Acţiune în constatare. Decizia nr. 986/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 10934/301/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 986 R
Ședința publică de la 03.06.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți G. S. și G. O., împotriva deciziei civile nr. 26A/16.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L., având ca obiect „acțiune în constatare” .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurenții reclamanți G. S. și G. O. precizări, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă și dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei (chitanța nr._/1/02.06.2014) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București în data de 26.03.2012, sub nr._, reclamanții Gratianu S. și Gratianu O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. L., să se constate că pârâta le-a încălcat dreptul de preempțiune la vânzarea unei pivnițe de 10,79 mp, situată la subsolul imobilului din București, . și ., sector 3, drept consfințit prin încheierea din 05.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă și irevocabilă.
În motivare reclamanții au arătat că pârâta a vândut fratelui său acest spațiu, contrar prevederilor art. 1308 C. civ., fără a le prezenta mai întâi o ofertă pe care, eventual, reclamanții să o refuze, iar fratele pârâtei, la rândul său, a vândut spațiul colocatarilor D. L. C. și D. A., care au evacuat abuziv lucrurile reclamanților din încăpere, în data de 31.08.2011.
Reclamanții au indicat ca temei de drept al acțiunii obligația de a face.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 25.06.2012 instanța a pus în vedere reclamanților obligația de a face dovada calității procesuale pasive a pârâtei.
La termenul de judecată din data de 17.09.2012 reclamantul G. S. a depus la dosar înscrisurile prin care a înțeles să facă dovada calității procesuale pasive a pârâtei.
La termenul de judecată din 28.01.2013 instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1160/28.01.2013, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Gratianu S. și Gratianu O. în contradictoriu cu pârâta C. L. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții solicită să constate încălcarea de către pârâtă a dreptului lor de preempțiune la cumpărarea unei pivnițe de 10,79 mp, situată la subsolul imobilului în care locuiesc, susținând că aceasta a vândut fratelui său spațiul respectiv, contrar prevederilor art. 1308 C. civ.
Instanța a reținut că, raportat la motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanții aveau obligația de a dovedi calitatea procesuală a pârâtei în cadrul prezentei acțiuni, respectiv identitatea dintre pârâtă și persoana care le-a încălcat pretinsul drept de preempțiune. Având în vedere că se face referire la încheierea de către pârâtă a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul de 10,79 mp, reclamanții ar fi trebuit să probeze calitatea pârâtei de vânzător în cadrul raportului juridic născut din actul juridic respectiv.
Reclamanții au înțeles să facă această dovadă cu încheierea din data de 05.04.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2005, prin care s-a luat act de renunțarea reclamantului G. S. la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care se numără și C. L., acțiune ce a avut ca obiect obligație de a face. Instanța a reținut că încheierea în cauză nu este aptă să probeze calitatea procesuală pasivă a pârâtei din prezenta cauză, având în vedere, pe de-o parte, obiectul diferit al celor două acțiuni, iar, pe de altă parte, faptul că hotărârea invocată de reclamanți nu cercetează fondul raporturilor juridice dintre părți, luând doar act de manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată.
Reclamanții au mai susținut că înțeleg să probeze calitatea procesuală a pârâtei cu copia Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1967/14.09.2006 de Biroul Notarului Public I. L. M., din București, în care pârâta are apare în calitate de mandatară a vânzătorilor. Instanța a reținut, însă, că nici acest înscris nu este apt să probeze existența identității dintre pârâtă și persoana despre care se pretinde că a înstrăinat spațiul cu destinația de pivniță, situat la subsolul imobilului în care locuiesc reclamanții, cât timp pârâta nu este parte în acel contract, ci are doar calitatea de reprezentant convențional al uneia dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 08.04.2013, sub nr. de dosar_ .
În drept, dispozițiilor art. 282 (1) C.pr.civ.
In apel, tribunalul a încuviintat apelantilor administrarea probei cu înscrisuri, depunându-se în acest sens contractele de vanzare cumparare nr. 610/14.04.2010 si nr. 3758/03.12.2007.
Prin decizia civilă nr. 26 A din 16.01.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul de vanzare cumparare nr. 3758/03.12.2007 numitii Kamerling L., Kamerling J. si Kamerling S. prin mandatar L. C. au instrainat catre . dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, . si ., . compus din locuinta si pivnita situata la subsol cu o suprafata de 10,79 mp.
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 610/14.04.2010 . a vandut catre D. L. C. si D. A. E. dreptul de proprietate asupra pivnitei cu o suprafata de 10,79 mp situata la subsolul imobilului situat in Bucuresti, . si ., ..
Dreptul de preemțiune este facultatea de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui anumit bun. Poate fi stabilit prin lege sau prin convenția părților, fie în favoarea unei persoane fizice sau juridice, fie în favoarea statului .
Reclamantii au invocat faptul ca parata a încalcat dreptul de preemtiune, însa aceasta nu este proprietara imobilului ce a facut obiectul vanzarii, pentru a fi obligata sa respecte acest drept. Numai proprietarul trebuie sa respecte dreptul de preemțiune, nu si mandatarul acestuia.
Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, așa cum au fost reținute în practica judiciară și în literatura juridică, este calitatea procesuală, ce presupune existența identității dintre reclamant și titularul dreptului născute din raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, pe de-o parte, și dintre pârât și persoana obligată în cadrul acelui raport juridic, pe de altă parte. Atât dovada calității procesuale active, cât și a calității procesuale pasive, cad în sarcina reclamantului, ca titular al demersului judiciar.
In contextul in care reclamantii nu au reusit sa dovedeasca ca parata nu este proprietara imobilului vandut, actiunea a fost introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Temeiul juridic invocat de reclamanti nu este incident in cauza si nici nu confera calitate procesuala pasiva in cauza.
Verificand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a apreciat ca nu i se poate reprosa instantei de judecata lipsa rolului activ. Rolul activ al judecătorului este reglementat, prin art. 129 și 130 Cod procedură civilă si trebuie înțeles ca un principiu care conduce la aflarea adevărului și în consecință la pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept. Conform articolului 129 codul de procedură civilă rolul activ al judecătorului se manifestă sub diferite forme: judecătorul, în tot cursul procesului conduce desfășurarea acestuia, veghează la respectarea dispozițiilor legale și pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui în toate fazele procesuale pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
Rolul activ al judecătorului nu poate încalca principiul disponibilității părților prin care se înțelege faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului, prin declanșarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul cauzei ci si conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinta obiectului si a participanților in proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Rolul activ al judecătorului nu trebuie înteles în ajutor dat efectiv partii ce nu ar fi reprezentat de avocat, fiindcă astfel s-ar încalca egalitatea partilor, neputându-se ignora si obligația parților de a urmări desfășurarea si finalizarea procesului, astfel cum sunt prevazute în art. 129 al. 2 C.p.c.. De asemenea, partile au obligatia sa îndeplinească actele de procedura în condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 al. 1 C.p.c., precum si sa-si probeze pretentiile si apararile. Potrivit art. 1169 C.Civ. reclamantii trebuie sa probeze temeinicia actiunii solicitate implicit sa faca dovezi vizand calitatea procesuala activa si cat si pasiva.
Avand în vedere aceste chestiuni teoretice, tribunalul a observat ca la primul termen de judecata, instanta de fond a pus în discutia reclamantilor calitatea procesuala pasiva si a pus în vedere acestora sa depuna dovezi în acest sens.
La al doilea termen de judecata, pentru care partile au fost citate legal, reclamantii nu s-au mai prezentat pentru a solicita ceva si nici nu au depus vreo cerere la dosar.
Pe parcursul judecarii cauzei, reclamantii nu si-au exprimat dorinta de a se amana cauza pentru a îsi pregati aparararea, nu au depus cereri la dosar pentru a preciza in vreun fel cererea sau solicita alte aspecte, desi aveau aceste drepturi.
Asadar, sustinerea apelantilor reclamanti în sensul ca instanta de fond a profitat de nestiinta si lipsa de pregatire a reclamantilor este gasita neîntemeiata.
Mai mult, reclamantii nu au demonstrat nici faptul ca ar fi încercat sa ia legatura cu un avocat. Faptul ca reclamantii nu au fost reprezentati de un avocat este numai din culpa lor, întrucat nu au fost diligenti, in contextul in care procesul a fost promovat de ei, cunosteau care le sunt aptitudinile juridice, iar cauza se desfasura de un interval suficient de timp in care puteau efectua demersuri pentru angajarea unui avocat.
In considerarea argumentelor de fapt si de drept expuse, apreciind ca instanta de fond a dat o dezlegare corecta litigiului, prin interpretarea corecta a dispozitiilor legale in materie, in temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr.civ. apelul a fost respins, ca nefondat.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Gratianu S. și Gratianu O..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în primul rând, că decizia din apel nu a fost motivată în cel mult 30 de zile.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că intimata le-a încălcat dreptul de preemțiune, în calitate de mandatară a revendicatorilor de drept ai imobilului, calitatea procesuală a pârâtei fiind dată de calitatea acesteia de mandatar al vânzătorilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare către fratele pârâtei.
Or, nicăieri nu scrie că numai proprietarul trebuie să respecte dreptul de preemțiune, nu și mandatarul acestuia.
Chiar și așa, încheierea din 05.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 București face dovada că prin acea acțiune au chemat în judecată și pe proprietari.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, prin cererea de chemare în judecată cu care recurenții reclamanți au învestit instanța de judecată în prezentul litigiu aceștia au reclamat încălcarea dreptului lor de preemțiune la cumpărarea pivniței în suprafață de 10,79 mp, prin contractele de vânzare cumpărare nr. 3758/03.12.2007 și nr. 610/14.04.2010.
Dreptul de preemțiune reprezintă facultate de care se bucură o persoană de a fi preferată alteia la cumpărarea unui anumit bun. Acestui drept îi corespunde obligația proprietarului bunului de a-l prefera pe titularul dreptului de preemțiune în cazul în care îl vinde.
În speță, instanțele de fond au apreciat în reținut în mod corect lipsa calității procesual pasive a intimatei pârâte, care nu are calitatea de proprietar al imobilului asupra căruia recurenții reclamanți invocă un drept de preemțiune la cumpărare, ci a avut doar calitatea de mandatar al proprietarilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3758/03.12.2007.
Or, din mențiunile exprese ale art. 1545 C. civ. și potrivit principiului res inter alios acta, neque nocere, neque prodesse potest, rezultă că mandatul nu produce efecte juridice față de terțe persoane, deoarece drepturile și obligațiile se nasc direct în beneficiul sau în sarcina mandantului. Contractul încheiat prin reprezentare produce efecte juridice depline față de cel reprezentat, ca și cum ar fi fost încheiat de el însuși. În schimb, față de reprezentant, actul nu produce, în principiu, nicio consecință, deoarece el nu este și nu devine parte în raportul juridic. În sarcina lui se pot naște doar obligații personale față de cel reprezentat, când își depășește limitele mandatului și acționează în mod fraudulos.
În consecință, pentru acțiunea având ca obiect încălcarea dreptului de preemțiune prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat prin mandatar, acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, instanțele de fond reținând corect că cererea reclamanților nu poate fi analizată în acest cadru procesual.
Pe de altă parte, deși recurenții reclamanți au reclamat încălcarea dreptului lor de preemțiune la cumpărarea pivniței în suprafață de 10,79 mp., aceștia au invocat încălcarea art. 1308 C.civ., care sancționează cu nulitatea relativă actele de vânzare încheiate de mandatar, prin care acesta cumpără, direct sau prin persoane interpuse, bunul pentru care a fost însărcinat să-l vândă.
Or, avându-se în vedere efectele pe care le produce sancțiunea nulității unui act juridic, inclusiv a unui asemenea contract, pe de o parte, și relativitatea efectelor hotărârii judecătorești, ce se produc doar cu privire la părțile ce figurează în hotărâre, pe de altă parte, nu se poate constata nulitatea unui contract decât în contradictoriu cu vânzătorii și cumpărătorii bunului. Este necesară participarea procesuală a celor două părți contractante, deoarece nulitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, consecința fiind desființarea acestui contract și lipsirea sa de efecte juridice atât în privința cumpărătorilor, cât și a vânzătorilor.
În speță, recurenții reclamanți nu au atras în proces, în calitate de pârâți, părțile între s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare invocate, ci doar pe mandatarul vânzătorilor, care, astfel cum s-a arătat deja, nu are calitate procesuală pasivă, instanțele de fond reținând corect că cererea reclamanților nu poate fi analizată în cadrul procesual stabilit de reclamanți, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În ceea ce privește afirmația recurenților privind nemotivarea hotărârii în termen de 30 de zile, Curtea apreciază că acestea nu sunt argumente pentru desființarea deciziei recurate, întrucât normele legale de procedură cu sancționează în acest fel motivarea unei hotărâri judecătorești cu depășirea termenului prevăzut de art. 264 C.proc.civ.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, astfel încât, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți G. S. și G. O., împotriva deciziei civile nr. 26A/16.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
RED.DLM
Tehnored.DLM/MȘ/ 2 ex.
03.07.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 1302/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
