Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 54148/301/2013
Dosar nr._/301/2013
(271/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 15 F
Ședința din camera de consiliu de la 18.02.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
GREFIER - S. R.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria T. M. și Judecătoria Sectorului 3 București, în cauza privind pe creditoarea V. S.A. și pe debitorii N. S. M. și N. M..
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc Ulman B. sub nr. 603/2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. la data de 27.09.2013 sub nr._, creditoarea V. ROMÂNIA S.A. a solicitat încuviințarea executării silite a creanței de 144.915,50 CHF, prin executare silită imobiliară asupra bunului imobil situat în T. M., .. 57, jud. Teleorman, împotriva debitorilor N. S. M. și N. M., în baza titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr._/27.02.2008, garantată prin contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 289/27.02.2008 de către Biroul Notarului Public P. P..
Prin sentința civilă nr. 447/04.10.2013, Judecătoria T. M. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București spre competentă soluționare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 650 Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află Biroul Executorului Judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, s-a cerut încuviințarea executării silite de către Biroul Executorului Judecătoresc Ulman B., cu sediul în București, P-ța A. I. nr. 6, ., ., sector 3.
Față de dispozițiile acestui text de lege, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speță sediul Biroul Executorului Judecătoresc Ulman B..
Cauza a fost înregistrată la data de 18.10.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25.11.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București invocată din oficiu de instanță; a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei T. M.; în baza art. 133 Cod procedură civilă, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului la Curtea de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conform art. 819 Cod procedură civilă „după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare din circumscripția căreia se afla imobilul încuviințarea urmăririi lui silite”.
Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a reținut că prin dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă se instituie regula generală referitoare la competența teritorială a instanței de executare în materia executării silite, care își găsește aplicarea ori de câte ori prin lege nu se instituie o competență teritorială specială, derogatorie de la dreptul comun. Instanța a reținut însă că în cazul executării silite imobiliare indirecte, prin dispozițiile art. 819 Cod procedură civilă legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, specială, care derogă de la regula generală instituită de dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă, cererea de încuviințare a unei astfel de executări fiind de competenta instanței de executare în circumscripția căreia se afla imobilul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în cauza dedusă judecații se solicită încuviințarea executării silite împotriva debitorilor N. S. M. și N. M., forma de executare silită aleasă fiind executarea silita asupra imobilului situat în T. M., .. 57, jud. Teleorman.
Având în vedere toate aceste elemente, instanța a reținut ca, sub aspectul competenței teritoriale, devin incidente în cauză dispozițiile art. 819 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cererii deduse judecații revenind instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul în discuție, respectiv Judecătoriei T. M..
Cauza a fost înregistrată la data de 04.02.2014 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, iar conform art. 819 alin. 1 din același act normativ, situat în capitolul II din titlul II - care reglementează urmărirea imobiliară: „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite”.
În aceste condiții, față de regula de aplicare a normelor juridice potrivit căreia norma specială derogă - adică se aplică cu prioritate - de la norma generală (specialia generalibus derogant), competența teritorială absolută de încuviințare a executării silite în materia urmăririi imobiliare aparține instanței în circumscripția căreia se află imobilul.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea urmează să pronunțe un regulator de competență prin care să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T. M., în circumscripția căreia se află imobilul a cărui urmărire imobiliară s-a solicitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea V. ROMÂNIA S.A. și pe debitorii N. S. M. și N. M. în favoarea Judecătoriei T. M..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./C.G.
Ex. 2/12.03.2014
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
