necesare încheierii contractului în formă autentică, astfel cum reiese din înscrisurile depuse în copie la dosar (Titlul de proprietate nr.3224/09.08.1993 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, proces-verbal de punere în posesie, sentința civilă nr.4729/02.06.1997 a Judecătoriei Sectorului 6 București, certificat emis de Primăria Municipiului București, încheierea nr._/08.11.2007 emisă de OCPI Sector 6, certificat de atestare fiscală, extras de carte funciară și încheierea de certificare nr.3854/10.03.2011).
Așadar, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1020-1021 Cod civil, pentru a se dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional la acesta, având în vedere că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate prin antecontract.
În ceea ce privește suma totală de 150.000 Euro, achitată de pârâtă cu titlu de avans la datele de 10.04.2008 (80.000 Euro) și 09.06.2008 (70.000 Euro), potrivit clauzei penale din antecontractul de vânzare-cumpărare (clauză menținută prin actul adițional), promitenta-cumpărătoare pierde suma achitată cu titlu de avans, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se perfectează din culpa acesteia. De altfel, părțile au determinat anticipat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor de către pârâtă.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.116 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, achitate potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. Elgi ..L. prin administrator judiciar A&A C. I., solicitând admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței criticate, în sensul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată și menținerea dispozițiilor privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, așa cum a constatat și instanța de fond, S.C. Elgi ..L. se află în procedura de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 încă din data de 10.05.2011.
De la data deschiderii procedurii de insolvență, potrivit art.86 din Legea nr.85/2006, contractele în derulare se consideră menținute de drept. Același text legal specifică expres faptul că denunțarea contractului de către contractant (în speță, reclamanta R. D.-Constanta) se poate face numai printr-o notificare adresata administratorului/lichidatorului judiciar, iar, acesta din urma, după primirea acestei notificări, beneficiază de un termen de grație de 30 de zile în care trebuie să analizeze dacă este oportună menținerea respectivului contract. Numai prin depunerea acestei notificări administratorul/lichidatorul judiciar poate lua act de intenția contractantului de a solicita rezoluțiunea/rezilierea contractului încheiat cu debitoarea și numai după trecerea termenului de 30 de zile, contractantul poate formula o acțiune în despăgubiri.
În aceste condiții, obligarea S.C. Elgi ..L. la plata cheltuielilor de judecată în suma de 28.116 lei este nefondată, nefiind declarată intenția de rezoluțiune și administratorul judiciar nefiind înștiințat și pus în întârziere, conform legii speciale.,
Astfel, procedura instituită de art.86 din Legea nr.85/2006 constituie o procedură prealabilă obligatorie, peste a cărei îndeplinire nu poate trece contractantul, respectiv cel care solicita rezolutiunea antecontractului de vânzare cumpărare menținut de drept, prin dispozițiile legii, la deschiderea procedurii de insolvență.
În cauză, în mod evident motivul pentru care nu s-a mai încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul respectiv l-a constituit . plata a S.C. Elgi ..L., rezultând, în final, și starea de insolvență. Mai mult decât atât, starea de incapacitate de plata a S.C. Elgi ..L. a profitat reclamantei, care a beneficiat de avansul de 150.000 euro, primit în urma încheierii antecontractului de vânzare cumpărare și pe care nu l-a mai restituit societății.
În cazul în care nu se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, în totalitate, apelanta a solicitat instanței să facă aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă și să reducă cuantumul acestor cheltuieli, întrucât sunt nepotrivit de mari în raport cu munca prestată efectiv de avocatul pârâtei pentru doua termene de judecată.
Întrucât S.C. Elgi ..L. se afla în procedura de insolvență, singura modalitate prin care reclamanta poate obține recuperarea unor eventuale creanțe asupra acestei societăți o constituie procedura instituită de Legea specială nr.85/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, art.86 din Legea nr.85/2006.
La data de 10.10.2012, apelanta pârâtă a depus, prin serviciul registratură, completare la motivele de apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței criticate, în sensul respingerii cererii de obligare a S.C. Elgi ..L. la plata cheltuielilor de judecată și menținerea dispozițiilor privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare
În motivarea acestei cereri, apelanta a arătat că instanța a judecat cauza la primul termen de judecată la care pârâta a fost citată legal prin intermediul administratorului judiciar, fără a fi comunicate cererea inițială și actele doveditoare către administratorul judiciar.
Astfel, i-a fost încălcat grav dreptul la apărare, pârâta neavând cunoștința de conținutul cererii de chemare în judecată, neștiind, practic, care este obiectul acesteia.
Mai mult, instanța nu a amânat pronunțarea, lipsind pârâta de posibilitatea de a depune note scrise, deși, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai au acces la actele depuse la dosarul cauzei și nu mai pot propune probe sau depune alte acte/înscrisuri în dovedire sau în combaterea cererii reclamantului.
Potrivit art.86 din Legea nr.85/2006 (lege specială), de la data deschiderii procedurii de insolvență, contractele în derulare se consideră menținute de drept, iar denunțarea contractului de către contractant (R. D. Constanta) se putea face numai printr-o notificare adresată administratorului/lichidatorului judiciar.
După primirea acestei notificări, administratorul/lichidatorul judiciar beneficiază de un termen de grație de 30 de zile în care trebuie sa analizeze dacă este oportună menținerea respectivului contract.
Numai prin depunerea acestei notificări administratorul/lichidatorul judiciar poate lua act de intenția contractantului de a solicita rezoluțiunea/rezilierea contractului încheiat cu debitoarea și, numai după trecerea termenului de 30 de zile, contractantul poate formula o acțiune în despăgubiri.
Procedura instituita de art.86 din Legea nr.85/2006 constituie o procedura prealabilă obligatorie, peste a cărei îndeplinire nu poate trece contractantul, respectiv cel care solicita rezoluțiuna antecontractului de vânzare-cumpărare menținut de drept, prin dispozițiile legii, la deschiderea procedurii de insolvență.
Obligarea S.C. Elgi ..L. la plata cheltuielilor de judecată în suma de 28.116 lei este neîntemeiată și nefondată, nefiind urmată procedura prealabilă stabilită expres de Legea nr.85/2006 (sub incidența căreia se află pârâta) și nefiind declarată intenția de rezoluțiune și, astfel, administratorul judiciar nefiind înștiințat și pus în întârziere, conform legii speciale. Singura modalitate prin care reclamanta poate obține recuperarea unor eventuale creanțe asupra acestei societăți o constituie procedura instituită de Legea speciala nr.85/2006.
Patrimoniul societății în insolvență este încărcat cu încă o sumă împovărătoare pentru situația precară în care se află deja S.C. Elgi ..L., fiindu-i imputată plata unor cheltuieli de judecată care puteau fi ușor evitate dacă se urma procedura prealabilă sus-arătată.
În cazul în care administratorul judiciar ar fi fost notificat, conform art.86 din Legea nr.85/2006, acesta ar fi procedat la denunțarea antecontractului de vânzare cumpărare, nefiind nevoie ca reclamanta să înainteze cheltuieli de judecată, care, apoi, să fie suportate din bunurile societății aflate în insolvență.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri. S-a depus la dosar declarația autentificată sub nr.512/18.02.2013 de Biroul Notarial „Themis”, prin care R. D. C. declară că renunță la solicitarea de obligare a pârâtei S.C. Elgi ..L. la plata cheltuielilor de judecată cerute în dosarul civil nr._, obținute prin sentința civilă nr.747/09.04/2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă.
Analizând apelul de față, ținând cont de poziția procesuală exprimată de intimata reclamantă R. D.-C., Curtea constată, conform art.295 alin.2 Cod procedură civilă, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.04.2011, reclamanta R. D.-C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Elgi ..L., solicitând ca instanța să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D., a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 de același birou notarial și să constate că nu s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică din culpa pârâtei, iar, prin urmare, aceasta pierde sumele achitate cu titlu de avans, respectiv 150.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.747/09.04.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 de BNP R. I. D. și a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 de BNP R. I. D., a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei S.C. Elgi ..L. împotriva reclamantei în ceea ce privește suma de 150.000 Euro, achitată de pârâtă cu titlu de avans în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.987/10.04.2008 și a actului adițional autentificat sub nr.1416/09.06.2008 și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.116 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a obliga pârâta S.C. Elgi ..L. la plata către reclamanta R. D.-C. a sumei de 28.116 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Ulterior, în faza procesuală a apelului, reclamanta R. D.-C. a depus declarația autentificată sub nr.512/18.02.2013 de Biroul Notarial „Themis”, prin care a delarat că renunță la a solicita cheltuielile de judecată ce i-au fost acordate de instanța de fond și care fac obiectul criticii în prezentul apel.
Conform art.246 alin.1 Cod procedură civilă, „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. De asemenea, potrivit art.247 alin.1 Cod procedură civilă, „în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor”.
Actul de dispoziție al reclamantei R. D.-C. vizează exclusiv cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță în favoarea sa și în sarcina pârâtei S.C. Elgi ..L., în sensul că reclamanta renunță la dreptul de a mai pretinde cheltuielile de judecată acordate prin sentința civilă nr.747/09.04.2012 de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă .
Față de această solicitare, pârâta S.C. Elgi ..L. nu a arătat opoziție, învederând că, în situația dată, urmează a se lua act de renunțarea reclamantei la dreptul de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond. Prin renunțarea la acest drept, acesta nu mai există în patrimoniul reclamantei. În plus, renunțarea reclamantei nu afectează pe fond judecata, așadar soluția pronunțată prin sentința civilă nr.747/09.04.2012 de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă
Curtea constată că renunțarea la plata cheltuielilor de judecată de la fond făcută de reclamanta R. D.-C. nu urmărește un scop ilicit, nu este potrivnică legilor, interesului statului sau al terților, nu este rezultatul unui viciu de consimțământ, aspecte care ar împiedica instanța să ia act de cererea formulată. Această renunțare nu poate afecta decât, cel mult, interesele patrimoniale ale reclamantei R. D.-C., care nu-și mai poate recupera cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu, însă această parte și-a manifestat în mod expres opțiunea în această privință.
Curtea constată, de asemenea, că singura critică susținută prin cererile de apel viza modalitatea de obligare la plata cheltuielilor de judecată din perspectiva incidenței dispozițiilor art.86 din Legea nr.85/2006, care preved o procedura prealabilă obligatorie, peste a cărei îndeplinire nu poate trece contractantul pentru a solicita rezoluțiuna antecontractului de vânzare-cumpărare, menținut de drept, la deschiderea procedurii de insolvență.
Or, în condițiile în care intimata reclamantă R. D.-C. a declarat că renunță la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, astfel de critici nu mai constituie obiect de analiză în apel.
În consecință, pentru considerentele deja prezentate, conform art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite (în mod formal) apelul declarat de apelanta – pârâtă A&A C. I., în calitate de administrator judiciar al S.C. Elgi ..L., împotriva sentinței civile nr.747/09.04.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. D.-C., va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va lua act de renunțarea reclamantei la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în fața primei instanțe. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă A&A C. I., cu sediul în București, b.dul C. I, nr.12, ., în calitate de administrator judiciar al . SRL, cu sediul în București, . nr.478-51, ., ., împotriva sentinței civile nr.747/09.04.2012 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. D. C., cu domiciliul în București, . nr.14, ., ., sector 6.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că ia act de renunțarea reclamantei la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. V. L. D.
GREFIER
E. C.
Red. M.V.
Tehnored. C.S.
Ex.5/29.03.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – R.N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1720/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1557/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
