Acţiune în constatare. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 559/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 66593/3/2011

Dosar nr._

(667/2014)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 559-A

Ședința publică de la 12.12.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. T.

JUDECĂTOR - D. A.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă, S.C. V. SA, împotriva sentinței civile nr.2052/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C-L. T&D I. SRL și intimata chemata în garanție, B. DE T. PENTRU TINERET SA.

P. are ca obiect – acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, M. E., în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte, S.C.V. SA, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, eliberată de Baroul București, avocații, Ș. Z. și A. V., în calitate de reprezentanți ai intimatei-reclamante, S.C L. T&D I.-SRL, în baza împuternicirilor avocațiale nr._/2014 și nr._/2014, emise de baroul București, avocatul, V. Bastucescu în calitate de reprezentant al intimatei chemate în garanție, B. de T. pentru Tineret SA, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei cereri la dosar, din partea intimatei chemate în garanție, B. de T. pentru Tineret SA, prin care învederează instanței faptul că și-a schimbat sediul la, S.C.A-Oglinda ”N. V.”, din Calea Moșilor nr. 51.., unde doresc să le fie comunicate toate actele de procedură.

De asemenea, se învederează că apelanta pârâtă, S.C V. SA a depus în data de 08.12.2014 o . înscrisuri, comunicate tuturor părților.

Avocatul apelantei-pârâte, având cuvântul, învederează că înțelege să renunțe la motivul de apel privind timbrajul, referitor la acțiunea în constatare, față de cele în realizarea dreptului.

Face dovada achitării taxei judiciare de_,12 lei aferentă cererii de apel, cu O.P. nr. 532/09.12.2014.

Avocatul intimatei-reclamante, S.C. L. T-D I. SRL, având cuvântul, învederează că renunță la excepția invocată privind insuficienta timbrare a apelului.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat, nemaifiind alte cereri de formulat în cauză.

Avocatul apelantei pârâte, S.C V.-SA, având cuvântul arată că sentința pe care au atacat-o este nelegală și netemeinică.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Motivele de apel au fost structurate pe două paliere și anume: un motiv și o critică de nelegalitate privește aspecte de procedură, aferente acțiunii în constatarea unui drept, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 111 C.p.civ. și aspecte de fond, respectiv, modalitatea prin care instanța de fond a înțeles să rezolve o problemă de drept, considerând că acțiunea în constatare poate fi admisă dacă se poate exhiba drept titluri, contracte de asociere în participațiune și acte adiționale la acestea, sub semnătură privată.

Precizează că acțiunea în constatare privea un bun imobil, situat în Piața Victoriei, .. și că aspectele de formă ale actelor au fost ignorate de instanța de fond.

Cu privire la primul motiv de nelegalitate, au susținut că instanța de fond a soluționat acțiunea în constatare a dreptului de proprietate al reclamantei, ca și când ar fi rezolvat o acțiune în realizarea dreptului, sau ar fi pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic, ignorând faptul că în acțiunea în constatare, ca o acțiune subsidiară, prin care o parte vrea să-și valorifice un drept subiectiv de proprietate, trebuie să dovedească în fața instanței existența dreptului de proprietate, preexistent formulării acțiunii și nu odată cu formularea acțiunii, iar în conținutul acesteia să pretindă instanței să i se emită un titlu, chiar sub forma unei hotărâri judecătorești.

Din punctul acesta de vedere, prima critică a hotărârii instanței fondului se referă la modalitatea cum s-a soluționat acțiunea în constatare, astfel că a dat părții, (intimatei-reclamante), un titlu de proprietate, fără a exista drepturi conservate, preexistente într-un titlu valabil.

Pe fondul acțiunii formulate de reclamanta-intimată, se referă la reținerea instanței de fond, care la pagina 20 a considerentelor hotărârii apelate se arată că ” tribunalul constată că prin contractele de asociere în participațiune și actele adiționale la acestea, s-a transmis dreptul de proprietate asupra spațiilor ce fac obiectul litigiului de față, în aplicarea dispozițiilor art. 480 C.civil”.

Critica se referă la faptul că în mod nelegal, se apreciază că acele contracte de asociere în participațiune, sunt acte translative a dreptului de proprietate, ignorând total caracterul acestora. Or, contractele de asociere în participațiune, sunt prin esența lor, contracte comerciale, care presupun o asociere a uneia sau mai multor părți, persoane fizice sau juridice, care își pun în comun bunuri sau, valori sau priceperea pentru a rezolva un profit.

Contractul de asociere în participațiune, nu transmite aportul de la un asociat la altul.

O altă eroare a instanței de fond, constă în faptul că a apreciat că societatea chemată în garanție B.T.T. transferă către societatea L., bunul adus în asociere, iar în loc să-l califice ca un act de finanțare, îl consideră translativ de proprietate.

Această critică cu privire la aportul pe care instanța de fond, consideră că un asociat, B.T.T. și-l transmite către L., apreciază că este o interpretare eronată a titlului, care este un contract de asociere în participațiune.

O altă critică, se referă la împrejurarea că instanța de fond, ignoră că nu se pot transmite drepturi viitoare, însă la data semnării contractelor de asociere în participațiune, niciunul din imobilele respective nu erau edificate și că se consemnează expres că asocierea s-a făcut pentru finalizarea și darea în exploatare acestora, astfel că instanța de fond nu poate converti dreptul de exploatare și de finanțare în realizarea unor beneficii, într-un drept de proprietate.

În opinia sa, instanța de fond a dovedit o necunoaștere totală a acțiunii în constatare și a modalității de rezolvare a unei astfel de spețe.

Consideră că transmiterea dreptului de proprietate a fost stabilit de lege și nimeni, nici chiar instanța de judecată, care ar trebui să soluționeze astfel de cereri, respectând module de soluționare pentru alinierea dreptului intern la cel comunitar, nu ar avea dreptul să creeze alte moduri de dobândire al proprietății, decât cele stabilite de lege și de practica internă în materie.

Nicăieri nu există ca o instanță de judecată să confere un drept de proprietate în baza unui contract de asociere în participațiune, care are o natură juridică diferită, decât cel pe care instanța de fond îl reține.

O altă critică a soluției instanței de fond, se referă la faptul că, ignoră calitatea de proprietar tabular, pe care apelanta . are și consideră că actul prin care aceasta și-a înscris dreptul de proprietate tabular este nul. Această critică vizează punctul f, din motivele de apel și anume, apreciază că instanța fondului și-a depășit limitele judecății, pentru că nu a fost învestită să soluționeze o acțiune de revendicare prin comparare de titluri, când ar fi putut să se facă și probatorii pe acest aspect și în al doilea rând, faptul că este o extra petita clară și că nimeni din părțile existente în conflict, nu au formulat acțiuni și nu au afirmat niciodată că titlul, convenția autentificată sub nr.1668/2010, încheiată între autorul lor, soții C. și S.C. V. SA, ar fi un act lovit de nulitate.

Precizează că nu există nicio hotărâre judecătorească, nu există nici un litigiu pe rol, care să determine o instanță să afirme că o înscriere în Cartea Funciară este bazată pe un act nul, consideră acest lucru extrem de parțial, față de părțile care se judecă în cauză, respectiv față de reclamantă.

Alt motiv de apel la care dorește să facă referire, este de nelegalitate, constă în faptul că instanța de fond s-a străduit pe trei pagini să motiveze respingerea excepției autorității de lucru judecat, ignorând faptul că prin încheierea din 18.11.2013, apelanta . renunțat expres la această excepție, apreciind ca această critică este întemeiată.

Or, prin respingerea acestei excepții, instanța îi privează de o examinare obiectivă și imparțială a puterii de lucru judecat, ca mijloc de probă, în condițiile art. 1200 pct. 4, raportat la art. 1202 pct. 2 C.civ.

Puterea lucrului judecat au opus-o în cadrul susținerii litigiului la fond, față de decizia nr. 5973/16.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Proprietate Intelectuală și a deciziei nr.60/20.05.2002 - Complet de 9 judecători, în recursul intimaților, care stabilit: calificarea dată de instanțele de control judiciar, contractelor ce fac obiectul litigiului (fiind aceleași imobile) ca fiind de investiții sau de asociere în participațiune, este corectă, întrucât prin niciunul nu se urmărește transferul dreptului de proprietate, către reclamanta L., așa cum pretinde aceasta.

În opinia sa,a ceastă calificare juridică a contractelor de asociere în participațiune, este corectă, având o valoare de putere de lucru judecat, față de reținerea instanței de fond, în sensul că acestea transferă dreptul de proprietate. Consideră că nu este adevărat acest lucru, pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție a spus că nu se transmite dreptul de proprietate, pentru că acestea nu sunt contracte, prin care să se constatate un drept de proprietate preexistent, nici din punct de vedere al formei, fiind sub semnătură privată și nici al fondului.

Ultimul motiv de apel este o critică de netemeinicie, în sensul că instanța de fond a dat o valoare mai mare unor aspecte extrajudiciare, fără a corobora cu probele certe existente la dosarul cauzei. Se referă exclusiv la tranzacția extrajudiciară din data de 11.05.2004, încheiată între S.C.L. și B.T.T. pe care instanța de fond o consideră ca fiind un act prin care se transferă dreptul de proprietate de la B.T.T. la S.C. L., Or, din lecturarea acesteia se poate observa că nu se face referire la faptul că se transferă dreptul de proprietate sau că .. garantează de evicțiunea pe S.C-L., ci, dimpotrivă, dacă părțile ar fi vrut să facă acest lucru, se specifica clar, iar actul ar fi fost întocmit într-o formă autentică, pentru a-i conferi forța probantă necesară pentru transmiterea dreptului de proprietate imobiliară.

Din această perspectivă, instanța de fond nu a coroborat actul acesta cu adresa nr.258/03.03.2000, pe care instanța fondului a ignorat-o total, prin care tot, S.C. BTT și S.C L. spun clar că, au tranzacționat ceva, referindu-se la ceea ce s-a învestit până într-un anumit moment, iar ceea ce se va acumula ca investiție, după anul 2004, reprezintă o altă înțelegere, pe care părțile urmează să și-o reglementeze ulterior.

Niciodată, chemata în garanție, S.C-BTT, nu a produs acte din care să rezulte că a intenționat să transfere dreptul de proprietate, iar instanța de fond, atunci cânt a aplicat art.977 C.civil, ca să interpreteze clauzele contractului de asociere în participațiune, ca fiind o formă de manifestare a voinței, a intenției părților de a transmite dreptul de proprietate, a făcut o analiză eronată, pentru că acestea nu pot fi interpretate astfel, pentru că ele prevăd aspecte viitoare și nu transfer cert de proprietate, iar cele viitoare nu se pot transfera, nici dacă se interpretează intenția reală a părții.

Concluzionând solicită, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Solicită și cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Avocatul intimatei-reclamante, S.C L. T&D I. SRL, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Arată că apelanta S.C. V. SA este o persoană juridică care a intervenit, preluând calitatea procesuală pasivă a soților C., în cadrul

acestui proces și că s-au subrogat în drepturi.

Faptul că s-au însăilat o . acte pro causa, care au aparent doar impresia unui drept de proprietate în favoarea apelantei.

Apelanta vine în acest proces de constatare, deja început, cu un contract de vânzare-cumpărare nr. 1668/2010, fără nume, nefiind un contract de vânzare-cumpărare și spune că acest nou act, constituie un titlu de proprietate pe care îl opun, după ce au luat act de existența procesului.

Consideră că S.C. V. SA nu poate folosi actul mai sus menționat, ca act de proprietate, deoarece a preluat procesul în stadiul pe care l-au avut soții C., iar actul exhibat de aceștia îl poate folosi și apelanta din cauză.

Mai arată că, soții C. erau dobânditori de drepturi litigioase, de fapt titlul pe care-l invocă, este o deciziei nr. 1034/2002, care privește evacuarea reclamantei din spații și nu revendicarea, care a fost considerată că nu poate fi pusă în executare, pentru că de fapt reclamanta era proprietara spațiilor.

Se vorbește de către apelanta-pârâtă, faptul că acele contracte de asociere în participațiune, nu ar fi translative de proprietate, numai că acest lucru nu mai poate fi discutat în condițiile sentințelor civile nr.8195/2001; 491/2002 și nr. 949/2005, care se află și la dosar, unde referindu-se la aceste contracte, care chiar dacă unele sunt denumite ”în asociațiune” nu sunt contracte pure de asociațiune, ci acolo se prevede transferul dreptului de proprietate, concret, pe baza sumelor plătite.

Conform principiului autorității de lucru judecat, aceste chestiuni nu mai pot avea loc, au fost deja judecate definitiv și irevocabil între părți.

Atât contractul nr. 59/1994 cât și contractul 53/1994, sunt contracte de vânzare-cumpărare, prin care se răscumpără de la S.C. BTT SA, care cumpără tot prin acte sub semnătură privată terenuri și construcțiile, deci acestea fiind cumpărate, sunt construite în continuare cu finanțarea reclamantei, iar S.C BTT SA, spune în acte că, pe măsura finanțării, aceasta devine de drept proprietar asupra a ceea ce s-a construit.

Referindu-se la tranzacția extrajudiciară, dintre S.C. BTT SA și S.C L. T&D I. SRL, în opinia sa, aceasta are o importanță capitală, pentru că acolo se spune că s-a plătit până la ultimul leu aceste spații de către reclamantă.

Mai mult, S.C BTT SA, prin întâmpinarea depusă, specifică clar că ei nu au nicio pretenție, pentru că S.C L. SA a plătit toate aceste spații.

Instanța de fond nu a preluat acea tranzacție ca o dovadă a transferului de proprietate, ci ca o dovadă a plății prețului.

Instanța de fond a răspuns excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de către apelantă, prin respingerea acesteia, fiind necesar acest lucru, întrucât prin intabularea frauduloasă în Cartea Funciară se tulbură dreptul de proprietate al reclamantei.

Precizează că acțiunea a plecat ca o acțiune în constatare, pentru că erau posesori, însă fiind evacuați la un moment dat, și-au modificat acțiunea în acțiune de revendicare, în conformitate cu prevederile art.132 pct.4 C.p.civ. care le confereau acest drept.

În final și-au recuperat spațiile, demonstrând că nu se poate evacua un proprietar și recăpătând posesia au retransformat acțiunea de revendicare în acțiune în constatare, ceea ce era legal.

Autoritatea de lucru judecat, invocată de partea adversă, arată că instanța a constatat că decizia nr.60/2002 a Î.C.C.J. nu le poate fi opusă, pentru că se referă la alte spații.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1904/1998, S.C-BTT-SA, vinde spațiile apelantei pârâte, S.C V. SA și că atunci s-a venit cu adresa nr. 258/03.03.2000, prin care se spune că s-au plătit niște sume de bani. Or, acea adresă nu s-a avut în vedere în anul 2000, s-a avut în vedere atunci când s-a anulat contractul nr. 1904/1998. Acest contract a stat la baza întregii construcții pentru care ei sunt acum în proces, pentru a demonstra că este a lor, în sensul că au cumpărat niște spații și că au plătit prețul.

Pentru a salva aceste spații pe care S.C.-BTT-SA încerca să le vândă lui S.C V. SA, au făcut o tranzacție formală pentru a le redobândi, însă această tranzacție a fost anulată de reclamantă, pentru că s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1904/1998, unde se stipula că S.C. BTT SA și S.C. V. SA nu sunt proprietari, anulându-se astfel și tranzacția respectivă.

Din acest joc juridic au început toate procesele pe care în final au reușit să le lămurească.

Arată că ei sunt proprietarii acestor spații și că nu pot fi evacuați în baza unei hotărâri care vorbește de o tranzacție unde se discută folosința bunului și nu proprietatea, pentru că ei dețin într-adevăr bunul în calitate de proprietar.

S.C. V. SA a înscris în cartea funciară actul nr. 1668/2010, iar instanța a reținut că acest act nu are efect, fiind un act de preluare a unei poziții procesuale și ei consideră că acest act urmează să fie radiat din cartea funciară.

Face referire la faptul că s-au mai depus de partea adversă două hotărâri cu privire la plângerile pe care le-au făcut referitor la înscrierea în cartea funciară de către apelantă și că în ambele hotărâri se specifică că registratorul de carte funciară, nu judecă fondul chestiunii, respingând astfel plângerea.

Solicită și cheltuieli de judecată.

Cel de al doilea avocat al intimatei reclamante, S.C L. T&D I. SRL, având cuvântul arată că prima instanță a luat actele de la dosar în consecutivitatea lor. Astfel, la nivelul anilor 1993-1994 s-au încheiat acele contracte de asociere în participațiune între S.C L. S.A și S.C.BTT-S.A și că acele acte au fost avute în vedere de instanța fondului, ca fiind acte de proprietate.

Mai arată că forma autentică nu este necesară pentru imobilele construcție, în ciuda celor susținute de avocatul părții adverse, iar mecanismul încheierii lor a fost următorul: ”eu S.C.BTT-SA, evit niște imobile, iar S.C. L. SA le-a finanțat, iar pe măsura finanțării, devine proprietar”; la nivelul anului 1998, S.C. BTT SA vinde către S.C: L. SA mai multe imobile, printre care și cel al lor. Au cerut în instanță anularea acelui act și au obținut anularea.

Un alt contraargument la cele susținute de apelanta-pârâtă în legătură cu posibilitatea instanței de a se pronunța pe nulitatea unor acte, consideră că instanța o poate face, chiar dacă nu este învestită cu o cerere în constatarea nulității, fie dacă partea o cere, fie pe calea excepției.

Avocatul intimatei chemate în garanție, B. de T. pentru Tineret SA, având cuvântul, precizează că în raport de cererea de chemare în garanție, sentința apelată este legală și temeinică. Precizează că cererea de chemare în garanție a fost respinsă nefondată, ca fiind accesorie și lipsită de obiect .

Așa cum rezultă din motivele de apel expuse, nu rezultă că ar exista critici în raport de motivarea instanței privind cererea de chemare în garanție.

În aceste condiții solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 295 C.p.civ care dispun că instanța de apel, va verifica starea de fapt, respectiv, legalitatea, strict în baza motivelor de apel invocate.

Or, în cauză, nu se critică hotărârea sub aspectul cererii de chemare în garanție, astfel că sentința este definitivă, în raport de S.C. BTT-SA și intră în putea de lucru judecat.

Nu solicită cheltuieli de judecată și depune note scrise.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2052/25.11.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active și autorității de lucru judecat invocate de pârâta . neîntemeiate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în cadrul cererii principale a pârâtei . rămasă fără obiect, a admis cererea principală astfel cum a fost modificată și restrânsă formulată de reclamanta . I. SRL în contradictoriu cu pârâta . în garanție . sediul procesual ales la „B. și Asociații SPRL”, a constatat că reclamanta este proprietară a imobilului situat în București Calea Victoriei nr.155 . compus din spațiile cu destinația de birouri de tip A2,B2,C2 ,D2 situate la etajul 2 tronsonul 5 cu o suprafață construită desfășurată totală de 612,82 m. p. ,cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m. p. teren construit,spațiile de tip A1,B1,C1,D1 de la etajul 1 tronsonul 5 cu suprafață desfășurată de 612,82 m. p. ,cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m. p. teren construit și spațiile de tip A5,B5,C5,D5 situate la etajul 5 tronsonul 5 cu suprafață construită desfășurată totală de 612,82 m. p. ,cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m. p. teren construit, a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă în contradictoriu cu . rămasă fără obiect și, pe cale de consecință, a obligat pârâta . plata către reclamantă a sumei de 105.400,23 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, iar reclamanta la plata către chemata în garanție a sumei de 9920 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că:

„Prin cererea înregistrată la această instanță la nr._ reclamanta . I. SRL a chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. C. și . pentru Tineret SA pentru a se constata inexistența unui titlu de proprietate și al dreptului de proprietate al pârâților C. G. și C. C. asupra imobilului situat în București ,Calea Victoriei nr.155 . compus din:

- spațiile cu destinația de birouri de tip A2,B2,C2 și D2 situate la etajul 2 tronsonul 5 cu o suprafață construită desfășurată de 612,82 m.p., cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m. p. teren construit;

- spațiile de tip A1,B1,C1 și D1 de la etajul 1 tronsonul 5 cu o suprafață desfășurată de 612,82 m. p. și o suprafață utilă de 478,30 m. p. și teren construit de 81,74 m. p. ;

- spațiile de tip A5,B5,C5 și D5 situate la etajul 5 tronsonul 5 cu o suprafață construită desfășurată totală de 612,82 m. p. și o suprafață utilă de 478,30 m. p. și teren construit de 81,74 m. p.

Reclamanta a solicitat să se constate că este proprietara imobilului ,deținând posesia asupra acestuia de la data de 6.01.1999 și pentru care plătește impozite.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâții C. G. și C. C. au înscris provizoriu dreptul de proprietate asupra imobilului invocând un contract de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat la nr.2668/6.11.2003 la BNPA M. G. și A. A. Jean încheiat cu . .

Prin această înscriere, a susținut reclamanta, pârâții C. G. și C. C. contestă dreptul său de proprietate.

S-a mai arătat că drepturile litigioase își aveau izvorul în procesul ce făcea obiectul dosarului nr.3735/2002 aflat pe rolul Tribunalului București secția a IV-a civilă în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1034/20.06.2002 definitivă prin respingerea apelului în baza deciziei civile nr.17/23.01.2003 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă în dosarul nr.2818/2002. Vânzarea drepturilor litigioase a avut loc în timpul cât dosarul se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1034/2002 s-a dispus repunerea în situația anterioară a părților din tranzacția încheiată la data de 1.10.1999, tranzacție consfințită prin sentința civilă nr._/1.10.1999, dar aceasta nu poate avea ca efect redobândirea vreunui drept de proprietate asupra imobilului de către . deoarece nulitatea tranzacției s-a dispus pentru că aceasta nu a avut în proprietate imobilul. S-a constatat că . nu era proprietar asupra imobilului întrucât contractul autentificat la nr.1904/1998 a fost declarat nul absolut. Susține reclamanta că ,de vreme ce . nu a redobândit vreun drept de proprietate ca efect al repunerii în situația anterioară,nici nu putea transmite dreptul de proprietate în cadrul vânzării de drepturi litigioase. Prin cumpărarea drepturilor litigioase pârâții C. G. și C. C. au dobândit ,sub condiția suspensivă a câștigării irevocabile a procesului dreptul la repunerea în situația anterioară,titlul de proprietate al ., respectiv contractul nr.1904/1998 fiind declarat nul.

Reclamanta mai arată că dispoziția de repunere în situația anterioară tranzacției încheiate la data de 1.10.1999 nu constituie un titlu de proprietate pentru a fi susceptibil de înscriere provizorie în cartea funciară în condițiile art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996.

Potrivit sentinței civile nr.8195/26.10.2001 contractul de vânzare cumpărare nr.1904/1998 încheiat între . calitate de vânzătoare și . în calitate de cumpărătoare a fost declarat nul întrucât a avut ca obiect bunul altuia, fiind o operațiune speculativă, bazată pe o cauză ilicită săvârșită de vânzătoare care știa că nu este proprietară și de cumpărătoare care știa că vânzătoarea nu era proprietara imobilului. A mai susținut reclamanta că instanța care a pronunțat această sentință a motivat având în vedere că imobilul se afla deja în patrimoniul său ceea ce conduce la constatarea ,cu forță de lucru judecat,că este unica proprietară a imobilului în baza altui titlul decât tranzacția consfințită prin sentința civilă nr._/1.10.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București.

Motivul anulării contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1998 este acela potrivit căruia vânzătoarea,adică . era proprietara imobilului,astfel că repunerea în situația anterioară, ca efect al nulității contractului,nu înseamnă ca acesta să revină în proprietatea . în proprietatea reclamantei conform contractelor de vânzare cumpărare, a contractelor de asociere și a împuternicirilor arătate prin sentința civilă nr.8195/2001.

. recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei prin tranzacția semnată la data de 11.05.2004 și prin nota internă nr.853/20.04.2004 aprobată de A. prin hotărârea nr.08/10.05.2004.

A susținut reclamanta că această tranzacție se coroborează cu contractul nr.59/1994 și actele adiționale la acesta,contractul de asociere nr.80/29.12.1994 și actele adiționale nr.1-4 la acesta ,contractul nr.54/1994 și actele adiționale 1-2 la acesta și contractul de asociere nr.50/31.08.1994 și actele adiționale 1-3 la acesta.

Reclamanta a mai susținut că dreptul său de proprietate este recunoscut și prin decizia civilă nr.949/27.06.2005 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă prin care s-a anulat executarea silită întemeiată pe sentința civilă nr.1034/2002 definitivă prin decizia civilă nr.17/2003. Prin acesta decizie nr.949/2005 se arată că reclamanta se află în posesia imobilului având un drept de proprietate ce derivă din alte înscrisuri decât tranzacția anulată.

Reclamanta a arătat că deține posesia imobilului, astfel că apărarea dreptului de proprietate se poate realiza prin acțiunea în constatare.

S-a susținut faptul că a exercitat retractul litigios în cadrul recursului ce a urmat pronunțării deciziei nr.17/2003. Pentru verificarea condițiilor prevăzute de retractul litigios cauza a fost trimisă în apel care,prin decizia civilă nr.425 /2009 a Curții de Apel București –secția a IV-a civilă ,a respins retractul litigios.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.480 ,art.969 și următoarele ,art.948 și următoarele ,art.1020 și art.1074 și următoarele,art.1294 și următoarele,Cod civil,art.251 și următoarele Cod comercial,art.1402-1404 și următoarele Cod civil,art.1491 Cod civil.

Pârâții C. G. și C. C. au depus întâmpinare prin care au invocat următoarele excepții:

- Excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a Tribunalului București raportat la obiectul cauzei și calitatea părților din litigiu în condițiile art.3 și 4 din Codul comercial coroborat cu dispozițiile art.2 alin 1 lit. b din Codul de procedură civilă.

- Excepția netimbrării cererii de chemare în judecată

- Excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată pentru reclamantă ,respectiv directorul general al societății care nu are calitatea de a reprezenta societatea ,în cazul societăților comerciale administrate de un consiliu de administrație existând prezumția de reprezentativitate în persoana președintelui consiliului de administrație.

- Excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.111 Cod procedură civilă motivat de faptul că acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de cea în realizarea dreptului. Arată pârâții în raport de aceste prevederi că reclamanta nu mai deține posesia imobilului ,acesta fiind evacuată din spațiile deținute la data de 30.10.2010 în conformitate cu procesul verbal de evacuare întocmit în dosarul de executare silită nr.645/2010 al B. B. D..

În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată pârâții C. G. și C. C. solicită respingerea acesteia ca nefondată.

Pârâta . formulat, la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu invocă niciun drept de proprietate asupra imobilului.

Pârâta a arătat că în anul 1993 ,prin contractul de asociere nr.4002, s-a asociat cu RAIAL Imobiliara RA în vederea terminării execuției lucrărilor de construcții,punerea în funcțiune și exploatarea în comun a blocului D1 tronsoanele 5 și 6 cu destinația de birouri și spații comerciale.

Pentru a atrage fonduri pentru finanțare . încheiat contracte de asociere cu persoane fizice sau juridice prin care asociații dobândeau și exploatau în exclusivitate spațiile contractate cu condiția asigurării integrale a fondurilor necesare lucrărilor de punere în funcțiune. Susține pârâta că asociații asigurau fondurile necesare în funcție de cotele de finanțare stabilite prin contractele de asociere și în raport cu spațiile ce urmau a fi exploatate în exclusivitate.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr.53/19.08.1994 CLMB-DPI-DI –fostă RAIAL Imobiliara RA- a vândut către pârâta . de 43,75% din tronsoanele 5 și 6 din blocul D1 și terenul aferent construcției în suprafață de 2482 m.p.

Pârâta a încheiat cu asociații contracte pentru reglementarea raporturilor contractuale în sensul că asociații se obligau ca în afară de obligațiile financiare asumate prin contractele de asociere,aceștia se obligau și să plătească valoarea suprafețelor ce le reveneau în proprietate din cota de 43,75% ce reprezenta stadiul fizic existent executat,cota indiviză din terenul aferent și cota din comisionul de 1% perceput de Consiliul Local al Municipiului București ,cota din costurile de expertiză tehnică ,precum și comisionul de 3% perceput de pârâtă.

A arătat pârâta că în condițiile respectării tuturor obligațiilor asumate prin contracte se obliga să recunoască acestora dreptul de proprietate asupra spațiilor construite și asupra cotei indivize de teren aferente.

Pârâta a arătat că raporturile juridice cu reclamanta sunt reglementate de contractul de asociere nr.80/29.12.1994 și actele adiționale,contractul nr.59/8.09.1994 și actele adiționale,contractele de asociere nr.50/31.08.1994 și nr. 54/8.09.1994 prin care reclamanta a preluat drepturile și obligațiile .>

Prin contractul de cesiune încheiat de reclamantă cu . la data de 15.05.1997 aceasta a cedat drepturile sale ce rezultau din contractele de asociere nr.80/1994 și nr.59/1994 privind spațiul comercial situat în tronsonul 6 parter stânga.

Prin contractul de cesiune nr.014/1998 reclamanta a și . au făcut schimb de spații ,reclamanta preluând drepturile și obligațiile aferente birourilor situate în tronsonul 5 etajul 6 integral,iar V. le-a preluat pe cele din tronsonul 6 etajul 5. Pârâta mai arată că . birourile situate în tronsonul 6 etajul 5,dar nu a predat către reclamantă birourile situate în tronsonul 5 etajul 6.

Totodată, a mai arătat pârâta că la finalizarea imobilului D1 tronsoanele 5 și 6 în situația în care reclamanta achita integral obligațiile financiare ce îi reveneau aceasta urma să dobândească spațiul comercial din tronsonul 5 subsol+P+Mz ;birourile situate în tronsonul 6 etajul 1,2,4,10 și 11; birourile situate în tronsonul 5 etajul 1,2 și 5 .

Prin tranzacția din data de 25.03.1998 pârâta arată că a transferat reclamantei dreptul de proprietate asupra birourilor situate în tronsonul 6 etajul 1,2,4,10 și 11 împreună cu cota indiviză de 381,68 m. p.

Prin tranzacția încheiată la data de 11.05.2004 între pârâtă și reclamantă pârâta recunoaște că a dobândit tronsoanele 5 și 6 ale blocului D1 și terenul aferent și că reclamanta a achitat obligațiile de plată care decurgeau din contractele încheiate între părți.

La data de 12.04.2011 reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată solicitând chemarea în judecată a . calitate de pârâtă în locul pârâților C. G. și C. C. .

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei . lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului ca urmare a convenției autentificate sub nr.1668/30.09.2010 la BNP ,,M. G. O. ,A. A. Jean și Asociații,, și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, reclamanta formulează cerere de chemare în garanție a . va avea numai calitatea de chemată în garanție și solicită obligarea acesteia la plata sumei reprezentând prețul plătit,respectiv contravaloarea a 1.470.546 USD la care să se adauge excedentul de valoare și toate spezele procesului de față.

. depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție invocând excepția lipsei calității procesuale pasive pentru motivele invocate anterior prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată și excepția prematurității cererii de chemare în garanție.

În ceea ce privește această excepție se arată că reclamanta nu a respectat dispozițiile art.720/1 Cod procedură civilă privind procedura reconcilierii directe.

Pe fondul cererii de chemare în garanție s-a arătat că nu există nici un contract de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta pentru a exista obligația de garanție pentru evicțiune ce este specifică acestui tip de contract,iar nu celor încheiate cu reclamanta. Se mai arată că nu a avut nici un beneficiu de pe urma sumelor achitate de reclamantă și care au fost folosite exclusiv finanțării executării construcției. A mai susținut chemata în garanție că nu a fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1998 a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr.8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială. Susține chemata în garanție că la data încheierii contractului reclamanta nu își respectase obligațiile ce îi reveneau de finanțare a construcției potrivit pct.5 și pct. IV lit. B ale contractului. Potrivit contractului se menționau drepturile și obligațiile reclamantei,cumpărătorul încheind contractul în cunoștință de cauză. În niciunul dintre litigiile purtate nu s-a pus în discuție valabilitatea drepturilor dobândite de reclamantă din actele juridice încheiate cu . prin decizia civilă nr.949/2005 pronunțată de Secția a V-a civilă a Tribunalului București s-a reținut că reclamanta deține imobilul în baza altui titlu diferit de tranzacția anulată prin sentința civilă nr.8195/2002 a Tribunalului București. Se mai arată că prin repunerea în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1998 . nu avea cum să restituie imobilul pentru că acesta era deținut de reclamantă,iar . avea pretenții de la aceasta.

Cererea de chemare în judecată a fost inițial înregistrată la Tribunalul București secția a VI-a comercială la data de 3.08.2010 la nr._/3/2010.

Prin încheierea din data de 7.06.2011 pronunțată în acest dosar s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției comerciale și cauza a fost trimisă la una din secțiile civile.

Dosarul a fost repartizat secției a III-a civilă fiind înregistrat la nr._ /14.10.2011.

La data de 24.09.2012 pârâta . depus completare la întâmpinarea formulată de C. G. și C. C. fiind continuatoarea calității procesuale pasive a acestora.

Se invocă în întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active.

Se precizează că nu mai susține excepțiile lipsei calității de reprezentant și inadmisibilității.

Pârâta a arătat în întâmpinare că titlul său de proprietate este reprezentat de convenția autentificată sub nr.1668/30.09.2010 de către BNP Jean A. A. și rectificată prin încheierea nr._/30.09.2010 încheiată cu C. G. și C. C.. Dreptul de proprietate a fost înscris în CF prin încheierile din data de 6.10.2010 cu nr._ și_.

C. G. și C. C. dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.2668/6.11.2003 de către BNP Jean A. A. încheiat cu ..

Aceasta,la rândul său,a cumpărat imobilul de la . și Tranzacții SA prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.1904/19.05.1998 de BNP M. E.. Prin acest contract au fost transmise și toate drepturile și obligațiile litigioase și nelitigioase referitoare la aceste spații din raporturile dintre . reclamantă. Potrivit acestui contract nici un spațiu nu fusese înstrăinat către reclamantă.

Pârâta a susținut că spațiile în cauză au aparținut Consiliului Local al Municipiului București care a vândut către . contractului de vânzare cumpărare nr.53/45/19.08.1994 și a actului adiționa din data de 11.07.1996. Până la data de 19.05.1998 . a mai încheiat cu altă persoană un alt act de vânzare cumpărare cu privire la aceste spații.

Pârâta a mai arătat că din cuprinsul actelor invocate de către reclamantă nu rezultă că acestea au avut ca obiect transferul către aceasta a dreptului de proprietate asupra spațiilor din tronsonul 5 etajele 1,2 și 5.

Ca urmare a litigiilor purtate între părți, a arătat pârâta, în cadrul revendicării formulate de reclamantă, ÎCCJ a respins irevocabil retractul litigios invocat de către reclamantă,confirmându-se astfel existența în patrimoniul pârâtei a dreptului de proprietate asupra spațiilor în litigiu.

Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1998 prin sentința civilă nr.8195/26.01.2001 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus și anularea tranzacției încheiate de părți în anul 1999,fără însă a se dispune repunerea în situația anterioară.

În cadrul unei cereri de repunere în situația anterioară formulată de . contradictoriu cu . cu nr._/3/2007 la Tribunalul București secția comercială . renunțat la însuși dreptul pretins recunoscând rămânerea spațiilor în proprietatea ..

S-a mai susținut de către pârâtă că reclamantei i s-a respins o cerere de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu . care a solicitat restituirea prestațiilor pe care le-a achitat în baza contractelor de asociere în participațiune în baza cărora reclamanta pretinde că a devenit proprietara spațiilor. Se indică decizia nr.3989/5.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai susținut de către pârâtă că în contestația la executare formulată de reclamantă în cadrul dosarului de evacuare aceasta a recunoscut că prin tranzacția încheiată la data de 11.05.2004 .-a transmis cel mult un drept de folosință ,iar nu un drept de proprietate asupra spațiilor.

Ca urmare a lipsei unui titlu de proprietate, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active.

Un argument în acest sens, a susținut pârâta, este și conduita procesuală a reclamantei în cadrul litigiilor purtate între părți.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a constatat ,în fapt și în drept, că la data de 21.01.1993 s-a încheiat contractul de asociere nr.4, respectiv nr.4002 între Regia Autonomă de Investiții și Administrație Locativă „Imobiliara” RA și . SA având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții ,punerea în funcțiune și exploatarea în comun a blocului D 1 tronson 5 și 6 din ansamblul Piața Victoriei situat în București ..155 sector 1 cu suprafețele cu altă destinație decât aceea de locuințe.

S-a menționat în contract că blocul va fi finalizat de . durata asocierii este pe toată perioada existenței construcției, că pe durata derulării contractului părțile dobândesc calitatea de coproprietari, asociatul . drept de preemțiune la cumpărare, vânzare, concesionare sau închiriere.

La data de 15.06.1993 s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr.34între . . ca obiect constituirea unei asocieri în vederea finalizării imobilului D1 din Calea Victoriei nr.155 tronson 5 și 6 scările 4-7 prin finanțarea de către . 25% din lucrările totale de investiții ale blocului D1 și corespunzător cedarea exploatării exclusive și necondiționate de către . etajelor 4,5 și 6 în conformitate cu destinația de birouri și,eventual,a altor spații care se vor delimita în favoarea . la atingerea cotei de 25% din valoarea totală a imobilului în discuție pe toată perioada de existență a imobilului în concordanță cu contractul de asociere între . Imobiliara RA . Conform contractului . preluat alături de . și obligațiile din contractul de asociere cu Imobiliara RA. Prin contract . obligă să participe la finanțarea lucrărilor la obiectivul de investiții în cotă de 25% din fondurile de investiții necesare finalizării întregului obiectiv.

Potrivit art.2.9 din contract transmiterea dreptului de proprietate către . raport de cota parte a fondurilor asigurate ,complexitatea lucrărilor de investiții ,destinația în exploatare ,va putea produce efecte de drept după darea în exploatare a obiectivului în limita legislației în domeniu. În continuare,la pct.2.9.1 din contract se prevede că părțile convin ca stabilirea spațiului deținut efectiv de . se realizeze după darea în exploatare a întregului obiectiv,alocarea fermă a etajelor 4,5 și 6 și completarea cu alte suprafețe până la concurența cu dreptul revenind din contract de a dobândi în exploatare corespondentul a 25% din totalul valorii suprafețelor imobilului în discuție.

Prin actul adițional la acest contract, nr.1 din data de 5.08.1993 . delegat să îi administreze drepturile și obligațiile pe reclamanta . I. SRL. Potrivit actului adițional cota de finanțare a . la 95% din valoarea totală a lucrărilor de investiții necesare realizării blocului D1 și,corelativ,cedarea exploatării către aceasta a unei cote părți de 95% din suprafața totală a imobilului. În baza acestui act adițional s-au recalculat cotele de partajare ale drepturilor de coproprietate ,respectiv de exploatare. Ca urmare,se menționează în actul adițional că se modifică și cotele de coposesie de la 25% la 53,4375 % și dreptul de exploatare de la 25% la 95%.

Prin actul adițional nr.2/18.07.1994 . delegat să îi administreze drepturile și obligațiile pe reclamanta . I. SRL. Actul adițional mai prevede că obiectul asocierii îl constituie finalizarea imobilului D1 tronson 5 și 6 scările 4-6.Potrivit aceluiași act adițional în raport de aporturile efective ale părților la realizarea obiectivului periodic se vor recalcula cotele de partajare ale drepturilor de coproprietate ,respectiv de exploatare.

Prin actul adițional nr.3 din data de 28.10.1994 se menționează că . finanțare pentru spațiile comerciale de la subsol tronson 6 și parter și mezanin tronson 5 dreapta și tronson 6 stânga;tronson 5 etajele 1 și 2 fațada principală dreaptă și din tronsonul 6 între axele 1-10 fațada secundară și fațada principală stânga; tronson 5 etajele 4 și 5 și din tronsonul 6 etajele 4,5 și 6 între axele 1-10 integral. Se menționează și situația plăților efectuate pentru finanțare.

Prin actul adițional nr.4 din data de21.12.1994 se prevede la art.1 că părțile convin să exploateze și să finanțeze lucrările de finalizare pentru următoarele spații: de la subsol tronson 6 și de la parter și mezanin tronson 5 dreapta și tronson 6 stânga; spațiile cu destinația de birouri din tronsonul 5 etajele 1 și 2 fațada principală dreaptă și spațiile cu destinația de birouri din tronsonul 6 etajele 1 și 2 între axele 1-10 fațada secundară și fațada principală stângă;spațiile cu destinația de birouri din tronsonul 5 etajele 4,5,6 și din tronsonul 6 etajele 4,5și 6 între axele 1-10 integral.

La data de 29.07.1994 reclamanta comunică . urmare a notificării acesteia din data de 21.07.1994 că mandatează societatea să negocieze în numele său și pentru reclamantă cu Consiliul Local al Municipiului București și să încheie în condițiile cele mai favorabile vânzarea cumpărarea cotei ce îi revine în baza art.1.1 din contractul de asociere nr.34/15.06.1993 și a actului adițional nr.0022/12.07.1994 din cota de 43,75% reprezentând stadiul fizic realizat pentru caietul de sarcini anexat la contractul de asociere nr.4002/1993,precum și cota corespunzătoare din terenul aferent construcției .Se menționa și plata unui comision de 3% din cuantumul total al tranzacției pentru activitatea prestată.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.53/19.08.1994 . încheiat cu Consiliul Local al Municipiului București vânzarea cotei de 43,75% din blocul D1 tronson 5și 6 ce reprezintă stadiul fizic executat conform caietului de sarcini anexă la contractul de asociere,precum și terenul aferent în suprafață de 2482 m. p. Potrivit art.2 din contract cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate asupra întregului bun ce face obiectul asocierii conform contractului 4002/19.05.1993,inclusiv terenul aferent în suprafață de 2482 m. p.

La data de 8.09.1994 între . reclamantă s-a încheiat contractul cu nr.59 având ca obiect reglementarea raporturilor dintre părți rezultate în baza contractului de asociere și al împuternicirii date și ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare între Consiliul Local al Municipiului București și . baza acestui contract reclamanta în calitate de beneficiar se obliga să plătească echivalentul sumei de 252.786 USD reprezentând valoarea suprafeței ce îi revine în proprietate din cota de 43,75% ce reprezintă stadiul fizic executat,cotă indiviză din terenul aferent în suprafață de 2482 m. p. Potrivit art.6 din contract . obliga să recunoască beneficiarului dreptul de proprietate asupra spațiilor convenite construite ,inclusiv asupra cotei de teren aferent acestora identificate conform anexei 1 la contract. Potrivit anexelor la contract reclamantei i se recunoștea că are o cotă de proprietate de 3,67% ce reprezenta suprafață de teren construit de 91,02 m. p.

Conform actului adițional nr.1 la acest contract încheiat la data de 15.09.1994 se modifică și se completează o . clauze contractuale ,iar prin actul adițional nr.2 se completează art.3 din contract în ceea ce privește obligația pe care și-o asumă reclamanta în calitate de beneficiar de a plăti suma de 702.463USD ce reprezenta cota indiviză de 927,10 m. p. din terenul aferent din totalul de 2482 m. p. și care era aferentă suprafeței utile exclusive a . va exploata în exclusivitate spațiile utile ce îi revin.

La data de 26.06.1995 se încheie actul adițional nr.3 care prevede obligația reclamantei de a plăti suma de 1.765.795 USD reprezentând valoarea suprafeței ce îi revine în proprietate din cota de 43,75% ce reprezenta stadiul fizic executat. Conform anexelor la acest act adițional cota de proprietate ce revenea reclamantei în calitate de beneficiar în condițiile răscumpărării aportului CLMB era de 31,62 % din care 3,67% spații inițiale și 27,95% spații cesionate. Se mai menționează și cota valorică din valoarea cheltuielilor totale legate de cumpărarea cotei de participare a CLMB ,inclusiv a terenului de construcție.

Potrivit actului adițional nr.4 încheiat la data de 12.12.1995 reclamanta se obliga să plătească suma de 1.513.009 USD reprezentând valoarea suprafeței ce îi revine în proprietate din cota de 43,75% ce reprezenta stadiul fizic executat și cota indiviză de teren .Potrivit anexelor la acest adițional cota de proprietate în condițiile răscumpărării aportului CLMB era de 27,95%.

La data de 26.02.1996 s-a încheiat actul adițional nr.5 care prevede convenția părților cu privire la obligația reclamantei de a plăti echivalentul în lei a sumei de 1.429.175 USD reprezentând valoarea suprafeței ce-i revine în proprietate din cota de 43,75% ce reprezintă stadiul fizic executat și cota indiviză din terenul aferent din suprafața totală de 2482 m. p. ce reprezintă cota de proprietate de 26,23% în condițiile răscumpărării aportului CLMB .

Conform actului adițional nr.6 încheiat la data de 1.10.1996 reclamanta se obliga să plătească echivalentul în lei a sumei de 275.446 USD din care o parte reprezenta valoarea suprafeței ce-i revine în proprietate din cota de 43,75% ce reprezintă stadiul fizic executat și valoarea cotei indivize din terenul aferent în suprafață totală de 2482 m.p. C. de proprietate în condițiile răscumpărării aportului CLMB este menționată ca fiind 6,11 %.

Între reclamanta . I. SRL și chemata în garanție .-a încheiat contractul de asociere nr.80/29.12.1994 și 4 acte adiționale la acesta din care rezultă că părțile au convenit cooperarea în finalizarea obiectivului de investiții D1 tronsoanele 5 și 6 scările 4și 5în vederea exploatării acestora de către reclamantă în raport de destinația sa ,complexitatea lucrărilor de investiții,valoarea fondurilor asigurate de părți și suprafața în consecință a spațiului aferent fiecărei părți pe toată durata de existență a imobilului. Reclamanta își asuma obligația de a asigura finanțarea lucrărilor de investiții ,inclusiv a spațiilor comune și prelua drepturile și obligațiile financiare legate de finalizarea bunului,cât și cele efectuate anterior ieșirii din indiviziune ,cât și după ieșirea din indiviziune. Se menționează în contract că părțile dobândesc calitatea de coproprietari .În actele adiționale la acest contract încheiate la data de 29.12.1994, 26.06.1995, 20.02.1996 și 1.10.1996 se menționează spațiile din blocul D1 pentru care reclamanta asigura finanțarea pentru lucrările de investiții în care sunt incluse spațiile de la etajele 1,2și 5 tronsonul 5 .

La data de 31.05.1995 reclamanta s-a încheiat un contract de cesiune cu . care reclamanta prelua drepturile și obligațiile ce rezultă din contractul de asociere nr.34/16.06.1993 și actele adiționale la acesta.

La data de 25.02.1998 între reclamantă și . se încheie, cu acordul . de cesiune prin care . preia de la reclamantă spațiile cu destinația de birouri situate în tronsonul 6 etaj 5 de tip E5,F5,G5 și H5,iar reclamanta preia drepturile și obligațiile ce rezultă din sentința civilă nr.3654/27.03.1996 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București privind dobândirea unor spații amplasate în blocul D1 tronsoanele 5 și 6.

La data de 19.05.1998 .-a vândut conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.1904/19.05.1998 la BNP M. E. către . tronsoanele nr.5 și 6 din blocul D1 și terenul aferent în suprafață de 2482 m. p. S-a menționat în contract că obiectul vânzării este format din terenul în suprafață de 958,67 m.p. reprezentând cota de 38,62% din terenul în suprafață de 2482 m.p. și construcția din care fac parte și spațiile ce fac obiectul cauzei,respectiv spațiile aflate în tronsonul 5 de la etajul 1 de tip A1,B1,C1 și D1., spațiile de la etajul 2 de tip A2,B2, C2, D2, și spațiile de la etajul 5 de tip A5,B5, C5, D5. Contractul conține clauze referitoare la faptul că reclamanta nu și-a mai îndeplinit obligațiile de finanțare a construcției .

La data de 4.01.1999 reclamanta . I. SRL a chemat în judecată . și . dosarul nr.4249/2001 al Tribunalului București secția comercială solicitând a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între . și . nr.1904/19.05.1998.

Prin sentința civilă nr.8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.491/29.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București secția a V-a comercială s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă și s-a constatat nulitatea absolută a contractului reținându-se, în esență, că reclamanta a cumpărat de la . ce fac obiectul cauzei, că a devenit proprietară asupra acestora și că la încheierea contractului . și . cunoscut că imobilul nu aparține în exclusivitate vânzătorului, vânzarea cumpărarea având un caracter speculativ și o cauză ilicită.

S-a mai menționat în cuprinsul considerentelor sentinței că . în întâmpinarea depusă că intenția sa a fost aceea de a transmite reclamantei drepturile și obligațiile născute din contractele de asociere și de răscumpărare astfel cum acestea au fost modificate prin actele adiționale.

Reclamanta . I. SRL a chemat în judecată . prin cererea înregistrată la nr._/1997 la Judecătoria sectorului 1 București solicitând să se constate că este proprietara suprafeței de 613 m.p. suprafață construită din care 382,5 m. p. birouri și 76,76 m. p. cotă indiviză de teren aferent pentru tronsonul 5 . D1. În cauză s-a pronunțat sentința civilă nr._/1.10.1999 de către Judecătoria sectorului 1 București rămasă irevocabilă prin care s-a luat act și s-a consfințit tranzacția încheiată între părți. Astfel,. transfera dreptul de proprietate asupra mai multor spații situate în tronsoanele 5 și 6 ale blocului D1 printre care și cele ce fac obiectul cauzei.

Prin sentința civilă nr.1034/20.06.2002 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.425/24.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IV-a civilă și decizia civilă nr.3361/31.10.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la cerereaSC V. Univers SRL s-a constatat nulitatea tranzacției încheiate de părți și s-a anulat sentința civilă nr.nr._/1.10.1999 de către Judecătoria sectorului 1 București,s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ,radierea mențiunilor din cartea funciară și evacuarea . I. SRL din spațiile menționate. Se menționează în considerentele sentinței că tranzacția este un act subsecvent contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr.1904/19.04.1998 a cărui nulitate absolută s-a constatat ,astfel că și tranzacția încheiată de părți este nulă absolut.

În cadrul acestui dosar reclamanta . I. SRL a exercitat retractul litigios ,instanța respingând cererea pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Codul civil pentru exercitarea retractului litigios.

Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 6.11.2003 și autentificat la nr.2668 la BNP M. G. O. și A. A. Jean între . a vândut lui C. G. și C. C. drepturile litigioase asupra spațiilor în cauză menționându-se că pe rolul Curții Supreme de Justiție se află dosarul nr.3224/2003.

Ulterior, prin convenția încheiată la data de 30.09.2010 și autentificată la nr.1668 la BNP M. G. O. și A. A. Jean C. G. și C. C. transmit proprietatea și posesia asupra imobilelor ,respectiv a spațiilor cu destinația de birouri situate în tronsonul 5 al blocului D1 etajul 1,2 și 5 ce fac obiectul cauzei de față.

La data de 11.05.2004 s-a încheiat o tranzacție între reclamanta . I. SRL și chemata în garanție . care aceasta din urmă recunoaște că reclamanta a achitat toate obligațiile de plată care decurgeau din contractele de asociere nr.59,80,54,50 și actele adiționale la acestea. Această tranzacție a fost încheiată în baza unei note interne a . care rezultă că reclamanta și-a achitat obligațiile contractuale și că, în cazul în care va fi evacuată, se va întoarce cu o acțiune în pretenții împotriva . precizează că la finalizarea tronsoanelor 5 și 6 ale blocului D1 în condițiile respectării obligațiilor financiare reclamanta dobândea spațiile în cauză și cota de teren aferentă.

În baza sentinței civile nr.1034/2002 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă au fost formulate mai multe cereri de executare silită pentru evacuarea reclamantei din spațiile în discuție.

Reclamanta a formulat în cadrul acestor dosare de executare silită contestații la executare .

Prima contestație la executare s-a finalizat prin decizia civilă nr.949/27.06.2005 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă prin care s-a anulat executarea silită, tribunalul reținând că reclamanta din cauza de față are calitatea de proprietar asupra spațiilor din care solicită evacuarea, aceasta fiind dispusă prin sentința ce constituia titlul executoriu ca urmare a dreptului de folosință derivând din contractul de tranzacție, iar nu orice drept de folosință. Se indică intimatului din acea cauză,autor al pârâtei din cauza de față că pentru a obține evacuarea reclamantei trebuie să obțină câștig de cauză într-o eventuală acțiune în revendicare formulată împotriva reclamantei.

Cu toate acestea, la data de 30.11.2010 în dosarul de executare silită al B. B. D., s-a finalizat punerea în executare a dispoziției privind evacuarea reclamantei din spațiile ocupate conform procesului verbal întocmit în dosarul de executare nr.645/2010.

Reclamanta a formulat o nouă contestație la executare privind actele de executare silită efectuate în acest dosar. Prin sentința civilă nr._/14.10.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a admis contestația la executare, s-a anulat executarea silită și s-a dispus întoarcerea executării silite prin reintegrarea reclamantei în spațiile din care a fost evacuată. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.700R/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă.

S-a reținut, în esență, în considerentele sentinței și deciziei pronunțate că nu se poate face abstracție de decizia civilă nr.949/2005 pronunțată de Tribunalul București care a reținut calitatea reclamantei de proprietar,dar nu în baza propriilor analize ,ci în baza sentinței civile nr.8195/2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială irevocabilă prin decizia civilă nr.491/2002 a Curții de Apel București.

Ca urmare a anulării executării silite s-a dispus reintegrarea reclamantei în spațiile din care a fost evacuată în baza procedurii de executare silită întocmită în dosarul de executare nr.1051/2012 al B. Raportoru G. conform procesului verbal din data de 7.06.2013.

S-a mai reținut că prin sentința comercială nr._/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția comercială s-a respins acțiunea formulată de . . ca nefondată reținând că s-a renunțat la dreptul pretins judecății. Prin acțiune s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1999 și evacuarea pârâtei din spațiile pe care le deține.

Având în vedere această situație de fapt expusă tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și raportat la împrejurarea că reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată din acțiune în realizarea dreptului în acțiune în constatare tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât potrivit art.111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

În cauză reclamanta . I. SRL, în prezent, se află în posesia imobilului, dar pretinde că este tulburată de către pârâta . exercitarea dreptului său de proprietate prin încheierea unor contracte translative de proprietate de către autorii pârâtei și înscrierea acestor drepturi în cartea funciară.

În consecință, reclamanta, în baza art.111 Cod procedură civilă are la dispoziție formularea unei cereri în constatare ce poate fi calificată ca provocatorie. Prin această acțiune titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale,îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său. În cadrul acestei acțiuni pârâtul este chemat să își valorifice pretențiile și să își dovedească dreptul său.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta . de ședință depuse la data de 25.06.2013 raportat la decizia civilă nr.60/20.05.2002 a Curții Supreme de Justiție și la decizia nr.5973/16.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție aceasta este neîntemeiată.

Astfel, pentru a se reține excepția autorității de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Raportat la decizia civilă nr.60/20.05.2002 a Curții Supreme de Justiție condiția triplei identități nu este îndeplinită pentru că nu există identitate de cauză întrucât la pronunțarea acestei decizii s-au avut în vedere tranzacția încheiată la data de 25.03.1998 consfințită prin sentința civilă nr._/1.10.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și contractul de vânzare cumpărare nr.1904/19.05.1998 care ,ulterior, au fost anulate.

În ceea ce privește decizia nr.5973/16.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin aceasta s-a casat decizia nr.17/23.01.2003 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de exercitare a retractului litigios, astfel că nu este îndeplinită condiția identității de obiect pentru că în cauza în care s-a pronunțat decizia nr.5973/16.06.2006, obiectul litigiului îl constituie constatarea nulității tranzacției încheiate între reclamantă și autoarea pârâtei ,.,la data de 1.10.1999,repunerea în situația anterioară,radierea mențiunilor din cartea funciară și evacuarea .

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . cadrul cererii principale de chemare în judecată tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect și o va respinge întrucât reclamanta a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva acesteia, reclamanta solicitând prin cererea de modificare a cererii depusă la termenul din data de 12.04.2011 menținerea acesteia doar în această calitate în cauză.

În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată tribunalul constată că prin contractele de asociere în participațiune și actele adiționale la acestea s-a transmis dreptul de proprietate asupra spațiilor ce fac obiectul litigiului de față în aplicarea dispozițiilor art.480 Cod civil.

Astfel,deși contractele sunt denumite generic ,,contracte de asociere în participațiune, atât din cuprinsul clauzelor acestora, cât și din cele menționate în actele adiționale rezultă că voința reală a părților a fost aceea de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în condițiile achitării sumelor necesare pentru finalizarea în vederea exploatării a acestuia.

Astfel, în contractul de asociere nr.34/15.06.1993 la pct.2.9 rezultă că s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate către autoarea reclamantei, . ca aceasta să își producă efecte după darea în exploatare. În continuare ,la pct.2.9.1 din contract s-a prevăzut și spațiul deținut de . etajele 4,5și 6. În actele adiționale încheiate se menționează că în funcție de aportul părților se vor calcula și cotele de partajare a drepturilor de proprietate,respectiv de exploatare,menționându-se și sumele de bani avansate de . vederea finalizării imobilului.

În aplicarea principiului voinței reale a părților în interpretarea contractelor prevăzută de art.977 din vechiul cod civil ce se aplică în raport de dispozițiile art.102 din Legea nr.71/2011 s-a avut în vedere și faptul că reclamanta, urmare a notificării comunicată de chemata în garanție, o împuternicește la data de 29.07.1994 pe aceasta să cumpere cota sa parte, respectiv spațiile în litigiu și terenul aferent potrivit clauzelor contractului de asociere nr.34/15.06.1993. Este de reținut că pentru această operațiune s-a prevăzut și un comision pe care reclamanta se obliga să îl plătească .>

În contractul încheiat de . Consiliul Local al Municipiului București nr.53/19.08.1994 prin care se transferă dreptul de proprietate asupra cotei de 43,75% din blocul D1 tronsonul 5 și 6 se menționează că . în numele său și în calitate de reprezentantă a asociaților săi.

Ca urmare a încheierii acestui contract și a împuternicirii date de reclamantă între aceasta și .-a încheiat contractul nr.59/8.09.1994 prin care reclamanta se obliga să plătească echivalentul în lei a valorii suprafeței ce îi revenea în proprietate din cota de 43,75% ce reprezenta stadiul fizic executat. În condițiile respectării de către reclamantă a obligațiilor sale, .-a obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei – art.6 din contract.

Actele adiționale și anexele la contract și la actele adiționale prevăd sumele achitate de reclamantă în considerarea obligațiilor asumate și raportat la aceste sume, cota de proprietate recunoscută de .>

Contractul de asociere nr.80/29.12.1994 încheiat de reclamanta . I. SRL și chemata în garanție . că în ceea ce privește finalizarea obiectivului de investiții . și 6 scările 4 și 5 reclamanta va asigura finanțarea pentru spațiile ce le va exploata în exclusivitate și pentru spațiile comune menționându-se la art.2.8 din contract că părțile dobândesc calitatea de coproprietari și că reclamanta va dobândi și exploata în exclusivitate spațiile cu condiția asigurării integrale a fondurilor necesare lucrărilor. În anexele la contract și în actele adiționale s-a menționat cota de proprietate deținută de reclamantă raportat la cota de finanțare asigurată de aceasta. În actul adițional nr.1 s-a menționat că părțile convin ca reclamantei să îi fie atribuit la ieșirea din indiviziune lotul prevăzut la art.1.2 cu condiția asigurării integrale a fondurilor necesare.

În același sens sunt și clauzele contractului nr.54/8.09.1994 și actele adiționale la acesta încheiat între . . Company SA, autoarea reclamantei. Prin acest contract care are ca obiect reglementarea raporturilor dintre părți rezultate în baza contractului de asociere nr.50/31.08.1994 și al împuternicirii date în vedere încheierii contractului de vânzare cumpărare, . Company SA achiesează la clauzele contractului de vânzare cumpărare și se obligă să respecte obligațiile asumate,iar . angajează să recunoască dreptul de proprietate asupra spațiilor convenite construite. Potrivit anexelor la contract și anexelor la actele adiționale s-a menționat cota de proprietate în condițiile răscumpărării aportului CLMB și în funcție de cota de finanțare.

Contractul de asociere nr.50/31.08.1994 încheiat între . . Company SA cuprinde aceleași clauze ca și contractul nr.80/29.12.1994.

S-a reținut, în interpretarea clauzelor contractelor încheiate de către reclamantă cu . internă a . încheierea unei tranzacții cu . I. SRL aprobată prin hotărârea nr.08/10.05.2004 de Adunarea Generală a Acționarilor . tranzacția încheiată între acestea la data de 11.05.2004 prin care . că reclamanta a achitat obligațiile de plată ce decurgeau din contractele încheiate.

Prin urmare, în aprecierea voinței reale a părților s-a avut în avut în vedere și această tranzacție extrajudiciară încheiată de reclamantă și . acestei voințe reale putând fi făcută și prin elemente extrinseci contractului.

Tribunalul a constatat, în consecință, că, în realitate, între reclamantă și chemata în garanție .-au încheiat contracte prin care se transmite proprietatea asupra spațiilor comerciale cu condiția plății de către reclamantă a sumelor necesare finanțării lucrărilor de finalizare a acestora,condiție ce rezultă că a fost îndeplinită astfel cum rezultă din tranzacția încheiată între cele două la data de 11.05.2004 .

S-a avut în vedere și poziția procesuală exprimată de chemata în garanție ., în întâmpinarea formulată,susține că nu invocă nici un drept de proprietate asupra imobilului și că prin contractele încheiate între părți a fost finalizată construcția prin contribuția asociaților care și-au împărțit rezultatele asocierii.

De altfel, în considerentele sentinței civile nr.8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat nul contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr.1904/19.05.1998 la BNP M. E. încheiat între . . privind spațiile comerciale ce fac obiectul prezentului litigiu, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamanta este proprietara spațiilor comerciale. Acesta a fost, de altfel, argumentul avut în vedere de către instanța investită cu cererea de constatare a nulității contractului când a pronunțat sentința civilă nr.8195/26.10.2001.

Titlul de proprietate al pârâtei . convenția autentificată la nr.1668/30.09.2010 de către BNP Jean A. A. astfel cum a fost rectificată s-a întemeiat pe un contract de vânzare cumpărare ce a fost declarat nul, respectiv contractul nr.1904/1998, astfel că și actele subsecvente acestuia sunt nule conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - resoluto iure dantisresolvitur jus accipientis.

Susținerea pârâtei . căreia considerentele deciziilor civile nr.60/20.05.2002 a Curții Supreme de Justiție și nr.5973/16.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au dobândit putere de lucru judecat în condițiile prevăzute de art.1200 pct.4 și 1202 alin 2 Cod civil nu a putut fi reținută. Așa cum s-a arătat și mai sus la pronunțarea deciziei nr.60/20.05.2002 a Curții Supreme de Justiție s-au avut în vedere tranzacția încheiată la data de 25.03.1998 consfințită prin sentința civilă nr._/1.10.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și contractul de vânzare cumpărare nr.1904/19.05.1998 care ,ulterior, au fost anulate. În ceea ce privește decizia civilă nr.5973/16.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele acesteia se face vorbire despre existența unei tranzacții încheiate de reclamantă cu . care prima recunoștea dreptul de proprietate al celei de a doua asupra spațiilor ce fac obiectul litigiului și care ar contrazice poziția exprimată de reclamantă anterior în cadrul litigiului soluționat cu sentința civilă nr.8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială. Această tranzacție nu a fost invocată în cauză ca titlu de proprietate de către partea interesată, respectiv . ar fi putut pretinde dreptul de proprietate asupra spațiilor comerciale. De altfel,această tranzacție a fost încheiată conform susținerilor pârâtei la data de 23.03.1998, anterior pronunțării sentinței civile nr.8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială care a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiilor comerciale în litigiu.

În ceea ce privește susținerea pârâtei conform căreia contractul de vânzare cumpărare nr.1904/1998 a fost declarat nul în forma sa nerectificată nu poate fi avută în vedere. Rectificarea contractului s-a realizat ulterior pronunțării sentinței civile și rămânerea irevocabilă a acesteia prin decizia civilă nr.491/29.03.2002 pronunțată de Curtea de Apel București secția a V-a comercială, respectiv la data de 2.02.2005 astfel că părțile au convenit modificări aduse unui contract nul ce nu mai putea produce efecte juridice.

Argumentul invocat de pârâtă conform căruia evacuarea reclamantei din spațiile comerciale ce fac obiectul cauzei este o dovadă că reclamanta nu are un titlul de proprietate nu se reține întrucât dovada existenței dreptului de proprietate nu se face decât prin acte de proprietate,iar ,pe de altă parte,așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în contestația la executare formulată de reclamantă împotriva procedurii de executare silită demarate împotriva sa, respectiv sentința civilă nr._/14.10.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București și decizia civilă nr.700R/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, reclamantei i s-a admis contestația la executare, s-a dispus întoarcerea executării silite și reintrarea în posesia imobilului.

Nici faptul că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată privind restituirea prestațiilor achitate în baza contractelor de asociere de la . exercitarea retractului litigios nu au fost avute în vedere pentru a se reține existența unui titlu valabil de proprietate al pârâtei.

Renunțarea chematei în garanție . însuși dreptul de a solicita repunerea părților în situația anterioară ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.1904/1998 prin sentința civilă 8195/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București secția comercială nu înseamnă că pârâta are proprietatea imobilului, întrucât actul juridic prin care se transfera dreptul de proprietate în patrimoniul acesteia a fost constatat ca fiind nul. Repunerea în situația anterioară nu a reprezentat decât o consecință a nulității actului juridic.

Înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară s-a realizat în baza unor acte juridice nule, astfel că această operațiune nu are forță probantă în dovedirea dreptului de proprietate al pârâtei. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art.21 din noul Cod civil.

În consecință, tribunalul a admis cererea principală astfel cum a fost modificată și restrânsă și a constatat că reclamanta este proprietară a imobilului situat în București Calea Victoriei nr.155 . compus din spațiile cu destinația de birouri de tip A2,B2,C2 ,D2 situate la etajul 2 tronsonul 5 cu o suprafață construită desfășurată totală de 612,82 m. p., cu suprafață utilă de 478,30 m.p. și 81,74 m.p. teren construit, spațiile de tip A1,B1,C1,D1 de la etajul 1 tronsonul 5 cu suprafață desfășurată de 612,82 m.p., cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m.p. teren construit și spațiile de tip A5,B5,C5,D5 situate la etajul 5 tronsonul 5 cu suprafață construită desfășurată totală de 612,82 m.p.,cu suprafață utilă de 478,30 m. p. și 81,74 m.p. teren construit.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către reclamantă în contradictoriu cu . a constatat că potrivit art.60 alin.1 Cod procedură civilă partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

În cauza de față cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă reprezintă, așa cum rezultă din cererea de modificare și întregire a cererii de chemare în judecată, numai un capăt subsidiar pentru ipoteza în care ar cădea în pretenții în acțiunea în revendicare.

Fiind admisă cererea de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție rămâne fără obiect, astfel că aceasta a fost respinsă cu această motivare.

În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată tribunalul a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata taxei de timbru achitată de aceasta pentru cererea principală în cuantum de 105.400,23 lei făcând aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă. Solicitarea reclamantei de obligare a chematei în garanție a cheltuielilor de judecată,respectiv taxa de timbru achitată pentru această cerere motivat de faptul că ar exista o culpă a acesteia întemeiată pe dispozițiile art.998 Cod civil este neîntemeiată. Dispozițiile art.60 Cod procedură civilă privind cererea de chemare în garanție nu obligă partea să formuleze o astfel de cerere ,reclamanta având posibilitatea de a aștepta soluționarea cererii principale pentru ca ,ulterior,să formuleze sau nu o cerere de chemare în garanție în funcție de soluția pronunțată. Pe de altă parte, în considerarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, nu se poate obliga la plata cheltuielilor de judecată . vreme cât cererea de chemare în garanție a fost respinsă,chiar și ca rămasă fără obiect, nefiind îndeplinită condiția existenței culpei procesuale a acesteia în cauză.

Dimpotrivă, având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, aceasta este îndreptățită la obligarea reclamantei de a plăti cheltuielile de judecată avansate, respectiv suma de 9920 lei reprezentând onorariul de avocat achitat conform facturii întocmite la data de 14.01.2011”.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat recurs .>

În esență și-a motivat apelul în sensul că sunt motive de netemeinicie și nelegalitate a sentinței civile apelate (filele 2 – 3 dosar apel).

Astfel motivele de nelegalitate constau în faptul că, dacă contractele de asociere în participațiune sunt acte translative de proprietate sau titluri de proprietate, acesta ar fi un motiv de a fi recunoscute în cadrul unei acțiune în constatare ca drepturi preexistente. Or, în speță, deși investite cu o acțiune în constatare, instanța nu a pronunțat o hotărâre de recunoaștere a dreptului reclamantului și chiar a constituit drepturi în patrimoniul acesteia ca și când ar fi fost chemată să se pronunțe într-o hotărâre de realizare de drepturi (sau care să țină loc de act de vânzare-cumpărare).

De asemenea, eroarea instanței de fond în interpretarea contractelor de asociere în participațiune, este greșită, în realitate în speță, aceste contracte sunt contracte de finanțare. Totodată, natura juridică a aporturilor în cadrul contractelor de asociere în participațiune s-a făcut, printr-o gravă eroare în interpretarea lor de instanța de fond cu privire la natura juridică a aporturilor aduse de asociați în cadrul asocierii în participațiune, confundându-se în mod grav instituția contractului de asociere în participațiune (aportul trebuie să fie determinat și determinabil, posibil și licit).

Corespunzător aportului în asociere, ar fi însemnat că, în calitate de asociat se conferă și dreptul la împărțirea beneficiilor, ceea ce nu este real.

Nici transmiterea dreptului de proprietate nu poate fi presupusă așa cum greșit a procedat instanța de fond (nerezultând aceasta din contractele de asociere în participațiune) intenția de a transmite dreptul de proprietate asupra clădirii, iar în lipsa unor prevederi exprese (cuprinse în contract, transmiterea dreptului de proprietate n u poate fi presupusă, cu atât mai mult că nu sunt încheiate în forma autentică.

. I. SRL nu a dobândit nici un drept de proprietate asupra spațiilor individuale la subsol, mezanin și parter (tronson 5), dovedit fiind că o acțiune cu acest motiv a fost respinsă – sentința civilă nr.577/21.11.2006 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială (irevocabilă prin decizia civilă nr.3989/05.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Totodată, aceste aspecte au fost însă ignorate de instanța de fond.

Contractul de vânzare-cumpărare nr.59/08.09.1994 (dintre . . I. SRL) nu este un contract translativ de proprietate, așa cum nelegal reține prima instanță.

Instanța de fond a făcut o eroare de judecată când a apreciat că actele de asociere în participațiune sunt translative de proprietate (. I. SRL nu a fost niciodată proprietar tabular asupra spațiilor în litigiu deținute de .>

De asemenea, s-au depășit limitele deduse judecății, pronunțându-se asupra valabilității titlului lui ., instanța de fond greșit a respins excepția autorității de lucru judecat la care s-a renunțat expres prin încheierea din ședința de la data de 18.11.2013 și a ignorat mijlocul de probă al autorității lucrului judecat.

Rezumând, aspectul că aceste contracte de asociere în participațiune nu sunt a cte translative de proprietate ale lui . I. SRL era deja reglementat conform art.1200 pct.4 coroborat cu art.1202 alin.2 Cod civil.

Ca motive de netemeinicie se invocă faptul că greșit au fost interpretate probele la fond (tranzacția din 11.05.2004 a fost reținută ca probă absolută, deși era extrajudiciară) s-a ignorat o probă importantă și anume adresa nr.258 din 03.03.2000 dată de . care se arată fără dubii că nu s-au plătit cotele L., pentru a se putea pune în discuțiune dreptul de proprietate și referitor la cheltuielile de judecată, vădit neîntemeiat, instanța fondului a obligat apelanta la plata a 105.400,23 lei pe capătul de cerere privind revendicarea, în condițiile când însăși reclamanta a înțeles să renunțe la acest capăt de cerere în cursul procesului (motive de apel dosar curte filele 11-27).

Apelul este nefondat.

Deși este dezvoltat amplu pe ambele aspecte – temeinicie și nelegalitate – motivele de apel invocate sunt nefondate.

După cum rezultă din mijloacele de probă aflate la dosar, contractul nr.1904/1998 a fost declarat nul în mod irevocabil, deoarece prin sentința civilă nr.1034/20.06.2002 definitivă și irevocabilă Tribunalul București a reținut că spațiile care constituie obiectul acțiunii nu se mai află în patrimoniul ..

Convenția încheiată (și autentificată sub nr.1668/30.09.2010 de BNP A. A. Jean s-a întemeiat pe un act declarat nul (contractul nr.1904/1998) și ca urmare și actele subsecvente sunt nule.

Or, prin sentința civilă nr. 1034/20.06.2002, definitivă și irevocabilă, a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă s-a reținut expres că imobilul (constând în spațiile ce sunt obiect al prezentei judecăți) nu se afla în patrimoniul . (nu s-a recunoscut un drept de proprietate asupra spațiilor în favoarea .).

Sentința civilă nr.8195/26.10.2001 a Tribunalului București a stabilit (cu autoritate de lucru judecat) că între subscrisa . I. SRL și . (al cărei succesor este apelanta . . spațiile de la etajele 1,2 ȘI 5 Tronson al blocului D1 din București, Valea Victoriei, nr.155, sector 1 sunt proprietatea . I. SRL.

Ca atare, contractul nr.1904/1998 (dintre . .) este nul absolut.

De asemenea, sentința civilă nr.8195/2001 a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.491/29.03.2002 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială și a înlăturat încercarea . de a schimba – prin prezentarea unei false rectificări a contractului nr.1904/1998.

Prin sentința civilă nr.1034/20.06.2002 (definitivă și irevocabilă) s-a statuat că . nu este proprietara spațiilor pe care le-a tranzacționat cu . I. SRL, deci convenția nr.1668/30.09.2010 autentificată de BNP A. A. Jean nu poate constitui titlu pentru apelantă.

De asemenea, Tribunalul București a reținut că punerea în executare a sentinței civile nr.1034/2002, este imposibilă deoarece proprietară este . I. SRL și nu poate di evacuată din spațiile pe care le posedă. Aceasta este confirmată și prin decizia civilă nr.425 din 24.06.2009 a Curții de Apel București prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.1034/2002 (înlocuind decizia civilă nr.17/2003 care a fost anulată ca urmare a admiterii recursului). La fel se reține și prin decizia civilă nr.7922/07.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este clar, din hotărârile judecătorești că . succesoarea în drepturi a soților C. și nu poate invoca drepturi în plus sau drepturi diferite de la aceștia.

Este de remarcat în același sens și sentința civilă nr._ din 14.10.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.700R din 12.03.2013 a Tribunalului București și ca urmare depășirea limitelor judecătorești (față de aceste mijloace de probă) nu se susține.

Invocarea deciziei civile nr.5973/2006 a Înalta Curte de Casație și Justiție care a dezlegat un litigiu de retract litigios nu are relevanță pe fondul dreptului (evacuarea nu era cerută și nu poate fi cerută, ca o consecință a desființării tranzacției dintre părți).

Toate acestea sunt confirmate prin decizia civilă nr.425/2009 a Curții de Apel București (ajungându-se tot la concluzia că . I. SRL nu era proprietara spațiilor).

Excepția autorității lucrului judecat (față de hotărârile civile irevocabile citate) conduc la concluzia că prevederile art.1200 alin.4 și 1202 Cod civil conduc la inadmisibilitatea unei situații contrare (motivele de apel formulate la capitolul A lit.a – e apar inadmisibile).

Se mai reține că și contractul nr.53/1994 este și el un contract de vânzare-cumpărare, iar transmiterea proprietății se făcea de drept în măsura spațiilor achitate – problema de lucru judecat între părți a fost rezolvată prin decizia civilă nr. nr.700R/2013 a Tribunalului București.

În consecință, rezumând toate motivele de apel, amplu și laborios motivate, nu pot fi primite în baza mijloacelor de probă mai sus arătate (filele 45 -77).

De altfel și chemata în garanție B. DE T. PENTRU TINERET (filele 126-136) a precizat că formularea unor motive de apel în raport de considerentele sentinței civile nr.2025 din 2013 prin care s-a respins cererea de chemare în garanție, apelul se referă numai la cererea de chemare în judecată (exclusiv) și nelegalitatea sentinței civile prin care s-a admis cererea intimatei – reclamante și nu la chemata în garanție.

Referitor la chemata în garanție nu s-au formulat motive de apel și se poate cerceta cauza numai la motivele indicate de apel și nu altele.

Or, cum motivele de apel nu privesc cererea de chemare în garanție, sentința civilă în raport de aceasta este definitivă, iar pe fondul cauzei se solicită respingerea cererii de chemare în judecată.

Această respingere nu poate fi pronunțată atâta timp cât chemata în garanție nu a formulat apel cu acest motiv.

În motivare, chemata în garanție (ca de altfel și apelanta) reia amplu o descriere a situației de fapt, așa cum o interpretează aceasta.

Se mai arată și caracterul legal al sentinței civile nr.2052/25.11.2013 a Tribunalului București, în raport e cererea de chemare în garanție, (motivare care nu conferă prin ea însăși legalitatea unei hotărâri judecătorești, mai ales fiind cunoscut ca hotărârile judecătorești sunt „lege aplicată la spețe”).

Totodată, se invocă caracterul nefondat al cererii de chemare în garanție, deși nu s-a formulat apel de chemata în garanție (invocându-se lipsa parcurgerii procedurii prealabile, petitul subsidiar al cererii de chemare în garanție – inadmisibil – în raport de relația contractuală dintre intimata – reclamantă și chemat în garanție.

Având în vedere, mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, cât și motivele de apel formulate, cât și concluziile tuturor părților raportate la soluția primei instanțe, față și de probatoriile existente (materializate în mijloacele de probă) se reține că toate susținerile din apel (așa cum s-a precizat mai sus) nu sunt întemeiate.

Ca atare, potrivit art.286 și următoarele Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat ca și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca urmare a respingerii apelului, cheltuieli de altfel nedovedite).

Văzând și dispozițiile art.287 – 298/1 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă, S.C. V. SA cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.155, ., ., împotriva sentinței civile nr.2052/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. L. T&D I. SRL cu sediul în București, ..155, ., . și intimata chemata în garanție, B. DE T. PENTRU TINERET SA cu sediul în București, ..155, ., . și cu sediul ales la Avocat V. Bastucescu în București, ..51, ..

Respinge, ca nefondată, cererea de solicitare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. M. T. D. A.

GREFIER

RĂDIȚA I.

Red.C.M.T.

Tehnored.C.S.

Ex.6/12.06.2015

T.B. Secția a III-a Civilă – L.C.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 986/2014. Curtea de Apel...		Pretenţii. Decizia nr. 252/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conflict de competenţă. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri. Decizia nr. 1302/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 986/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 252/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 560/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 223/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Legea 10/2001. Decizia nr. 1898/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI