Acţiune în constatare. Decizia nr. 470/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 3921/300/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 470 R
Ședința publică de la 05.03.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: - P. F.
JUDECĂTOR: - A. C. B.
JUDECĂTOR: - M. STELUȚA C.
GREFIER: - F. J.
………………………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă T. E., împotriva Deciziei civile nr. 215 A/29.02.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. F., având ca obiect, anulare act și acțiune în constatare, repus pe rol pentru perimare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă Z. F. prin apărător, avocat A. D., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 25 dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă T. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea pune în discuție perimarea cauzei în raport de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă Z. F. prin apărător, solicită a se constata perimat recursul, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.215 A/29.02.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă T. E., în contradictoriu cu intimata reclamantă Z. F., împotriva sentinței civile nr.1291 din 02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, în baza art. 296 C.proc. civ., tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calea de atac consemnată în dispozitivul sentinței analizate, tribunalul reținut că indicarea greșită a căii de atac nu este un motiv de schimbare a hotărârii instanței de fond, calea de atac fiind data de lege, iar nu de către instanță. Într-adevăr, prima instanță a menționat greșit calea de atac a recursului, nefiind incident art. 282 ind. 1 C.proc.civ., motiv pentru care tribunalul a recalificat calea de atac, apreciind că în cauză sentința este susceptibilă de apel și nu de recurs, față de obiectul acțiunii, cu consecința aplicării regulilor de procedură specifice apelului..
Nu este fondată nici critica referitoare la respingerea greșită a excepției lipsei de interes a cererii formulate de intimata reclamantă. În mod corect prima instanță a apreciat, prin încheierea de ședință de la data de 25.1.2011, că interesul în recunoașterea unei persoane ca moștenitor al autorului său nu este dat de conținutul masei succesorale constat la un anumit moment dat. Constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor ar putea aduce un folos practic intimatei reclamante prin recunoașterea vocației la moștenire. Intimata reclamantă invocă încălcarea drepturilor sale născute și actuale în legătură cu succesiunea dezbătută în lipsa sa. De asemenea, acceptarea moștenirii este un drept al succesibililor necondiționat de vreun interes, iar în constatarea exercițiului acestui drept și punerea de acord a stării de drept cu starea de fapt, moștenitorul are un interes personal, direct, legitim și actual. În atare situație, în măsura în care se dovedește că titularul acțiunii a acceptat în termen succesiunea, acesta este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii și, în consecință poate cere oricând emiterea certificatului de moștenitor prin care să se constate drepturile sale, după cum poate cere oricând anularea lui, din moment ce i-au fost lezate drepturile sale succesorale.
Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanță că intimata reclamantă are interes în promovarea acțiunii de față.
Nefondat este și motivul de apel privind greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este prescriptibilă sau nu, după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil. În speță, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 139/17.06.1996 emis de BNP Cutaru E. pentru frauda la lege. Motivele invocate de intimata reclamantă și reținute de prima instanță se circumscriu acestui motiv de nulitate absolută, apelanta pârâtă obținând eliberarea certificatului de moștenitor și o situație juridică ce atrage drepturi succesorale mai favorabile decât ar fi beneficiat dacă ar fi declarat în fața notarului adresa unde putea fi citată intimata reclamantă de a cărei existență știa și ar fi asigurat astfel premisele aplicării în litera și spiritul lor a dispozițiilor ce reglementează procedura succesorală notarială. Acțiunea fiind întemeiată pe motive de nulitate absolută este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958..
Nu se poate reține nici apărarea apelantei în sensul că acțiunea intimatei reclamante este o petiție de ereditate, prescriptibilă extinctiv. Caracteristic petiției de ereditate este faptul ca prin intermediul acesteia se pune în discuție însuși titlul de succesor al moștenitorului deținător al succesiunii, pe această cale urmărindu-se restituirea în total sau în parte a bunurilor ce o compun, respectiv posesiunea patrimoniului succesoral, cu precizarea ca petiția de ereditate poate fi alăturată unei acțiuni în anularea certificatului de moștenitor, eliberat pe numele pârâtului, reușita sa, depinzând intrinsec de soarta unei astfel de acțiuni.
Plecând de la aceste caracteristici ale petiției de ereditate, atunci când se solicită, pe lângă nulitatea certificatului de moștenitor, doar constatarea vocației succesorale la o anumită succesiune, o atare petiție de ereditate este în realitate o simplă acțiune în constatare, fiind deci imprescriptibila extinctiv. În speță,verificând acțiunea civilă formulată de intimata reclamantă prin cererea dedusa judecății, (având în vedere obiectul și petitul acesteia), se observă ca intimata reclamantă solicită pe lângă constatarea nulității certificatului de moștenitor emis pe numele apelantei pârâte și recunoașterea calității sale de moștenitor al defunctului Z. G.. Așadar, prin aceasta acțiune, intimata reclamanta nu a înțeles sa formuleze un petit distinct prin care sa solicite posesiunea patrimoniului succesoral, corespunzător cotei ce îi revine în această calitate. Intenția reclamantei dedusă din modul în care aceasta si-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecata, în scopul valorificării pretenției sale concrete, a fost aceea de a obține pe cale judiciară, recunoașterea calității sale de moștenitor al defunctului, și, respectiv constatarea unei cauze de ineficacitate a certificatului de moștenitor, opus acesteia de către apelanta pârâtă.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și pe fondul cauzei.
Astfel, nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor a fost justificată de faptul că la momentul dezbaterii succesiunii, notarul care a eliberat certificatul de moștenitor nu a respectat prevederile legale care impuneau citarea legală a intimatei reclamante în calitate de fiică a defunctului. Eliberarea certificatului de moștenitor din prezenta cauză s-a făcut cu fraudarea legii, nesocotindu-se drepturile moștenitoarei de drept care acceptase succesiunea înăuntrul termenului de opțiune succesorală de sase luni. Este evidentă nulitatea absolută a acestui certificat pentru fraudă la lege, întrucât la încheierea actului, s-au făcut mențiuni false în scopul eludării unor dispoziții legale imperative. Astfel, intimata reclamantă a fost citată prin mica publicitate ca urmare a intenției apelantei pârâte de a-i ascunde declanșarea procedurii succesorale notariale, cu toate că, așa cum rezultă din răspunsurile date de apelanta pârâtă la interogatoriu (procesul verbal din 16.09.2010, fila 190 din dosarul de fond, încheiat cu ocazia deplasării instanței la domiciliul apelantei pârâte), aceasta putea lua legătura cu intimata reclamantă și o putea întreba despre adresa unde să fie citată pentru începerea procedurii succesorale. Tribunalul a reținut și faptul că însuși notarul a făcut mențiuni nereale despre prezența intimatei reclamante la ședința din data de 17.06.1996 de la biroul notarului (a se vedea încheierea finală de la fila 129 din dosarul de fond), apelanta pârâtă recunoscând că intimata reclamantă nu a fost prezentă la notar pentru dezbaterea succesiunii (a se vedea răspunsul la interogatoriu, fila 190 din dosarul de fond).
Prin urmare, în speță certificatul de moștenitor sus menționat este nul absolut, conform art. 797 din Codul civil.
Este corectă și concluzia primei instanțe în sensul că intimata reclamantă a acceptat tacit moștenirea în termenul prevăzut de lege.
Acceptarea tacită a succesiunii este aceea care rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede, act care exprimă neîndoielnic intenția sa de a accepta moștenirea, după cum prevede art.689 alin.2 din Codul civil.
Potrivit art. 700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. In conformitate cu art. 689 din Codul civil, acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea. Preluarea de către intimata reclamantă a bunurilor succesorale reprezintă un act care implică intenția sa neîndoielnică de acceptare a moștenirii de pe urma defunctului său autor, preluarea bunurilor făcându-se în baza testamentului amintit anterior și în cadrul termenului legal de acceptare a succesiunii
În speță, din probele administrate rezultă că autorul părților a realizat un partaj de ascendent (a se vedea testamentul autentic de la data de 26.09.1995, filele 192-194 din dosarul de fond), lăsând intimatei reclamante o . bunuri, printre care și o garnitură de mobilă florentină, pe care intimata reclamantă a preluat-o în luna decembrie 1995, la o lună după decesul tatălui său. Prima instanță a făcut o corectă evaluare a tuturor probelor administrate, din declarațiile martorilor audiați (N. S., Ș. E.) coroborate cu înscrisurile de la dosar (adeverința eliberată de Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului București, documentele de transport internațional), rezultă atât faptul preluării mobilei florentine de către intimata reclamantă, cât și identitatea între mobila testată în favoarea reclamantei și cea preluată de aceasta, precum și data la care s-a efectuat această operațiune.
Așa fiind, sunt nefondate susținerile apelantei pârâte în sensul că intimata reclamantă nu a reușit să dovedească acceptarea tacită a moștenirii în termenul de opțiune succesorală prevăzut de lege.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta T. E.. Prin încheierea de ședință din 19.09.2012 s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art.243 Cod procedură civilă.
Prin rezoluția din 29.01.2014 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Pe aspectul perimării cererii de recurs se constată că de la data suspendării 19.09.2012 și până la data repunerii pe rol 29.01.2014 s-a scurs mai mult de 1 an de zile, cauza rămânând în nelucrare din vina părților motiv pentru care fiind îndeplinite dispozițiile art.248 și urm. Cod procedură civilă se va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă T. E., împotriva Deciziei civile nr. 215 A/29.02.2012 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. C. B. M. Steluța C.
GREFIER
F. J.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
21.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1487/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
