Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 3430/4/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1130R
Ședința publică de la 23 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți D. S. și T. A. împotriva deciziei civile nr. A59/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI – BIROUL DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 4, având ca obiect: plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de avocat Dirman D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost depuse la dosar înscrisurile solicitate la OCPI Sector 4.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită suplimentarea probei cu înscrisuri, în raport de relațiile obținute de la OCPI Sector 4, în sensul de a se depune la dosar contracte de vânzare-cumpărare prin care autorul recurenților a obținut imobilul și depunerea certificatului de moștenitor întrucât în actele depuse de OCPI Sector 4 apare o altă persoană.
Solicită emiterea unei adrese către Evidența Persoanei pentru a comunica instanței o copie de pe certificatul de moștenitor al numitei C. A., persoana despre care se face vorbire în înscrisurile depuse de OCPI.
Curtea, în urma deliberării, respinge proba solicitată ca fiind neutilă cauzei, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății.
Apărătorul recurenților depune la dosar un set de înscrisuri și precizează că nu sunt înscrisuri noi, sunt înscrisuri care se află deja la dosar.
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod greșit, instanța a respins apelul întrucât a constatat că actele de vânzare-cumpărare transcrise nu mai pot fi considerate impedimente la intabularea dreptului de proprietate al recurenților atâta timp cât au fost admise acțiunile în revendicare.
În susținerea motivelor de recurs arată că cele două Dispoziții de Primar au fost contestate în instanță, unde s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat dreptul de proprietate al recurenților pentru întregul imobil.
Prin această hotărâre s-a constatat că L. C. este singurul proprietar al imobilului, plătind taxele și impozitele aferente acestuia și precizează că la dosarul cauzei a fost depus și procesul-verbal de punere în posesie emis de executorul judecătoresc.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea în tot a deciziei recurate și pe fond admiterea acțiunii.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin adresa nr._/2009, O.C.P.I. – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4, în conformitate cu prevederile art. 50 alin.2 din Legea nr. 7/1996, republicată, a înaintat instanței, plângerea formulată de T. A. și D. S. împotriva încheierii de carte funciară nr._/14.12.2009.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 02.03.2010, sub nr._ . Reclamantele T. A. și D. S. au solicitat obligarea pârâtului la întabularea dreptului de proprietate privind imobilul situat în București, .. 29, sector 4, în cartea funciară.
Prin încheierea din 13.02.2012 Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca neîntemeiată plângerea.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr. 7286 din data de 13.12.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă în dosarul nr. 135/2005, irevocabilă, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantele D. S. și T. A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București, și S.C. AVL Berceni S.A., fiind obligate pârâtele să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamantelor imobilul situat în București, .. 29, sector 4, compus din teren în suprafață de 698 mp și patru corpuri de clădire, Corpul A cu o suprafață construită desfășurată de 230 mp, Corpul B cu o suprafață construită desfășurată de 107 mp, Corpul C cu o suprafață construită desfășurată de 39 mp, toate edificate în anul 1914, Corpul D cu o suprafață construită desfășurată de 176 mp, edificat în anul 1921, având vecinătățile în raportul de expertiză omologat.
Prin încheierea de respingere pronunțată în dosarul nr._/14.12.2009, a fost respinsă cererea înaintată de D. S. privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 2557, situat în .. 29, sector 4, în motivarea încheierii reținându-se că, în urma verificărilor efectuate în cuprinsul evidențelor deținute de Serviciul Publicitate Imobiliară Sector 4, s-a constatat că există transcrise acte privind imobilul situat în .. 29, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 699/29.10.1996, încheiat între S.C. AVL Berceni S.A. și I. M., pentru apartamentul nr. 2, parter, corp B, contract de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. AVL Berceni și V. Ș. și V. Ghoerghe, pentru apartamentul nr. 1 parter din Corpul C. S-a menționat că există deschisă cartea funciară nr._ pentru apartamentul de la parter din corpul D situat în .. 29. Conform acestor evidențe din Registrele de Transcripțiuni și Inscripțiuni, pentru apartamentele indicate figurează proprietari cei care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare și de aceea este necesară prezentarea unei hotărâri judecătorești care constată nulitatea acestor contracte de vânzare-cumpărare, nefiind completat cu documentele mai sus menționate.
Instanța a reținut că reclamantele nu au îndeplinit condiția de a face dovada nulității contractelor de vânzare-cumpărare care figurează transcrise în evidențele instituției. Reclamantele au depus în susținerea cererii Decizia Civilă nr. 874/30.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, prin care a fost admisă cererea formulată de D. S. și T. A., fiind obligată pârâta să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 2 situat în București, ..29, corp B, sect.4, identificat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 699/29.10.1996, încheiat de pârâtă cu Primăria Municipiului București, fără a fi pronunțată nulitatea acestui contract de vânzare-cumpărare. Contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1930 din data de 14.07.1997 încheiat între Primăria Municipiului București prin S.C. AVL Berceni S.A. și V. Ș. și V. G., privind locuința situată în București, .. 29, corp C, și respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 699 din data de 19.10.1996, încheiat între Primăria Municipiului București prin S.C. AVL Berceni S.A. și I. M., privind locuința situată în București, .. 29, corp B nu au fost anulate de instanțele de judecată, fiind încă în vigoare.
Instanța a reținut că reclamantele trebuiau să solicite mai întâi rectificarea mențiunilor din cartea funciară, pentru a pune aceste mențiuni de acord cu situația rezultată din Sentința Civilă nr. 7286 din data de 13.12.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția Civilă în dosarul nr. 135/2005.
Apărările reclamantelor în sensul că au fost puse în posesie imobilului de către executorul judecătoresc asupra tuturor spațiilor care formează cele patru corpuri de clădire, că sunt singurele care achită impozitul, că hotărârea judecătorească produce efecte de opozabilitate și față de terți pe lângă efectele obligatorii pentru părți și că dreptul acestora de proprietate nu mai poate fi contestat, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, nu pot fi reținute, întrucât reclamantele nu au apelat la procedura rectificării mențiunilor înscrise în cartea funciară, prevăzute de art. 33-36 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data pronunțării încheierii nr._/14.12.2009.
Prin decizia civilă nr. 59 A/22.01.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în ce privește corpul de clădire D, pentru care există carte funciară deschisă, sunt aplicabile regulile de carte funciară, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 7/1996. Or, în ipoteza în care există carte funciară deschisă pentru un apartament, unde proprietar este menționată o terță persoană, înscrierea dreptului de proprietate al apelantelor cu privire la acest apartament nu este posibilă decât dacă în prealabil, în condițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, s-a procedat la rectificarea cărții funciare. În cauză însă, s-a constatat că nu există o hotărâre judecătorească de rectificare de carte funciară, împrejurare în care, cu privire la acest apartament, nu este posibilă înscrierea dreptului de proprietate în favoarea apelantelor.
Cu privire la cele două apartamente ce au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 și cu privire la care în favoarea apelantelor au fost admise acțiunile în revendicare, tribunalul a înlăturat considerentele hotărârii primei instanțe, ele fiind rezultatul aplicării greșite a legii în materia publicității imobiliare. Existența mențiunilor din vechile registre nu mai produc față de apelante niciun efect, nemaiputând fi considerate drept impedimente la intabularea dreptului de proprietate al apelantelor asupra celor două apartamente. Cu atât mai puțin, nu este necesară existența unor hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare, căci prin admiterea acțiunilor în revendicare s-a concluzionat în sensul că ele nu sunt opozabile apelantelor.
Tribunalul a reținut că documentația cadastrală se opune înscrierii dreptului de proprietate al apelantelor, la acest moment și în aceste limite. Din actele dosarului se constată că documentația cadastrală a fost realizată pentru întreg corpul de proprietate, incluzând și apartamentul din corpul D, primindu-se un singur număr cadastral. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 86 din Regulamentul de funcționare și organizare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, pentru ipoteza în care asupra unui corp de proprietate există proprietari diferiți, documentațiile cadastrale trebuie să reflecte această realitate. Tribunalul a reținut din actele existente la dosar că pentru întreg corpul de proprietate s-a acordat un singur număr cadastral - 2557, fără a exista o individualizarea parterului din corpul D, cu privire la care există deja carte funciară deschisă.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii apelului, iar pe cale de consecință, admiterea plângerii formulate împotriva încheierii de Carte Funciară nr._/14.12.2009.
În motivarea recursului, recurentele reclamante au arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Referitor la cele două apartamente, recurentele reclamante au precizat că instanța de apel în mod greșit a respins apelul, atâta timp cât a constatat că actele de vânzare-cumpărare transcrise nu mai pot fi considerate impedimente la intabularea dreptului lor de proprietate, cât timp le-au fost admise acțiunile în revendicare. În ceea ce privește cea de-a doua mențiune înscrisă în încheierea de respingere în sensul că există Cartea Funciară nr._ deschisă pentru apartamentul de la parter din corpul D, recurentele reclamante au susținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă existența unei cărți funciare deschise pe numele unei terțe persoane (cum a fost dovedită existența celor două contracte de vânzare-cumpărare).
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prin care recurentele reclamante au susținut că în mod greșit instanța de apel a respins apelul în ceea ce privește cele două apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995, pentru care s-a admis acțiunea în revendicare atâta timp cât a constatat că actele de vânzare-cumpărare transcrise nu mai pot fi considerate impedimente la intabularea dreptului lor de proprietate, nu este întemeiat. Astfel cum a reținut tribunalul, recurentele reclamante au solicitat întabularea în baza unei documentații cadastrale întocmite pentru întreg corpul de proprietate, cu un singur număr cadastral, situație în care nu este posibilă o intabulare parțială, pe anumite apartamente, în baza acestei documentații cadastrale.
În mod corect a înlăturat tribunalul considerentele primei instanțe în sensul că ar fi fost necesar a se face dovada anulării contractelor de vânzare – cumpărare cu privire la cele două apartamente, întrucât, prin efectul admiterii acțiunii în revendicare formulate de reclamante cu privire la aceste apartamente, a fost recunoscut ca valabil actul de proprietate al reclamantelor și constatată ineficiența, sub acest aspect, a actului de proprietate prezentat de pârâți, respectiv, contractele de vânzare – cumpărare în discuție.
Procedura de înscriere în cartea funciară reglementată de art. 47-55 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data formulării cererii, este o procedură necontencioasă, astfel încât, în cadrul acestei proceduri, nu se poate dispune cu privire la un drept înscris în cartea funciară în favoarea altei persoane.
O astfel de dispoziție este posibilă numai în condiții de contradictorialitate, fiind necesar ca persoana al cărei drept înscris în cartea funciară urmează a fi radiat ca urmare a cererii reclamantelor să fie citată în cauză și să aibă cunoștință de procedura judiciară care are ca efect radierea dreptului său.
Natura juridică a procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite prin Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil". În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menționată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum și "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale. O asemenea încheiere, act administrativ, este supusă contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.
Astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată.
Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr. 7/1996 are un caracter special față de dispozițiile generale în materie – art. 331-339 din codul de procedură civilă și se întregește totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul Codului de procedură civilă. În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 331 din Codul de procedură civilă, este vorba de soluționarea unor cereri prin care nu se urmărește „stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană”. De asemenea, prin art. 335 din Codul de procedură civilă se prevede că, în situația în care cererea, prin însuși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.
În situația concretă din speță, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în cartea funciară presupune radierea dreptului de proprietate înscris în prezent în favoarea altor persoane.
Astfel, dreptul de proprietate al reclamantelor a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a recunoscut valabilitatea titlului de proprietate al reclamantelor și care au ca efect lipsirea de eficiență a contractelor de vânzare – cumpărare în temeiul cărora este înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în favoarea pârâților din acțiunile în revendicare. Totuși, chiar dacă acțiunea de fond este finalizată, față de faptul că întabularea acestui drept presupune radierea dreptului persoanelor înscrise anterior în cartea funciară, această procedură, chiar dacă are un caracter subsidiar, fiind grefată pe acțiunea care a avut ca obiect soluționarea fondului raportului juridic, trebuie derulată în contradictoriu cu aceste persoane.
In acest context, este de remarcat că sentința pronunțată într-un litigiu având ca obiect revendicarea unui imobil este act declarativ de proprietate, care nu poate fi înscris în cartea funciară ca intabulare a proprietății, în condițiile art. 24 din Legea nr. 7/1996 republicată, respectiva sentință recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului, consfințind valabilitatea și eficacitatea actului prin care reclamantul a dobândit respectivul bun, acest din urmă act fiind apt a fi intabulat. Astfel, conform art. 23 lit. B b) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate se înscrie în baza actului sau faptului juridic care constituie titlul dreptului de proprietate.
Mai mult, reclamantele au solicitat intabularea în baza sentinței civile nr. 7286/13.12.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 4, prin care acțiunea în revendicare a fost admisă în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. AVL Berceni S.A., fără a folosi ca probă hotărârile judecătorești obținute în contradictoriu cu persoanele al căror drept de proprietate este intabulat în cartea funciară în baza contractelor de vânzare –cumpărare.
Curtea constată că în mod corect a interpretat și aplicat tribunalul regulile în materie de carte funciară în ceea ce privește apartamentul pentru care este deschisă carte funciară în care este înscrisă o terță persoană, care nu este parte în prezentul proces, considerentele expuse mai sus referitoare la necesitatea participării în procedurile care au ca efect radierea unor drepturi înscrise în favoarea altor persoane se impunând-se și în acest caz.
În cauză, situația juridică reală care rezultă din actele de proprietate a fost stabilită prin hotărâri judecătorești irevocabile și trebuie să se reflecte și în cartea funciară, însă cu respectarea procedurilor reglementate în materie, efectul dorit de reclamante fiind acela al radierii dreptului de proprietate al persoanelor înscrise în cartea funciară, cu privire la care s-a stabilit în acțiunea de fond că actul lor de proprietate nu este preferabil față de acela al reclamantelor, și intabularea dreptului de proprietate recunoscut în favoarea reclamantelor prin respectivele decizii.
Reținând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din același cod, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante D. S. și T. A. împotriva deciziei civile nr. A59/22.01.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele reclamante D. S. și T. A. împotriva deciziei civile nr. A59/22.01.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară București – Biroul de C. și Publicitate Imobiliară Sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. F. B. I. P. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. GC / 2 ex
30.06.2014
Jud. apel: A. Țambulea
A. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 470/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 374/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
