Succesiune. Decizia nr. 999/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 2321/2/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 999 R
Ședința publică din data de 16.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: C. F.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât-reclamant N. G. împotriva deciziei civile nr.5/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât N. T. și intimata pârâtă C. I., cauza având, ca obiect, „partaj judiciar; acțiune în constatare; alte cereri; succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul pârât-reclamant N. G., personal și asistat de avocat T. M., cu împuternicire avocațială la fila 6 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimații au depus la dosar, prin fax, întâmpinare.
Apărătorul recurentului pârât-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar și precizează că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului pârât-reclamant N. G. solicită admiterea recursului, primul motiv constând în aplicarea greșită, de către instanța de apel, a dispozițiilor art.297 alin.1 C.pr.civ., în sensul că niciodată nu s-a solicitat ceea ce se menționează în această decizie.
Astfel, arată că nu ar fi fost admisibilă anularea hotărârii instanței de fond în condițiile în care recurentul, care a fost și singurul apelant, nu a solicitat niciodată instanțelor de apel și recurs să anuleze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza pentru rejudecarea fondului. De asemenea, arată că niciodată nici intimații pârâți nu au solicitat trimiterea spre rejudecare pentru că nu ar fi fost soluționată cauza pe fond. dimpotrivă, arată apărătorul recurentului, instanța a solicitat părții să facă precizări pe capătul de cerere privind constatarea prescripției achizitive, sens în care a depus la dosar o cerere prin care a arătat că nu solicită să se judece pe acest capăt de cerere și, totuși, instanța trimite cauza spre rejudecare pentru a se soluționa acest capăt de cerere privind uzucapiunea.
Apărătorul recurentului apreciază, astfel că instanța de apel a încălcat legea, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat anularea hotărârii, ci administrarea de probe.
Pe de altă parte, apărătorul recurentului apreciază că hotărârea instanței de apel nu este nici motivată, iar motivele expuse sunt contradictorii. Astfel, arată că în hotărârea anulată sunt stabilite masa succesorală, moștenitorii, cotele-părți, or instanța de apel trimite spre rejudecare tocmai pentru a se stabili masa succesorală, moștenitorii și cotele. Prin urmare, apreciază că decizia recurată este nelegală, instanța de apel neanalizând motivele de apel formulate.
Pentru aceste motive, apărătorul recurentului pârât-reclamant N. G. solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Călărași.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, la data de 19.01.2009, reclamantul N. T. a chemat în judecată pe pârâții C. I. și N. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei N. F., decedată la data de 13.08.2008 și să se efectueze partajul succesoral.
Pârâtul N. G. a formulat întâmpinare/cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea in parte a acțiunii introductive de instanța si admiterea in totalitate a cererii reconvenționale, după cum urmează:sa se constate deschisa succesiunea ramasa de pe urma defunctei N. F., mama paratilor si soția reclamantului, decedata la 13.08.2008; sa se stabilească masa succesorala ca fiind compusa dintr-un imobil situat in Calarasi, ., jud. Calarasi, compus dintr-o casa de locuit si teren aferent, scriptic 1000 mp, dar faptic in suprafața de aprox. 2000 mp.; să se constate, în temeiul art. 111 c.pr.civ, că sunt proprietarii suprafeței de aprox 1000 mp., aferenti casei de locuit, prin interventia prescriptiei achizitive și că masa succesorală se mai compune din terenul extravilan in suprafata de 2 ha si 6400 mp, conform TP nr. 518/25.09.1995, respectiv din terenul extravilan in suprafata de 3600 mp, potrivit TP nr._/30.03.2004; sa se stabilească mostenitorii ca fiind N. G. si parata C. I. in calitate de descendenti respectiv reclamantul N. T., in calitate de sot supravietuitor; sa se stabilească cotele ce revin fiecaruia și anume de ¼ pentru N. T. in calitate de sot supravietuitor, recpectiv cate 3/8 pentru fiecare dintre descendenti; să se dispună iesirea din indiviziune conform cotelor ce li se cuvin fiecaruia; sa-i fie atribuita in natura cota parte ce i se cuvine din imobilul situat in Calarasi ., jud. Calarasi, avind in vedere ca este comod partajabil in natura, precum si cotele ce i se cuvin din terenurile extravilane; să se respingă petitul privind aducerea la masa partajabila a pasivului succesoral; să fie obligați pârâții la suportarea cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
Prin sentința civilă nr. 1936 din 24.06.2009, Judecătoria Călărași a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, în sensul că a dispus partajul succesoral, atribuind reclamantului N. T. imobilul casă de locuit și suprafața de 1023,45 mp intravilan situat în Călărași, . în valoare de 218,711 lei, stabilită prin raportul de expertiză imobiliară. A atribuit pârâților suprafețele de teren extravilan stabilite în raportul de expertiză efectuat de expertul C. V. (în tarlaua și . de instanță, cu vecinătățile stabilite de expert, în varianta nr. 1. A obligat pe reclamant la plata către pârâți, a câte 82.016,69 lei pentru fiecare, cu titlu de sultă. A obligat pe pârâți la plata către reclamant a următoarelor sume: 300 lei pe pârâtul N. G. și 900 lei pe pârâta C. I., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 128A din 18.10.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a admis apelul declarat de apelantul N. G. s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a omologat varianta nr. 5 de lotizare cuprinsă în suplimentul 3 la raportul de expertiză imobiliară și varianta 5 de lotizare din suplimentul nr. 5 la raportul de expertiză topo (supliment efectuat în apel). Astfel, s-a atribuit reclamantului imobilul compus din casa de locuit, bucătărie de vară și împrejmuire de 8,76 mp, situat în Călărași . și suprafața de 238,70 mp, aferentă construcțiilor, în valoare totală de 96.393 lei, s-a atribuit pârâtei C. I. suprafața de teren de 398,175 mp și construcțiile aflate pe acest teren: un șopron, 2 magazii, 1 coteț porci, 1 coteț păsări și împrejmuirea de 5,83 ml în valoare de 62.987 lei, iar pârâtului N. G. i s-au atribuit: 2 cotețe porci, WC, saivanul de oi, fântâna, împrejmuirea de 5,82 ml și terenul aferent acestora de 382,125 mp în valoare de 58.683 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligat reclamantul N. T. la plata sumei de 18.787 lei către pârâta C. I. și la plata sumei de 23.091 lei către pârâtul N. G. cu titlu de sultă. Totodată, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului extravilan conform variantei 1 A din suplimentul la raportul de expertiză topo efectuat în apel și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a următoarelor sume: 45 lei pe pârâtul N. G. și 1620 lei pe pârâta C. I., cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată intimata C. I. la plata sumei de 410 lei și intimatul N. T. la plata sumei de 611 lei, către apelant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că motivul referitor la nulitatea hotărârii pentru lipsa motivelor de fapt și de drept este nefondat. Instanța a motivat în fapt, a reținut solicitările părților și a indicat și temeiul de drept incident în cauză.
A reținut, însă, că este fondată critica referitoare la modalitatea de partajare a terenului extravilan din titlul de proprietate nr._/2004, întrucât loturile atribuite apelantului și intimatei C. I. nu sunt egale valoric și nici nu s-au calculat sulte conform art. 6735 Cod procedură civilă.
Cum în apel s-au efectuat două suplimente la expertiza topo s-a apreciat că cea mai echitabilă variantă, agreată și de părți, este A 1 din primul supliment, în care s-au format loturi corespunzătoare cotelor și pentru apelant și intimata-pârâtă, loturile fiind egale valoric. În această variantă s-a reținut că valoarea suprafeței de 588 mp, vie hibridă situată în T64, P 115/1, atribuită intimatei are o valoare 294 lei (conform suplimentului nr.2 la expertiza din apel) și nu de 500 lei.
Cu privire la imobilul teren intravilan și casă de locuit, s-a ales varianta de lotizare nr.5 din suplimentul topo, având în vedere că a fost posibilă formarea a trei loturi în natură pentru toate părțile, din acest punct de vedere fiind fondată și critica apelantului referitoare la atribuirea în natură a imobilului unui singur coproprietar. În această variantă, lotul atribuit apelantului, compus din 382,125 mp, are o deschidere stradală de 5,82 ml, deși acesta solicitase o deschidere de 11 mp, conform Legii nr.50/1991, solicitare care a fost respinsă, dat fiind faptul că, în cazul acțiunilor de partaj, singura dispoziție legală care trebuie avută în vedere de instanță o reprezintă dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, neexistând o dispoziție care să oblige instanța ca loturile să aibă o anumită lățime.
Nu a fost primită susținerea apelantului în sensul de a se forma în favoarea sa un lot cu o lățime stradală de 11 ml, defavorizându-se celelalte părți, care nu au fost de acord cu această variantă, în condițiile în care a fost posibilă întocmirea unei variante de lotizare în natură cu formarea de loturi pentru toate cele 3 părți, deschiderea stradală fiind de 8,76 mp pentru reclamantul N. T., 5,83 ml pentru intimata C. I. și 5,82 ml pentru apelant, lățime ce îi asigură folosirea lotului. S-a apreciat de instanță că, în acest mod, s-a făcut o ieșire din indiviziune efectivă conform cotelor și în favoarea tuturor părților.
Și critica referitoare la cheltuielile de judecată efectuate la instanța de fond cheltuieli ce trebuie suportate de părți, conform cotelor deținute din masa succesorală, s-a apreciat ca fiind fondată. Conform acestor cote, pârâții trebuie să achite reclamantului: suma de 45 lei - pârâtul N. G., respectiv suma de 1620 lei pârâta C. I. .
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul N. G., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 240/2011, Curtea de Apel București, prin care a fost admis recursul formulat de recurentul-pârât N. G., s-a casat decizia și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut ca fiind fondată critica adusă modului de împărțire a imobilelor în ansamblul lor, numai prin prisma terenului extravilan. Astfel cum just a reținut și instanța de recurs, dispozitivul trebuie să fie clar și concis, susceptibil de executare prin conținutul său, astfel că numai trimiterile la propunerile expertului nu pot fi acceptate.
Prin decizia civilă nr. 117 din 09.11.2011, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis apelul declarat de pârât N. G. împotriva Sentinței civile nr.1936 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Călărași, pe care a modificat-o în ceea ce privește ieșirea din indiviziune asupra terenului extravilan în sensul că a fost omologat Raportul de Expertiză judiciară topografie/ Expert C. V. în Varianta I și s-a atribuit reclamantului N. T. terenul în suprafață de 7500 m.p. situat în T2 . învecinat cu drum – N, C. I. – E, antenă irigație – S și drum x CFR – V; pârâtei C. I. terenul în suprafață de 11.250 m.p. compus din: lotul de 10.250 m.p. din T.2 . învecinat cu drumul – N, N. G. – E, antenă irigație – S, și N. T. – V și lotul de 1000 m.p. din T.64 . drumul – N, C. F. și A. G. – E, T. L. – S și S. I. – V, iar pârâtului N. G. terenul în suprafață de 11.250 m.p. compus din: lotul de 7650 m.p. situat în T.2 . învecinat cu drumul – N, N. P T. – E, antenă irigație – S și C. I. – V și lotul de 3600 m.p. situat în T 92/1, . M. I. – N, drumul – E, N. T. – S și drumul – V.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și au fost obligați intimații N. T. și C. I. la plata către apelantul N. G. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în ce privește maniera de împărțire, din pozițiile părților, inclusiv a apelantului, că nemulțumirile sunt cu privire la compunerea valorică a loturilor și nu cu privire la poziționarea acestora ori a compunerii fizice, iar aceste nemulțumiri au fost formulate pentru prima dată în această fază, nu în fața primei instanțe. De asemenea a reținut că legea nu are în vedere constituirea loturilor exclusiv din punct de vedere valoric, ci fizic, valorile având rol efectului, de compensare a diferențelor. Așadar, critica vizând reformarea loturilor de teren extravilan pe criterii valorice nu a fost primită. Instanța de recurs a apreciat că varianta adoptată pentru împărțirea acestui teren este oportună având în vedere posibilitățile materiale și financiare superioare deținute de apelant în valorificarea terenului atribuit și în acord cu opțiunea actuală a apelantului.
Critica privind împărțirea terenului intravilan și a construcțiilor de pe acesta, nu a fost primită în condițiile în care imobilele au fost în posesia/folosința constantă a reclamantului, care le-a întreținut în limita posibilităților sale. Din această perspectivă, s-a apreciat că nu are prioritate posibilitatea reclamantului de a plăti sulta, ci respectarea dreptului la viață, la o viață și bătrânețe/senectute decente. Semnificativ a fost găsit faptul că părțile nu au reușit să ajungă la un numitor comun pe aceste aspecte nici după multe completări ale raportului de expertiză.
De asemenea, s-a respins critica adusă modului de stabilire a repartizării cheltuielilor de judecată. Tribunalul a observat că acestea au fost ocazionate de cererea apelantului de a i se atribui imobilul intravilan integral ori parțial, cerere respinsă, astfel că sub acest aspect, în aplicarea art.274 c.p.civilă nu i se pot acorda. Au fost admise numai cele ocazionate de partajarea explicită a terenului extravilan, apreciate la valoarea de 500 lei având în vedere că acest aspect putea fi soluționat și pe altă cale, mai puțin costisitoare.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul-reclamant N. G..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de rejudecare a apelului nu a respectat îndrumările instanței de casare și dezlegările acesteia, care a reținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 6739 C.proc.civ. Recurentul a arătat că îi fusese atribuit, conform variantei nr. 5 din suplimentul nr. 5 la raportul de expertiză, un lot cu deschidere la stradă de numai 5,8 m, impropriu construirii pe el sau cultivării agricole.
Prin decizia civilă nr.643 R/27.03.2012 Curtea de Apel București - Secția a IV Civilă a admis recursul declarat de de recurentul pârât N. G., împotriva sentinței civile nr. 117/09.11.2011, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. T. și intimata pârâtă C. I.. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Călărași.
În motivarea soluției, Curtea a arătat printre altele că nici una din instanțele de fond nu a stabilit prin dispozitiv compunerea masei succesorale deschiderea succesiunii de pe urma defunctei N. F., calitatea de moștenitori a părților din proces și cotele ce se cuvin acestora din moștenire, aceasta în condițiile în care dispozitivul unei hotărâri trebuie să se regăsească dezlegările date tuturor capetelor de cerere astfel încât acesta să fie pus în executare .
Prin decizia civilă nr. 5/23.01.2013 Tribunalul Călărași – Secția civilă a admis apelul declarat de apelant, a anulat sentința civilă nr. 1936/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Călărași.
În motivarea deciziei Tribunalul a constatat ca prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea totală a fondului întrucât nu s-a pronunțat cu privire la compunerea masei succesorale, deschiderea succesiunii de pe urma defunctei N. F., calitatea de moștenitori a părților din proces și cotele ce se cuvin acestora din moștenire, precum și cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de apelantul N. G. cu privire constatarea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de aprox 1000 mp., aferenți casei de locuit, prin intervenția prescripției achizitive;
Pentru aceste motive, văzând și poziția reprezentantului intimaților care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru aceleași motive, tribunalul a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 1936/24.06.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Călărași care urmează a o soluționa ținând cont de toate capetele de cerere formulate prin cererea principală și prin cererea reconvențională, stabilind totodată și compunerea masei succesorale, deschiderea succesiunii de pe urma defunctei N. F., calitatea de moștenitori a părților din proces și cotele ce se cuvin acestora din moștenire, administrând și probe noi cu privire la capătul de cerere privind uzucapiunea.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs pârâtul-reclamant N. G..
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a arătat că hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii. In dispozitivul acestei decizii este menționat faptul că ," in baza art. 297 alin. 1 C.proc.civ. admite apelul declarat de apelantul N. G.".Or, aceasta norma juridica a fost aplicata greșit, câtă vreme acest articol stipulează ca " ... in cazul in care prima instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singură data, primei instanțe sau altei instanțe egale in grad cu aceasta din aceeași circumscripție, daca părțile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori întimpinare."
Recurentul a arătat, verificând motivele mele de apel si întimpinările depuse in toate ciclurile procesuale de intimații N. T. si C. luliana în cei patru ani de judecată, că nimeni nu a solicitat anularea hotărârii Judecătoriei Călărași si trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe, nemaivorbind de faptul ca niciodată nu a constituit motiv de apel vreunul dintre considerentele pentru care s-a dispus trimiterea spre rejudecare.
Recurentul a precizat că în prezentul ciclu procesual, atât intimații N. T. si C. luliana, cât și acesta au cerut termene pentru încheierea unei tranzacții, recurentul depunând la dosar o varianta de tranzacție cu care intimații au fost inițial de acord, refuzând ulterior semnarea ei, dacă recurentul nu renunță și la terenul extravilan. Ulterior, prin notele de ședința pe care le-au depus la dosarul cauzei prin apărător au solicitat administrarea de probe, respectiv de expertize tehnice de specialitate, nicidecum ca doreau sau că cereau trimiterea spre rejudecare.
În opinia recurentul, reținerea de către instanța de apel cum că reprezentantul intimaților a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru aceleași motive nu este reala, cum tot nereală este si consemnarea de la dezbateri în sensul că acesta a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare. Instanța de apel a fost cea care, din oficiu a invocat aceasta chestiune, la care reprezentantul intimaților a achiesat in totalitate.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive străine de natura pricinii si încalcă prevederile art. 265 alin, l pct. 5 si i art. 292 si 295 (1) C. proc. civ.
Se menționează că în decizia Tribunalului Călărași nu sunt cuprinse motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței că se impune anularea sent. civ. nr. 1936/209 si nici cele pentru care nici măcar nu au fost luate in seama susținerile recurentului, nemaivorbind înlăturarea lor.
Recurentul a mai arătat că deși sentința civilă nr. 1936/24.06.2009, a cărei anulare s-a dispus, cuprinde in considerente și dispozitiv constatarea ca de pe urma defunctei N. F., decedata la data de 13.08.2008 a rămas ca masă succesorala un imobil situat in Călărași, ., jud. Călărași, compus din casa de locuit si suprafața de 1023, 45 m.p., aferent casei de locuit, suprafața de 2 ha si 6400 m.p, teren extravilan si 0 ha 3600 mp. teren extravilan situat in Călărași, odată cu faptul că recurentul împreună cu intimații sunt moștenitori, in calitate de fii, reclamantul cu o cota de ¼, iar fiii cu cote de câte 3/8 fiecare si se face precizarea ca " admite cererea reconvenționala a recurentului, adică inclusiv solicitarea de a se constata deschisa succesiunea de pe urma mamei sale, cu acestea, în mod nelegal s-a dispus anularea acestei sentințe si trimiterea spre rejudecare, ca si cum nu ar fi fost judecate cererile cu care a fost investita instanța (deci fondul cauzei) si nu ar exista aceste "lucruri in dispozitiv ca si in considerentele sentinței. De altfel, in considerentele deciziei civile nr. 5/2013, când se face istoricul cauzei, cu referire la sentința civilă nr. 1936/2009 nu este menționat tot dispozitivul acesteia, omițându-se exact aspectele pentru care se dispune trimiterea spre rejudecare. Mai mult, se dispune trimiterea spre rejudecare si in vederea administrării de probe noi cu privire Ia capătul de cerere privind uzucapiune.
Recurentul pârât a mai precizat că la momentul formulării cererii reconvenționale la Judecătoria Călărași a cerut si sa se constate ca defuncta sa mama ar fi dobândit prin prescripția achizitiva o suprafața de teren intravilan de 1000 m.p., neștiind la acea data care este suprafața exacta de teren si care sunt titlurile de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit din Călărași, . a insistat in judecarea acestei cereri si nu a administrat probe. La judecarea pe fond a cauzei, ca si prin concluziile scrise nu a cerut judecarea acelui capăt de cerere.
Prin urmare, fondul cauzei a fost judecat si instanța s-a pronunțat cu privire la tot ceea ce s-a cerut și nu putea să se judece trecându-se peste evidența actelor, lucrărilor dosarului și a hotărârii pronunțate de către Judecătoria Călărași, nr. 1936/2009, încâlcindu-se si prevederile art. 292 Cod procedură civilă.
În final, recurentul pârât reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 5/23.01.2013 a Tribunalului Călărași și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, deoarece nu a intrat în cercetarea apelului în fond, nepronunțându-se asupra motivelor reale de apel.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 și 7 Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termen și a fost legal timbrat.
Intimații C. I. și N. T. au depus întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, deoarece Tribunalul Călărași a pronunțat o decizie motivată și a apreciat corect că prima instanță nu intrase în cercetarea fondului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica prin care recursul susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă a fost încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod procedură civilă, deși respectivul motiv de recurs are în vedere greșita interpretare sau aplicare a legii de drept substanțial.
Curtea consideră că din punct de vedere formal, hotărârea pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 296 – art. 297 Cod procedură civilă relative la soluțiile care se pronunță în apel este casabilă, din perspectiva motivului de recurs reglementat în art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în care se arată că hotărârea se casează atunci când instanța, la momentul pronunțării, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.
Reținând distincția anterioară, Curtea constată că susținerile recurentului relative la greșita aplicare a dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, respectiv la nesocotirea dispozițiilor art. 315 alin. 1 teza I Cod procedură civilă sunt corecte, deoarece instanța de apel (din al treilea ciclu procesual) a apreciat greșit că judecătoria nu a soluționat fondul cauzei la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1936/24.06.2009.
În decizia civilă nr. 643/R/27.03.2012 nu s-a arătat că prima instanță nu ar fi soluționat fondul litigiului, ci s-a precizat că instanțele de fond (sintagmă care include instanța de apel) nu au indicat în dispozitivul hotărârilor pronunțate dezlegările date cu privire la compunerea masei succesorale, constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calității de moștenitor și constatarea cotelor de moștenire ce se cuvin acestora.
Instanța de recurs a arătat că aspectele menționate anterior se regăsesc în considerentele hotărârilor instanțelor de fond și a dispus ca în rejudecare, instanța de apel să pronunțe o decizie în dispozitivul căreia să fie reflectate toate aspectele din considerentele hotărârii.
Soluția de admitere în parte a acțiunii principale, de admitere în parte a cererii reconvenționale, de constatare a calității de moștenitor și a cotelor cuvenite acestora, de dispunerea ieșirii din indiviziune, de sistare a indiviziunii prin atribuirea către părți a loturilor și egalizarea valorică a acestora prin stabilirea unei sulte, astfel cum este regăsită în dispozitivul sentinței civile nr. 1936/24.06.2009, are semnificația soluționării fondului cererilor cu care a fost sesizată instanța, astfel că anularea respectivei sentințe și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea fondului, este o soluție greșită.
De altfel, dacă instanța de recurs ar fi considerat că în cauză se impune ca dosarul să fie trimis pentru rejudecare la judecătorie, și nu la tribunal, ar fi pronunțat o hotărâre în acest sens, ceea ce nu a fost cazul. Prin decizia nr. 643/R/2012 s-a arătat expres că Tribunalul Călărași va rejudeca apelul, respectând inclusiv problemele de drept dezlegate prin decizia de recurs pronunțată în ciclu procesual anterior (nr. 240/2011).
Motivul de recurs prin care recurentul N. G. a susținut că decizia civilă nr. 5/2013 nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu poate fi primită de către Curte, deoarece greșita aplicare și interpretare a normelor de drept procesual nu semnifică faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină. Din contră, motivarea greșită, raportat la textele de lege, exclude prin ipoteză, o susținere conform căreia, nu ar exista motivare.
Susținerea recurentului N. G. conform căreia, judecătoria nu a judecat cererea de uzucapiune, deoarece a dat eficiență principiului disponibilității, este relevantă în speță, în condițiile în care același recurent a precizat că în apel nu s-a criticat acest aspect, ci, din contră, s-a arătat expres că nu se insistă în judecarea acestei cereri și nu se dorește administrarea de probe pentru dovedirea lui.
Pentru motivele arătate, Curtea consideră că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de reclamantul N. G., la același tribunal.
În rejudecare, se va ține seama atât de dezlegările date problemelor de drept din prezenta decizie, cât și de dezlegările date problemelor de drept și aspectelor relative la necesitatea administrării unor probe din decizia civilă nr. 643/R/27.03.2012, în legătură cu al căror conținut Curtea face trimitere la considerentele deciziei nr. 643/R/2012, care se află la filele 27-31 dosar recurs nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât-reclamant N. G. împotriva deciziei civile nr. 5/23.01.2013 Tribunalul Călărași - Secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant- pârât N. T. și intimata-pârâtă C. I..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D.-M. C. F.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC – 2 ex
24.05.2013
Jud. apel: P. A.
N. M T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 116/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 117/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
